4,041 matches
-
și-a plasat cumva predicția între futurism și futurologie. Pentru că, altfel, vedem cu toții cam cît de însîngerat-religios debutează secolul XXI. 2002 Dacă nu-ți plac, te gîtui! 3 ianuarie Două frumoase elvețiene (de expresie franceză), încă tinere, își propun o evadare în Mediterana, dorindu-și astfel să scape de... bărbați. Asta, grosso modo. Pentru că nu numai presiunea masculilor (fără de care rafinatele dezabuzate n-ar fi ele cu adevărat), ci și alte plictiseli (de ființe răsfățate de soartă de a se fi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un microcosm pe care mi l-am confecționat cu oarecare perfidă pricepere managerială. Dincolo de presiunea unui cotidian irespirabil, exista noaptea sufletelor candrii, de care Iașii n-au dus lipsă niciodată. Dispărută doar odată cu dispariția trăsurilor. Noaptea, dar și ziua, cu evadările mirifice între coline, dincolo de dizgrațioasele blocuri-turn. Proaspăt absolvent de litere, eram încadrat... desenator la unicul organ local, clipa vital compensatoare însă consumîndu-se zilnic, imediat ce redacția (era la Palatul Culturii, cu vedere spre... ștrand) se golea și cînd îmi scoteam de după
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
puriști oricum dubios foarte acoperitor stilistic. Ne extaziem amîndoi observînd ce duct alert și credibil proba nordicul. Care dacă nu s-ar fi supus... tiranicei fotografii ar fi convins la fel de bine numai și desenînd în sine. De la obediente supuneri, la evadări libertine, gestica nordicului (fără nume memorabil) ne fascinează și chiar ne incită propriile ambiții. Iată, îmi spun în dimineața nesperată, încă o excepție, încă cineva care nu vocalizează în vid. Numai că, pentru a înțelege asta, se cere ureche fină
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se întîmpla la Uniunea Artiștilor Plastici din București și abia mai tîrziu aveam să realizez ce trădau privirile funcționarilor, văzînd ei cantitatea cu care plecam. Era sfîrșitul (imprevizibil atunci) al regimului și aceiași funcționari închideau probabil ochii la încă o evadare. Ce minunat ar fi fost ca suspiciunea lor să fi avut, într-adevăr, obiect! Adică, realmente, să fi rămas într-un Paris care dintotdeauna însemnase mirajul suprem al românilor. N-a fost să fie. Și astfel... rubrica aceasta săptămînală iat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tocmai luîndu-și, în pragul Perifericului, rămas bun de la un congener străin nu m-ar surprinde. Rugîndu-l, în schimb, pe intrepidul manager new age vizual să-mi îngăduie a-i relata, cu asumată desuetudine, tocmai scena de mai sus. 16 mai Evadări din periferie. Ce reconfortant e să părăsești, periodic, mediocritatea, meschinăria periferiei și să mergi, profilactic, la cele cîteva figuri emblematice ale picturii, privilegiat apărute în drumurile repetate spre un București al totalității valorice, spre un Cumpătu al fericitei recluziuni! Revenirea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
doar câteva cazuri: lupta de la Codrul Cosminului, de la Țuțora sau de la Stănilești) și pe transformarea în modele a unora dintre figurile voievodale, anecdotica și insolitul, completând fața "istoriei", țin de comploturi, de crime domnești sau boierești, de capturări și de evadări. Există însă și un al treilea nivel, cel al bizareriilor sau al zvonurilor, redate de cronicari în scene scurte, dar expresive și dinamice: pildele și istorioarele din Sama de cuvinte, zidirea cetății Poenari în vremea lui Țepeș (Velculescu 289), apariția
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
bisericii. Pentru că asupra ființei ei este proiectată dorința, dar și amintirea gestului interzis, întreaga existență îi este pusă sub semnul interdicțiilor; în baza lor, o fantezie masculină compensatorie (redată timid de poezia medievală laică, de altfel, nesemnificativă), interesată avid de evadările sufletești ale femeii, a condamnat-o din cauza unui rol fie atribuit, de vrăjitoare, fie chiar suplinit, de vraci (situație în care, de altfel, a fost integrată tacit în viața socială). ... Dumnezeu și minune mare au făcut de s-au îndrăcit
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
punând Europa cu mult Înaintea restului lumii În adoptarea timpurie a tehnologiei comunicațiilor fără fir1. După secole În care au fost Înconjurați de ziduri și au trăit cu o mentalitate de fortăreață, europenii au văzut dintr-odată o cale de evadare, să se elibereze. Telefonul celular a adus cu el un nou gen de libertate: mobilitate, desigur, dar diferită de cea care i-a făcut pe milioane de americani să cumpere automobilul ieftin Model T al lui Henry Ford cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
secții, odăi, în general încăperi, avea Ospiciul Golia, dar împrejmuirea de ziduri de cetate a mănăstirii, conservată în stare perfectă și astăzi, cuprinde o curte nu prea întinsă, în orice caz insuficientă pentru a fi spațiul unui ospiciu. Bănuim că evadările bolnavilor din cadrul de cetate (de închisoare) al ospiciului erau provocate tocmai de această claustrare apăsătoare. Cele 11 tăblițe de inscripție ale "secțiilor și odăilor" atestă însă un număr redus de încăperi, mai redus decât la Ospiciul Neamț. "Lampe de tiniche
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cu zi, cîteodată sub înfățișări ciudate, absurdul se înfiripă. Și cum ar putea fi altfel într-o existență împăienjenită de uniformitate, în care indivizii, supuși presiunii unui context mortificant, își pierd treptat prospețimea și conturul interiorității. O dezlegare ar fi: evadarea. Numai să nu se producă prea tîrziu, cînd anormalitatea își va fi desăvîrșit lucrarea destructivă. Celula de bază, așa-zicînd, a teatrului lui Constantin Popa este apartamentul. Apartamentul de bloc, acest spațiu al depersonalizării. Unde să se statornicească monotonia dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
-și cunosc motivele; la ei este o boală mult mai profundă; un fel de evaziune, dar o evaziune din interior mai spre interior. Nici un fel de contact cu realul nu-i posibil, în cazul acestor personaje. Or, nici înstrăinarea, nici evadarea nu pot fi concepute în afara unui contact cu realul. DINA COCEA: Nu sînt de părere că acea replică finală este o găselniță. Mi se pare că este însăși cheia piesei. Această ultimă replică, lapidară, adună tot sensul piesei, esența ei
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de neputință, banalitate și ratare. Salvarea e căutată într-o invenție a imaginației, în acceptarea unui fals, în refugiul într-o zonă imaginară, într-o zonă a convenției. Locuind acest spațiu imaginar, cei doi soți simt însă acuta nevoie de evadare... în viață, de întoarcere la real. Întoarcerea la punctul de plecare nu mai este însă posibilă și atunci soluția realului numit moarte e alternativa preferabilă. Personajele lui Const. Popa sînt, de fapt, antieroi ce parcurg un drum sinuos de la criza
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Teatrului Național din Iași a piesei "Calul verde", critica de specialitate a evitat, din prudență, să arate rănile pe care trebuia pus degetul... Astfel, s-a spus că în această piesă e vorba despre criza cuplului, despre erodarea cuplului, despre evadarea personajelor din realitatea obiectivă și mutarea lor într-o meta-realitate. Și aș putea spune că aceste ipoteze critice nu sunt chiar departe de adevăr. Sigur, asistăm la o criză a cuplului, numai că această criză nu este provocată de rutina
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
a efectelor distrugătoare, mergînd pînă la anihilare, pe care le implică pierderea identității. Identitatea unui individ, a unei clase, a unui popor... Asistăm la un spectacol al alienării, trăit de unii cu demnitate sau cu resemnarea neputinței, cu speranța unei evadări, de alții cu umilința celor lipsiți de un sprijin interior, căutînd (și găsind, evident) justificări pentru prostituarea lor interioară. Ridicolă ne-ar părea această umilință, dacă n-ar fi a celor mai mulți dintre noi. Așa, e tragică... Avînd această dimensiune, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
este Mama, interpretată de Ada Gârțoman. Actrița urmărește atentă meandrele sufletești ale personajului, asigurîndu-i complexitate de stări într-o expresie scenică nuanțată. Avînd un rol care îi vine bine cel al tînărului furios, neconformist și gata să-și asume riscul evadării Adi Carauleanu a jucat cu aplomb, cu concentrare, personajul lui fiind singura rază de sinceritate și curaj capabilă să se opună agresiunii. Îl susține Bunica interpretată, cu rafinament al mijloacelor și cu o discreție a sentimentului, de Cornelia Gheorghiu. Personaj
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
observîndu-l, hărțuindu-l, iar stejarul îi are în custodie pe ai săi pentru a nu-l supăra pe marele corb și ciorile frățești. Stop!; există mici și trecătoare, și zadarnice fioruri de luciditate (Alex, Irina, Val, Bunica), de revoltă, de evadare chiar, dar sînt anulate de forțele unui coșmar care nu suportă normalitatea. Așa se face că, în final, victimele, e adevărat, sub presiunea stăpînului, interior, îngenuncheat și el acum, așa cum cere regula jocului, dansează cu invadatorii. Stop! Constantin Popa Cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
tip cognitiv. Pentru a explica caracteristicile tipice ale modelului birocratic (rigiditatea și ritualul, printre altele), Crozier recurge laexaminarea tipului de raționalitate ca una dintre sursele cele mai importante. Când problemele de soluționat sunt mult prea dificile, apare o tendință de evadare din realitate, caracteristică esențială a modelului birocratic. Centralizarea accentuată și crearea de norme generale și impersonale reprezintă tehnici tipice de evadare din realitate a organizațiilor, strategii de acțiune pe baza unei definiri simplificate a realității. Sociologia actuală prezintă de cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ca una dintre sursele cele mai importante. Când problemele de soluționat sunt mult prea dificile, apare o tendință de evadare din realitate, caracteristică esențială a modelului birocratic. Centralizarea accentuată și crearea de norme generale și impersonale reprezintă tehnici tipice de evadare din realitate a organizațiilor, strategii de acțiune pe baza unei definiri simplificate a realității. Sociologia actuală prezintă de cele mai multe ori însă o abilitate scăzută de a lua în considerare, într-o explicație complexă unitară, atât factorii obiectivi, cât și cei
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Schema S-O-R-C și retroacțiunile sale Stimul Organism (O) Răspuns Consecință (C) discriminativ (SD) (comportament) (R) sau Intărire (I) Intărirea poate fi: - pozitivă: organismul amplifică fluxul răspunsurilor sale de apropiere atunci când consecințele sunt pozitive; - negativă: organismul amplifică fluxul răspunsurilor sale de evadare sau de evitare atunci când consecințele sunt negative; - absentă: absența întăririi antrenează o stingere progresivă a comportamentului. Comportamentul Comportamentul poate fi definit ca o performanță observabilă și măsurabilă a unui organism. Primelor formulări în totalitate motrice ale răspunsului li s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sau se poate construi pornind de la unele evenimente trăite sau raportate de anturaj, de la impactul resimțit sau atribuit unora dintre acestea. Watt și Wong au diferențiat povestirile (reminiscente) instructive și narative de povestirile integrative și instrumentale. Acestea pot fi de evadare sau obsesive. Aceste povestiri sunt influențate de discursurile socioculturale și sunt dirijate de întrebările sau atitudinile terapeutului. Acesta pune întrebări și în legătură cu evenimentele pozitive, nu doar cu referire la cele prezentate ca fiind negative. Selectarea scopurilor tratamentului Pe parcursul clarificării problemelor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de la stânga. Pacienta - Da... (Pacienta rămâne cu ochii închiși și mimica sa rămâne neutră). Terapeutul - Sunteți sigură că reușiți? (Terapeutul așteaptă mai multe manifestări non verbale din partea pacientei, el interpretează neutralitatea mimicii sale faciale ca pe o evitare sau o evadare. El se gândește că aceasta nu se expune cu adevărat). Pacienta - (deschizând ochii și privindu-l pe terapeut) - Reușesc foarte bine, încep să resimt anxietatea... Terapeutul trebuie deci să clarifice non-verbalul pacientului. Acest lucru întărește relația colaborativă și diminuează riscul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
panică nocturne: ele pot fi explicate prin acest mecanism de condiționare prin care orice schimbare în răspunsul fiziologic facilitează activarea unui atac de panică. Faptul că pacientul își reduce angoasa, evitând situațiile fobogene, întărește acest comportament de evitare sau de evadare Modelul cognitiv Interpretarea catastrofică și memorizarea acesteia In cadrul modelului cognitiv, interpretarea catastrofică a senzațiilor corporale conduce la atacul de panică. In dimensiunea anxioasă, prelucrarea informației este filtrată de noțiunea de pericol. Persoana care suferă de atacuri de panică memorează
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de cogniții catastrofice; incapacitatea de a domina această teamă antrenează un sentiment de eșec și o pierdere a încrederii în sine care antrenează un sentiment de vulnerabilitate; - o componentă comportamentală ce conține ansamblul de comportamente de retragere, de evitare, de evadare dar și ansamblul de atitudini preventive organizate de către persoana suferindă pentru a camufla răspunsul de angoasă; și disperarea asociată acestei tulburări de panică cu agorafobie poate conduce la o stare depresivă, la o anxietate generalizată, un comportament adictiv care trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fiziologic, psihosenzorial și comportamental se auto-întrețin prin bucle de întărire. Evitând să înfrunte situația fobogenă, pacientul are sentimentul că nu activează răspunsul fiziologic dar, în paralel, sentimentul de neputință și de ineficiență în fața declanșării acestei reacții psihofiziologice perpetuează inacțiunea sau evadarea, amplifică aprehensiunea anxioasă și accentuează sentimentul său de vulnerabilitate. Obiectivul esențial al terapiei constă, deci, în ruperea acestui cerc vicios: - prin propunerea unor instrumente care să controleze reacția emoțională și să amplifice sentimentul de eficiență personală, - ajutând pacientul să facă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
vorbesc amigdalei cerebrale”, prin intermediul exercițiilor de expunere care constau în a provoca o activare a amigdalei apoi în a o face să se conformeze unor pattern-uri comportamentale și cognitive de confruntare și acceptare, foarte diferite de reflexele spontane de evadare sau de inhibiție asociate stării maladive. Această capacitate neuroplastică (modificări ale arhitecturii funcționale cerebrale) a terapiilor comportamentale și cognitive este reconfortantă pentru pacienți: nu datorită existenței unor perturbații biologice sunt condamnați aceștia să nu schimbe nimic sau să fie nevoiți
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]