5,880 matches
-
un ursuleț. Tu ai stat un timp și n-ai mai spus nimic. Apoi părinții tăi au venit și te-au luat acasă. Eu am strâns piesele ursulețului și le-am băgat într o cutie. Apoi am pus cutia pe dulap și am plecat să mă spăl pe dinți. Se apropia ora de culcare. Umbră pământului Închide ușa. Tace, nu se uită la mine. Mă auzi? Închide ușa. E curent. Mă uit la el, nici nu s a clintit. Stă tolănit
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
pe canapea și citeai. De-acum mă trezeam doar câteva minute pe zi. Beam puțină apă, ronțăiam un covrigel, apoi mă băgam la loc în pat. În ziua în care nu m-am mai trezit, tu ai deschis încet ușa dulapului, ți-ai luat bluza preferată, apoi ai ieșit din casă, în vârful picioarelor. Off the Record Bun. Haideți. Măi, eu vorbesc singură? Camera mai la stânga cinci centimetri. Mai încolo. Mai la dreapta, vreau să zic. Dreapta mea. Nu, stânga mea
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
că nici n-are unde să plece, fiindcă maică-sa deja doarme și că nu-i cazul s-o sperie pe biata femeie la două noaptea. Și ea deja s-a ridicat și-ncepe să și strângă chestiile de prin dulapuri și să le bage-n saci de plastic. Și țipăm unul la altul în timp ce ea umple ca apucata la sacii ăia. Și eu îi zic să-i lase-n paștele mă-sii de saci și să se calmeze. Fiindcă eu
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
și ea mică, la fel ca tine, așa că eu abia aud un bâzâit anemic. Mă întorc cu o cană cu apă, apoi îmi dau seama că nu te-ai putea sui pe marginea ei. Merg iar în bucătărie, caut prin dulap și găsesc o tăviță mică, foarte potrivită pentru situația de față. Îți pun apă în tăviță, mă întorc în sufragerie și pun tăvița pe birou. Tu te-ai așezat pe pachetul meu de țigări. De fapt, cred că te-ai
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
să ne pupăm și să ne mângâiem. Și totu bine. Și brusc zice că el tre să meargă până la baie. Peste un minut, apare-n pielea goală și cu un bici în mână. Mă blochez. Zice: vezi valizele alea de pe dulap? Mă uit pe dulap, le văd. Zice: ia-le. Încerc să negociez. Pac, imediat îmi iau o lovitură de bici pe cur. Nu mai negociez, iau valizele. Avea o masă mare-n sufragerie. M-a fugărit în jurul mesei vreo zece
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
să ne mângâiem. Și totu bine. Și brusc zice că el tre să meargă până la baie. Peste un minut, apare-n pielea goală și cu un bici în mână. Mă blochez. Zice: vezi valizele alea de pe dulap? Mă uit pe dulap, le văd. Zice: ia-le. Încerc să negociez. Pac, imediat îmi iau o lovitură de bici pe cur. Nu mai negociez, iau valizele. Avea o masă mare-n sufragerie. M-a fugărit în jurul mesei vreo zece minute. El în pielea
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
n-avea de văzut, așa că reveni la priveliștea din cameră. Un pat de lemn acoperit de două pături groase, o pernă mică și înghesuită, un fotoliu ca vai de el, o măsuță joasă din acelea întâlnite prin barurile obscure, un dulap jerpelit pentru haine și un televizor alb negru așezat frumos într-un colț al camerei pe un schelet metalic. Pe peretele galben din față, uitat de lume de când a fost pictat, se afla un tablou original, o acuarelă infantilă. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mai ordinar om. Ce bârâi, femeie! ce vrei? se ridică, înalt, unchiul în picioare. Am fost să caut casă, acolo am fost! Ai fost la crâșmă! strigă mătușa. La crâșmă, bețivule! Unchiul înaintă prudent câțiva pași, se apropie de un dulap mare din lemn și începu să-l izbească sacadat cu pumnii zbierând: Acolo am fost, la casă, acolo!!! Frumos... spuse mătușa retrăgându-se înspăimântată câțiva pași. Ai înnebunit. Băutura te-a înnebunit... Unchiul lovea cu pumnii mai tare, mai hotărât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
parcă dispăruse, ci de furie că trebuia să asist la un asemenea spectacol. Liniștește-te, omului, spuse mătușa cu glas scăzut. Îl sperii și pe copilul ăsta. Ești un ratat, un bețiv, asta ești! Taci din gură! striga unchiul. Sparg dulapul, distrug casa, dărâm tot! Gâfâind din răsputeri izbea mai tare cu pumnii strânși în dulapul de lemn, scândurile scârțâiau sub loviturile lui năprasnice. Atunci am spus, îngrozit: Lasă-l, mătușă, nu-l mai agasa, poate se liniștește. Unchiul lovea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
omului, spuse mătușa cu glas scăzut. Îl sperii și pe copilul ăsta. Ești un ratat, un bețiv, asta ești! Taci din gură! striga unchiul. Sparg dulapul, distrug casa, dărâm tot! Gâfâind din răsputeri izbea mai tare cu pumnii strânși în dulapul de lemn, scândurile scârțâiau sub loviturile lui năprasnice. Atunci am spus, îngrozit: Lasă-l, mătușă, nu-l mai agasa, poate se liniștește. Unchiul lovea cu furie nebună. Dulapul se crăpa văzând cu ochii, eram înmărmurit. De unde avea atâta forță? Aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
dărâm tot! Gâfâind din răsputeri izbea mai tare cu pumnii strânși în dulapul de lemn, scândurile scârțâiau sub loviturile lui năprasnice. Atunci am spus, îngrozit: Lasă-l, mătușă, nu-l mai agasa, poate se liniștește. Unchiul lovea cu furie nebună. Dulapul se crăpa văzând cu ochii, eram înmărmurit. De unde avea atâta forță? Aș fi vrut să văd dulapul făcut țăndări, dar gândul ăsta nu mă liniștea, unchiul ar fi putut izbi cu pumnii lui uriași, dezlănțuiți pereții casei. Casa era veche
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
sub loviturile lui năprasnice. Atunci am spus, îngrozit: Lasă-l, mătușă, nu-l mai agasa, poate se liniștește. Unchiul lovea cu furie nebună. Dulapul se crăpa văzând cu ochii, eram înmărmurit. De unde avea atâta forță? Aș fi vrut să văd dulapul făcut țăndări, dar gândul ăsta nu mă liniștea, unchiul ar fi putut izbi cu pumnii lui uriași, dezlănțuiți pereții casei. Casa era veche, dărăpănată ce-ar fi spus proprietarul? Ne dădea afară. Ultima lovitură mi s-a părut cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
cea mai puternică sau bubuiturile mă năuciseră de tot. Unchiul se prăbuși ca un sac greu pe podea. Liniștea devenise de nesuportat. Mătușa reveni cu teamă lângă el, îl privi câteva clipe, apoi spuse: Așa se întâmplă întotdeauna, lovește în dulapul ăsta sau izbește cu pumnii în pereți până cade la pământ răpus de oboseală. Unchiul zăcea la picioarele noastre, încălțat și cu un zâmbet ciudat pe buze. Părea mulțumit de el însuși: poate de data asta reușise mai multe lovituri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
-l văzuse. Șoferul fluiera fericit că-și depășise norma. Când ultimele cărămizi și grinzi se prăbușiră peste alte cărămizi și grinzi, praful se ridică spre cer și casa își dezvălui deodată goliciunea, dezmățul obiectelor din interior: lustre sparte, tablouri rupte, dulapuri pline de cărți răsturnate. Casa părea umplută cu cărți. Erau mai multe cărți decât cărămizi. Oamenii din cartier s-au adunat în jurul casei dărâmate, priveau și nu înțelegeau ce se întâmplase. Unul din ei a deschis poarta de fier forjat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
din cartier s-au adunat în jurul casei dărâmate, priveau și nu înțelegeau ce se întâmplase. Unul din ei a deschis poarta de fier forjat, a urcat scările de la intrare călcând peste cărămizile căzute și s-a apropiat, curios, de un dulap plin de cărți. Alte dulapuri împrăștiaseră peste tot conținutul lor. În casa asta nu sunt decât cărți spuse el. Cât în zece biblioteci. Dar ce să faci cu ele? Sunt vechi, nici anticariatul nu le mai primește. Dacă le vindea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
în jurul casei dărâmate, priveau și nu înțelegeau ce se întâmplase. Unul din ei a deschis poarta de fier forjat, a urcat scările de la intrare călcând peste cărămizile căzute și s-a apropiat, curios, de un dulap plin de cărți. Alte dulapuri împrăștiaseră peste tot conținutul lor. În casa asta nu sunt decât cărți spuse el. Cât în zece biblioteci. Dar ce să faci cu ele? Sunt vechi, nici anticariatul nu le mai primește. Dacă le vindea cineva la timp, lua bani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
eu zic că ați fost o divă, cu ce înseamnă asta mai bun: faptul că știți să faceți o masă și cu sarmale, dar și cu stridii și Cristal, să alegeți un vin, să vă puneți o bijuterie, să deschideți dulapul și să alegeți o haină nu neapărat după etichetă, ci după calitate... — ...doar pe cele de blană nu le mai aleg, pentru că le-am dat pe toate! Nu mai am decât stofă... — Asta e bine. Aveți tone de fotografii cu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
avut tangență cu aceste locuri.Tare aș fi dorit să solicit aprobarea șefului competent, care lipsea în acel moment, să urc la etajul doi, să văd dormitorul unde-mi dormeau mitraliori mei, dacă mai există rastelul unde se depuneau armele,dulapul pentru încălțăminte și alte obiecte care aparțineau companiei mele. Nu îndrăznesc să povestesc emoțiile și sentimentele pe care le-am simțit când am intrat pe poarta acestei cazărmi și în interiorul ei, unde era cu totul schimbat, cred că eram unul
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
cu un da în unanimitate. Răspunsul nostru poate i-a cam luat prin surprindere. Cred că nu s-au mai confruntat cu o asemenea problemă. Am observat că erau agitați, unul se uita la noi, celălalt căuta febril într-un dulap de metal, de unde a extras o legătură de dosare. Din acea legătură a scos la iveală contractul fiecăruia dintre noi trei, făcut între Direcțiunea SMT-ului și părinții noștri la înscrierea în Școala Profesională din Oravița, contract prin care fiecare
Un nou început. In: Caravana naivilor by Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1101]
-
să bat în ea strigând același lucru. Liniște totală. Continui să bat mai puternic. Niciun răspuns. Pun mâna pe clanță și împing. Ușa se deschide, mai strig o dată și pătrund înăuntru. Strig din nou: nimeni. Aprind un chibrit: mese, birou, dulapuri probabil cu hârtii, mape, corespondență, câteva scaune ici-acolo și ce mă surprinde cel mai mult: două mașini de scris, una din ele acoperită cu husa ei. Și asta era tot. După câteva momente, mi-am dat seama că tremuram
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
care s-a prelins nu numai pe pântecele și pe coapsele ei impubere, nu numai pe coapsele mele înfiorate de plăcere, lipite de ale ei, ceea ce a mulțumit-o pe partenera mea, care se arăta satisfăcută, dar a umplut și dulapul de licoarea binefăcătoare, fără ca tovarășa mea de „joacă“ să se sinchisească. Pe Irma am pierdut-o din vedere după ce am părăsit definitiv locuința aceea a bunicilor. Peste ani, am recunoscut-o într-o femeie tânără cu trăsăturile neschimbate, înaltă, cu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
nu fără respect - ea îmi răspundea rece, ca unui necunoscut, ceea ce probabil și eram pentru dânsa. Nici de aranjamentul apartamentului bunicilor nu mi amintesc, memoria mea nu reține decât câteva mobile: Biedermeier comun, fără pretenții, de care gemea Ardealul, două dulapuri de dormitor, fotolii și scaune de salon îmbrăcate în pluș roșu, un bufet de sufragerie înalt, etajat, foarte închis la culoare; le-am revăzut și în succesivele locuințe familiale, după mutarea din Strada Călugărițelor; la bunici, în casa ce și-
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
să ne fi copleșit cu săruturi: le rezervam mătușilor, pe care grozav îmi plăcea să le sărut pe gât (mai mult decât să fiu eu sărutat de ele). În baia apartamentului bunicilor, am descoperit, urcându-mă pe un scaun, deasupra dulapului de acolo, o lădiță neagră, sculptată, neîncuiată, plină de arginți austrieci, monede grele, purtând chipul împărătesei Maria Theresia - câteva sute de bucăți: mi s-au părut totdeauna simbolul zgârceniei lui, deși nu mi l-am închipuit niciodată scăldându-și cu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
scos din curte, însă schiurile le-am pus de câteva ori în funcțiune. Mica mea bibliotecă, aprovizionată fidel de tata, cu rafturile ei de lemn de brad vopsite în alb, nu concura desigur cu a tatei, strânsă într-un mare dulap din lemn de stejar, cu uși de cristal, din sufragerie: mobila cea mai de preț, după dormitorul unchiului Mitu. Sufrageria avea să-și primească mobilierul adecvat abia spre finele șederii noastre la Aiud, când ai mei au comandat o mobilă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cu orașul de odinioară. În această perioadă în care, în general, anchetele sociologice înregistrau predominanța culturii urbane asupra culturii rurale 132, raționalitatea locuirii în marile ansambluri însemna promovarea unui mod de viață urban care condamna obiceiurile moștenite din mediul rural. Dulapul normand și supa de varză (care îi displăcea atât de mult lui Marcel Lods) nu-și mai aflau locul în locuința modernă"133. Aceasta nu mai avea nici pivniță, nici pod. Cu mare greutate reușeau acum unii locatari să smulgă
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]