3,973 matches
-
de extindere al bolii. Bronhoscopia sau biopsia ghidată CT este adesea folosită pentru a preleva mostre din tumoare pentru histopatologie. Cancerul pulmonar se prezintă, de cele mai multe ori, ca un nodul pulmonar solitar în cadrul unei radiografii toracice. Cu toate acestea, diagnosticul diferențial este extins. Multe alte boli pot să prezinte aceleași simptome, inclusiv tuberculoza, infecțiile fungice, cancerul metastatic sau pneumonia organizată. Printre cauzele mai puțin comune ale nodulului pulmonar solitar se numără hamartomul, chisturile bronhogenice, adenoamele, malformația arterio-venoasă, sechestrarea pulmonară, nodulii reumatoizi
Cancer pulmonar () [Corola-website/Science/323233_a_324562]
-
problemei oscilatorului armonic cuantic, cunoscut și sub denumirea de "metoda Sommerfeld" este un procedeu matematic pentru deducerea expresiei funcțiilor și valorilor proprii ale unui sistem oscilant armonic microscopic. Metoda, dezvoltată de către fizicianul german Arnold Sommerfeld, pleacă direct de la studiul ecuației diferențiale care reprezintă problema de valori proprii pentru hamiltonianul oscilatorului liniar armonic. Acestă metodă este, alături de "metoda analitică" al lui Schrödinger, respectiv "metoda algebrică" datorată lui Paul Dirac, un procedeu care permite găsirea sistemului complet de funcții proprii care descriu comportamentul
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda polinomială) () [Corola-website/Science/326543_a_327872]
-
acestei alegeri constă în aceea că exponențialele din expresiile funcțiilor de undă vor avea exponenții adimensionali și va permite separarea variabilei temporale de cea spațială. Cu această notație, forma ecuației (2.1) devine: Ecuația de mai sus este o ecuație diferențială liniară de ordinul al doilea și ea admite două soluții liniar independente, oricare ar fi valoarea parametrului real E. Se poate arăta, că în general, soluțiile analitice cresc nemărginit pentru cazul în care variabila formula 1 tinde la ±formula 2. Un asemenea
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda polinomială) () [Corola-website/Science/326543_a_327872]
-
10.1): Utilizând relația de recurență sintetică (2.11), prin înlocuirea succesivă a valorilor posibile pentru numărul n, se obține o formă explicită pentru coeficienții sintetici: Relația (2.13), prin forma sa, sugerează utilizarea unei funcții speciale din cadrul teoriei ecuațiilor diferențiale cu derivate parțiale, funcție des utilizată pentru rezolvarea unor probleme din mecanica cuantică. Pentru realizarea legăturii cu problema găsirii valorilor și funcțiilor proprii asociate hamiltonianului oscilatorului armonic cuantic, în această secțiune se prezintă într-o manieră simplificată, principalele caracteristici ai
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda polinomială) () [Corola-website/Science/326543_a_327872]
-
clasice, deduse pe baza ecuațiilor canonice din cadrul formalismului Hamilton-Jacobi și introduce două mărimi complex conjugate formula 1 și formula 2 prin care se aduc ecuațiile la o formă mai simplă. La scrierea hamiltonianului în tratarea cuantică, acestor mărimi i se asociază operatori diferențiali analogi în baza principiului corespondenței. Funcțiile de stare și relația de cuantificare a energiei se deduce prin rezolvarea problemei valorilor și funcțiilor proprii pentru operatorul Hamilton. Expresiile celor două mărimi în cazul clasic sunt Derivând în raport cu timpul se scriu relațiile
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda algebrică) () [Corola-website/Science/326536_a_327865]
-
de cea spațială. Introducând noua variabilă în expresiile (2.26.1) respectiv (2.26.2) se obțin formele: Ecuația (2.18), care determină univoc forma funcției formula 31, devine, prin înlocuirea operatorului dat de expresia (2.28.1) de forma: Ecuația diferențială de mai sus se rezolvă prin integrare directă, și după aplicarea condiției de normare se obține soluția normată în scara naturală formula 65: Relația a doua de recurență din (2.24) aplizat de n ori asupra funcției formula 31 conduce la expresia
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda algebrică) () [Corola-website/Science/326536_a_327865]
-
Iași, ca apoi în 1915 să fie numit docent la Universitatea din Iași la Catedra de Analiză Matematică și în același timp la Institutul Electrotehnic din Iași. În 1919 a fost numit profesor universitar la Cluj-Napoca, la Catedra de Calcul Diferențial și Integral și director al Observatorului Astronomic, precum și profesor de algebră financiară la Academia Comercială din Cluj, apoi profesor la Seminarul Pedagogic al Universității din Cluj. În perioada 1931 - 1932 a fost inspector general în învățământul secundar. A mai fost
Gheorghe Bratu () [Corola-website/Science/326592_a_327921]
-
ia doctoratul în matematică, ca în 1948 să fie numit profesor la Politehnica din Iași, apoi la Universitatea din Iași, unde a predat matematici elementare, algebră abstractă, algebră modernă și teoria probabilităților. S-a ocupat de domeniul funcțiilor, al ecuațiilor diferențiale liniare și al ecuațiilor funcționale. Ulterior și-a canalizat activitatea spre algebra modernă studiind sistemele algebrice și întocmind o schiță a unei teorii a matricelor booleene. A dat o definiție axiomatică determinanților și s-a ocupat de definiția logaritmilor în
Alexandru Climescu () [Corola-website/Science/326855_a_328184]
-
față de șuvoiul principal de apă. Ansamblul are în vârf o cruce Denumirea de "Grunj" are sensul de "grumaz" sau "îngustare". Prin forma sa (comparabilă la alta scară), amintește de Copa Cabana = Căpățâna de Zahar - Brazilia. Este un martor de eroziune (diferențială) hidraulică si eoliană, format din tufuri dacitice de culoare alb-cenușiu-gălbui de vârstă badeniană, tot ansamblul fiind prins între strate de marne (cineritice) și gresii cu poziție aproape verticală și aspect de micropediment. Este originar din capătul sudic al unei mici
Piatra Albă „La Grunj” () [Corola-website/Science/325850_a_327179]
-
computer mecanic din lume, lucru care duce la rescrierea istoriei. Acțiunea cărții se petrece în anul 1855. Istoria s-a îndepărtat de cursul real undeva prin 1824, când se presupune că Charles Babbage ar fi reușit să-și creeze mașina diferențială și a început dezvoltarea mașinii analitice. Puterea lui politică a crescut și, în alegerile generale din 1830, a luptat împotriva guvernului Tory al Ducelui de Wellington. În același an, Wellington a orchestrat o lovitură de stat în încercarea de a
Machina diferențială () [Corola-website/Science/324702_a_326031]
-
de matematică la diferite licee din București și Iași și apoi la Școala Politehnică din Timișoara. Alături de Traian Lalescu, Vasile Cristescu, Gheorghe Buicliu, este ales printre membrii Comitetului Gazetei Matematice. Printre temele studiate, se numără: seriile trigonometrice, funcțiile pătratice, ecuațiile diferențiale și integrale. A dat ecuația unei figuri cu patru foi din patru semicercuri egale. A studiat soluția generală a ecuației diofantice de forma: unde formula 2 A publicat peste 110 memorii din domeniul matematicii. Cea mai importantă scriere a sa este
Valeriu Alaci () [Corola-website/Science/326053_a_327382]
-
profesor de analiză matematică. A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935. Între 1949 și 1955, deține conducerea Catedrei de Matematică la Politehnica din Cluj, ca apoi să treacă la Catedra de Ecuații diferențiale. De asemenea, mai deține și funcția de șef de secție la Institutul de Calcul Numeric în Consiliul Științific al Facultății de Matematică din cadrul Universității din Cluj. În 1971 s-a pensionat și și-a continuat activitatea ca profesor consultant. este
Dumitru Ionescu () [Corola-website/Science/326198_a_327527]
-
din Cluj. În 1971 s-a pensionat și și-a continuat activitatea ca profesor consultant. este continuatorul operelor lui Nicolae Abramescu, Aurel Angelescu, Theodor Angheluță, Gheorghe Bratu și Petru Sergescu. Cele mai multe din studiile sale sunt din domeniul analizei matematice: ecuații diferențiale liniare, ecuații cu derivate parțiale de ordin superior, ecuații integrale, calcul funcțional, analiză numerică și aplicații ale analizei matematice. A avut preocupări și în domeniul algebrei, mecanicii generale și analizei numerice. A studiat ecuațiile integrale de tip Fredholm, a dat
Dumitru Ionescu () [Corola-website/Science/326198_a_327527]
-
parțiale de ordin superior, ecuații integrale, calcul funcțional, analiză numerică și aplicații ale analizei matematice. A avut preocupări și în domeniul algebrei, mecanicii generale și analizei numerice. A studiat ecuațiile integrale de tip Fredholm, a dat diferite extensiuni la ecuațiile diferențiale ordinare. A generalizat formula lui Taylor. A studiat ecuația cu derivate parțiale pentru propagarea căldurii. A obținut o generalizare a formulelor lui Stieltjes și Obreșkov. A extins formulele de integrare numerică ale lui Runge și Kutta pentru ecuațiile diferențiale. În cadrul
Dumitru Ionescu () [Corola-website/Science/326198_a_327527]
-
ecuațiile diferențiale ordinare. A generalizat formula lui Taylor. A studiat ecuația cu derivate parțiale pentru propagarea căldurii. A obținut o generalizare a formulelor lui Stieltjes și Obreșkov. A extins formulele de integrare numerică ale lui Runge și Kutta pentru ecuațiile diferențiale. În cadrul mecanicii generale a studiat mișcarea punctului material, mișcarea tautocronă, proprietățile mecanice ale lănțișorului. A studiat proprietățile conicelor și cuadricelor. a mai scris și o serie de manuale didactice privind algebra elementară, mecanica elementară.
Dumitru Ionescu () [Corola-website/Science/326198_a_327527]
-
Școala Politehnică din Timișoara. În 1946 devine profesor de analiză matematică la Facultatea Electrotehnică. În perioada 1948 - 1962 este profesor la Institutul Pedagogic, apoi șef de catedră la cursul de matematici superioare la Institutul Politehnic din Timișoara. Contribuții în geometria diferențială proiectivă (studiul cuadricelor osculatoare unei suprafețe, proprietățile curbelor invariante în grupul axial) și în algebră (ecuații funcționale matriciale). S-a ocupat de domenii ca: algebră (în special teoria grupurilor) și geometria diferențială, fiind unul dintre creatorii școlii diferențiale românești din
Emanoil Arghiriade () [Corola-website/Science/326234_a_327563]
-
la Institutul Politehnic din Timișoara. Contribuții în geometria diferențială proiectivă (studiul cuadricelor osculatoare unei suprafețe, proprietățile curbelor invariante în grupul axial) și în algebră (ecuații funcționale matriciale). S-a ocupat de domenii ca: algebră (în special teoria grupurilor) și geometria diferențială, fiind unul dintre creatorii școlii diferențiale românești din Timișoara. Cele mai valoroase lucrări ale sale sunt:
Emanoil Arghiriade () [Corola-website/Science/326234_a_327563]
-
în geometria diferențială proiectivă (studiul cuadricelor osculatoare unei suprafețe, proprietățile curbelor invariante în grupul axial) și în algebră (ecuații funcționale matriciale). S-a ocupat de domenii ca: algebră (în special teoria grupurilor) și geometria diferențială, fiind unul dintre creatorii școlii diferențiale românești din Timișoara. Cele mai valoroase lucrări ale sale sunt:
Emanoil Arghiriade () [Corola-website/Science/326234_a_327563]
-
Institutul de Matematică al Academiei de Științe din RSS Gruzină. De asemenea, a fost și membru corespondent al Academiei de Științe a URSS. În 1947 devine membru de partid în cadrul PCUS. Lucrările sale se referă în special la teoria ecuațiilor diferențiale cu derivate parțiale și la ecuațiile integrale singulare și la aplicațiilor acestora în dinamica gazelor și a mișcărilor transonice.
Andrei Vasilievici Bițadze () [Corola-website/Science/326434_a_327763]
-
sau . Cosiderând efortul de tracțiune T orientat de-a lungul tangentei la curbă, avem:. Proiectând pe cele două axe obținem . Pentru situația α=0, T=H rezultă C¹=H avem: reprezintă parametrul lănțișorului iar sau . Relația (1) este o ecuație diferențială, 1/c fiind o valoare cunoscută și pentru o anumită relație constantă. Integrând această ecuație diferențială se ajunge la soluția generală de forma: . Nu intrăm în calculele celelalte, însă tot ca informație generală putem afla săgeata cablului: formula 2, iar dacă
Telecabină () [Corola-website/Science/322679_a_324008]
-
cele două axe obținem . Pentru situația α=0, T=H rezultă C¹=H avem: reprezintă parametrul lănțișorului iar sau . Relația (1) este o ecuație diferențială, 1/c fiind o valoare cunoscută și pentru o anumită relație constantă. Integrând această ecuație diferențială se ajunge la soluția generală de forma: . Nu intrăm în calculele celelalte, însă tot ca informație generală putem afla săgeata cablului: formula 2, iar dacă se dorește expresia săgeții la mijlocul deschiderii, se înlocuiește x cu l/2. De asemena expresia lungimii
Telecabină () [Corola-website/Science/322679_a_324008]
-
infinit mici pe lungimea elementului de arc ds, așa încât ecuațiile de echilibru pe cele două direcții x și y pot fi scrise sub forma: formula 7, si formula 8, renunțându-se la produsul infiniților avem: formula 9, cum formula 10 se ajunge la ecuația diferențială a curbei funiculare: formula 11 sau formula 12 iar prin integrare avem: formula 13 sau formula 14. Pentru determinarea constantelor de integrare punem condițiile: x=0; dy/dx=0 și y=c. Rezultă că c1=0 și c2=c. Astfel se ajunge la ecuația
Telecabină () [Corola-website/Science/322679_a_324008]
-
diferit de cel al lănțișorului, și asa cum arată prof. Redlov (pag.48 ) apropierea dintre cele două curbe se va face prin egalarea sarcinilor totale și prin impunerea anumitor condiții suplimentare. Enumerăm mai jos, fără să intrăm în calculele matematice diferențiale, expresia finală a săgeții cablului: formula 25 (8) care pentru formula 26 ia forma formula 27 (8'). Iar expresia lungimii cablului avem:formula 28 sau în funcție de săgeata cablului dela mijlocul deschiderii:formula 29 (9'). Efortul de tracțiune din cablu la parabolă se calculează pornind de la
Telecabină () [Corola-website/Science/322679_a_324008]
-
O mașină diferențială este un calculator automatic, mecanic, proiectat pentru tabelarea funcțiilor polinomiale. Atât funcțiile logaritmice cât și cele trigonometrice pot fi aproximate cu polinoame, deci o mașină diferențială poate calcula mai multe seturi de numere utile. J. H. Müller, un inginer din
Mașină diferențială () [Corola-website/Science/322260_a_323589]
-
O mașină diferențială este un calculator automatic, mecanic, proiectat pentru tabelarea funcțiilor polinomiale. Atât funcțiile logaritmice cât și cele trigonometrice pot fi aproximate cu polinoame, deci o mașină diferențială poate calcula mai multe seturi de numere utile. J. H. Müller, un inginer din armata hessiană, a avut ideea într-o carte publicată în 1786, dar nu a găsit finanțare pentru proiect. În 1822, Charles Babbage a propus o astfel
Mașină diferențială () [Corola-website/Science/322260_a_323589]