5,717 matches
-
lupului, anume acela de a exclude indivizii anormali. Ce-i mai trist e că nu există un criteriu de departajare a ciupercii comestibile de cea toxică. Specii foarte asemănătoare, identice pentru omul neavizat, pot fi delicioase ori toxice, precum buretele domnesc, Amanita caesarea, respectiv pălăria șarpelui, Amanita muscaria. În alte rânduri, aceeași ciupercă poate fi bună sau rea, după vârsta ei. De aceea, singurul criteriu valabil deocamdată este cunoașterea perfectă a fiecărei specii. Cândva, această știință se transmitea și se mai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
paznic la oi. Căci el a așteptat cu răbdare greșeala baciului ca să Înhațe ceva. Ba, În unele locuri nici n’a așteptat prea mult. Ca pe malul stâng al Prutului. Pe vremea În care Încă nu exista actuala rezervație Pădurea Domnească, de fapt ceea ce a mai rămas dintr’o pădure de luncă, proprietarii Își delimitau parcelele cu ajutorul acestei specii, netentante ca lemn - strâmb și fără calități, mai puțin aceea de lemn de foc - și nepretențioase. Asta Înainte de război. A trebuit ca
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ca și fratele său Șerban - multă carte: stăpânea la fel de bine elina și neogreaca și avea un bagaj bogat de informații culturale. Tradiția spune că nu i-ar fi plăcut prim-planul agitat, rămânând toată viața un „smerit” logofăt în cancelaria domnească, dar o pictură din anul 1689 îl arată a fi fost vel logofăt. Când Constantin Brâncoveanu l-a ales prin 1693 să-i fie istoric oficial, G. avea o avere literară impresionantă. Luase parte, împreună cu fratele său Șerban, la realizarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
corbul împreună, /încă și spata cu buzduganul”), dând elogiului oarecare pretenție și ajutându-l să evite, fericit, făgașul devenit - de la Udriște Năsturel încoace - tradițional. Stirpea basarabească a voievodului aflat în deplină legitimitate la tron („În scaunul strămoșilor în care acuma domnești, /Al celor ce-s în laudă vechilor Băsărăbești”) - elogiată în Mărgăritarele lui Ioan Chrisostom - va fi subliniată cu nedisimulată mândrie pentru trecutul plin de glorie al țării și în stihurile din Pravoslavnica mărturisire și în cele din Mineiele buzoiene. G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
GRIGORIU, Petru V. (1.V.1855, Iași - 29.XI. 1903, Iași), poet și traducător. Fiu al lui Vasile Grigoriu, slujbaș la Curtea domnească din Iași, G. se înrudea, prin mamă, cu Gh. Asachi. A fost trimis la Paris, unde a urmat Liceul „Louis-le-Grand”, bucurându-se de protecția lui Edgar Quinet, ginere al lui Gh. Asachi. După terminarea liceului, a urmat un timp cursurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287361_a_288690]
-
ei David Creangă ăbunicul lui Nică). Acesta îl duce, împreună cu fiul său mai mic Dumitru, tocmai pe Valea Bistriței, la Broșteni, unde învață cu un profesor, N. Nanu, până la episodul hazliu cu râia și caprele Irinucăi. E înscris la Școala Domnească de la Tg. Neamț, peste apa Ozanei, unde-l are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu ăeroul din Popa Duhu). În scriptele școlii, Nică e înscris: Ștefănescu Ion. Mama Smaranda dorește să-l facă preot, fiind înscris la "fabrica de popi
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
primare, apoi face liceul la Silistra, unde îi sunt profesori Gh. Zuca, publicist și prozator, și Pericle Papahagi, folclorist și istoric literar. În 1940, în urma cedării Cadrilaterului, familia sa ia drumul pribegiei, așezându-se succesiv în Oltenița, Bacău, Corlătești, Moara Domnească (Prahova) și în Ploiești, unde C. își încheie studiile secundare. Se înscrie inițial la Facultatea de Drept din București, dar trece la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică, la clasa lui Victor Ion Popa și Mihai Popescu. A fost actor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286095_a_287424]
-
în cel apusean, ținând cont, de pildă, de faptul că britanicii nu erau deloc interesați și nici nu aveau cu cine discuta despre aceste lucruri în secolul al XIX-lea, de-a lungul itinerarului lor prestabilit pe la curți nobiliare sau domnești. Nu aveau de unde să afle despre "complexele" lui Dinicu Golescu, exprimate în adăugire la traducerea pe care a realizat-o, prin intermediar francez ,după The Present State of Turkey de Thomas Thornton (Londra, 1807) și intitulată de scriitorul român Starea
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
a acestui înalt demnitar de la Curte, care le comanda faptele și gesturile, precum și cele mai mici mișcări, cu prețul încruntării și al unor neîncetate frecușuri. Atît timp cît acest Mare-Maestru a fost prințul Rudolf de Liechtenstein, gentleman desăvîrșit de curte domnească, această dependență a arhiducilor era mai scăzută și nu ducea la observații, însă, după moartea lui, împăratul îl alesese pentru a-i urma pe prințul de Montenuovo, care nu avea nimic din ceea ce era necesar pentru evitarea asperităților. Nepot al
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
tel. 0264/595339 CONSTANȚA Librăria Sophia, str. Dragoș Vodă nr. 13, tel. 0241/616365 CRAIOVA Librăria Thalia, Teatrul Național Craiova, tel. 0251/415782 DEVA Librăria Prescom Divers, str. Ana Ipătescu nr. 11, tel. 0254/213782 GALAȚI Librăria Costache Negri, str. Domnească nr. 27, tel 0236/472927 TG. JIU Librăria Mihai Eminescu, str. Tudor Vladimirescu nr. 40, tel. 0253/214910 IAȘI Librăria Casa Cărții, Bd. Ștefan cel Mare nr.56, tel. 0232/270479 Librăria Junimea, Piața Unirii nr. 4, tel. 0232/412712
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
a moșteni; germ. Welt „lume, univers“, magh. világ „ib.“ și alb. vis „loc, ținut, cuprins“, sl. vesĭ „sat, țară“, rom. moroșan și moșnean; germ. Mold „pământ“ și lat. modus „măsură, lungime“. Moș, moșie, moșnean erau forme esențiale pentru definirea statutului domnesc al unui domnitor precum Dimitrie Cantemir. El se intitula „de moșie domn al Moldovei“, lupta pentru moșia sa, îl apăra pe Aurelian care s-ar fi întors cu armata în Dacia la scurt timp după retragerea la sud de Dunăre
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
că „moldoveanul nu mai poate pricepe în întregime limba lor” (Ib.) La acestea se adaugă aprecierea că „aspectul cel mai curat îl are limba moldovenească din mijlocul Moldovei, din împrejurimile Iașilor, pentru că locuitorii acestui ținut, din cauza prezenței continue a curții domnești, sunt mai șlefuiți decât toți ceilalți” (Ib.). În lucrările ulterioare însă, care sunt, în ordine cronologică: De antiquis et hodiernis Moldaviae nominibus (DMN), Historia Moldo-Vlachica (HMV) și Hronicul vechimei a romano-moldovlahilor (HVR), Cantemir nu mai vorbește decât de români și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Bulgariei), iar dolopii ca populație sunt menționați din Tesalia până în Epir. Cf. vgr. δολός „a vâna, a prinde”, lat. dolus (δολος) „capcană”, cu aceeași rădăcinălov prefixată cu do-, ca și rom. dulău. Io, pronume personal pentru eu, folosit în documentele domnești: Io, Mircea Voievod, era dedus de Cantemir de la Ioan, presupusul domn al tuturor românilor la începutul secolului al XIIIlea, și atribuit familiei sale ca titlu ereditar de ținută regală. Această etimologie pică odată cu schema elaborată de Dimitrie pentru a duce
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
1749 a ființat și o școală pentru mazili, negustori și bresle, în apropiere fiind chiar o mahala a breslașilor. Iată-ne și la Palatul Culturii, construit ca sediu administrativ între anii 1906-1925 de arhitectul I. D. Berindei, pe locul vechiului palat domnesc înălțat în 1804-1806 de Alexandru Moruzi, voievod, pe ruinele curții domnești, fondate de Alexandru cel Bun. Tot făcând cultură și istoria locurilor nu am pier dut din vedere interesul nostru pentru locuința dorită. Interesânduăne din om în om am aflat
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
în apropiere fiind chiar o mahala a breslașilor. Iată-ne și la Palatul Culturii, construit ca sediu administrativ între anii 1906-1925 de arhitectul I. D. Berindei, pe locul vechiului palat domnesc înălțat în 1804-1806 de Alexandru Moruzi, voievod, pe ruinele curții domnești, fondate de Alexandru cel Bun. Tot făcând cultură și istoria locurilor nu am pier dut din vedere interesul nostru pentru locuința dorită. Interesânduăne din om în om am aflat că pe strada Sfântul Andrei s ar găsi o gazdă, după cum
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
stării civile pentru a fi împlinită porunca lui Iisus ca tot creștinul să dea nu numai Domnului ceea ce era al Domnului, ci și cezarului ceea ce se cuvenea cezarului. Pe seară, mirele împreună cu prietenii lui cei mai apopiați, care la nunțile domnești sunt numiți cavaleri de onoare, împreună de asemenea cu unu, doi, dintre muzicanții angajați se duc la nănași, pe care îi iau cu alai și de unde cu toții merg la casa miresei. În caz că e vreme frumoasă se organizează joc în ograda
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
a fi mai cârpănos din fire: Să dea Dumnezeu ceas bun, Dac-am vint atâta drum. Cât am fost, cât am umblat, Ca la nănaș n-am aflat, Curte largă și grădină Și casă, numai lumină, În ferești, tot flori domnești, Că de-a dargu să trăiești Nănașu’nostru-i de frunte Ca și bradu de pe munte. Nănașu e om ales Ca și grâul de la șes. Odată plecate sucăcițele, programul lor de strigături se desfășoară în continuare pe drum de întoarcere
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
fiecare rând) Din ce câmpu-i mai frumosu Este-o verde de livadă, O livadă și-o cetate Și-n cetate cine șede ? Șede Silvia d-ochi negri Și coase și chindisește Tot gulere voinicești Și prapori împărătești Și alte țesături domnești Hai Ler, flori de măr. Tot în ajun de crăciun, doi, trei băieți tot sub 14 ani, mai isteți constituie un grup care cu sprijinul părinților sau a unor frați mai mari și-au confecționat din vreme o stea de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cetate Și-n cetate cine-mi șade, hei ler, flori de măr Șade (Lina), d’ochi-s negri Ea ședea și chindiseară, hei ler, flori de măr Tot gulere voinicești Și prapore-mpărătești, hei ler, flori de măr Și scandile mari, domnești Pe-acolea cine-și trecea, hai ler, flori de măr Trece marele ei crai Și din grai așa grăia, hei ler, flori de măr Dar (Lină) d’ochii-s negri, Fă-mi și mie d-un guler, hei ler, flori
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
și atunci dormeam, ud leoarcă pe pământ înghețat, cu brumă groasă. Luându-mi nevasta, copilul și dăsagii, m am amestecat printre iobagii din Streja Cârțișoara. Grea viață, no, ș-acolo. Grea ! Iobagii din Cârțișoara erau siliți să strângă pentru castelul domnesc, muguri de arini, jir, mere pădurețe, alune, hamei. No, și astea le adunam dumineca, peste roboata săptămânii. Muierile torceau toată iarna cânepă, iar vara lână pentru domni. Când grofii cei mari și neguțătorii au zidit o fabrică de sticlă, ne
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
vreo 500 de ani mai înapoi, pentru că tradiția locală orală ne spune că la vremea descălecatului domnitorului român în Țara Românească, acesta venind din Țara Făgărașului ca Mare Herțeg cu oaste și popor, avea lîngă el în calitate de comandant al oștilor domnești pe Hatmanul Budac, exista deci în oastea acestuia un valah cu acest nume. Aceasta se întâmpla în secolul al XIII lea, ca urmare a presiunilor înaintării hoardelor mongole care împânziseră zările asupra întregii Europe. Tot din legende mai știm că
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cu caracter mai general, și anume se critică înclinarea spre facil, predilecția poetului, din acea epocă, pentru vodevil și burlesc. Cât privește istoria folclorului românesc, este interesantă informația, extrasă din însemnările de călătorie ale unui sol suedez, că la Curtea domnească a Moldovei străinii erau întâmpinați, la 1632, cu „cântece naționale”. În sfârșit, revista adăpostește în paginile sale replica dată criticilor maioresciene de I. Micu Moldovanu. Acesta admite necesitatea de a critica pentru a înrâuri pozitiv evoluția culturii și a literaturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285425_a_286754]
-
toate orașele, în timp ce viața comercială obținea o libertate deplină în toate regiunile cucerite. Pentru asigurarea vieții și averilor acestora, el a organizat serviciul de poște din distanțe de 25-30 km. La fiecare stațiune de poștă se aflau un han (casă domnească), 1.000 de oameni pentru servicii și poliția drumurilor, hambare cu alimente de rezervă, pentru primirea soliilor, și 20 de poștași călări (ulaki), cu cai de olac și caii de schimb necesari. Datorită acestei politici economice, Batu-khan a ajuns curând
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
înalt demnitar tătar, a rămas în Moldova satul Bascacauți, în apropiere de Siret, loc de adunare al șefilor militari și administratori financiari, în care, în anul 1431, Alexandru cel Bun, a poposit și a emis un act de danie protopopului domnesc Iuga și satul Băscăciani, pe Prut, din jos de Ștefănești. După izvoarele rusești, baskakul era un șef militar, care ținea sub ascultarea sa populația subjugată. Pe lângă aceștia, se aflau în toate regiunile imperiului administratori financiari numiți dorogii sau dorughii (de la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în același an, 1334, în anturajul principelui de Halici, Gheorghe Trojadenovic, ginerele lui Ghedymin pe Boris Cracula și Alexandru Moldaowicz, ambii moldoveni. Primul poartă titlul de palatin al Liovului, oraș, care, denumit Leucopolihni, era, după cronicarul bizantin Laonicos Chalcocondil, reședința domnească a Bogdaniei Negre, adică a Moldovei, iar cel de al doilea, venit de la Baia, probabil ca delegat, doar pentru orientare și tratative, deși Alexandru Moldaowicz în traducere corectă ar face Alexandru al lui Molda, adică al principelui orașului Baia. Momentul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]