6,479 matches
-
a ei: analiza instanțelor psihice. Căci, într-adevăr: ce problemă de importanță vitală ar putea fi exclusă dintr-o asemenea știință în momentul în care ea este pe punctul de a-și găsi calea metodică? C) RELIGIE ȘI ȘTIINȚĂ După desăvîrșirea culturii mitice și a preștiinței simbolice a acesteia, știința nou eșalon al evoluției gîndirii -marchează efortul cel mai serios de prezentare metodică a modalităților existenței rămase necunoscute în vederea sesizării sensului lor imanent: legea. Apariția și răspîndirea științelor constituie o reacție
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
despre raportul dintre om și simbolul divinitate, trebuia să fie introdusă dintr-o dată semnificația opusă superstiției și care nu este în nici o altă parte mai bine definită decît o face simbolul "încarnării" din Noul Testament. După depășirea acestei faze, următoarea este desăvîrșirea traducerii formei celei mai evoluate a simbolului divinității și analiza detaliată a simbolului "Dumnezeului unic". Epitetul "unic" nu este înțeles într-o măsură suficient de mare, dacă nu vedem în el decît un mijloc destinat exprimării opoziției față de divinitățile multiple
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vocația sa fundamentală: înălțarea spirituală, desensibilizîndu-l și deresponsabilizîn-du-l atît în trecerea vieții, cît și în petrecerea morții. Omul este un poem pe care Ființa abia l-a început, cum spunea Heidegger. Un poem care se scrie și se rescrie întru desăvîrșire. Fiecare dintre noi simte chemarea unui nou orizont spiritual și are de dat un răspuns acestei chemări. Avraam e în noi, gata să se elibereze de falsele apartenențe idolatre și să pornească în prodigioasa aventură personală a regăsirii Sinelui. Economie
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
din ce în ce mai mult atît acțiunea, cît și conștiința oamenilor, vorbește despre noi, ne reprezintă, este una din expresiile cele mai fidele ale identității și devenirii noastre. Aceste considerațiuni pot suna unora ca o deranjantă stranietate, măcar pentru faptul că lipsesc cu desăvîrșire criteriile de na-tură sociologică, psihologică, morală, religioasă din abordările economice, care "beneficiază" în schimb de o relație specială cu conceptul și realitatea puterii politice. Din păcate, raporturile de forță ale societății poli-tice constituie prea adesea adevăratele determinante ale deciziilor economice
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
vieții în univers, deopotrivă la poeți, istorici, filosofi sau autori tra-gici. Această constantă apariție a simbolului amintit poate fi mai bine explicată dacă se admite teza unor filologi eleniști, potrivit căreia unul din cuvintele-cheie ale gîndirii grecești, anume telos împlinire, desăvîrșire, dar și capăt, sfîrșit al timpului, a avut drept primă accepțiune cercul, sau inelul. Această "diversiune" lingvistică prezintă și mai mult interes atunci cînd se studiază ciclurile economice și financiare, deoarece cuvîntul telos însemna la origini și plată, sau datorie
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
vor marca profund secolele următoare. Este vorba despre Jacob Boehme și Tommasso Campanella. Deși aflați amîndoi destul de departe de gîndirea economică propriu-zisă, ei vor servi totuși drept referințe pentru numeroși savanți. Jacob Boehme, teozof și mistic protestant german profetizează împlinirea, desăvîrșirea, o epocă nouă plasată sub auspiciile libertății, inteligenței și iubirii universale, un timp al Domnului în care nu va mai exista timp. Proiectul lui Boehme va fecunda visul de fericire al Luminilor și optimismul ideal al romantismului german. Cu ajutorul cosmologiei
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
va deveni "corpul eteric" lipsit de greutate al atomului sau electronului după eliberarea sa de materie, dacă nu un "cîștig informațional"? Potrivit lui Hermes, "este necesar ca, la sfîrșitul lumii, cerul și pămîntul să se contopească". Lungul drum al sinelui spre desăvîrșire presupune că fiecare își determină propria via-ță, potrivit legii divine. Pentru aceasta, el are nevoie de informații, iar universul metafizic și necauzal e plin de informații și guvernat, asemănător legii conservării energiei, de o lege a conservării informației. Este vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ca pe scara virtuților la creștini, el era oprit de către unul dintre arhonții care guvernează cele șapte ceruri, sau de către misterioasa "fecioară de lumină" și trimis înapoi pe pămînt să se reîncarneze, pentru o nouă încercare pe calea sa către desăvîrșire. Astfel sunt îmbinate doctrina orientală a metempsihozei și soteriologia creștină, promițătoare a vieții veșnice. Hermetismul nu a avut și nu are nici în recidivele sale postmoderne ceremonii, ritualuri sau epifanii, temple, statui sau icoane. Sin-gurele taine recunoscute sunt cele ale
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
clasică, fără distrugerea mitului, o gîndire onto-teologică, potrivit căreia ființele sunt întemeiate din ființa comună, la rîndul ei întemeiată de Ființa supre-mă care își este propria întemeiere. Științele, ideologiile și tehnicile născute din această concepție bazată pe întemeiere cauzală repre-zintă desăvîrșirea metafizicii și, în același timp, sfîrșitul său, uitarea ființei căzute sub imperiul lucrurilor și al unei gîndiri calculatoriste. Noua gnoză nu propune un nou zeu al ființei și al lumii, ci numai Dumnezeul cel viu al Evangheliei vieții. Prea s-
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
istoriografiei, perioada celor două războaie mondiale constituie o etapă aparte, de puternică afirmare pe plan național și internațional. Ea continuă în bună parte unele tendințe afirmate anterior. Transformările care s-au petrecut însă după 1900 la nivelul întregii societăți românești, desăvârșirea statului național unitar au asigurat condiții superioare de manifestare a vieții culturale, ceea ce s-a reflectat în mod pregnant în domeniul istoriografiei. Având o contribuție substanțială la pregătirea ideologică a marilor acte naționale de la sfârșitul anului 1918, aceasta a primit
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
Kogălniceanu a trimis agenților diplomatici români în străinătate o notă în care enumera 57 problemele existente între România și Turcia, a căror rezolvare era socotită necesară pentru a „preîntâmpina urmări supărătoare pentru ambele țări” și care soluționate „ ar schimba cu desăvârșire firea legăturilor între România și Turcia și că am fi siliți la o atitudine alta decât aceea care am adoptat-o până astăzi”. Dar în ciuda tuturor așteptărilor, atitudinea Turciei a rămas aceeași. Alte lucrări care se înscriu pe aceeași linie
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
România devine un stst egal în drepturi cu alte state. România a reușit să rupă astfel legătura juridică, ce durase timp de patru secole cu Imperiul Otoman. Obținerea independenței a permis politicienilor și intelectualilor români să-și îndrepte atenția asupra desăvârșirii națiunii. O altă consecință î independenței, a fost proclamarea României ca regat și a lui Carol I ca rege la 14 martie în 1881. Perioada de după 1878 a fost decisivă pentru consolidarea României moderne. În noul context, statul șia asumat
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
sprijinirea luptei pentru independență nu sa limitat numai la vechea Românie; Un sprijin activ a venit și din partea românilor bănățeni, bucovineni, și transilvăneni care vedeau în cucerirea independenței de către frații lor din Țară, un nou și important pas pe drumul desăvârșirii unității național statale. Era o nouă și elocventă dovadă a comunității de aspirații și acțiune a întregii noastre națiuni. Eliberându-se pe sine, prin luptă și sacrificii, prin perseverență și încredere în dreptatea cauzei, națiunea română și-a făurit singură
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
celor din anturajul imediat, el vrea să o vadă și să o îmbrățișeze pentru ultima dată. Descinderea pe tărâmul iubitei răpite de moarte amintește doar vag de mitul lui Orfeu, mai ales că pe întreaga desfășurare a piesei lipsesc cu desăvârșire elementele muzicii specifice. Simbolul mitic rămâne, fie și în rudimentul său, fiind un prilej pentru Danton de a-și rememora clipele de fericire, dar și de nestatornicie pe care le-a trăit în tinerețe. Mult mai încărcată de sensuri este
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ei acasă, cu libertăți comode sub privirile imperceptibil consternante ale celorlalți musafiri."368 Prin grila mitică de lectură, aceeași a baladei Meșterului Manole, Fred "jertfește" iubirea pentru ființa adorată, pe care o apreciază ca superioară grație talentului literar dovedit, iar desăvârșirea Creației este țelul suprem. Valoarea faptei exemplare iese în evidență cu atât mai pregnant cu cât el însuși este invitat de către autor să scrie și devine preocupat de calitatea activității sale scriitoricești: "Scriu, mă plimb prin casă, gândesc, mă trântesc
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în iubire. În creștinism, de regulă, se ia aminte la comportarea Mântuitorului: „El nu căuta suferințele, dar când apăreau, nu căuta să scape de ele, nu se răzvrătea contra lor, ci le folosea pentru mântuire și ni le recomandă pentru desăvârșire”<footnote Preot Prof. VASILE FERNEA, Suferințele omenești - cauze, explicații, foloase, Editura Galaxia Gutenberg, TârguLăpuș, 2005, p. 143. footnote>. Crucea lui Hristos trebuie să fie modelul oricărui creștin, amintindu-i cum Dumnezeu a putut dirija un episod care, naturii umane păcătoase, i-
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
de înțelegerea rolului pozitiv pe care suferința îl poate juca în interiorul vieții creștine. Din nou, e impetuos necesar să subliniem că depinde de credincios să permită suferinței să preia aceste roluri. Suferința poate conduce la o perfecționare sau la o desăvârșire a credinței. Doar trebuie să se deschidă în fața lui Dumnezeu. Să-I permită să dea valoare la ceea ce i se întâmplă Și să o redirecționeze. Să exploreze ceea ce i-ar putea spune Dumnezeu prin experiența prin care trece și să
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
unei vieți trăite în tihna ritmului firesc al vieții la țară - șimi spuse: În noaptea asta voi muri>>. I-am răspuns: <<Da, azi vei muri. Ți-e frică?>> <<Nu mi-e frică să mor, dar mă doare să mor cu desăvârșire singur. Dacă muream acasă, femeia mea ar fi fost lângă mine, mama mea, copiii mei, vecinii mei, dar aici nu e nimeni>>. Îi spun: <<Nu, nu e chiar așa. Voi rămâne eu lângă tine>>. <<Nu poți sta cu mine toată
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
în iubire. În creștinism, de regulă, se ia aminte la comportarea Mântuitorului: „El nu căuta suferințele, dar când apăreau, nu căuta să scape de ele, nu se răzvrătea contra lor, ci le folosea pentru mântuire și ni le recomandă pentru desăvârșire”<footnote Preot Prof. VASILE FERNEA, Suferințele omenești - cauze, explicații, foloase, Editura Galaxia Gutenberg, TârguLăpuș, 2005, p. 143. footnote>. Crucea lui Hristos trebuie să fie modelul oricărui creștin, amintindu-i cum Dumnezeu a putut dirija un episod care, naturii umane păcătoase, i-
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
de înțelegerea rolului pozitiv pe care suferința îl poate juca în interiorul vieții creștine. Din nou, e impetuos necesar să subliniem că depinde de credincios să permită suferinței să preia aceste roluri. Suferința poate conduce la o perfecționare sau la o desăvârșire a credinței. Doar trebuie să se deschidă în fața lui Dumnezeu. Să-I permită să dea valoare la ceea ce i se întâmplă Și să o redirecționeze. Să exploreze ceea ce i-ar putea spune Dumnezeu prin experiența prin care trece și să
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
unei vieți trăite în tihna ritmului firesc al vieții la țară - șimi spuse: În noaptea asta voi muri>>. I-am răspuns: <<Da, azi vei muri. Ți-e frică?>> <<Nu mi-e frică să mor, dar mă doare să mor cu desăvârșire singur. Dacă muream acasă, femeia mea ar fi fost lângă mine, mama mea, copiii mei, vecinii mei, dar aici nu e nimeni>>. Îi spun: <<Nu, nu e chiar așa. Voi rămâne eu lângă tine>>. <<Nu poți sta cu mine toată
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
binefăcătoare a Macrinei. Așa se explică și faptul că această deșteptare s-a produs foarte repede și s-a datorat Sfintei Macrina cea tânără care păstrase neatinsă flacăra credinței și a evlaviei din familia lor. Primul pas concret pe calea desăvârșirii sale în lumina Evangheliei, a fost făcut de Sfântul Vasile prin primirea Tainei Sfântului Botez la anul 357, după care întreprinde o călătorie în Egipt, Palestina, Celesiria și Mesopotamia, pentru a-i întâlni pe cei mai renumiți asceți. Înainte de această
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
Sfântul Vasile cel Mare este unul dintre cei mai populari sfinți, opera sa constituie și astăzi un izvor bogat de învățăminte folositoare, iar exemplul vieții sale este unul dintre cele mai pilduitoare modele ale celor ce se nevoiesc pe calea desăvârșirii creștine. Diac.Asist.Drd. Liviu PETCU
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
se cuvine să ne ocupăm, dincolo de problemele legislative legate de malpraxisul medical, și de chestiunile de suflet, de strângerile de inimă inevitabile în acest domeniu, cu atât mai mult cu cât și acestea reprezintă un important punct de pornire în desăvârșirea educației unui medic. Sunt numeroase subiecte care nu pot fi tratate relaxat, cu detașare, ci, dimpotrivă, au generat dispute aprige, legate de avort, sinucidere, eutanasie, tratamentul muribunzilor, dar și al nou născuților cu malformații sau dizabilități, de experimentarea pe om
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
în doctrină 2, se face distincția între eutanasia activă și, respectiv, eutanasia pasivă, iar în funcție de aceste accepțiuni, exprimându-se de cele mai multe ori diferențiat, păreri pro și contra. și din această perspectivă, Codul de Deontologie Medicală este tranșant: „se interzice cu desăvârșire eutanasia, adică utilizarea unor substanțe sau mijloace apte de a provoca decesul unui bolnav, indiferent de gravitatea și prognosticul bolii“ (art. 24). Doctrina S.U.A. și doctrina europeană au atitudini ușor diferite, însă mai puțin rigide față de acest subiect atât de
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]