4,129 matches
-
al omenirii de la Începutul timpurilor, adică, posibilitatea de a se bucura fericită de o viață eternă aici pe pământ, devenise un bun la Îndemâna tuturor, ca soarele care răsare În fiecare zi și ca aerul pe care-l respirăm. Deși Își disputau, ca să spunem așa, același electorat, există și un punct În care cele două mișcări au știut să se pună de acord, și acesta a fost numirea În funcția de președinte de onoare, dată fiind Înalta sa calitate de precursor, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
stare. Bande mascate - cine putea să distingă vreun chip sub căștile cu vizierele lăsate? - gonind amețitor, mai ales noaptea, vremea fărădelegilor, prin orașul obosit; la ore tîrziii, cînd circulația era mult redusă, puneau stăpînire pe asfalt; bandele se Încăierau - Își disputau teritorii ori doar Își Încercau, orgolioase, puterile; pumni, lanțuri, chiar și răngi; răcnete, urmăriri, coborîtorii din vikingi erau bărbați, nu fantoșe, genele strămoșilor Își cereau dreptul; un joc, la urma urmei, ce mări mai erau de străbătut, ca odinioară, ce
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
lovi-o iar și iar, așteptând să vadă țâșnind dinăuntru o scânteie, dar scânteia nu pare dispusă să se arate, Cipriano Algor străbătuse trei kilometri buni gândindu-se la asta și aproape că renunțase, Isaura Estudiosa se pregătea să-și dispute terenul cu șeful de departament, când subit scânteia țâșni și se făcu lumină, camionul nu fusese ars de oamenii din barăci, ci chiar de poliție, era un pretext pentru intervenția armatei, Îmi pun capul că asta s-a întâmplat, murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nenumăratele nuanțe ale zilei care se sfârșește: pe strada Câmpului de Revent, un băiețaș o tulește, În picioarele goale pe pavelele late, strângând la piept un măr furat de pe cine știe ce tarabă; În bazarul postăvarilor, În interiorul unei dughene supraetajate, Încă se dispută o partidă de nard, la lumina unei lămpi cu ulei: două zaruri aruncate, o Înjurătură, un râs Înăbușit; sub arcada frânghierilor, un catârgiu se oprește lângă o fântână, lasă să-i curgă apa proaspătă În căușul palmelor Împreunate, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Lacul Stymphalis. El a fost teatrul uneia dintre celebrele munci ale lui Heracles, care procedează În lumea elină ca și Poussin În pictură. Meduza Se pare că Meduza fusese de o frumusețe neobișnuită și a avut chiar Îndrăzneala să-și dispute frumusețea cu Atena, uitînd că zeii sînt În această privință la fel de vanitoși ca oamenii. Zeița s-a iritat atît de tare, Încît a schimbat În șerpi buclele părului glorios al Meduzei și le-a dat ochilor ei proprietatea funestă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
pe el, doar în preajma alegerilor locale. Ar fi de interes faptul că are o catedrală cu cel mai frumos vitraliu din secolul al XIII-lea, reprezentându-l pe sfântul Julien - cine-o mai fi fost și ăsta. Aceasta și-a disputat cu catedrala din Metz - pe toată durata Evului Mediu - posesia capului original al sfântului Ioan Botezătorul; amândouă lăcașurile dețineau câte unul. Cum era evident pentru toată lumea că sfântul n-ar fi putut să aibă în nici un caz două capete, iar
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pe la urechi odată cu țipătul iernii calificativul scribilor din Iași. Gheorghe Coșbuc știa multă carte, pe care o învățase singur. De aceea vedem că an cu an inspirația lui descrește, versurile lui se răresc . Gustul astronomiei și al limbilor vechi își dispută aproape exclusiv activitatea lui intelectuală. A tradus din latini, din sanscrită și din engleză. Coșbuc, ca puțini scriitori români, părea că suferă de grija formei înainte de toate. Fără să avem știri despre fel ul lui de‐a scri - cu multe
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cele întrerupte sunt la fel de relevante. Ele spun la fel de multe despre interiorul fiecărei istorii, dar și despre mediul care o conține. Toate aceste marcații, adevărate contururi mișcate care delimitează experiențele povestite, desenează involuntar un perimetru : o hartă scrijelită pe un teritoriu disputat de foarte multe condiționări, presiuni și prescripții. Este o hartă a spațiului în care scriitoarele se manifestă în forme oblice, pe care și le negociază mai mult sau mai puțin conștient, în raport cu forme și instanțe care mai degrabă le normează
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
formațiune, aceeași în formă și compoziție, au avut, are și [va] avea loc întotdeuna. Pe acest nou pământ s-ar repeta aceleași procese ale vieței cari s-au urmat pe al nostru, încît n-am avea nici un drept de-a-i disputa identitatea, afară doar dacă n-am voi să susținem identitatea masei de materie. Însă această masă de materie nu decide asupra identității nici unui individ cosmic. Noi înșii suntem numai formele unei eterne treceri ale materiei prin [lume] și precum, după
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
echilibrul, bilanțul: Dreptatea. Ce faci c-un deficit moral? O revoluțiune de idei, în care se naturalizează generațiunea cea nouă - iată cum deficitul se stârpește - și se știe cumcă revoluțiunea nu e decât o răzbunare mare. O răzbunare în care dispuți tot trecutului, numai pentru c-a fost trecut. Asta înseamnă a răsturna lucrurile cu susu-n jos. Ce-a fost sus e jos, ce-a fost jos e sus. Mintea dreaptă, simplă, senină însă a făcut din dreptate o cumpănă. Cumpăna
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mare hărcăteală, chiar la doi pași de el. Două vulpi, sosite, una dintr-o parte a pădurii și alta din cealaltă parte, ajungând la ultima bucățică de peștișor, sar, una la alta, și prind a se mușca, și a-și disputa, bucățica, din mijlocul cărării. Până să se încheie la pantaloni, să se întoarcă, să se aplece, pentru a-și apuca arma, hoațele au dispărut. În felul acesta, calm și hotărât, vânătorul Vânătoru zice: mâine, n am să mai fac pipi
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cu mine însumi, mă obișnuisem cu singurătatea. Și mai puțin cred în telefoanele lor. Ce vor cu toții de la mine, așa, dintr-odată? Doar certitudinea morții mele să ne apropie, așa, deodată? Aș înțelege dacă aș avea moșteniri de lăsat și disputat. Dar nu, pesemne o misterioasă curiozitate apropie rudele și prietenii în proximitatea morții. Ei vor să știe, să experimenteze câte ceva, preventiv și inițiatic, din experiența morții. Le-am spus în nenumărate rânduri că nu sunt pregătit, că nu am de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
n-ar fi vrut sau nu i-ar fi făcut plăcere, ci pentru că era ocupată să împartă bucuria ei cu "el", s-o comenteze împreună, s-o întoarcă pe toate fețele, s-o valorizeze, s-o supună îndoielii, să-i dispute certitudinea. Iar eu, angrenat la rându-mi în conversația mea, încercam totuși să mă abandonez deliciilor firii și mâna mea alerga mecanic peste sânii de sub corsetul rugos al uniformei, apoi pe coapse, apoi pe genunchii proeminenți, pe gleznele ce zvâcneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de puși pe șotii, încît adora să-i privească: se agitau, curioși, răscolind cu labele prin toate ascunzișurile; săreau, se-mpingeau, se mușcau prietenesc-dușmănește de urechi sau de bot, măsurîndu-și puterile, se rostogoleau printre picioarele adulților, se alintau sau își disputau te miri ce ciudățenie găsită prin cotloane întunecate. Uneori, Lupino se trezea prins în joaca lupișorilor și păcat ar fi fost să nu admită că trăia atunci cele mai fericite momente din viața lui. Lupino era băiat de pripas. Îl
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
totuși, nu era lipsită de virtuți, de vreme ce se întemeia pe credința ascunsă că el va obține întotdeauna mult de la viață, fără să merite nimic. De aceea, când, la treizeci și cinci de ani, se pomeni că vreo câțiva critici încep să-și dispute gloria de a-i fi descoperit talentul, nu se arătă deloc surprins. Dar seninătatea lui, pe care unii o puneau pe seama înfumurării, se explica, dimpotrivă, printr-o modestie plină de încredere. Jonas era mai curând recunoscător stelei sale, decât propriilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nevoit să mă aliez, în cine trebuie să am încredere, cu cine trebuie să bat palma, se plînge. Pătrățelele lucioase prind conturul unei table de șah zidite în perete pe suprafața căreia, sfidînd gravitația, pioni, nebuni, regi și regine își dispută teritoriile. Doi, trei, patru, ef, ghe, haș, s-ar putea totuși ca mica mea strategie să fie etichetată ca fiind cel mai diabolic plan din istoria modernă a României. Îmi asum această responsabilitate atîta timp cît se va înțelege că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
printr-o femeie se ajunge întotdeauna cel mai ușor la sufletul unui bărbat. Și fiecare în parte știe de existența celorlalte? întreabă Curistul. Păi cum să nu? zice Gulie, și toate sînt cum nu se poate mai mulțumite că își dispută supremația asupra lui. Le programează, le dă întîlniri la ore tîrzii, le expediază anonime porcoase, le face declarații de dragoste false, le ține lecții extraordinare despre semnificația magică a cifrei trei, despre faptul că toată viața noastră se învîrte în jurul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
În care creșteau garoafe și cale. „Vă oferim sicrie și coroane la orice oră”. În ce o privea, va lăsa prin testament să fie incinerată, iar cenușa să fie dată celor de la serele de flori. Câte rădăcini nu-și vor disputa atunci esența trupului ei? Pentru că doar ele vor avea acest privilegiu. Iar ea le va spune: Aceasta sunt eu! Luați și vă Înfruptați! Scăpa În acest fel de viermi și de frig. Se ghemui În scaun ca Într-o scoică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
român Și-acum din umbra-i moartă eu văd un chip senin, O raza ce mă-nneacă, un gând ce urăsc eu, Cum demonul urăște un gând de Dumnezeu? Ci stinge-te odată, o, stea fără de nume! Au vrei să-mi dispuți oare tu sceptrul peste lume? Ci stinge-te odată, tu suflet! tu, un vis! Au vrei să-mparți cu mine, al spațiului abis? Un gest îmi trebue mie, să fac din lume-un nor... Și ce-mi trebue oare ca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
interes să vedem cum se manifestă dandy-i decadenți și În alte părți ale Europei, pe care, datorită „sângelui lor fierbinte”, Barbey d’Aurevilly le credea scutite de dandysm. Italia, de pildă, cu ilustrul său reprezentant, Gabriele D’Annunzio, autor disputat de curente literare și de ideologii, cu o biografie tumultuoasă, spasmodică. Nietzscheean impenitent, D’Annunzio pare a avea, la prima vedere, destul de puțin dintr-un adevărat dandy. Nimic mai ostil dandy-lor decât vitalismul nestăvilit, pasionalitatea, senzualitatea paroxistică. Și totuși, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În spiritul acestor noi dandy, nu au o convingere prea fermă.” 2 Autorii la care se referă Emilien Carassus sunt cei doi frați Boulenger, P.-J. Toulet, Boutet de Monvel, Edmond Jaloux. Cât despre teritoriul estetic pe care și-l dispută numeroasele și - se va vedea - chiar divergentele tendințe ale dandysmului de după 1900, el e asemenea acelei zone pe care tratatele militare o numesc „țara nimănui”. Spațiu incert dintre fronturi, interval ambiguu, neutru, loc al tuturor intersecților posibile, al lui și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
proviziile se făceau tot mai rare. Zilele Granadei nu mai erau punctate decât de șuierul ghiulelelor și tânguirile bocitoarelor; în grădinile publice, sute de nevoiași în zdrențe, lipsiți de cele necesare înaintea iernii ce se anunța lungă și aspră, își disputau ultimele crengi ale celui din urmă copac făcut bucăți; oamenii șeicului, pe cât de descumpăniți pe atât de dezlănțuiți, dădeau târcoale pe străzi în căutarea unui vinovat bun de pedeapsă. În jurul orașului împresurat, luptele erau mai rare, mai puțin violente. Călăreții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
conspiratori, nici o gașcă de teroriști culeși din filme de serie B; erau oameni de știință, somități mondiale, supercreiere, și atunci, cum era posibil să-și compromită astfel condiția, cum se puteau coborî la comportamentul unor gangsteri de duzină care Își dispută supremația În cartier? Personajul savantului tenebros, măcinat de impulsuri ucigașe sau, și mai rău, de visuri nebunești de stăpânire a lumii, Îmi păruse Întotdeauna o găselniță penibilă În neverosimilul ei livresc, fără nici o legătură cu realitatea, o personalizare neîndemânatică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
prietenii, la cunoscuții, la majoritatea celor cunoscuți. Viața noastră toată, constat acum, după tot ceea ce se spune și se scrie, nu este altceva decât un șir lung de conspirații, scenarii, comploturi, trădări și deziceri, tabere care se bat și ne dispută, axe care se fac și se desfac și cu contribuția noastră. Drumul Lumii, marile destine planetare, constat acum, când am ajuns în pragul Luminării, își răsfrâng musai conspirațiile și prin viețile noastre. Conspirația mondială, după cum urlă unii, ne-a prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o frumusețe fără ochi. 198Cei mai destoinici pururea se vrăjmășesc de cei mai neghiobi. GURA 199Gura omului numai pământul o astupă. 200Gura să-ți mai rabde, Pîn-a grăi și altul. 201Pecetea gurei tăcerea și a tăcerii vremea. GUST 202 Gustul dispută n-are. PROVERBE, ASEMĂNĂRI, LOCUȚIUNI DIVERSE, ZICALE, CIMILITURI Se aude 203 Ca sgomotul de apă, când cade pe pietre. Ca sunetul pe văi. 372 {EminescuOpVI 373} {EminescuOpVI 374} {EminescuOpVI 375} 205 Averea-i ca o baltă, cum îi face un
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]