3,960 matches
-
nu Îi Încurajase pe marii producători să-și folosească rezervele de petrol ca armă politică. Occidentul se obișnuise cu combustibil abundent și deosebit de ieftin - un ingredient vital al lungilor ani de prosperitate. Cât de vital, se poate vedea din importanța crescândă a petrolului În economia europeană. În 1950, combustibilul solid (cărbune și cocs, În cea mai mare parte) reprezenta 83% din consumul energetic al Europei Occidentale, iar petrolul doar 8,5%. În 1970, cifrele erau de 29%, respectiv 60%. Necesarul energetic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cea britanică - În următoarele trei decenii au Început cu luptele de stradă din Derry, iscate de tradiționalul Marș al Ucenicilor din iulie 1969, ce comemora agresiv eșecul cauzei iacobite și catolice În urmă cu 281 de ani. În fața violenței publice crescânde și sub presiunea liderilor catolici din Londra, care solicitau o intervenție, guvernul britanic a trimis În Ulster forțe militare, preluând controlul ordinii În cele șase comitate. Armata, formată În cea mai mare parte din britanici, era cu siguranță mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Înfrâna libertățile civile pentru a face „Ordine”. Mai Îngrijorător e faptul că grupul Baader-Meinhof profita de un fond general de simpatie pentru ideile sale din partea unor intelectuali și universitari altminteri pacifiști 10. Una dintre sursele simpatiei locale era o nostalgie crescândă pentru trecutul pierdut al Germaniei În cercurile literare și artistice. Exista sentimentul că Germania fusese de două ori dezmoștenită: de naziști, care Îi privaseră pe nemți de un trecut respectabil, „utilizabil”, și de Republica Federală, ai cărei șefi americani impuseseră
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
e mai adevărat decât altul: o dilemă tranșată prin decizia de a considera Însuși adevărul drept o categorie determinată social - atitudine care În scurt timp a ajuns la modă În multe locuri. Rezultatul acestor tendințe a fost, firește, un scepticism crescând față de orice argument social rațional. Filosoful francez Jean-François Lyotard, care rezuma perfect l’air du temps În eseul său La Condition postmoderne (Condiția postmodernă, 1979), a surprins exact situația: „Postmodernitatea este neîncrederea În metanarațiuni”. Ca de atâtea ori În deceniile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
le Împărtășeau cu bărbații, femeile aveau preocupări specifice, care abia atunci Începeau să intre În arena legislativă europeană: creșele, egalitatea salariilor, divorțul, contracepția, avortul, violența domestică. La acestea trebuie adăugată preocuparea unor grupuri mai radicale pentru drepturile lesbienelor și Îngrijorarea crescândă a feministelor În privința pornografiei. Aceasta din urmă ilustrează destul de bine noua geografie morală a sferei politice: filmul și literatura explicite sexual fuseseră abia recent (și parțial) eliberate de sub controlul cenzorilor, prin eforturile concertate ale vechilor liberali și ale Noii Stângi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
galopante nu au trecut neobservate În blocul răsăritean. Indiferența cinică a regimului Husák de la Praga după 1968 - dispus să facă prăpăd de o parte și de alta a frontierei dunărene comune pentru a genera kilowați cehoslovaci - a stârnit o nemulțumire crescândă În rândul maghiarilor, altfel cufundați În apatie politică. Lucru de necrezut altădată, proiectul barajului Gabčíkovo-Nagymaros a devenit o sursă semnificativă de opoziție internă pentru guvernul de la Budapesta - și un impas major În relațiile dintre cele două state „vecine și prietene
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
an, Republica Democrată Germană a fost recunoscută diplomatic de 80 de țări, inclusiv de Statele Unite. Într-un ecou ironic al schimbărilor de la Bonn, liderii RDG au Încetat și ei să vorbească despre „Germania” și au Început să menționeze cu siguranță crescândă RDG, ca stat german distinct și perfect legitim, cu un viitor propriu - Întemeiat, susțineau ei acum, nu doar pe antifascismul germanilor „buni”, ci pe teritoriul și patrimoniul Prusiei. Dacă În 1968 Constituția RDG amintea dezideratul unificării sub steagul democrației și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
conspirație Împreună cu fiul lui Papandreu, Andreas. În martie 1967, 21 dintre ei au fost aduși În fața curții marțiale. În acest moment, guvernul parlamentar grec nu mai funcționa decât În teorie. Conservatorii și ofițerii de armată lansau avertismente sinistre despre influența crescândă a „comuniștilor” În toată țara. Regele refuza să colaboreze cu Uniunea de Centru majoritară, acuzând-o că se bazează pe voturile extremei stângi, În vreme ce Uniunea Națională Radicală, aflată În opoziție, refuza să sprijine eforturile repetate de instalare a unui guvern
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În ciuda izolării politice autoimpuse, e fiindcă politica lor externă fusese Întotdeauna compatibilă - de fapt, aliniată - cu cea a NATO și a statelor CEE. Instituțiile Războiului Rece, ca să nu mai vorbim de pozițiile anticomuniste similare, facilitaseră o comunicare și o colaborare crescânde Între democrațiile pluraliste și dictaturile militare sau clericale. După atâția ani de Întâlniri, negocieri, planuri sau simple schimburi economice cu omologii lor nealeși, nord-americanii și vest-europenii nu mai erau de mult scandalizați de realitățile locale din Madrid, Atena sau Lisabona
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
credite și alte facilități pentru investitori) erau principala sursă de expansiune bugetară la Bruxelles și constituiau de departe cea mai influentă pârghie de care dispunea Comunitatea. Motivul era confluența dintre politica regionalistă din interiorul diferitelor state membre și diferențele economice crescânde dintre acestea. În primii ani postbelici, statele europene erau Încă unitare: guvernarea de la centru se preocupa prea puțin de diversitatea sau tradiția locală. Singura excepție o reprezenta noua Constituție italiană din 1948, care recunoștea necesitatea unor autorități regionale; chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au declanșat o serie de greve concertate și furioase Împotriva „propriului” guvern: nu s-a mai strâns gunoiul, nu s-au mai Îngropat morții 3. Prim-ministrul James Callaghan părea cu capul În nori: la Întrebarea unui jurnalist despre nemulțumirea crescândă din industrie, el a răspuns senin că nu există motive de Îngrijorare - de unde faimosul titlu de ziar („Criză? Care criză?”) cu care a pierdut alegerile generale pe care a fost nevoit să le organizeze În primăvara următoare. Ironia sorții, laburiștii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de-acum libertatea să-și urmeze propriul drum, socialist sau nu. Europa de Est era pe punctul de a reintra În istorie. După 1985, sub conducerea lui Mihail Gorbaciov, Uniunea Sovietică a renunțat treptat la supravegherea directă a statelor-client. Implicațiile acestei detașări crescânde rămâneau neclare. Democrațiile populare erau Încă guvernate de clici autoritariste de partid a căror putere se baza pe un masiv aparat represiv. Poliția și serviciile lor secrete rămâneau strâns legate și Îndatorate aparatului de securitate al Uniunii Sovietice, acționând semiindependent
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În vârstă de 77 de ani, a rămas de neclintit. Est-germanii care Încercau să emigreze, declarase el În septembrie, fuseseră „șantajați prin tentații, promisiuni și amenințări pentru a renunța la principiile de bază și valorile fundamentale ale socialismului”. Spre neliniștea crescândă a colegilor mai tineri, care nu mai puteau ignora amploarea problemei, conducerea de partid părea neajutorată: pironită pe loc. La 7 octombrie, sosit Într-o vizită oficială pentru a sărbători cea de-a 40-a aniversare a Înființării Republicii Democrate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fie transferați În 558 de orașe agroindustriale. Dacă Ceaușescu ar fi avut timp să-și ducă la capăt proiectul, ar fi distrus complet și ce mai rămăsese din structura socială a țării. Proiectul de „sistematizare” rurală era rodul unei megalomanii crescânde. Sub Ceaușescu, impulsul leninist de a controla, centraliza și planifica fiecare detaliu al vieții cotidiene a devenit o obsesie a omogenității și grandorii care depășea până și ambițiile lui Stalin. Întruchiparea durabilă a acestui impuls maniacal urma să fie capitala
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a fost reales secretar general al partidului și a declarat cu mândrie că nu vor exista nici un fel de reforme), unii dintre ei Îl considerau deja un impediment: rupt de realitate, Înstrăinat atât de spiritul vremii, cât și de disperarea crescândă a românilor. Dar câtă vreme se bucura de sprijinul Securității (poliția secretă), Ceaușescu părea inatacabil. E așadar logic că Securitatea a fost cea care a precipitat căderea regimului În decembrie 1989, când a Încercat să-l Îndepărteze pe László Tõkés
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Mecanism Economic pentru a Îmbunătăți producția, iar În martie 1987, urmând exemplul Moscovei, a promis să pună capăt controlului „birocratic” al economiei, asigurând comunitatea internațională că Bulgaria avea acum propria sa perestroika. Dar eșecurile succesive ale economiei bulgare și nesiguranța crescândă a conducerii comuniste, pe măsură ce Moscova se Îndrepta evident Într-o direcție nouă, l-au determinat pe Jivkov să caute o sursă alternativă de legitimitate internă: naționalismul etnic. Importanta minoritate turcă din Bulgaria (900.000 la o populație totală de mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
formează Cehia - se mândresc nu numai cu un trecut medieval și renascentist În sânul Sfântului Imperiu Roman, ci și cu un rol important În industrializarea Europei Centrale. În jumătatea austriacă a Imperiului Habsburgic, cehii s-au bucurat de o autonomie crescândă și de o prosperitate aparte. Praga, una dintre gloriile continentului, a fost până În 1914 un centru major al modernismului În literatură și În artele vizuale. Slovacii, În schimb, nu prea aveau motive de mândrie. Guvernați de secole de la Budapesta, ei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
puternic la Zagreb și Ljubljana. Mulți croați și sloveni, comuniști și necomuniști deopotrivă, considerau că ar fi de preferat să ia singuri decizii economice, fără corupția și nepotismul din cercurile puterii din capitala federală. Acest sentiment era exacerbat de teama crescândă că Slobodan Miloševiæ (obscurul președinte al Ligii Comuniștilor din Serbia lui natală) și cercul lui de aparatcici Încercau să pună mâna pe putere În vidul politic creat după moartea lui Tito - incitând și manipulând naționalismul sârb. Comportamentul lui Miloševiæ era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alegerile europene. În rest, declinul a fost continuu: În Franța de la 60% În 1979 la 43% În 2004; În Germania de la 66% la 43%; În Olanda de la 58% la 43%11. Contrastul dintre interesul alegătorilor pentru politica națională și indiferența crescândă față de parlamentul de la Strasbourg este extrem de grăitor. Diferența de participare dintre alegerile europene din iunie 2004 (primele de după extinderea Uniunii) și ultimele alegeri naționale a fost de 20 de procente În Marea Britanie, 23 În Spania, 24 În Portugalia, 39 În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
manifestarea identității religioase a indivizilor. Pretutindeni Însă părerile erau Împărțite (vezi capitolul XXIII). Introducerea rapidă a unor astfel de Întrebări pe ordinea de zi a politicii interne și locul lor proeminent În polemicile despre imigrație și azil se datorau neliniștii crescânde față de apariția pe Întregul continent a unei noi generații de partide xenofobe. Unele dintre ele Își aveau rădăcinile Într-o epocă anterioară de politici sectare sau naționaliste; Dansk Folkeparti sau List Pim Fortuyn În Olanda erau recente și surprinzător de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rândurile corupților. Evenimentele frapează În final prin cât de puțin au discreditat ele sistemul politic În ansamblu. Participarea scăzută la alegeri trădează, desigur, o scădere a interesului pentru viața publică - dar aceasta era detectabilă de zeci de ani În absenteismul crescând și În intensitatea scăzută a dezbaterilor politice. Surprinzătoare este nu apariția unui nou val de partide populiste de dreapta, ci neputința lor cronică de a obține rezultate mai bune, de a exploata tulburările și nemulțumirile de după 1989. Exista un motiv
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Singura excepție părea să fie Germania, unde extrema dreaptă nu se obosea să facă distincții Între imigranți, evrei și alți „negermani”. Dar Germania, din motive evidente, era un caz aparte. În celelalte țări, autoritățile se temeau mai mult de alienarea crescândă a comunităților musulmane (arabii) și alții decât de un așa-zis reviriment al fascismului. și probabil că nu se Înșelau. Statele Unite continuau să trateze „Islamul” și pe musulmani ca o realitate Îndepărtată, străină și ostilă, care poate fi gestionată prin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
conteste necesitatea cheltuirii unor sume atât de mari. Aici, subvențiile acopereau, de regulă, peste 80% din costurile suportate de un teatru sau o operă. Dar, la acest nivel, cultura era strâns legată de statut și de identitatea regiunii. În ciuda deficitului crescând și a numărului constant de spectatori, Berlinul finanța nu mai puțin de trei companii: Deutsche Oper (fosta Operă din Berlinul de Vest), Staatsoper (fosta Operă din Berlinul de Est) și Komische Oper - la care trebuie adăugate Orchestra de Cameră și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cocheți gonind În mașinile lor noi și scumpe de la ședințe la cumpărături, savurând din plin utopia liberală letală din coșmarurile lui Clément. Dar est-europenii s-au distanțat ulterior de modelul american: din respect pentru asocierea cu Uniunea Europeană, dintr-o aversiune crescândă față de anumite aspecte ale politicii externe americane, dar mai ales pentru că Statele Unite, ca sistem economic și model de societate, nu mai reprezentau indubitabil imaginea viitorului 8. Antiamericanismul extrem În Europa de Est a rămas doar pe gustul unei minorități. În țări precum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Europei În zorii secolului XXI ca sumă de virtuți internaționale: o comunitate de valori și un sistem de relații interstatale erijat de europeni și neeuropeni laolaltă Într-un model demn de urmat. Fenomenul s-a produs În siajul unei deziluzii crescânde față de alternativa americană, dar reputația Europei era pe deplin meritată. și reprezenta o oportunitate fără precedent. Va rezista imaginea nouă și imaculată a Europei, spălată de păcatele trecutului și ferită de vicisitudini, Încercărilor care o așteaptă În noul secol? Răspunsul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]