3,978 matches
-
scurt al policelui ("Musculus extensor pollicis brevis"). Pe partea laterală a gâtului mâinii (carpului), proximal de retinaculul extensorilor tendoanele acestor doi mușchi se despart pentru a se realătura în dreptul metacarpianului I, delimitând un spațiu ovalar triunghiular care corespunde la suprafață depresiunii triunghiulară denumite tabachera anatomică, vizibilă atunci când degetul mare este complet extins. Acest spațiu are axul mare orientat distal și ușor lateral. Tabachera anatomică are o margine laterală formată de tendoanele mușchiului extensor scurt al policelui ("Musculus extensor pollicis brevis") și
Mușchiul extensor lung al policelui () [Corola-website/Science/331796_a_333125]
-
al mușchiului abductor lung al policelui ("Musculus abductor pollicis longus"), iar marginea medială de către tendonul mușchiului extensor lung al policelui ("Musculus extensor pollicis longus"). Aria tabacherei anatomice este formată de osul trapez. Pielea ridicată de cele două margini formează o depresiune în care se punea tutunul pentru a fi prizat, de unde și denumirea de "tabachera anatomică". În fundul tabacherei anatomice, pe planul osos, se găsesc dinspre proximal spre distal tendoanele mușchiului scurt extensor radial al carpului ("Musculus extensor carpi radialis brevis") și
Mușchiul extensor lung al policelui () [Corola-website/Science/331796_a_333125]
-
evrei s-au stabilit la Hebron.În urmatoarele doua secole s-a produs și o migrație semnificativă de familii tribale beduine din Peninsula Arabică spre Palestina. Multe din ele s-au așezat în trei sate diferite din Wadi Al Khalil (Depresiunea Al Halil) și urmașii lor au format cu timpul majoritatea populației orașului Hebron. Comunitatea evreiască a numărat în cursul secolului al XVI-lea circa 8-10 familii și în prima jumătate a acestui secol ea a suferit grave probleme financiare. În
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
aramă și sulf), dar și regiunile cu vii vestite. De asemenea sunt trecute hotarele țării, limitele județelor și a raialelor turcești. Harta solnicului Cantacuzino redă, pentru prima dată, cele mai multe așezări rurale - 526 de sate - repartizate atât în zona dealurilor și depresiunilor subcarpatice, de-a lungul văilor principale, cât și în Câmpia Română până la Dunăre. Figurează, de asemenea, căile de comunicație: șoselele principale și drumurile, inclusiv drumurile oilor, drumurile sării și drumurile buților. Harta prezintă și unele monumente istorice din epoca romană
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
obicei prin dicroismul unuia din pigmenții din retină, și anume xantofila, responsabilă pentru sensibilitatea ochiului la culoarea albastră. Moleculele lungi ale acestui pigment au o ușoară preferență pentru orientarea radială care, combinată cu faptul că în centrul maculei există o depresiune, creează condițiile pentru producerea fenomenului de dicroism, absorbția diferită a luminii în funcție de polarizare.
Peria lui Haidinger () [Corola-website/Science/332674_a_334003]
-
derivă din suprafețele de nivelare Cerbu și Mestecăniș. Peste suprafața de nivelare miocenă se înalță doar vârfurile cele mai înalte. Văile principale sunt adâncite semnificativ sub nivelul culmilor. Doar valea Bistriței este mai largă. În culmea Țapului este citată o depresiune considerată de origine nivală, parțial colmatată.
Munții Țibău () [Corola-website/Science/332747_a_334076]
-
cea mai mare parte din șisturi cristaline (suprapuse peste roci magmatice de granit și metamorfice de gneiss) și calcare atribuite jurasicului. Culmea estică a Munților Șureanu prezintă un microrelief carstic format în urma topirii ghețarilor (proces desfășurat cu milenii în urmă); depresiune circulară (căldare) ce adăpostește trei lacuri de origine glaciară (Iezerul Mare, Iezerul Mic și Iezerul Șureanu). Situl prezintă un relief ce alternează între abrupturi stâncoase în Munții Parâng și culmi domoale în Munții Cindrel ("Ouăjoara - Foltea - Strâmba Mare, Șerbota - Gungurezu
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
alternează între abrupturi stâncoase în Munții Parâng și culmi domoale în Munții Cindrel ("Ouăjoara - Foltea - Strâmba Mare, Șerbota - Gungurezu - Oașa Mare, Niculești - Bătrâna - Măgura Cisnădiei"); vârfuri (Cindrel 2.245 m, Șteflești 2.242 m), circuri glaciare, platouri ("Șerbota - Frumoasa - Cindrel"), depresiuni de netezire ("Garnovita, Borăscu") și văi. Clima grupări montane Șureanu-Parâng-Lotrului este una temperat-continentală, caracterizată prin valori medii anuale cuprinse între 3-4 °C în vârfurile cele mai înalte, pe culmi și creste; și 4-7 °C în depresiuni și luncile văilor. Temperatura
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
platouri ("Șerbota - Frumoasa - Cindrel"), depresiuni de netezire ("Garnovita, Borăscu") și văi. Clima grupări montane Șureanu-Parâng-Lotrului este una temperat-continentală, caracterizată prin valori medii anuale cuprinse între 3-4 °C în vârfurile cele mai înalte, pe culmi și creste; și 4-7 °C în depresiuni și luncile văilor. Temperatura medie a lunii iulie se încadrază între 11 și 14 °C iar cea a lunii ianuarie este de 6-7 ° C. Vânturile predominante sunt cele nord-vestice. Cantitatea multimedie anuală de precipitații (ploi, grindină, ninsori) este cuprinsă între
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
Temperatura medie a lunii iulie se încadrază între 11 și 14 °C iar cea a lunii ianuarie este de 6-7 ° C. Vânturile predominante sunt cele nord-vestice. Cantitatea multimedie anuală de precipitații (ploi, grindină, ninsori) este cuprinsă între 500 mm în depresiuni, atingând 1000 mm pe vârfuri. Apele de suprafață ale sitului aparțin marilor bazine hidrografice ale râurilor: • Sebeș (până la vărsarea în lacul Oașa acesta fiind cunoscut sub denumirea de "Valea Frumoasei") cu afluenții: Tărtărău, Curpătu, Sălănele, Smida, Valea Mare; • Sadu cu
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
Botriile ("bothrium") (din greaca "bothrion" = groapă mică sau șăntuleț, diminutiv de la "bothros" groapă, șanț) sunt organe de fixare slabe situate pe scolex la unele cestode. Au forma unor simple înfundături (depresiuni sau șanțuri) alungite, longitudinale ale scolexului. Au o musculatură puțin dezvoltată, lipsită de fibre radiare și nediferențiată de parenchimul vecin. Se găsesc în număr de două (la pseudofilide) sau de patru (la tetrarinchide). Unii autori folosesc termenul de pseudobotridii pentru
Botrie () [Corola-website/Science/333619_a_334948]
-
autori folosesc termenul de pseudobotridii pentru botrii. Pseudofilidele ("Pseudophyllidea") au scolexul prevăzut în general cu 2 botrii (putând însă lipsi prin regresie sau să se multiplice până la șase) situate pe fața dorsală și respectiv ventrală. Botriile pseudofilidelor au aspectul unor depresiuni simple, înguste și alungite, cu un contur mai mult sau mai puțin net delimitat, fără musculatură specializată. Mai rar sunt însoțite de organe de fixare accesorii. Acest tip de organe de fixare se numește pseudofilidian. Tetrarinchidele ("Tetrarhynchidea") au scolexul, mult
Botrie () [Corola-website/Science/333619_a_334948]
-
în toate direcțiile, care au înfățișarea unei aglomerări nesfârșite de dealuri mai mult sau mai puțin rotunjite. Întinse suprafețe sunt supuse eroziunii, cu văi adânci disecate de traversarea râurilor mai sus enumerate; de asemenea sunt răspândite rigolele, ravenele și hârtoapele (depresiuni cu diametrul de 3-5 km în formă de amfiteatre mari). Alunecările de teren pe locuri sunt carstice. Actualele verigi de dealuri mai mari sau mai mici, s-au format în timpurile miocenului, atunci sedimentele continentale s-au depus sub formă
Codru (masiv forestier din Republica Moldova) () [Corola-website/Science/333700_a_335029]
-
și Peninsula Scandinavă spre sud până în Munții Pirinei, Italia, Peninsula Balcanică, Transcaucazia, iar spre răsărit, până în zona Centrală a Siberiei (Munții Altai și Sayan). În România este răspândit în zona de munte din Transilvania și Muntenia, fiind întâlnit în toate depresiunile și văile carpatice împădurite, la altitudini de 600-1 800 m (Masivul Ceahlău, Retezat, Ciucaș; Bucegi și Gârbova; Munții Godeanu și Făgăraș) Trăiește în zone împădurite, mai ales în cele cu subarboret, de pe versanții stâncoși ai munților: în pădurile de foioase
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
de brigadă Nicolae Petala, acționând pe un front de 32 kilometri în văile râurilor Slănic, Oituz și Cașin. Forțele Diviziei 8 Infanterie au eliberat orașul Târgu Secuiesc, la 30 august 1916, iar până la 2 septembrie au deschis trecătorile pătrunzând în depresiunea Târgu Secuiesc. Divizia 2 Cavalerie (comandant - general de brigadă Grigore Basarabescu) concentrată inițial la Onești, s-a deplasat pe valea Oituzului, a depășit „Grupul Oituz” la 31 august 1916, primind misiunea de a ocupa depozitele inamicului din zona Târgu Secuiesc
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
Vânători au primit misiunea de a traversa Munții Bodoc pentru a pătrunde în valea Oltului. Divizia a atins la 2 septembrie 1916 aliniamentul Bixad - Sfântu Gheorghe - Moacșa. Obiectivul principal al Armatei de Nord în această etapă l-a constituit ocuparea depresiunile din estul Transilvaniei. Ca urmare a dislocării pe frontul românesc de noi unități austro-ungare, raportul de forțe între forțele române și austro-ungare s-a micșorat, în special la artilerie și mitraliere. După o scurtă pauză operativă necesară introducerii în dispozitivul
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
de luptă a unităților nou sosite pe front, Armata de Nord a reluat acțiunile ofensive, la 3 septembrie 1916. Divizia 14 Infanterie cu forțele principale a atacat prin trecătoarea Toplița - Deda, eliberând orașul Toplița la 7 septembrie și pătrunzând în depresiunea Giurgeului. Divizia și-a continuat înaintarea traversând versantul estic al Munților Giurgeu atingând la sfârșitul etapei pe aliniamentul Dealul Negri (sud-vest Vatra Dornei) - înălțimea Gropșoara (cota 1.684 m) - vârful Curmătura (cota 1.386 m). Divizia 8 Infanterie, după terminarea
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
hectare. Acesta include rezervațiile naturale Făgetul Clujului și Valea Morilor. Situl reprezintă o zonă naturală ( păduri caducifoliate, pajiști ameliorate, pășuni, mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate) încadrată în bioregiunea continentală aflată la interferența Câmpiei Transilvaniei cu Podișul Someșan (subunitate geomorfologică aparținând Depresiunii colinare a Transilvaniei); ce adăpostește o gamă diversă de faună sălbatică și floră rară. Aria protejată dispune de trei tipuri de habitate naturale de interes comunitar; astfel: "Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum"; "Mlaștini calcaroase cu Cladium mariscus
Făgetul Clujului - Valea Morii () [Corola-website/Science/333752_a_335081]
-
este o depresiune marginala situată în nord-vestul munților Măcinului. Este situată între extremitățile nord-vestice ale anticlinalelor Munților Măcinului, ("Garvăn" -"Țutuiatul" - "Negoiu" - situat la nord-est și "Culmea Pricopanului" — situată la sud-vest), având caracter de depresiune longitudinala adaptată la structura pe linia de falie. Este
Depresiunea Jijila () [Corola-website/Science/333409_a_334738]
-
este o depresiune marginala situată în nord-vestul munților Măcinului. Este situată între extremitățile nord-vestice ale anticlinalelor Munților Măcinului, ("Garvăn" -"Țutuiatul" - "Negoiu" - situat la nord-est și "Culmea Pricopanului" — situată la sud-vest), având caracter de depresiune longitudinala adaptată la structura pe linia de falie. Este axată pe valea cu același nume care o drenează până la Lacul Jijila, care ocupă sectorul depresionar spre Lunca Dunării Comunica la est prin Pasul Garvăn cu Depresiunea Luncavița și la sud
Depresiunea Jijila () [Corola-website/Science/333409_a_334738]
-
sud-vest), având caracter de depresiune longitudinala adaptată la structura pe linia de falie. Este axată pe valea cu același nume care o drenează până la Lacul Jijila, care ocupă sectorul depresionar spre Lunca Dunării Comunica la est prin Pasul Garvăn cu Depresiunea Luncavița și la sud prin Pasul Sărărica cu zona orașului Macin. Are ca axa principala de transport rutier DN22 (pe porțiunea Tulcea - Macin) și adăpostește satul Jijila.
Depresiunea Jijila () [Corola-website/Science/333409_a_334738]
-
este o trecătoare situată pe DN22 la 80 m altitudine, în nord-vestul Dobrogei, în spațiul aflat între Dunăre și Munții Măcinului Trecătoarea limitează la nord-vest culmea secundară a Munților Măcinului (anticlinalul "Culmii Pricopanului") și, face legătura între depresiunile Jijilei aflată la nord-vest și Depresiunea Greci aflată la sud-est , fiind localizată geografic între "Dealul Orliga" (116 m, aflat spre vest) și "Vârful Sărărica" (152 m, aflat spre est) din "Culmea Pricopanului". Pasul leagă satul Jijila (N) de Măcin (N
Pasul Sărărica () [Corola-website/Science/333423_a_334752]
-
situată pe DN22 la 80 m altitudine, în nord-vestul Dobrogei, în spațiul aflat între Dunăre și Munții Măcinului Trecătoarea limitează la nord-vest culmea secundară a Munților Măcinului (anticlinalul "Culmii Pricopanului") și, face legătura între depresiunile Jijilei aflată la nord-vest și Depresiunea Greci aflată la sud-est , fiind localizată geografic între "Dealul Orliga" (116 m, aflat spre vest) și "Vârful Sărărica" (152 m, aflat spre est) din "Culmea Pricopanului". Pasul leagă satul Jijila (N) de Măcin (N) Cea mai apropiată stație de cale
Pasul Sărărica () [Corola-website/Science/333423_a_334752]
-
Republică Populară Chineză este a doua țară ca mărime din lume, după suprafață uscată, în urma Rusiei Relieful Chinei este foarte variat, predominând munți foarte înalți și podișuri întinse. Există, de asemenea, podișuri joase, depresiuni cu deșerturi și câmpii netede. Relieful Chinei are una dintre caracteristicile importante ale reliefului Asiei: treptele de relief principale sunt completate de alte trepte de relief - podișuri înalte (Tibet), depresiuni interioare, podișuri cu munți tociți (Chină de Sud-Est). Specificul sau
Geografia Chinei () [Corola-website/Science/334589_a_335918]
-
foarte înalți și podișuri întinse. Există, de asemenea, podișuri joase, depresiuni cu deșerturi și câmpii netede. Relieful Chinei are una dintre caracteristicile importante ale reliefului Asiei: treptele de relief principale sunt completate de alte trepte de relief - podișuri înalte (Tibet), depresiuni interioare, podișuri cu munți tociți (Chină de Sud-Est). Specificul sau deosebit de existență pe mari întinderi din nordul și nord-estul țării a unor mari acumulări de loess; acestea pot ajunge la grosimi de 200 m și pot fi continue pe mari
Geografia Chinei () [Corola-website/Science/334589_a_335918]