4,301 matches
-
bine că dă În presă, prea și-a luat-o-n cap și nu-i scrie ode ca lu` Ceaușescu... Vine Tămâioasa lui Șpriț. Este rece, o fiolă aburită care face poftă și altora, iar sunetul pe care Îl scoate dopul atunci când ajunge la aer Îl determină să zâmbească. Patronul toarnă În pahar cu boltă, așa cum cerea Ștefan Iordache În “Ticăloșii”. Sandu duce paharul la gură și soarbe, fără să zică noroc. Știe că Gicu și Gore vor să-l ia
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ei nu am auzit. Și aici suntem mai tari ca alții. Ghines buc, ghines buc... Gore râde, lăsându-se pe spate. Se trage Într-o parte, pentru a-i face loc patronului să pună pe masă băuturile cerute de Sandu. Dopul sticlei de Tămâioasă pocnește apetisant la deschidere, iar paharul cu picior prinde brumă la contactul cu lichidul. După ce i se pregătește șprițul, Sandu ridică paharul, iar cei trei prieteni ciocnesc. Constituția mamii lor! Gicu tușește instantaneu, Înroșindu-se la față
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și problemele americanilor mi se păreau mofturi... Admiram pubelele pe care scria: hârtie, sticlă, plastic, precum și pioșenia conformist-ecologistă, dar mă umfla nițel râsul, amintindu-mi de cei trei R (recuperare, reciclare, refolosire). De planul la sticle și borcane, maculatură și dopuri de plută. Nu, nu puteam încă să ne cumpărăm de bunăvoie pubele. Nu, nu puteam da încă importanță mediului. În prima zi aici, m-am simțit ciudat să împart traiul meu la colegiul St. Hilda cu două afgane. Apoi m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
chiar un cont deschis aici. La o masă din depărtare se află doi parteneri de la Linklaters, iar la bar îl văd pe unul dintre cei mai faimoși avocați specializați în procese de calomnie din Londra. Fondul sonor alcătuit din conversații, dopuri scoase și din zgomotele făcute de furculițele ce se ating de farfuriile imense e ca mugetul uriaș al mării, întrerupt din când în când de valuri de râsete ce fac capetele să se întoarcă. În timp ce mă uit pe meniu, simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ea e... Trish mă privește surprinsă. Cum te cheamă ? — Samantha, îi spun. Îmi cer scuze pentru deranj, dar am avut cea mai cumplită durere de cap... I-am dat câteva analgezice din farmacia noastră, intervine Trish. — Foarte bine. Eddie desface dopul unei sticle de scotch și-și toarnă în pahar. Ar trebui să încerci pastilele roșii. Sunt mortale ! — Ăă... da. — Nu la propriu, firește ! Începe brusc să râdă. Doar nu vrem să te otrăvim ! Eddie ! Trish îi dă o palmă ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Aristide Bruant, la Scala, unde Yvette Guilbert cânta Les Vierges, Le Fœtus și Le Fiacre. Eram ca doi frați, mustață albă - mustață brună, aceeași alură, aceeași pălărie, și el era cel pe care-l priveau mai Întâi femeile. La fiecare dop de șampanie care sărea, Îi pândeam gesturile, mersul, nu l-am văzut niciodată amețit. Se ridica dintr-un salt, mergea la fel de repede ca mine, bastonul nu-i folosea decât ca podoabă. Voia să culeagă fiecare trandafir al acelei primăveri târzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o față deschisă, de niște ochi care se Încrucișează cu ai mei. Și de un zâmbet. Privirea mea fuge spre pământ, plutește din nou deasupra covorului, măsoară un capăt de pardoseală, apoi urcă din nou spre ea, inexorabil, ca un dop de plută spre suprafața apei. Femeia avea părul acoperit cu un mindil de mătase fină, gata să fie lăsat peste față dacă s-ar fi ivit vreun străin. Dar străinul se afla chiar acolo, și vălul rămânea ridicat. De astă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vechi, acoperite cu mușamale pătate impresionist și arse, cu mucuri de țigară, pointilist. Scaunele sunt de mai multe feluri, majoritatea cu patru picioare egale ca înălțime. Acolo unde există câte un picior mai scurt, neajunsul e rezolvat cu câte un dop de bere sau cu un șervețel împăturit în două, în patru sau în opt, după cum e cazul. Originalitatea localului o dau farfuriile umplute cu pepperoni care înlocuiesc clasicele alune, măsline, grisine sau sărățele. Se pare că pepperoni stimulează grozav consumul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Nu-i așa, Robespierre? Câinele latră vesel. Sosesc icrele negre într un bol de argint. Lionel ia o lingură de supă și gustă de parc-ar fi vorba de griș cu lapte. — Merge. Ziceai ceva și de-o șampanie? Un dop de la o sticlă de Moet sare până-n tavan. Profitând de euforia de la masă, Robespierre își bagă botul în bolul cu caviar. Lionel îl vede și-i spune lui Robert: — Adu-ne altele, nu-mi place să mănânc icre negre după
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
homar în supă. Ajutorii de bucătar ies pe rând în ușă să vadă cine sunt cei doi clienți atât de excentrici. La felul doi, Gustave aduce sticla de vin și începe ritualul degustării. Gustave îi prezintă lui Lionel eticheta și dopul: — Observați: Château Pétrus, 1990. Lionel, binedispus, citește cu voce tare eticheta: — Château Pétrus, o mie nouă sute nouăzeci. Nici un an în plus, nici un an în minus. Am auzit c-a fost un an bun pentru vinuri... — Cel mai bun. Ca să-și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
bun pentru vinuri... — Cel mai bun. Ca să-și susțină aserțiunea, Gustave vrea să-i toarne puțin vin lui Lionel, să-l guste. Lionel îl oprește la timp: — Gustave, tată, unde-ai învățat să sommeliezi? Păi nu-mi dai să miros dopul? Gustave se înroșește tot: de douăzeci de ani nu i-a mai cerut nici un client dopul. Umilit, îi întinde dopul lui Lionel, care se pregătește să-și îndeplinească una dintre marile dorințe ale vieții lui: să refuze o sticlă de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
vin lui Lionel, să-l guste. Lionel îl oprește la timp: — Gustave, tată, unde-ai învățat să sommeliezi? Păi nu-mi dai să miros dopul? Gustave se înroșește tot: de douăzeci de ani nu i-a mai cerut nici un client dopul. Umilit, îi întinde dopul lui Lionel, care se pregătește să-și îndeplinească una dintre marile dorințe ale vieții lui: să refuze o sticlă de vin, într-un restaurant, pe bază de dop. După ce-l miroase, cu un aer dezgustat, i-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
-l guste. Lionel îl oprește la timp: — Gustave, tată, unde-ai învățat să sommeliezi? Păi nu-mi dai să miros dopul? Gustave se înroșește tot: de douăzeci de ani nu i-a mai cerut nici un client dopul. Umilit, îi întinde dopul lui Lionel, care se pregătește să-și îndeplinească una dintre marile dorințe ale vieții lui: să refuze o sticlă de vin, într-un restaurant, pe bază de dop. După ce-l miroase, cu un aer dezgustat, i-l întinde și lui
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ani nu i-a mai cerut nici un client dopul. Umilit, îi întinde dopul lui Lionel, care se pregătește să-și îndeplinească una dintre marile dorințe ale vieții lui: să refuze o sticlă de vin, într-un restaurant, pe bază de dop. După ce-l miroase, cu un aer dezgustat, i-l întinde și lui Liliane. Aceasta îl miroase, dar nu simte nimic deosebit. Vede privirea imperativă a lui Lionel și supralicitează, prefăcându-se că-i vine să vomite. Lionel îi dă acum
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
După ce-l miroase, cu un aer dezgustat, i-l întinde și lui Liliane. Aceasta îl miroase, dar nu simte nimic deosebit. Vede privirea imperativă a lui Lionel și supralicitează, prefăcându-se că-i vine să vomite. Lionel îi dă acum dopul lui Robert, care, după ce-l miroase, i-l dă lui Jean. După ce a făcut turul mesei, dopul revine la sommelier. Toți îl privesc ca pe un vierme. Miroase și el dopul. Ia sticla și își pune cenușă în cap: Îmi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nu simte nimic deosebit. Vede privirea imperativă a lui Lionel și supralicitează, prefăcându-se că-i vine să vomite. Lionel îi dă acum dopul lui Robert, care, după ce-l miroase, i-l dă lui Jean. După ce a făcut turul mesei, dopul revine la sommelier. Toți îl privesc ca pe un vierme. Miroase și el dopul. Ia sticla și își pune cenușă în cap: Îmi cer o mie de scuze. Aduc imediat altă sticlă. Lionel se simte obligat să-i îndulcească lui
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
că-i vine să vomite. Lionel îi dă acum dopul lui Robert, care, după ce-l miroase, i-l dă lui Jean. După ce a făcut turul mesei, dopul revine la sommelier. Toți îl privesc ca pe un vierme. Miroase și el dopul. Ia sticla și își pune cenușă în cap: Îmi cer o mie de scuze. Aduc imediat altă sticlă. Lionel se simte obligat să-i îndulcească lui Robert pierderea a două mii de euro: — Sticla asta puteți s-o vindeți la pahar
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Toată lumea îl urmărește cu privirea, ca pe un condamnat la moarte. Numai că Gustave nu s-a născut ieri și nu se lasă păcălit de un client cu toane. După ce stă fix două minute în beci, revine exact cu același dop și exact cu aceeași sticlă. Îi întinde dopul lui Lionel, care, după ce-l miroase, spune: Așa da, măi Gustave! Vezi că, dacă vrei, poți? Gustave, disprețuitor, îi toarnă, pe fundul paharului, puțin vin. Lionel ia o sorbitură, plimbă vinul prin
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
condamnat la moarte. Numai că Gustave nu s-a născut ieri și nu se lasă păcălit de un client cu toane. După ce stă fix două minute în beci, revine exact cu același dop și exact cu aceeași sticlă. Îi întinde dopul lui Lionel, care, după ce-l miroase, spune: Așa da, măi Gustave! Vezi că, dacă vrei, poți? Gustave, disprețuitor, îi toarnă, pe fundul paharului, puțin vin. Lionel ia o sorbitură, plimbă vinul prin gură cum a văzut că se face, după
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dom’ doctor licoarea, ți-a dat dom’ Marga tărie, că le are el pregătite cum trebuie pe toate, sticla și paharul și revistele și vorbele dulci pe care le știe dom’ doctor. Anatol Dominic zis Tolea privește bosumflat sticla. Mde! Dopul metalic stă cuminte, lângă sticlă. Dom’ Dominic privește încruntat dopul. Saltă puțin din jilț, apucă precaut sticla. Își toarnă în palma stângă, cu dreapta reașază sticla pe măsuță. Toarnă din palma stângă în palma dreaptă și cu amândouă pe... chelie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
le are el pregătite cum trebuie pe toate, sticla și paharul și revistele și vorbele dulci pe care le știe dom’ doctor. Anatol Dominic zis Tolea privește bosumflat sticla. Mde! Dopul metalic stă cuminte, lângă sticlă. Dom’ Dominic privește încruntat dopul. Saltă puțin din jilț, apucă precaut sticla. Își toarnă în palma stângă, cu dreapta reașază sticla pe măsuță. Toarnă din palma stângă în palma dreaptă și cu amândouă pe... chelie. Da, da, toarnă pe chelie și freacă, freacă palma, stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sticla. Își toarnă în palma stângă, cu dreapta reașază sticla pe măsuță. Toarnă din palma stângă în palma dreaptă și cu amândouă pe... chelie. Da, da, toarnă pe chelie și freacă, freacă palma, stânga dreapta, pe chelie. — Buuun, gata... înșurubează dopul sticlei. Mai privește sticla, visător: un deget, pe fund, atât a rămas. — Ce să-i faci, știți că nu beau. Nu pun gura, să mă tai. Numai când vin aici, la nenea, la camera de reanimare. Rar, trebuie să recunoașteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
umbrele cenușii ale cerului umed, în care se împotmoleau tăceri și se deșira așteptarea, intercepta privirea fixă, fosforescentă a gurii de burlan de la colțul clădirii, unde se refugia cotoiul vagabond al străzii. Nu rămăsese din sulul felinei, înșurubat ca un dop, în cotul strâmb de tablă, decât privirea electrică: luciul unei melancolii scrutătoare, pulsație verzuie, sângerie în care se concentrase, pentru o instantanee incursiune de contact, vecina Veturia. Simulacre jur-împrejur, capete de carton și cenușă! Echivocul în care se intersectau releele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sunt Vanessa. Dezamăgirea din ochii lui ar trebui să mă jignească, dacă situația n-ar fi atât de dureroasă pentru el. Mă așez lângă el și încerc să desfac sticla. Îmi pare rău că nu sunt ea, îi spun scoțând dopul. —Cine? Nenorocita aia? Nici n-aș sta de vorbă cu ea, susține el fără prea multă convingere, întinzând mâna după sticlă. E evident că a mai băut direct din sticlă de multe ori; în fond, își permite acest lux. Trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să aibă o mireasă mai înaltă decât el. Mai ales că e vorba de o blondă superbă, slabă, care ar arăta splendid într-o rochie de satin alb care pe mine mă face să arăt scundă și lată ca un dop. —Ai bârfit bine? mă întreabă Finn, venind la biroul meu. — Nu știu ce vrei să spui, mă fac eu mică. Niciodată n-aș pierde vremea cu bârfe în timpul serviciului. Șefu’! — Sigur că nu, zice Finn, așezându-se pe marginea biroului. Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]