5,812 matches
-
paraziți. Jack Tomberon: elegant, Într-un costum cu dungi albe. Fără politețuri. Luă loc pe scaunul din mijloc, uitîndu-se la ceas. Un schimb de priviri Între Jack Tomberon și Ellis Loew. Parker Îl cîntări din priviri pe nou-venit, cu un dispreț pur, ușor de citit. Gallaudet stătea lîngă ușă, În picioare, și fuma. Loew luă cuvîntul: — Domnule sergent, vom trece direct la subiect. Aveți la activ prețioase cooperări cu Procuratura, ceea ce este În favoarea dumneavoastră. Dar nouă martori v-au identificat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
era amețitor de mare. În luna mai va fi inspector, iar peste cîțiva ani va concura cu Dudley Smith pentru postul de șef al detectivilor. Smith se ținuse Întotdeauna la distanță și Îl tratase cu un respect circumspect, Învăluit În dispreț - iar Dudley era cel mai temut om din LAPD. Oare știa că rivalul lui nu se teme decît de un singur lucru: răzbunarea pusă la cale de un polițist bătăuș, care nu avea suficientă minte ca să aibă și imaginație? Barul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
aruncată la toaletă; era o suferință de care nu avea nevoie. Ajunse la ușă și sună. Trac cît cuprinde. Patchett Îi deschise ușa. Ochi mici-mici, cum prezisese Exley - deci un drogat care trăgea pe nas. Jack, după scenariu: — Salut, Pierce. Dispreț la greu. Patchett Închise ușa. Jack Îi aruncă În față drogul. Îl izbi și căzu pe podea. Improvizație: — O simplă ofertă de pace. Oricum, nu e vorba de căcaturile pe care le-ai Încercat pe pielea lui Yorkin. Știai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
înecat cu indignarea pe care abia reușea s-o înghesuie în cuvinte, iar când a zis că un asemenea element este tovarășul Mihai Marinescu, simțeam cum toate urechile se deschid mai bine, pentru că erau știute de ani de zile înfruntarea, disprețul cu care se priveau reciproc. Consider că la tovarășul Mihai Marinescu - zicea - importantă, din punctul de vedere dezbătut acum, nu e „înclinația spre pahar“, ci faptul că a fost ani de zile elementul cel mai anarhic, dizolvant, indisciplinat al acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
voi să afli sensurile și urmările gândului propriu și ale sentimentului, adică a nu pătrunde efectiv în clipă nu poate însemna decât că acea clipă e goală. Iar cel care se lăsa astfel purtat nu putea fi decât vrednic de dispreț. N-o spunea, dar e sigur că gândea astfel. Însă nici chiar aceste încercări de-a afla ce va fi fost dincolo de gesturile și vorbele sale n-ar putea trece drept categorice și atotcuprinzătoare, întrucât adâncurile sufletești sunt mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
știu. Continuă. Povestește-mi mai departe. Însă oscilația aceasta a sufletului, fie ea nemărturisită, între extreme, între ideal și real, între prea pământescul condamnabil și desăvârșire, avea să nască exact sentimentul pe care el însuși îl copleșea cu oprobriu, al disprețului sau al milei. Era mai curând milă pentru condiția femeii, pentru cedarea față de instinct, pentru efemerul relațiilor sexuale, pentru goliciunea de după satisfacerea instinctelor animalice; dar această milă sau „înțelegere“ superioară era mult prea asemănătoare disprețului nemărturisit. Și contradicția continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îl copleșea cu oprobriu, al disprețului sau al milei. Era mai curând milă pentru condiția femeii, pentru cedarea față de instinct, pentru efemerul relațiilor sexuale, pentru goliciunea de după satisfacerea instinctelor animalice; dar această milă sau „înțelegere“ superioară era mult prea asemănătoare disprețului nemărturisit. Și contradicția continua să se nască din ea însăși: dorea ceea ce ajungea să disprețuiască și disprețuia cu cât dorea mai mult. Începând cu el însuși. Îi acorda trupului ceea ce îi cerea, disprețuindu-l și îndată uitând sau întorcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
decât din snobism, dar erau și unii care îl adorau cu adevărat, ajungând să-l agaseze, să rămână ore întregi alături, să meargă după el pe coridoarele facultății, să se lase târâți la cârciumile din apropiere. Prea puțini îi simțeau disprețul sau plictiseala sau pur și simplu nevoia să rămână singur și să bea o cafea în liniște, eventual numai în compania unui om pe care l-ar fi ales el. Cemeilă zicea acum că el se află la al patrulea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pergament se așternuse iarăși pe chipul ei. Vorbea din ce în ce mai gâfâit, scuipându-și vorbele, făcea pauză să găsească cuvântul potrivit, apoi dintr-odată n-a mai făcut pauze, amestecând vorbe românești și ungurești. Dar bărbatul îi întorsese spatele cu indiferență și dispreț, întindea mâna spre Andrei Vlădescu, „Vasăzică, așa, dom’le, vii aici să te fuți cu femeia mea și mai și dai în mine?“ Voia să fie impunător, Andrei Vlădescu îl vedea mic și îndesat, cu umeri lați, brațe groase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Oprește-te, nu mai spune nimic, nu te mai umili, nu vezi că refuză, nu vezi? Ai să ajungi să-i ceri iertare și să te târăști în fața ei? Asta ai să faci? Ce-ai să obții mai mult decât disprețul ei?“. Dar glasul lui continua: „Te rog, nu vreau să pleci. Știi că am oroare să rog pe cineva, știi să am oroare să te rog chiar pe tine și n-am făcut-o niciodată, pentru că nu faci un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-s decât niște târfe și într-o zi o să te molipsești de vreo boală urâtă. Dar Thomas, care are față de mama lui, în mai mare sau mai mică măsură, sentimentele pe care le are față de majoritatea oamenilor - adică un asemenea dispreț, încât nici nu consideră că merită să-i contrazică - zâmbește doar. Ceva din ultima ei observație pare să-l amuze, și în ochii lui se strecoară o licărire rece, provocată de o amintire intimă. Se gândește de fapt că mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
acel zâmbet rece și ironic care anunța clar că tata va trăi momente grele. Începuseră deja să se certe în privința mașinii cu care să meargă. Volkswagenul bunicilor era vechi și nesigur, dar bunicul nu scăpa nici o ocazie să-și exprime disprețul față de modelele britanice, la a căror proiectare tata, care lucra la o firmă locală de mecanică auto, avea o mică contribuție și pe care le cumpăra din loialitate atât față de patronii, cât și față de țara lui. Îți ținem pumnii, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
amintire noaptea neplăcută a nunții. Deși nu se putea spune că i se opusese, pasivitatea rece a lui Dorothy era ea însăși un obstacol și, pentru a fi și mai umilitor, la ea se adăugase o atitudine de plictiseală și dispreț. În ciuda tuturor manevrelor de preludiu sexual pe care le putuse executa George, degetele lui cercetăroare se confruntaseră doar cu o uscăciune crispată. Să continuie în asemenea condiții ar fi însemnat să comită un viol (pentru care nu avea forța fizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de hormoni de creștere. Mult timp, existența acestui refugiu sinistru nu fusese cunoscută de Dorothy, care rareori catadicsea să-și inspecteze domeniul: dar când, în cele din urmă a fost întâmplător descoperit, n-a putut să-și ascundă furia și disprețul pentru sentimentalismul soțului ei. Are piciorul rupt, spuse George, blocând intrarea în staul în timp ce Herbert se retrăgea într-un colț. N-am suportat să-l văd urcat într-un camion împreună cu ceilalți. — O să-ți rup eu picioarele dacă te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
durere, George stătea acolo încremenit, tremurând din toate mădularele. Dorothy a adus până la urmă o scoabă cu care a imobilizat nările vietății care urla și a omorât-o cu o singură lovitură zdravănă de baros. „Bărbații ăștia!“ bombănise ea cu dispreț, după care intrase în casă să se schimbe pentru a se bucura de un gin cu apă tonică înainte de masă. Într-o seară, când aveam aproape douăzeci și patru de ani, m-am dus să văd un program de filme franțuzești prezentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care, după părerea mea, lipseau total din opera lui, caracterizată dimpotrivă de un sarcasm greoi și de câte o încercare abjectă de a da coate cititorului ca să se prindă la niște glume ultrarăsuflate. Acestui aspect al stilului lui îi rezervasem disprețul din final. „A devenit o chestiune de rutină“, scrisesem eu, „să fie lăudat domnul ...... pentru abilitatea cu care îmbină umorul cu angajarea politică; și chiar de a susține că avem în sfârșit în persoana lui un maestru al ironiei morale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Se zice că se vor prăbuși. Doar nu crezi că îmi aparține? Nimeni nu cumpără chestii de-astea - se închiriază. Nu mă costă decât zece lire pe lună. Îl iau de la Rumbelows. Am sorbit din ceai și am spus cu dispreț: — Eu îmi cheltuiam banii pe cărți când eram student. — Lasă vrăjelile astea! Graham arătă cu mâna spre șirurile de casete de pe comodă și de pe pervazul ferestrei. Astea sunt cărțile mele. Ăsta este mijlocul de comunicare al viitorului, în ce privește cinematografia. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a părăsit Anglia. Ultima lor conversație, la dejun, a avut loc într-o după-amiază la Oxford și amândurora le-a fost greu să rămână civilizați chiar și atunci. Ea a sfârșit prin a-l acuza pe Mark că o disprețuiește. — „Dispreț“ este un cuvânt prea dur, spusese el. Nu văd ce rost are viața pe care o duci. Era o observație de care-și amintea de multe ori, poate când ședea cu soțul ei pe verandă după cină, privind spre ocean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în ceea ce ar putea fi o misiune periculoasă, se întoarse cu reproș spre ceilalți. — N-ar trebui să umble singură prin casă, protestă el. Ați auzit ce-a spus sergentul. Ar putea fi un ucigaș în casă. — Prostii! rosti cu dispreț Dorothy. Nu suntem într-un film. — Așa crezi tu, spuse Michael și fugi după Phoebe. Dar avu din nou ocazia să blesteme arhitectura diabolic de întortocheată a clădirii. Când ajuns în capul Marii Scări, descoperi că habar nu avea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
e perioada asta proastă dinainte de Ziua Recunoștinței. În orice caz, sper să fie aici ceva care să-ți placă. Și-a coborât privirea spre coșul plin cu fuste Împăturite. Emily și-a ridicat spre ea privirea cu un abia reținut dispreț. — Lasă-le pe biroul meu. O să le returnez pe cele care nu se potrivesc. Probabil, majoritatea, dacă ne gândim ce gusturi ai tu În materie de Îmbrăcăminte. Ultima parte fusese spusă printre dinți, ca să aud numai eu. Blonda părea intimidată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sigur: Mirandei Priestly NU Îi place să aștepte. Am sărit În lift și am aruncat un „mulțumesc“ În direcția ei. — Mă Întorc În trei minute cu ziarele! Cele două femei aflate În lift mi-au aruncat o privire Încărcată de dispreț și mi-am dat seama că urlasem. Mă scuzați, am zis În timp ce mă străduiam să-mi recapăt răsuflarea. Tocmai am aflat că editorul nostru e În drum spre birou și nu eram pregătiți, așa că toată lumea e un pic cam agitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Hermès ale Mirandei. „Nu-l porți niciodată când ea e aici, firește, Îmi spusese ea atunci, dar, În caz că uiți să-l scoți de la gât, măcar n-o să-l porți pe un lanț din plastic“. Rostise ultimele trei cuvinte cu atâta dispreț, mai că le scuipase. — Uite cardul pentru decont, Ahmed. Îți mulțumesc foarte mult pentru ajutor, dar mă grăbesc foarte, foarte tare. Ea e pe drum. El mi-a trecut cardul prin cititorul din partea laterală a casei de marcat și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pentru că „trebuiau să vadă ce poartă lumea“. Departamentul vânzări vindea spațiu publicitar. Uneori organiza petreceri promoționale, dar la ele nu venea nici o celebritate, așa că erau plicticoase pentru protipendada new-yorkeză, ahtiată după staruri (sau, cel puțin, așa Îmi spusese, plină de dispreț, Emilyă. Telefonul meu suna Într-o veselie În zilele În care urma să aibă loc o petrecere a departamentului vânzări și vorbeam cu oameni pe care nu Îi cunoșteam prea bine și care voiau să fie invitați. „Păi, ăăă - zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am fost prea sigură dacă am scos din mine fum, aer rece sau iritare, dar mi-a făcut al naibii de mare plăcere. Îmi era din ce În ce mai ușor să-i evit pe turiștii care hoinăreau aiurea pe străzi. Pe vremuri mă uitam cu dispreț la trecătorii care vorbeau la celular, dar acum, din cauza programului meu haotic, devenisem o adevărată mașinărie ambulantă de vorbit. Mi-am scos telefonul și l-am sunat pe Alex la școală, unde, conform amintirilor mele cam Încețoșate, era posibil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
jos, la capătul unui alt coridor de marmură. Viv vorbi cu fata de acolo, o tipă banală, cu ochelari, pe care nimeni n-o plăcea. Învîrtea mînerul uneia dintre mașini; se uită la șablonul domnișoarei Gibson și zise cu infinit dispreț: — Două sute? Aici fac o mie pentru domnul Brightman. Necazul cu voi este că sînteți convinși că aceste copii pot ieși așa, la comandă, prin magie. Mă tem că va trebui să le scoți singură. Ai mai lucrat la o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]