18,606 matches
-
după încheierea activității reproductive - Psihoticii - cei conjunctural afectați, din punct de vedere psihic și socioeconomic de care vorbeam anterior, sunt deseori nereceptivi atât la perspectiva oferită de sfatul genetic cât și la ideea de planning familial; în consecință, ei dovedesc detașare de problematica profilactică. Conform rezoluțiilor cu difuzare și acceptare internațională acestor persoane nu li se interzice procreerea (măsura de sterilizare contra voinței lor fiind interzisă) iar în plus, ca urmare a amplificării ratei remisiunilor, consecutivă îndeosebi, succesului terapeutic, posibilitățile reproductive
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
descendenți. Prevenirea acestor căsătorii ar trebui să se realizeze, teoretic, prin educație sanitară și prin acțiuni de "sfat premarital" ("premarital counseling"), dar din nefericire bolnavii psihici sunt cel mai adesea nereceptivi la ideea de planning familial: în consecință, ei dovedesc detașare de problematica profilactică, iar acțiunile de sterilizare înafara consimțământului lor liber exprimat nici nu pot fi ridicate. în plus terapiile cu neuroleptice din ce în ce mai eficiente, combinate cu măsurile de suport social, face ca gradul lor de integrare socială (și implicit rata
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
noastră sovietică, uitată de Dumnezeu, n-am avut nici măcar un comunism... în limba română). De aceea putem admite disperarea creatorului sfâșiat între niște exigențe interioare și nevoia de a supraviețui. Trebuia să ai curaj, o voință și o putere de detașare ieșite din comun, ca să scrii pentru sertar, adică pentru un cititor, el însuși dezinhibat, pe care nici măcar nu puteai să ți-1 imaginezi. Acest aspect explică, netezește cumva situația, dar n-o schimbă în datele ei esențiale. Inexistența literaturii de
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
mi-a furnizat tonul just este războiul”. Despre adevăratele aptitudini războinice ale lui Pierre Drieu la Rochelle s-a scris destul, iar jurnalul său e o sofisticată operație de a-și motiva lașitatea printr-o scârbă mimată și printr-o detașare abil pusă În scenă. Obsesia sfârșitului se leagă, aproape Întotdeauna, În Jurnal, de refuzul plin de oroare al bătrâneții. Erou dintr-o saga nordică, fascinat de spiritul germanic și de severa lui geometrie, el extinde sentimentul sfârșitului individual la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
german, să nu rămân, În orice caz, francez. Mai târziu, am visat de asemenea să fiu rus. Aș fi vrut să fiu cel mai furios dintre războinici și În același timp să mă mențin Într-o asceză absolută, Într-o detașare totală. Ce m-a oprit să fiu comunist? Ascunzișurile mele mic-burgheze și neîncrederea evreilor. Dar simțeam că acolo se află reîntoarcerea la valori. Pe acolo ajungi să domini din nou poporul. Stalin e de drept divin, de drept popular absolut
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Cazurile extreme, un Amiel, pentru prima situație sau Baudelaire, pentru a doua, rămân totuși rarisime. Notația aproape maniacală a lui Amiel, atent să capteze absolut totul, revenind de două sau mai multe ori pe zi la carnetul de Însemnări ori detașarea antiseptică a lui Baudelaire, de a nu lăsa În pagină nimic altceva decât rezultatul arderii intense a procesului strict intelectiv), doar jurnalul care problematizează poate radiografia relația complicată dintre ficțiune și realitate. Interdicția magică E extrem de greu de stabilit În ce măsură
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
părea de directă, de necontrafăcută, de indiferentă la stil, la efectele retorice și la efectele (ne)Întâmplătoare ale evenimentelor „narate”, scrierea jurnalului nu e scutită de o anumită doză de elaborare. Aceasta implică, precum orice activitate din sfera creației, o detașare de ceea ce va fi transcris. O detașare subminată de dorința mărturisirii, a relevării istoriei personale ca ficțiune. O destăinuire prin limbaj, printr-un limbaj care, codificat sau nu, răspunde necesității conștientizate În spațiul temporal scurs Între faptul trăit și remodelarea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
la stil, la efectele retorice și la efectele (ne)Întâmplătoare ale evenimentelor „narate”, scrierea jurnalului nu e scutită de o anumită doză de elaborare. Aceasta implică, precum orice activitate din sfera creației, o detașare de ceea ce va fi transcris. O detașare subminată de dorința mărturisirii, a relevării istoriei personale ca ficțiune. O destăinuire prin limbaj, printr-un limbaj care, codificat sau nu, răspunde necesității conștientizate În spațiul temporal scurs Între faptul trăit și remodelarea lui. Iar una din finalitățile artei pare
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fragment prelevat din obiect, indicele prezintă referentul prin mecanismul metonimiei; referința sa este autoreferențială; de aici și ambiguitatea indicilor de tip "eu", "aici", "acum" (cu referenți diferiți în contexte diferite). Dacă semnul iconic se adaugă lumii, indicele este prelevat prin detașare metonimică... "De aici caracterul artificial al semnelor iconice (cu excepția umbrelor și reflexelor în oglindă) și indiferența animalelor față de aceste simulacre" (D. Bougnoux, 1991:51). Semnele se constituie ca metonimie a persoanei (personajului), contribuind la configurarea și stabilizarea identității. Pe termen
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
S. Iosifescu, virtutea de căpătâi a lui Zenon e combinația de cunoaștere și de absență a iluziei perfecțiunii, care apare și în cronica de familie. În acest din urmă text, traducătoarea, Angela Cismaș, a putut observa deschiderea genealogică, marcată prin detașarea de spiritul polemic și deopotrivă de tonul hagiografic, cât și prin atitudinea de participare la ansamblul dramei omenirii, urmărite de-a lungul veacurilor și mileniilor În cel mai autobiografic volum al trilogiei, Ce? Eternitatea, Geo Vasile vedea mai apoi aceeași
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
decât o rezolvă, scriitoarea trecând dincolo de ideea acordului între formă și realitatea prezentată. Fie că privește trecutul, fie că nu, fie că e declarat imaginar, fie că nu, limbajul nu poate decât să tindă către adecvare. De aceea sunt importante detașarea și implicarea personală, observate întâi de S. Iosifescu 20, apoi de Angela Cismaș, care a deosebit, urmând modelul lui Philippe Lejeune, felurite variante de pact autobiografic și de funcții ale lor în Labirintul lumii: mai multe atitudini, supuse unui echilibru
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
www.euroinst.ro 1 Ulterior, a apărut, la aceeași editură, un CD Rom audio de 80 de minute Povestiri orientale, în lectura Oanei Pellea. 2 De pildă, Silvian Iosifescu, "Anticonfesiuni", in Texte și întrebări, Cartea românească, București, 1979, Felicia Antip, "Detașarea de sine (M. Yourcenar)", România literară, nr. 4, 1981. 3 Eugen Simion, "M. Yourcenar: absența noțiunii de violență", Cronica, nr. 5, 1982. 4 Rodica Baconsky, "Biografice", Tribuna, nr. 42, 1993. 5 Radu Toma, Création et devenir dans la littérature française
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
literatură" ("Literatura și istoria Memoriile lui Hadrian", Contemporanul, nr. 9, 1984, p. 7). 19 V., între altele, Ioana Pârvulescu, "Lui însuși", România literară,nr. 25, 1994, p. 7, și Magda Cârneci, op. cit. 20 Și, mai pe scurt, de Felicia Antip, "Detașarea de sine (M. Yourcenar)", România literară, în nr. 4, 1981, p. 22. 21 Noțiunea de apocrif utilizată în Franța de Jacques Lecarme (in Jacques Bersani et alii, La Littérature en France depuis 1945, Paris, Bordas, 1970, p. 309), iar în
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
a lui Raymond Picard, 1965, ori Pentru ce noua critică, din 1966, a lui Serge Doubrovsky, aceștia își propuneau reînnoirea studiului literaturii în Franța, în jurul anilor '60, printr-o "trezire a conștiinței și a activității teoretice". În fapt, printr-o detașare declarată, o ruptură de critica universitară, încă prea îndatorată istoriei literare, și noua percepție, "neoformalistă" asupra stratificării operei literare și a actului lecturii. Dar și în cadrul acestui grup diferențele de opinie și-au spus cuvântul, "unii evidențiind elementul ludic (Roland
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
noutatea absolută este exclusă și care decide să conviețuiască pașnic cu tradiția. Pierzându-și inocența, fiind marele cititor de texte înainte de a fi scriitor, el simte că spațiile rămase pentru rostiri inedite sunt extrem de înguste. De aceea va trimite cu detașare, cu ironie, cu superbă toleranță la biblioteca uriașă care-l precede". De aceea, procedeul prin definiție specific lui este intertextualitatea, care "exploatează referințele livrești până la dimensiunea unui stil"297. 4.2. Postmodernismul: un construct parodic rafinat În anii șaizeci ai
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cititorul contemporan lui asupra unui adevăr trăit de el și ascuns cu grijă de oficialități, căci el are deja convingerea că pentru a înțelege lucrurile despre care vorbește e nevoie nu numai de distanța în timp, ci și de o detașare psihologică ce se obține în câteva generații. Gândul lui Soljenițîn, exprimat de mai multe ori în scrierile literare sau în articole, eseuri, declarații și interviuri, este de a surprinde, pentru un timp când nu va mai domni uitarea și minciuna
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
la lumină o varietate de destine. Fiecare poveste este unică în detalii, însă mărturiile se repetă în ceea ce au ele esențial. În volumul de memorii Itinerar abrupt, Evghenia Ghinzburg își exprimă opțiunea pentru adevăr și încearcă să convingă vorbind despre detașarea câștigată odată cu înaintarea în vârstă, când dispar eventuale motivații meschine de a-l ascunde. Ca și alți autori de literatură concentraționară, E. Ghinzburg își asumă eventualele inexactități, involuntare: Vreau să-mi asigur încă o dată cititorii că am scris doar adevărul
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
doar adevărul (s.n.). În textul acestei cărți e posibil să apară, desigur, inexactități, erori, provocate de modificări ale memoriei în timp. Dar aici nu există minciuni, tertipuri conjuncturale, mușamalizări conștiente. La vârsta mea actuală, când privești viața cu o oarecare detașare, nu are sens să umblu cu șiretlicuri. Prin urmare, am scris adevărul 19. (trad. a.) În memoriile sale, Dimitri Panin, prieten al lui Soljenițîn din perioada detenției, spune: "În aceste Însemnări, mă voi strădui să spun numai adevărul. În ce
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
un neinițiat în ce privește contactul cu asemenea lumi. El a trecut deja prin "școala lagărului" și, prin comparație, clinica este adevărat loc de odihnă. În locul crispării și spaimei lui Rusanov, Kostoglotov aduce o altă perspectivă asupra acestei lumi, cu o anumită detașare și umor. "Pavilionul numărul treisprezece" presupune o libertate numai aparentă. Teoretic, se poate ieși oricând din acest spațiu, dar, de fapt, boala obligă la un tip de încarcerare pe care, de la un punct încolo, nimeni nu o poate controla. Granița
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de vagon, care începe în anul 1908. Călătoria în condiții groaznice "de pe o insulă pe alta" a Arhipelagului este o etapă a detenției nu mai puțin cauzatoare de suferințe decât altele și are poveștile ei, relatate de Soljenițîn uneori cu detașare, iar alteori cu ironie la adresa celor care pun în practică deplasările. Scopul scriitorului este să zguduie conștiințele și să trezească, iar niște lamentații n-ar fi avut acest efect. Cea mai cutremurătoare se dovedește partea a treia a lucrării ("Exterminarea
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
atitudine generală, ci este îndreptată asupra lui Stalin, cel vinovat de a-i fi "schilodit" viața, așa cum se exprimă scriitorul în Arhipelagul GULAG. Autorii de literatură concentraționară (indiferent de forma aleasă memorialistică sau ficțiune) scriu despre propria experiență zguduitoare, iar detașarea este greu de obținut. În cazul naratorului din romanul soljenițian în discuție, se remarcă aceeași atitudine față de Stalin pe care o manifestă autorul-narator din Arhipelagul GULAG, unde rezerva de supranume ironice pare fără sfârșit. Aceste supranume sunt construite pe diferite
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
depășind individualismul prin unirea cu întreaga umanitate. Concepția creștină a unei religii nesupuse sferei politice era diametral opusă celei care aparținea gândirii clasice, conducând spre o iritare inevitabilă. Refuzând orice formă sincretistă propusă de ambientul păgân și arătând o anumită detașare de tot ceea ce era considerat lumesc, religia creștină a apărut în ochii autorităților romane, și nu numai, ca o superstiție ce trebuia extirpată, fiind considerată fundamental atee. Ambiguitatea lui Traian, în luarea unei decizii hotărâtoare față de creștini, ne mărturisește inexistența
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de patrie, aspect particular al polisului și al raportului personal cu pământul părinților, căpăta o valoare secundară: se considerau pàtroikoi, rezidenți într-o comunitate de cetățeni, îndreptați spre o patrie superioară. Prevederea a determinat creștinii să participe cu o anumită detașare față de activitățile civile, depășind legile acesteia prin modalitatea lor de a trăi, în virtutea esenței noii religii. Acest aspect ne arată prioritatea conștiinței față de coerciția produsă din exterior; odată cu creștinismul se accentuează autonomia conștiinței: omul e liber de orice ingerință a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
respingând astfel acuzația de izolare adusă creștinilor. Creștinii nu fugeau de responsabilitățile civile și nici de funcțiile publice din dezinteres față de res publica, fiind implicați în buna desfășurare a rolului lor social. Pentru Origene, înstrăinarea creștinilor față de Imperiu consta în detașarea de activitățile strict pământești, din dorința preocupării pentru cele cerești, care educă omul spre Dumnezeu. Ideea prezentă deja în Ad Diognetum, denotă o nouă concepție despre individ: în timp ce statul păgân folosea omul numai pentru sine, creștinismul era orientat pentru om
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ruptura cu Biserica Romei. Montanismul, cu excepția unor aspecte doctrinare, nu a ieșit din sfera creștinismului au-tentic pentru conotația sa rigoristă, ci pentru că le-a absolutizat în detrimentul libertății omului. Foarte probabil, caracterul combativ și polemic l-au condus pe Tertulian spre detașarea de Biserică: intransigența și nemulțumirea personală l-au făcut să râvnească spre desăvârșirea silită a membrilor comunității creș-tine, când aceasta abia făcea primii pași, căutând să-și clarifice încă propria identitate. Atitudinea polemistului african față de armata și viața militară nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]