4,224 matches
-
era expansiv, bun prieten, făcea sport și participă împreună cu altii la diferite soții. În clasele mici, cănd Țurcanu Ion mai făcea câte o năzbâtie în oră de istorie și profesorul Toroutiu Valerian, fost director al liceului, îl prindea îi spunea: - „Drăguță, tata dumitale a fost un elev deosebit a acestui liceu și ajuns om mare, dar tu drăguță ești o podoaba, un neastâmpărat...uite, ai doi lei și ada, te rog, niște țigări de la Goras”...și apoi ca prin minune... se
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93335]
-
partea de jos a părții de sus“. Asta era o poezie a lui Nichita Stănescu care chiar îmi plăcea. Se numea Pușca. Locotenentele vorbeau și despre altceva după ce terminau de dictat teoria chibritului militar: nașteri, căsătorii, familie, bărbați. Erau destul de drăguțe și apropiate de vârsta noastră. Eu citeam poezie fără să mă deranjeze cineva. Odată am citit The Waste Land de câteva ori. Pentru mine, The Waste Land era un fel de mantră. Și mai era și despre propria mea țară
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
preocupă toate prostiile, că nu mi-e capul decât la bairamul de diseară și la țoale, și tot așa, până am început să bocesc. Frate-meu mi-a luat apărarea. După aia a stricat totul, zicându-mi că arăt chiar drăguț cu cornu’ ăla în frunte și lasă, Șerban nici n-o să-l vadă cu ochelarii lui. Am făcut azi-noapte prostia să-i povestesc de Șerban și cum m-a luat el de mână la bairamul Danei și bineînțeles că acuma
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nu i se poate zice nimic - unchiu’ Dumi doar nu l-a învățat prostii ! Lui Dănuț îi plăcea foarte mult de învățătoare, de tovarășea, cum o vor alinta copiii peste un timp, cînd se vor obișnui cu școala. Era tînără, drăguță, mai ales cînd zîmbea și-și arăta strungăreața, făcea uneori glume și avea o rochie înflorată, nu ca educa toarea de la gră diniță, care era ea bună, dar venea îmbrăcată în negru, avea mustață și un neg în palmă, care
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mai ales la dirijat. (Mustața i-o simțea educa toarei atunci cînd îl pupa, iar la terminarea grădiniței aceasta îl pupase de mai multe ori pe amîndoi obrajii.) Dănuț se bucurase tare mult cînd văzuse că avea o învăță toare drăguță și fusese foarte fericit cînd îi dăduse florile, chit că ea nu-l prea luase în seamă și îi spusese să le lase pe catedră. Chiar din prima zi realiză totuși că-l simpatizează. Convingerea asta se întări peste un
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
să vorbească. Băga capul pe ușă cînd nici nu te așteptai, apoi intra cu totul, cu servieta la subsuoară și cu un pardesiu larg. Avea și un basc cu un țum buruc foarte mare. Altfel, era simpatic și spunea povești drăguțe : „Vă pleacă părinții la servici și voi rămîneți singuri acasă. Vă jucați, vă mai uitați la televizor, vă faceți temele, dar frățiorul mai mic umblă cu chibriturile în camera lui și mai întîi aprinde covorul, apoi și perdeaua și apoi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cu cumpărătorul ce dorea să-mi ia lucrarea. Colega mea pe care o cunoșteam doar de câteva ceasuri, fiind în apropierea mea, aflasem despre ea doar atât cât scria pe ecuson că o cheamă Ioana Duduță, - măști populare, artizanat, Tulcea, drăguță, și purtătoarea unui zâmbet fermecător, privindu-mă zâmbind mă anunță, că persoana în cauză nu e altcineva decât domnișoara Steluța Pârâu, doctor în științe, director adjunct la Institutul de Cercetări Ecomuzeale Tulcea. În clipa aia i-am mulțumit lui Dumnezeu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
altă vedetă TV, pe Mona Muscă a ajutato foarte mult și înfățișarea: un chip plăcut, luminos, des chis. Nu poți fi vedetă de televiziune dacă ai o înfățișare respingătoare. Pe de altă parte, cine se gândește că în spatele unui chip drăguț se poate afla un ticălos? Oamenii frumoși au girul nostru din start... Publicul a fost, deci, îndrăgostit de Mona Muscă (iar dragos tea, precum știm, e irațională). De-aici și violența reacțiilor în momentul în care oamenii sau văzut înșelați
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
căsătorie. Și, dacă e s-o fac, ce altă tovarășă mai bună decît Livia pot găsi?! Ești îngîndurat, iubitule. Mai vrei o felie de pîine cu unt? mă întreabă Livia, întinzînd mîna să-mi atingă obrazul. Nu, mulțumesc! Ești tare drăguță, dar mi-ajunge. Livia rîde, în timp ce cu piciorul, pe sub masă, caută piciorul meu, să mă calce. Parcă văd că azi întîrzii... Îi prind mîna în care ține cuțitul și-o strîng încet, cu dragoste: Pot întîrzia, iubito. Spun șefului că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
durere care țâșnește prin pereții lui. Mi-am scuturat toropeala și am telefonat tuturor celor din consiliu, folosind pentru fiecare formula pe care, din prevedere, mi-o recomandaseși; pe urmă mi-au telefonat prietenii tăi, după zece seara: Maria, foarte drăguță și atentă, doamna Pomp. Const., Dan și necunoscutul... Sfaturi: „Fiți curajoasă!“, „Pentru viitorul ei“ etc., Dan folosindu-și „umorul“ sec și sclipitor de maliție și de ironie. Îl simțeam mișcat și trist: „Era emoționată puștoaica“. Necunoscutul se bâlbâia: „A plecat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Curti: cearșafuri, pernă etc.). N-am adus nimic care să o facă a mea; anonimă, dar odih nitoare. După prânz, mi-am băut cafeaua turcească la Muedin; Piticu și Lisette au venit să-mi țină de urât. Toată lumea e foarte drăguță, dar tu nu ești aici. Am mâzgălit - la sosirea acasă - aceste câteva cuvinte pentru tine, scumpa mea, și voiam să mă duc s-o văd pe Menaru, când Șucuran a venit să mă vadă și să-mi aducă o pâiniță
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
celorlalte le explica nu știu ce; ele dădeau din cap cu un aer tragic, cu ochii închiși ca Amidée când cânta Cara-Căz. M-au poftit la prânz și duminică sunt invitata lor toată după masa. Ele au fost de fapt cele mai drăguțe. M-au condus cu o mulțime de politețuri și salamalecuri. I-am văzut pe Al. (cei care au vila în care a stat Lisette anul tre cut), apoi m-am dus să cinez; am vorbit despre tine cu Miraco vici
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
un macat de cânepă cu firul gros, lespezi neregulate, divane de lemn alb și multe bibelouri alese cu gust. M-am dus astăzi acolo de două ori. În grup era și Marcu de la Studio 42, care e un băiat foarte drăguț și care mi-a vorbit de tine. Mica, încep să fiu serios îngrijorată; au trecut mai mult de 10 zile și scrisoarea de la Curtici încă n-a sosit. Aș vrea să am vești de la tine, mor de grijă; tu știi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
râs - era numai Irena și Liana Slăvescu - am plecat plângând. După masă, am mers la doamna Lemonidis, unde mi-au dat cafea neagră și 4 Philip Morris. Ea îmi va face și bulionul 80-100 kg. M’a recondus acasă, extrem de drăguță, fata ceasornicarului, Elisabeth Eleutheriade. Am vorbit de tine. Atâtea lucruri rămân între noi, care nu pot fi scrise... Mă gândesc la tine; mi-ai fi spus: „Mamy, Mamy, de ce ești copil prost, ia nu mai plânge, copilule“. Și apoi: „Va
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ce nu par omenești, ci angelice, cu gungurit variat și bine plasat, cu o gamă întreagă de gungurit dulce, în fața căreia Camil no.I jubila frenetic și în extaz. Ei doi, el și Ghighi, foarte enpantouffles și casa la fel; drăguți și așteptându-mă cu scrisorile de la tine, pe care nu le-am adus. Camil II are 7 kg. ½, se târâie pe burtiță, ține capul sus, zice: me...me, are ochii albaștri-gris și nu găsesc alt termen pentru culoarea și gingășia
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
doamna gazdă care, vrând să bată comisarul, a rămas peste noapte la poliție. Eu și Dan eram la masă, întreruptă și servită alandala, prin faptul că toate alimentele au trebuit cărate de jos de Lina și Iani, care e destul de drăguț. După masă, Mihai. Mai întâi citirea scrisorilor tale cu amu zanta pretenție soi disant să-și citească singur pasagiile care îl priveau, cu comentariile cunoscute: la țigări: „s’o crezi tu“, când spui că nu depășești numărul, „gauloises denicotinizate“ - „ha
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ca tine în iulie și august, deci gestul ar fi inutil. Am telefonat Sabinei ca să pot să-ți dau nuvele și să-ți scrie și ea. S’a întors de la țară deprimată; impozitul viei depășește venitul etc. A fost foarte drăguță și am mângâiat-o și încurajat-o, dar nici ea nu vede venirea ei apropiată. Am telefonat lui Gaby; cred că telefonul ei e stricat pentru că de la 9-10 sună mereu ocupat. Irène a adus o scrisoare pe care o anexez
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
rămase. De ce nu a fotografiat Georges odaia ta și pe tine? Cum te piepteni? Când îmi scrii, spune-mi „am rochia gris, sau... “. Ați primit scrisoarea pentru Cinci? Scrisorile mele numerotate, le-ai primit pe toate? Ai fost atât de drăguță că mi-ai descris camera ta. Fă-mi un plan al micului tău apartament, sau pune-l pe Georges să-l facă; nu mă bizui prea mult pe talentul tău la desen. Ce subiect ai luat pentru doctorat? Te rog
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Dan<footnote id=”3”>Dan Brătianu.</footnote., Irène, Paca, Maria, Sabine“? Azi-dimineață... Ba nu! Știi ce s-a întâmplat aseară după plecarea „Sbur[ătoriștilor]“? Am vrut să mă culc mai devreme; eram în pat; un telefon: Maria, cu vești. Foarte drăguță și mi-a făcut un imens serviciu: tocmai îți apăruse articolul și eu nu știam, din cauza cumplitei timidități care mă împiedicase să mai sun o dată la Adevărul ca să aflu data apariției. N-am putut dormi decât foarte agitat gândindu mă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
viață, iar acesta le este doar începutul? Tocmai când voiam să reiau scrisoarea, mi-a telefonat Gaby; am stat multișor de vorbă cu ea; eram așa de tristă, încât am să îndepărtez pe toată lumea de mine; ea a fost bună, drăguță, cordială; a arătat interes afectiv pentru biata mea viață. Am discutat chestiunea corespondenței (d-na Orl[eanu] și d-na Fot[ino]) și dacă tu începi să te amesteci în povestea asta, riscăm foarte tare să ni se întrerupă acest
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe un coridor întunecos. Am sunat la întâmplare, ușa s-a deschis și în prag s-au ivit două persoane, Ghighi și Nina D., dolofană și burgheză, bine îmbrăcată și blondă din cap până-n picioare. Doamna casei - de altfel foarte drăguță cu mine - frământa pâine într-o oală, iar cel mic, firav, dar adorabil, se îndopa cu bomboane de la Nina. Mama lui are un sistem de educație minunat: îi dă [cele] 250 de gr[ame] de bomboane primite, el le mănâncă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de muncă neîntreruptă - l-au făcut pe un puști să strige: „Uite baba! Scumpa mea, am crezut că i se face rău. Acest adevăr, aruncat brutal în față, a descumpănit-o. Totuși a fost în stare să-i răspundă: „Da, drăguță“. Noroc că era cu mine. Nu că ar mai avea veleități, dar sigur s-a gândit la Mica. Am consolat-o spunându-i că băiețelul ar fi putut să se adreseze atât ei, cât și mie. Dar n-am fost
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
altora. Scumpa mea, te strâng în brațe, cu patimă, cu tot ce este în mine căldură umană și sentiment divin, unice pe lume. M. c. p. 31 iulie [1950], luni [...] Azi prietena mea plângăreața mi-a arătat o fotografie foarte drăguță cu Mica și Mircea, în port național românesc; abia dacă am zărit-o, dar mi-a făcut mare plăcere. [...] De când am văzut fotografia Micăi - zău că semănați destul de bine -, mi se pare că prezența ei îndepărtată, dar sărbătorească, și-a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
biroul, fotoliile galbene, tot, tot, domnișoara a procedat ca și când ea ar fi proprietara și responsabila! Cred, ba nu, sunt sigură că noul locatar a și sosit. A venit să vorbească cu mine; dar, draga mea, pare un om admirabil, politicos, drăguț, cumsecade! Să batem în lemn! A stat mai mult de o oră. Mirat de atitudinea lui cutare - a lui Leși, vreau să zic! Să fie oare cu putință ca toate astea, tot coșmarul Leși, să se fi terminat?! Pare de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
scrisoare din Anglia, dar adevărul e că nici nu așteptam vreuna. Pentru că în seara asta... ce credeți? Plecăm acasă! La nunta celei mai bune prietene ale mele, Suze! De-abia aștept. Se mărită cu Tarquin, care e un tip foarte drăguț, pe care îl știe de o viață. (De fapt, e vărul ei. Dar e legal. Au verificat.) Nunta o să aibă loc la casa părinților ei din Hampshire și o să fie valuri de șampanie, un cal cu trăsură... și, cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]