KorAP: Find »[drukola/base=cuminte & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...156 157 158 ...254 >

6,333 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631

Filaftache al meu decalibrează tot: cine vine după mine la o femeie trebuie să intre, așa, pe la colțuri, că prin mijloc dă În gol ca prostu’. E, și am Încercat eu, m-am străduit, da’ nimic. Ea tremura, dar stătea cuminte și mă lăsa s-o Îndrum, mi-a dat voie să-i depărtez genunchii, a fost ascultătoare, ce să zic, dar nu izbuteam: era strâmtă ca o scoică. Atunci, Într-o clipită, m-a fulgerat gândul cel bun: pe dibuite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
de viu. Se mai pomeniseră cazuri. S-a ridicat și s-a repezit ca un bezmetic Încoace și Încolo, a răsturnat aparate, tăvi, sticle cu revelator și fixator ba chiar, nefericitul, s-a pomenit În brațe cu scheletul care atârna cuminte În stativul lui. Norocul l-a Îndrumat către ușă și i-a proptit clanța În palmă. Când Foiște a izbucnit pe hol, inspectorul Albu se afla În Colțul pionierului, studia gazeta de perete Cutezătorii și se interesa dacă În școală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
au rezolvat aproape de la sine. Zic „aproape” pentru că el nu a dat-o În judecată, iar aia nici atât; În schimb, a făcut o jalbă la Securitate - unde Dordonea trebuia să se ducă În fiecare lună și să declare că fusese cuminte, În calitate de fost deținut, reabilitat numai pe jumătate. În reclamație, ea descrisese cu lux de amănunte conflictul, așa că ăia n-au stat prea mult pe gânduri și l-au mutat cu serviciul Într-un fund de țară, unde a rămas până În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
s-au convins că nu-i vedea nimeni, au ieșit tiptil cu plasa din curte și au ascuns-o, câteva case mai departe, Între niște mături Înalte. Oricum, până dimineață n-avea să intre nimeni acolo. A doua zi, mai cuminți decât de obicei, dar nu din cale-afară, ca să nu bată la ochi, Își pregătiră bicicletele cu mare grijă: au umflat roțile, au uns lanțurile, au strâns cu cheia butucurile care cam aveau joc. Luară doi saci din magazia de sub fânărie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
de borș. De data asta, Însă, din pricina copiilor ce nu fuseseră puși la socoteală de la Început, ceaunul se golise mai repede. Când Foiște se repezise să-și umple a doua oară castronul, nu mai avea cu ce. S-a Întors cuminte la locul lui, a văzut că domnișoara Lori, care stătea lângă el, nu-și Începuse ciorba, s-a scărpinat În lațe, s-a mângâiat, așa, pe coate, și s-a uitat la cer. Toata lumea știa că se gătise cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
Lică nu i se vedea decât o parte din chica neagră. Cei doi băieți se așezaseră În iarba stufoasă a Digului și se uitau tăcuți la mișcările fără noimă ale celor din jurul Gropanului. În partea cealaltă a ochiului de apă, cuminte și tăcută, dar atentă și ea la cele ce se petreceau, mama lui Lică abia dacă se vedea din buruienile Înalte. Băieții o zăriră, dar nu avură Îndrăzneala să-și spună ceva. Spre seară vânzoleala se potoli. Pe Lică, Înfășurat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
În satul dinspre Răsărit. Părinții au fost Încântați să mi-o dea - eram manierat, vorbeam frumos, abia Începusem cariera didactică. Ea era frumoasă și tăcută. Nu-mi dădea semne că s-ar fi omorât cine știe ce după mine, dar se arăta cuminte și supusă. Chiar Îmi plăcea, așa, de ea. Aveam grijă, când mă duceam s-o curtez, să nu miros a băutură. Tupilam, Însă, În fundul servietei, sub lucrările scrise ale elevilor, o sticlă de tescovină la care umblam numaidecât ce ieșeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
Întâmpla ceva nu tocmai de bine pe acasă. De obicei, tatăl Îi trimitea și bani, fie telegrafic, fie În plic. De câteva săptămâni, Însă, nu primea decât Înștiințări scurte, ce păreau a ascunde lucruri rele. „Suntem bine cu toții. Să fii cuminte, să nu bei, ai grijă cum conduci, ascultă ordinele și nu ieși din vorba comandanților. Noi avem de muncă pe aici și te așteptăm și pe tine când o să te liberezi. Sănătate bună!” Cu tată-său nu se Îndrăgea din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
mutase În altă Încăpere portretul zâmbitor al Marelui Conducător al Țării, ca să nu se apuce careva să Îndruge vrute și nevrute la vederea lui: În locul rămas gol, dar și În alte părți, atârnase ștergare țărănești țesute În casă, la război; scaunele așteptau cuminți, aliniate. Pe la șapte, din bucătărie Începură să iasă miresme de mâncăruri regești. Cele două neveste, chiar dacă nu vorbeau una cu alta, se Înțelegeau din ochi mai bine decât În cuvinte. Asemenea bunătăți nu Înghițea nici măcar cel al cărui portret fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
când vă strigăm. Să aveți la voi prosoape curate și să vă purtați frumos. Acuma ieșiți puțin afară, ca să ne pregătim.” Soldații, ca să nu se iște supărări, făcură bilețele, le amestecară În boneta unuia și traseră numerele de ordine. Așteptau cuminți, Înșiruiți la intrare, cu busturile goale și cu prosoapele atârnate pe mâna stângă, cum fuseseră Învățați de sergentul de la cazarmă că era regulamentar să intre dimineața În spălător. „Primii doi!” auziră din dormitor și li se făcu pielea de găină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
broaște, șobolani, gâze nemaivăzute, șopârle, salamandre otrăvite, păsări pașnice ori prădătoare de zi și de noapte; unii se juraseră că văzuseră chiar vulpi și mâțe sălbatice. Ciudățenia era că jivinele nu urcau În curțile sătenilor ca să le facă rele. Stăteau cuminți, În legea lor, În Vale. Poate, cine știe cum, rar, oamenii se pomeneau În mijlocul bătăturii cu câte un șarpe amețit, plecat orbește În căutare de căldură. Dacă era prea mic, Îl omorau cocoșii; dacă era destul de mare, păsăretul făcea hărmălaie ca de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
o Închipuiseră din spusele bătrânilor. În fața palatului cu ferestre neînchipuit de Înalte, văzură pe cei buni din basmele babelor. Ileana Cosânzeana avea pielea albă, părul galben numai inele, ochi albaștri. Era Îmbrăcată Într-o cămașă lungă, ușoară ca norii cei cuminți, Încinsă la mijloc cu bete roșii. Dintr-o carafă străvezie Îi turna apă lui Făt-Frumos, care Își clătea paloșul de sânge. Avea cizme până la genunchi, chimir lat de piele, cușmă cu pană de păun peste pletele negre care Îi cădeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
mai mare. La mormântul lui Hristu nu-ți vine să te Întristezi. Chiar și cei care nu l-au cunoscut ori nici măcar nu au auzit de el se lasă Înveseliți de fotografia care-i privește de pe cruce: o față de copil cuminte doar la suprafață, așa, de gura pozarului, cu ochii În care poți citi bucuria, minciuna nefăcătoare de rău și un soi de seninătate. Un chip pe care ai vrea să-l mângâi și să-l iei la palme. Am cunoscut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
bănuț, că nu se putea azvârli din vârful șirei care Împungea cerul. Dacă intra În joc, s-ar fi putut găsi vreun tâmpit care să se ia de el sau de familia lui. Ceilalți se Înjurau cu voioșie și stăteau cuminți să-și primească șuturile. Taxa suplimentară pentru ocări Începu să pară neînsemnată, căci băiatul plin de bani al speculantului cu butelii de aragaz arunca cele mai scârboase Înjurături fără să pățească nimic. Era singurul care umbla cu bani mari, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
Învețe meserie la oraș, la o școală de ucenici. Maică-sa, muta, altceva nu Înțelesese: el voise să urmeze la liceu, nu să ucenicească și să se facă croitor de nădragi și fuste. La școala din sat fusese un elev cuminte, liniștit și silitor. Nu luase niciodată bătaie cu nuiaua la palmă. Câteodată, În preajma Eleșteului venea și se așeza Daie Gulu, ăl despre care se zicea că nu poate să moară și că se hrănește cu copii neascultători. Daie era, Însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
și-apoi se-alcătuiau În altul; când atingeau al coalei de hârtie chip, alcătuirea lor, de nerostit pentru prea rele buze, chema doar un cuvânt: desăvârșirea. În truda-mi de dincolo de mine nu singur mi-era duhul; Într-un colț, cuminte, aveam În vizită pe Muza. Bălaia ființă cu chip Îngeresc mă-nvăluia În albastre priviri. Tăceam Împreună, cuminți, dar În diafan joc ni se Învârteau sufletele. Cuvintele din versuri se așterneau tot singure Întru desăvârșire, iar eu nu mai știam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
prea rele buze, chema doar un cuvânt: desăvârșirea. În truda-mi de dincolo de mine nu singur mi-era duhul; Într-un colț, cuminte, aveam În vizită pe Muza. Bălaia ființă cu chip Îngeresc mă-nvăluia În albastre priviri. Tăceam Împreună, cuminți, dar În diafan joc ni se Învârteau sufletele. Cuvintele din versuri se așterneau tot singure Întru desăvârșire, iar eu nu mai știam decât lumina cea albastră ce-mi colora muncitele cărți de pe vechii pereți. Eram ușor și fericit cu totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
În țărână sarea și gazul, piperul, dafinul, legătura de pelin amar, lampa, oglinda, săpunul de casă pus În pod la uscat, nucile și grâul pentru colivă, neprețuitele mele cărți, căpisterea-n care mama plămădește pâinea și colacii, briciul ce sta cuminte Într-un cui În grindă, castronașul pentru bărbierit, clanțele, broaștele și Încuietorile cu tot cu uși, mese și scaune din lemn cioplit de mână, legături uscate de leuștean și mărar, semințe de muștar și coriandru, creioane, ascuțitori, stilouri cu penițe scumpe, cerneluri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
că Încrucișările genetice la care s-a dedat acel Urmaș nu au exclus cu totul, din păcate, nașterea de tâmpiți - s-a petrecut cu certitudine În negura timpurilor, iar proba ei materială așteaptă și astăzi să fie descoperită acolo unde cuminte zace, În burta unui deal ce s-a-ncăpățânat de mii de ani să nu-și nască taina. Un alt Urmaș, mult mai Încoace, căpetenie, și el, a satului a cărui țărână o spurcați voi astăzi cu neghioaba călcătură s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
care Întunericul și lumina sunt deopotrivă de puternice, tinerii din cele două sate să se ciomăgească nițel, fără să se omoare, după care să plece fiecare În rostul lui. Acesta este cel mai lung război al lumii. Și cel mai cuminte: rar de tot s-a Întâmplat să moară cineva, și numai cu totul Întâmplător. De obicei, după cum bine știți - din auzite -, flăcăii de la noi se duc În fiecare an să se bată cu ăi din satul dinspre Răsărit - adică să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
locul. „Da, nene”, răsuflase Într-un sfârșit omul de știință, „ia uite ce mai bălăceală aicea! Ai dracu’: ce de codițe mișcătoare-nfipte-n capete!” Baronu urma și-și ceruse drepturile: „Hai, bă, gata, că te uiți și mai Încolo!”. Cuminte, prea cuminte, Vieru se ridicase și-l lăsase pe celălalt să Îngenuncheze. „Îi vezi mă?” iscodise Vieru cu grijă prefăcută. „Nu, mă, nu-ș’ ce dracu’...” „Păi Învârte rotița aia, nu sta ca o momâie!” În timp ce vorbea, Vieru apucase un tubuleț de plastic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
de hrean; doamna țața Leana susține că, atunci când s-a dus să azvârle gunoiul În Întunecata Vale a Puțului, a zărit pentru câteva clipe un segment din trupul giganticului șarpe cu care babele satului Îi sperie pe copii ca să stea cuminți; un moșneag cu mințile cam rătăcite profețește apariția iminentă a unei noi căruțe cu draci, luându-se după zgomotele de car numai de el auzite și cu adânci ecouri În mintea lui considerată de mulți ca fiind plecată cu sorcova

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
pinului se prăbușise. Coborâse, cu greu, și omul de cultură, care Îi relatase plutonierului stările sufletești ce-l cuprindeau una după alta ori toate deodată. Se simțea mândru, tulbure, aprig, beat, Înțelept, duios, treaz, mistic, cu lipici la femei, jucăuș, cuminte, răutăcios ori iubitor. Cu mare greutate se ținea pe picioare și subofițerul se simțise dator - deși atribuțiunile sale de serviciu nu-l obligau la așa ceva - să-l care acasă pe tovarășul intelectual dimpreună cu prada sa. Omul de cultură mărturisise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
comenzile scurte date de profesori. Venise o clipă când orice mișcare Încetase și toată lumea privea În sus, amețită de căderea fulgilor cărora, datorită liniștii, li se auzea foșnetul când se așterneau pe câmp. Câteva momente nu mișcase nimeni, copiii stăteau cuminți la poalele grămezilor, În vârful cărora profesorii se prefăcuseră În niște mogâldețe cenușii. Apoi izbucniseră chiotele și urletele de bucurie, copiii alergau care Încotro, ridicau mâinile, se tăvăleau, țipând, În mormanele de pănuși și chică și se ridicau de acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
semețe ale bisericii și moara se mișcau Încet, urmând frământările domoale ale trupului ciupercii. Clopotnița, În clătinările ei, făcea să se audă dinăuntru-i dangăt mai puternic ori mai moale, după cât de adânci se vădeau văluririle scoarței pământului. Foiște sta cuminte și deoparte, cu ochii ațintiți pe acea umflătură care creștea Întruna. Oamenii nu dădeau semn că s-ar fi simțit cumva stânjeniți și-și purtau pașii aproape ca de obicei prin țărâna drumurilor ce șerpuiau sub tălpile lor fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]