49,733 matches
-
care o întreținem continuînd să traducem. Pentru a înțelege fenomenul atît de viu reprezentat de practica intelectuală a traducerii ar trebui să ne îndreptăm atenția nu atît spre nevoia și utilitatea de a traduce, îndeajuns dovedite, cît mai ales spre dorința de a traduce. Această dorință se află undeva la nivelul dilemei insolvabile fidelitate/trădare pe care se întemeiază traducerea (dilemă asupra căreia s-a glosat enorm), și constituie însuși principiul intern de relansare a ei: în absența unui etalon care
Prețul dorinței de a traduce by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8719_a_10044]
-
traducem. Pentru a înțelege fenomenul atît de viu reprezentat de practica intelectuală a traducerii ar trebui să ne îndreptăm atenția nu atît spre nevoia și utilitatea de a traduce, îndeajuns dovedite, cît mai ales spre dorința de a traduce. Această dorință se află undeva la nivelul dilemei insolvabile fidelitate/trădare pe care se întemeiază traducerea (dilemă asupra căreia s-a glosat enorm), și constituie însuși principiul intern de relansare a ei: în absența unui etalon care să certifice în absolut calitatea
Prețul dorinței de a traduce by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8719_a_10044]
-
care i se cer: pregătire lingvistică excelentă, răbdare, atenție, discernămînt, perseverență dusă pînă la obstinație, talent literar dozat cu discreție. Alături de răspunderea morală, toate aceste calități se cer negreșit răsplătite și material. Pentru că, oricît de irepresibilă și misterioasă ar fi dorința de a traduce, oricît de vie s-ar menține ea în rîndul traducătorilor, nu este de ajuns pentru a le asigura și demnitatea pe care ar trebui s-o aibă practicînd această profesie. Iar demnitatea unei categorii de profesioniști se
Prețul dorinței de a traduce by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8719_a_10044]
-
atras atenția în mod special în rubrica lui Ioan Lăcustă. Primul - moartea lui Petru Groza. Cel de-al doilea, alegerile din acea vreme. Baronul roșu, cum i se spunea, premier al României după proclamarea republicii, lasă cu limbă de moarte dorința de a fi înmormîntat creștinește. Slujba se transmite la radio, dar ca să nu-și închipuie ascultătorii cine știe ce, înalții reprezentanți ai tuturor cultelor acceptate oficial își exprimă pe rînd și radiofonic durerea provocată de moartea doctorului Petru Groza. Despre acest personaj
Bucureștiul și Medgidia acum 40-50 de ani by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8740_a_10065]
-
și tot caut fântâna. Sub unduirea eternelor melodii Pe-aici peiră cămile și oameni Pe buze cu invocarea minunii, înainte de moarte. A fost. Este. Va fi. Sub nisipurile revărsatelor coapse Îngust În încordata tăcere Tremură un mușchi strunit De vântul dorințelor mele. Bate-va simunul. Nori! Iar noi suntem desculți și goi. În dorință și sete Gura înfierbântată Cere umezeală. Curând vine simunul. Puternic, Mărunt se zbate pântecul. După o pătulită culme Stă și așteaptă cămila. Curând e și ultima trudă
Din poezia avangardei ruse David KNUT (1900 - 1955) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/8738_a_10063]
-
oameni Pe buze cu invocarea minunii, înainte de moarte. A fost. Este. Va fi. Sub nisipurile revărsatelor coapse Îngust În încordata tăcere Tremură un mușchi strunit De vântul dorințelor mele. Bate-va simunul. Nori! Iar noi suntem desculți și goi. În dorință și sete Gura înfierbântată Cere umezeală. Curând vine simunul. Puternic, Mărunt se zbate pântecul. După o pătulită culme Stă și așteaptă cămila. Curând e și ultima trudă! Curând în nisipul simunului - întâlnirea, țipătul, lupta. Lăcomie!... Doamne, rătuiește-ne și ne miluiește
Din poezia avangardei ruse David KNUT (1900 - 1955) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/8738_a_10063]
-
o va determina pe Montse Cambra, o doctoriță de patruzeci și patru de ani, să părăsească Barcelona natală. Începe astfel o călătorie inițiatică, care o va duce până în Sahara Occidentală, colonia cedată de Spania Marocului în 1975, la moartea lui Franco. Dorința de a supraviețui și de a trăi într-un sat uitat din deșert o vor ajuta să-și descopere adevăratul destin. Cartea va apărea în curând în traducere românească la Editura VELLANT. entru o clipă, Aza a avut certitudinea că
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
filozofiei și hermeneutică de la Facultatea de Filozofie a Universității "Al. I. Cuza" și s-a dovedit de-a lungul anilor un consecvent cercetător al gîndirii lui Camil. Cum însuși autorul mărturisește în "Argument", volumul de față s-a născut din dorința de a-l repune pe filozof într-o lumină ceva mai favorabilă decît cea de care a avut parte în ultimii ani. "Nu știu cîtă lume ia în serios pe filozoful Camil Petrescu. Nu știu nici dacă multă lume acceptă
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
neostoite. E minunat să poți să visezi... E fascinant să poți construi dantelării ale unui destin ce va să vină și să încerci să crezi că, dacă îți dorești cu adevărat ceva, tot universul te va ajuta să îți îndeplinești dorințele, fiindu-ți complice întru fericire" (p. 157). Din păcate, aproape nici un destin nu este pe măsura viselor din adolescență (cineva poate să dobândească averi, dar să se îndepărteze de ceea ce credea că este vocația sa reală, altcineva să-și urmeze
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
n-au fost simțite ca o nevoie culturală, n-au avut de umplut un gol; nu sunt nici rezultatul/rodul vreunui context de emulație lirică sau intelectuală, a vreunei trufii concurențiale. Ele sunt dovezi ale unei adevărate pasiuni concurențiale și dorințe de depășire." În fine, Cronicarul s-a oprit asupra remarcabilului eseu semnat de Ion Papuc, intitulat "Eminescu dinspre viitor", o meditație pe marginea posterității poetului. Redăm un scurt fragment: Vom înțelege mai bine dilema în capcana căreia se află prins
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
proprii - eu sunt dezinteresat de această bătălie a traducerilor, căci pentru mine este important cum să mă traduc eu însumi, cum să micșorez distanța între ceea ce scriu și trăirea ce-mi însoțește scrisul, cum să transmit această trăire cititorului meu. dorința de a scrie literatură cu totul nouă, de a reface o întreagă literatură: - S-ar cere ca aici să spun că eram atât de nemulțumit de literatura anilor '44 - '50, încât m-am ambiționat să găsesc forța de a crea
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
echidistanță de rezervă ironică și amoralism strategic față de orice discurs naționalist, fie că este vorba de cel nazist sau de cel ceh. Nimic din "măreția" idealurilor nu-l atinge, în afară de acela de a deveni milionar și a avea hotelul său, dorință care i se împlinește pentru scurt timp, pentru că hotelul îi este expropiat de comuniști, iar el aruncat în închisoare. Aparent, filmul nu ia nimic în serios și totul în derîdere, așa cum dorința de a fi printre milionari a lui Jan
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
a deveni milionar și a avea hotelul său, dorință care i se împlinește pentru scurt timp, pentru că hotelul îi este expropiat de comuniști, iar el aruncat în închisoare. Aparent, filmul nu ia nimic în serios și totul în derîdere, așa cum dorința de a fi printre milionari a lui Jan i se împlinește fostului ospătar, cînd ajunge în închisoare alături de ei, cei pe care-i servea. Jan reprezintă în parte elementarul bun simț al omului mic, fără însușiri, cu propriul lui vis
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
Philippe Grimbert (Editura Trei, 2007, traducere de Mioara Izverna). Ambele romane sunt narațiuni la persoana I, au forma unor confesiuni ale personajului - narator, fiul unor părinți cu un trecut ocultat cu grijă, înzestrat cu o intuiție deosebită și cu o dorință intensă de a descoperi întâmplările cărora le datorează venirea pe lume, dramele care i-au configurat copilăria și l-au marcat definitiv. Iar istoria familiei păstrează ascunse încă urmările întâmplărilor petrecute în cel de-al Doilea Război Mondial. Un secret
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
Victor Rebengiuc se dovedește a fi unul dintre promotorii de prim-plan ai înnoirii mijoacelor de exprimare actoricească. Dacă nu mă înșel, și sper că nu, primul rol în care l-am văzut a fost Stanley din Un tramvai numit dorință. Spectacolul l-am urmărit cu bucurie, cu o participare afectivă nedisimulată, copleșit emoțional de ceea ce se întâmpla pe scenă. Asta fără să-mi închipui că peste puțin timp voi deveni nu numai un împătimit de teatru, ci și un comentator
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
Briony în ipostaza de dramaturg la prima piesă, una desigur melodramatică și care se transformă febricitat într-o povestire gotică cu un maniac sexual întruchipat de Robbie, scrisă în locul care va servi drept scenă violului prietenei sale. Imaginația purtată de dorință și frustrare conlucrează la conceperea unei ficțiuni cu impact direct în realitate, iar autoarea la senectute le va conferi un paradis artificial în ultimul ei roman. Joe Wright, regizorul lui Pride and Prejudice (2005), a ridicat aceste etaje dramatice într-
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
timp. Imaginea joacă un rol esențial în film alături de partitura sonoră, ea invocă arta fotografică a regizorilor ruși, dar și formula estetizantă a filmelor lui Peter Greenaway. Filmul lui Joe Wright se întreține din acest miraj pe care-l au dorințele împlinite numai în ficțiune.
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
superioare de contabilitate, în timp ce în paralel muncește pentru a-și întreține familia. Devine contabilul șef al unei firme prospere din Franța, își poate îngădui o locuință confortabilă în Paris. Mulți ani după ce se pensionează, se apucă de scris, din stricta dorință a unei depoziții memorialistice. Dar în locul unui volum compact de memorii, despre lumea din care a făcut parte și despre experiențele sale din detenție Adrian Oprescu își concentrează amintirile în 19 povestiri, sau povești cum le spune autorul, legate între
Vărul lui Liiceanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8877_a_10202]
-
înțeleaptă și omul de știință gîndind vizionar, spre propășirea țării și-a noastră biruință. Și, chiar dacă n-a fost nici măcar citat în aceste evocări, Poetul ar avea tot dreptul să spună, azi, că timpul i-a dat dreptate. De pe urma aceleiași dorințe de a vinde povești soft despre fostul cîrmaci, la 90 de ani de la nașterea lui, ne trezim cu un Ceaușescu domestic sau în vacanță, iar ca politician, cu un personaj asemănător aceluia din bancurilor binevoitoare care se făceau despre el
Simpaticul cuplu Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8854_a_10179]
-
prin micimea de gândire, incultură și ticăloșie? Grija față de scriitorul român înseamnă și o necesară protecție socială. În 1990, o întreagă generație - optzeciștii - au năvălit în spațiul presei, abandonând masiv uneltele scrisului de până atunci. N-au făcut-o din dorința de îmbogățire (câți s-au îmbogățit? Nici unul!), nici din lăcomia de notorietate. Momentul istoric i-a îndemnat să grăbească schimbarea lucrurilor, dar, încetul cu încetul, s-au îndepărtat de vocația lor primă. Scriitori pe care decembrie 1989 i-a prins
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
și mai tânărul "internaționalist" care-i iubește și-i bârfește în Jurnal), îi solicită timp și energie. Iar timpul, energia, această decadă a vieții lui (1968-1978) reprezintă niște investiții pe care le-a făcut în mod conștient, asumat și cu dorința firească de a nu fi în zadar: "Am apăsat pe butonul mașinii de cel puțin 130 de ori. Și cum dracu să nu câștig niciodată? Măcar să iasă popa o dată! Ori asul! (că-i schimbam). Ori o combinație cât de simplă
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
pradă în junglă. După ce a ascultat doleanța lui Koestler, Malraux i-a dat satisfacție, dar apoi l-a apucat de umăr, fixându-l scrutător și l-a întrebat în șoaptă: "Bine-bine, dragul meu, dar ce crezi despre apocalipsă?" Nu era dorință de epatare, ci o trăire sinceră pe mai multe planuri. Și un alt prozator, Manes Sperber, a fost surprins de o grimasă nervoasă. Când vorbea la tribună părea îmbătrânit, ofilit, dar după o pauză de relaxare recăpăta un profil ingenuu
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
mai conta suportul existent, el lăsa loc fanteziei autorului. Încă din cele dintâi scrieri Malraux destăinuie ambiția de a relata efortul de eliberare. Voise să învețe cum se face o revoluție și să transmită cele asimilate altora. Nu era numai dorința de a pune capăt exploatării, dar și îmbrățișarea unei metafore cu accent metafizic : descătușarea din servitute. S-a simțit inspirat de eroismul acestei lupte, însă țelul pe care el îl descifra era ieșirea dintr-un regn al umilinței. Personajele erau
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
Se vedea limpede că opțiunea era demult consolidată. Mă alesese pe mine. Cei doi preoți greco-catolici au asistat la botez. Alături de noi, martori ai tainei, au mai fost doi preoți catolici și chiar un protestant (ca botezul să aibă - după dorința lui Steinhardt - un caracter ecumenic), precum și domnul Paleologu. Eu am ales momentul: la întoarcerea "de la aer", când paznicii noștri - caraliii, cum le zicea scriitorul - erau mai ocupați și se producea mai multă agitație. Ceremonialul trebuia repede îndeplinit. Naș a fost
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
identifică pînă la plîns cu personajele cîntecelor. Studentul mutat în mahala, Pricopie, are gramofon și plăcile poartă cîntece sentimentale, mai ales tangouri care o vrăjesc pe fata minoră a gazdei. Cînd e înjunghiat, șeful de bandă Bozoncea cere, ca ultimă dorință, să fie dus la groapă cu muzică. Fără lăutari, cheful nu are haz! La Borțoasa, cîrciuma hoților, cîntă Zavaidoc. Acesta, pe numele său real Marin Teodorescu (1896-1945), va fi cîntat poate și la un asemenea local. Oricum e singurul personaj
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]