4,829 matches
-
putință, dar numai printr-un fenomen "temporal" pe care Heidegger îl numește "intratemporalitate" și care constă, în termenii cei mai simpli, în faptul încadrării temporale (așezare în "ordinea" temporală) a oricărei ființări, timpul fiind, așadar, simpla ordine de succesiune a făpturilor lumii. Dacă omul este încadrat temporal, prin viața sa aflată în desfășurare neîncetată, atunci putem spune că avem de-a face cu intratemporalitatea. Un timp care primește acest sens poate fi reflexiv. La Heidegger, temporalitatea reprezintă constituția fundamentală a Dasein-ului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
că, sentimentul de totală aversiune față de insecte, pe care îl aveam, s-a estompat în mod vădit; aceasta datorită modului în care domnul profesor ne-a prezentat aspecte privind morfologia unor insecte, convingându-mă, cu răbdare și delicatețe, că aceste făpturi nu sunt nicidecum ”urâte”, așa cum mi se păreau mie, ci unele sunt de-a dreptul ”simpatice”, ca în cazul curculionidelor, datorită rostrurilor ca niște trompe. Drept urmare, mi-am dat seama că atitudinea de respingere față de insecte provenea și din necunoașterea
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
ți-ai înscris prin gând și faptă / și timpul este purpura din noi, / iar galbenul din steag mai mândru-arată, / sub cer senin, ni-i brațul mai vioi. / Din trainicul granit ne-ai învățat / să ne durăm o mândră, nouă țară, / Făptura ta și sufletul ne-ai dat / să ne simțim eterna primăvară ! - Venind înspre anii mai apropiați nouă, putem relata și alte date, mai mult legate de problemele satelor. iată-le: Până la mijlocul secolului al XVIII-lea așezarea Pungești a făcut
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
că orice vietate e veșnic flămândă. Și, implicit, tentată să Înfulece, când poate, cât mai mult, chiar peste nevoile zilei, căci nu se știe ce aduce ziua de mâine. Dar „mașinăria“ ei internă nu are decât o „viteză“. Și așa, făptura e obligată să elimine ca deșeuri chiar o parte din hrana pe care n’a apucat s’o prelucreze, mai precis s’o asimileze În formele chimice specifice ei. Ca un motor Diesel care, atunci când e ambalat, adică i se
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
căzuți pe Frontul de Est. Pentru toți românii adevărați, cei care poartă și vor purta mereu în sufletul lor durerile neamului nostru, Mareșalul Ion Antonescu a rămas și va rămâne pentru veșnicie un nume mereu viu, un erou-martir a cărui făptură luminoasă colindă toate pământurile românești, chiar dacă în pământul acesta pentru care a trăit, a luptat și s-a jertfit, nu și-a aflat locul pentru odihna cea veșnică, în fața căruia, noi românii să îngenunchem cu smerenie. După reocuparea Basarabiei, fiara
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
mână și a ne arăta drumul cel drept și cu folos pentru poporul român, dar încă mai sunt mulți îndărătnici și șovăitori. Pentru aceștia nu mai există decât o singură cale, să treacă Prutul și să privească cu ochii lor făptura Măritului Ștefan Voievod cel Mare și Sfânt, din inima Chișinăului, din Basarabia cea pururi românească. Comănești 15 august 2010 107 MIHAI EMINESCU POETUL NAȚIONAL AL TUTUROR ROMÂNILOR 109
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
mică ar fi pentru noi tot atât de mare. Și obiectele ce le văd, privite cu-n ochi, sânt mai mici; cu amândoi mai mari; cât de mari sânt ele absolut? Cine știe dacă nu trăim într-o lume microscopică și numai făptura ochilor noștri ne face s-o vedem în mărimea în care o vedem? Cine știe dacă nu vede fiecare din oameni toate celea într-alt fel, și nu aude fiecare sunet într-alt fel și numai limba, numirea într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
i s-au hărăzit încă din leagăn: Nu-i dați daruri trecătoare/ Cum dați altora sub soare,/ Dăruiți-i lui ceva/ Ce în lume nimenea/ N-a avut, nici n-o avea65. În Ursitorile, Eminescu imaginează timpul de dinaintea nașterii unei făpturi umane de excepție, în care se proiectează pe sine ca într-o imagine ideală. În sprijinul acestei afirmații vine și faptul că în versurile citate, verbele exprimă o dorință, așa încât s-ar putea presupune că ceea ce se cere urmează să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pasări ca el/ Se-ntrec în cântări 102. Comunicarea este absolută, iar imaginația copilului, virgină prin definiție, își croiește lumi nebănuite de nici o minte matură; poate că și de aceea mamele își înțeleg mai bine copiii, nu numai pentru că sunt făptură din făptura lor, dar și pentru că sensibilitatea lor aduce adesea cu cea a micului imaginativ curat ca lacrima. Era în continuare vremea când făceau, în insula cea verde, imaginare bătălii cu broaștele: Și pe șură ne primblam/ Peste stuf și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
el/ Se-ntrec în cântări 102. Comunicarea este absolută, iar imaginația copilului, virgină prin definiție, își croiește lumi nebănuite de nici o minte matură; poate că și de aceea mamele își înțeleg mai bine copiii, nu numai pentru că sunt făptură din făptura lor, dar și pentru că sensibilitatea lor aduce adesea cu cea a micului imaginativ curat ca lacrima. Era în continuare vremea când făceau, în insula cea verde, imaginare bătălii cu broaștele: Și pe șură ne primblam/ Peste stuf și paie/ Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
tipărită a acestei cărți. Nu știu cât voi mai rezista și aș voi să mă pot bucura măcar de una din cărțile pe care le-am scris. Am șase cărți în manuscris și cred că nu este o pretenție prea mare față de făptura mea lumească publicarea acestei cărți ultime. Nu știu dacă voi muri așa cum se spune împăcat, dar aș voi ca poezia mea să fie ridicată la adevărata ei măsură. Oricum, eu nu mai am ce pierde. De acum înainte, pierde poezia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
că și azi, ca și ieri, pe o poartă intră hârtia albă și pe cealaltă iese cartea ori gazeta tipărită. Pe vremuri (asta însemnând nu mai mult decât 15-20 de ani!) tipografie însemna, înainte de orice, plumb. Fiecare literă își avea făptura ei materială, nu ca în era computerelor, fantoșă virtuală. Pagina de carte cântărea, în funcție de format, între 500 de grame și două kile, așa că un op de 500 file trecea, în greutate, de o tonă! Fila de carte, alcătuită din rânduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
puține se cunosc despre viața de zi cu zi a cutărei urbe, despre existența cotidiană a străbunicilor noștri. Altfel spus, mai multe știm despre pietre decât despre oameni! Cartea lui Gane, "Trecute vieți de doamne și domnițe" coboară adânc în făptura veacurilor, "Umbrele" lui Aurel Leon revelează personalitățile începutului de secol XX. Ambele le-a repus și pus în circulație la "Junimea" tocmai în intenția de a contribui la luminarea cotloanelor acestei lumi dispărute din care-i bine să nu uităm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
din Constanța de mi-au dat lacrimile gândindu-mă că trecutul anilor mi-au dat peste cap amintirile și m-am bucurat că după ani și ani îl mai aud. Nu l-am uitat, nu-l pot uita, Lidia, frumoasa făptură, înaltă, deșteaptă, s-a pierdut de tânără, păcat, păcat că tot ce-i frumos rămâne amintire și nimic nu mai revine. Îmi amintesc de toate cu mare plăcere, dar și cu mari regrete, dar cu speranța că nimic nu se
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
într-o groapă comună. Băiatul Corinei și al lui Bițu, Florinel, avea, când s-a stins mama sa, 28 de ani. Ședea însă la casa soției, împreună cu părinții acesteia. Aveau și ei o fetiță Cris brunețică, delicată, frumoasă ca o făptură de vis. Și pentru ea și pentru Bițu s-au sfătuit și au mărit casa. I-au adăugat încă un etaj. Au introdus un nou sistem modern de încălzit, sperând și chiar zicând mereu că Bițu să se mute de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Împiedicat totuși să cred că am fruntea mare a tatălui meu și fața lui lată și smeadă, scăfârlia lui colțuroasă de ocnaș și aceeași privire a ochilor cenușii deprinși să vadă În Întuneric. Nu mai știu Însă ce anume din făptura tatălui meu mă făcea să-l asemăn pe vremea când trăia cu un șobolan. Probabil predispoziția către liniște și ordine, potențată de o tenacitate de rozător, ce-i permitea să facă munca a trei contabili, sau poate felul cum stătea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
uncheș.. ”.. în țara asta..sunt prea multe cozi de topor..!”. „ - Da, ai dreptate, moș’ Angheluță.. ai dreptate !.. Cât ne va ține puterile, jur că vom scăpa țara de multe din ele..!” Și, așa întins pe spate, se cutremură în toată făptura lui voinică, amintindu-și ororile, fără seamăn făcute acolo, la Hangu, cu o sălbăticie greu de închipuit. „.. Unde, oare, a încăput în mine atâta cruzime... o cruzime, de care nu m-ași fi crezut niciodată în stare..?!”... .. După ce i-a
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Profesorul Popescu de fizico-chimice... înalt, cu păr negru, pieptănat într-o parte, cu mustață neagră, mică, fiindcă „aducea” cu Hitler.. era poreclit.. „Hitler”. Drept, exigent, sever dar fără răutate, și numai indolența și mediocritatea îl făceau să-i fulgere privirea. Făptură înaltă, dreaptă ca lumânarea, cu pasul hotărât, ochii negri pătrunzători; eleganța sa desăvârșită dar neostentativă, semn al bunului gust și al unui rafinament deosebit, sporeau plăcerea prezenței sale. Își făcea îndatoririle profesorul, cu maximă conștiinciozitate. Adesea dur și poruncitor... niciodată
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de gânduri urâte... „Doamne, Dumnezeule, al Puterii și al dreptății !”, îmi trecu prin minte un gând ca o disperare. „Adevărul așteaptă, să se răzbune în cele din urmă, împotriva celor care l-au nesocotit !”. Un fior mi-a străbătut toată făptura. Dinspre Biserica ce strălucea albă, în razele soarelui amiezii venea speranța. Biserica strălucea tot mai tare.. parcă ar fi luat toată lumina soarelui. Pe cer, sus, sus de tot, norii pluteau ca niște grămezi de puf alb. Clopotul de la Mitropolie
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
apă, se zbate spasmodic fără aer. Îmi dau seama de mulțumirea lui extremă, după euforia ce i se citește-n ochi în timp ce se uită extaziat la salturile agonizante ale micii vietăți. Cred că agonia este momentul cel mai intens îngăduit făpturilor vii. Stropii aceia ultimi de viață, ce se luptă îndârjit să înfrângă moartea, au o determinare, o forță și un avânt pe care niciodată, înainte de asta, viața n-a avut ocazia să le arate. Poate că abia acum îi înțeleg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
seninătatea și măsura în gesturi. Sunt fericit în anonimatul și în simplitatea asta a mea de a exista nebăgat în seamă de nimeni. Când nu mă mai regăsesc în această dimensiune, reiau discuțiile cu Aia. Constat la ea harul unei făpturi care știe să surprindă concret esența ce viețuiește în lucruri. Îmi dau seama că nu-i nevoie de atâta poezie sau, mai mult, de atâta retorică în poezie. E nevoie de o întoarcere la starea naturală. Când nu mai e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ce par să danseze vioi de jur împrejur. Peștii din mozaic, cu gesturi aproape omenești, mi-au aprins mereu fantezia. Sunt foarte asemănători delfinilor pe care-i văd acum, aproape în fiecare zi, când stau pe plaja din Tomis. Aceste făpturi scot țipetele lor caracteristice - într-un grai fermecător și de neînțeles - făcându-mă să descopăr în mine aceleași senzații pe care le încercam de copil, atunci când mă uitam la peștii aceia vii din mozaic. Credeam că, de la o clipă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Dar eu cine sunt? Nu mă mai simt câtuși de puțin autorul galant din Ars amatoria. Schimbare Poate că moartea nici măcar nu există... Aia zice că e vorba doar de o schimbare de lăcaș, sau de o stare nouă a făpturii. Încă de pe acum, îmi simt trupul spiritual cum lunecă într-o altă ființă. Am conștiința împăcată, de parcă astfel am viețuit dintotdeauna; acum cred cu-adevărat că fluxul meu vital nu va putea fi întrerupt. Limită Aș dori să scriu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
apă, pasăre în văzduh, insectă în iarbă. Totul mi se pare natural. N-am nevoie să fac sforțări anume ca să exist. Sunt eu însumi și mă simt în largul meu. Reușesc să mă armonizez perfect cu natura și cu toate făpturile ce o populează. Nu-mi mai trebuie nici o convenție, nici un alt cod decât acela al firescului de a trăi. Corporalitate Azi-noapte am visat că făceam dragoste. M-am trezit deodată că-mi bătea inima foarte tare și o sudoare nesănătoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
La Roma, într-o seară, înainte de a o părăsi, am fost atacat de o mulțime înfometată de șobolani: s-a întâmplat în timpul unei plimbări singuratice pe via Appia. M-a salvat câinele meu, opunându-se, prin lătratul său violent, ca făpturile acelea imunde să mă asalteze corporal și să mă devoreze. Am trecut printr-o spaimă apocaliptică. Atunci am avut revelația catastrofei iminente. În toate locurile publice fumegau mormane enorme de gunoaie necurățate. Întreg orașul duhnea a hoit. Mirosul apăsător era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]