4,085 matches
-
Creaționismul ortodox este Creaționismul providențial bazat în același timp pe referatele biblice și concepția Sfinților Părinți asupra creării (facerii) lumii, cuprinse de obicei în cărțile intitulate Hexaimeron. Cel mai cunoscut nume al Creaționismului ortodox este, la ora actuală, Serafim Rose, un american convertit la Ortodoxie. Bisericile ortodoxe nu au adoptat vreo poziție oficială în disputa creaționism-evoluționism. Principalele referate se
Creaționism ortodox () [Corola-website/Science/302511_a_303840]
-
Cel mai cunoscut nume al Creaționismului ortodox este, la ora actuală, Serafim Rose, un american convertit la Ortodoxie. Bisericile ortodoxe nu au adoptat vreo poziție oficială în disputa creaționism-evoluționism. Principalele referate se găsesc în Biblia sau Sfintele Scripturi în Cartea Facerii ("Geneza"), cap. 1.1-31; cap. 2.1-25; cap. 3.14-24 care prezintă concepția biblică despre apariției Universului, a omului și despre evenimentele istorice ulterioare. Trebuie subliniat faptul că aceste texte nu sunt considerate ca putând fi complet înțelese fără legarea
Creaționism ortodox () [Corola-website/Science/302511_a_303840]
-
2.1-25; cap. 3.14-24 care prezintă concepția biblică despre apariției Universului, a omului și despre evenimentele istorice ulterioare. Trebuie subliniat faptul că aceste texte nu sunt considerate ca putând fi complet înțelese fără legarea lor de restul textelor biblice. Facerea 1.1 "La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul" este urmat de Facerea 1.26 "Să facem om după chipul și asemănarea noastră "; trecerea de la singular la plural nu este de înțeles fără cunoștințe biblice extinse; cunoașterea unor texte
Creaționism ortodox () [Corola-website/Science/302511_a_303840]
-
și despre evenimentele istorice ulterioare. Trebuie subliniat faptul că aceste texte nu sunt considerate ca putând fi complet înțelese fără legarea lor de restul textelor biblice. Facerea 1.1 "La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul" este urmat de Facerea 1.26 "Să facem om după chipul și asemănarea noastră "; trecerea de la singular la plural nu este de înțeles fără cunoștințe biblice extinse; cunoașterea unor texte ca Ioan 1.1-3, Ioan 14.16-17 și altele asemenea arată existența unui Dumnezeu
Creaționism ortodox () [Corola-website/Science/302511_a_303840]
-
singular la plural nu este de înțeles fără cunoștințe biblice extinse; cunoașterea unor texte ca Ioan 1.1-3, Ioan 14.16-17 și altele asemenea arată existența unui Dumnezeu în Treime, făcând logic pluralul amintit. Versiunea fundamental pentru Ortodoxie a Cărții Facerii este cea din Septuaginta, ediție folosită de toți Sfinții Părinți. Este de remarcat că unii scriitori bisericești au folosit și alte versiuni ale Vechiului Testament, dar toți cei care au făcut aceasta nu sunt sfinți din punctul de vedere al
Creaționism ortodox () [Corola-website/Science/302511_a_303840]
-
de mulți dintre Sfinții Părinți, cei mai reprezentativi fiind Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Efrem Sirul, Sfântul Ambrozie al Mediolanului și Sfântul Grigorie de Nyssa, care au scris omilii la Hexaimeron (cele 6 zile ale facerii lumii). Alți Sfinți Părinți care au lăsat lucrări pe această temă sunt Sfântul Grigorie Teologul, Sfântul Macarie cel Mare, Sfântul Isaac Sirul, Sfântul Simeon Noul Teolog ș.a.a., la care se adaugă și scrierile altor sfinți sau creștini, ca Sfântul
Creaționism ortodox () [Corola-website/Science/302511_a_303840]
-
creștini, ca Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Grigorie Sinaitul, Sfântul Ioan de Cronștadt, Serafim Rose etc. Dintre teologii români, părintele Dumitru Stăniloaie s-a ocupat în mod repetat de această problemă, în conformitate cu principiile Creaționismului ortodox. Pentru a înțelege concepția ortodoxă despre Facerea lumii trebuie înțelese anumite elemente fundamentale, fără de care orice comunicare este de la început tăiată: 1) Pentru Ortodoxie Biblia sau Sfânta Scriptură este Cuvântul lui Dumnezeu, deci în întregime adevărată. (II Timotei 3.16-17 ș.a.a.) 2) Omul este supus greșelii
Creaționism ortodox () [Corola-website/Science/302511_a_303840]
-
rămase actuale. Sfinții Părinți mărturisesc în unanimitate sensul literal al referatelor biblice privind Creația într-o serie de aspecte fundamentale: Toate aceste opt puncte fundamentale constituie în fapt baza concepției creaționiste ortodoxe. Când este vorba despre ce anume din Cartea Facerii trebuie interpretat literal și ce anume trebuie interpretat figurat sau alegoric, Sfinții Părinți ne înfățișează o învățătură foarte limpede. În tâlcuirea sa, Sfântul Ioan Gura de Aur chiar semnalează exact în anumite pasaje ceea ce este figurat și ceea ce este literal
Creaționism ortodox () [Corola-website/Science/302511_a_303840]
-
Sfântul Ioan Gura de Aur chiar semnalează exact în anumite pasaje ceea ce este figurat și ceea ce este literal. El spune că aceia care încearcă să facă totul alegoric încearcă să ne nimicească credința. În marea lor majoritate adevărurile din Cartea Facerii sunt situate la două niveluri: Există adevăruri literale și mai există - de multe ori spre folosul nostru duhovnicesc - adevăruri duhovnicești. De fapt, există sisteme de trei sau patru niveluri ale înțelesului; dar pentru noi este de ajuns să știm că
Creaționism ortodox () [Corola-website/Science/302511_a_303840]
-
Răstignirii lui Iisus Hristos. Crucea, lucrată din lemnul arborelui binelui și răului, se substitue arborelui cosmic. Pomul vieții este asociat cu manifestarea divină. Aceasta întrucât se observă o reluare de simboluri între arborele primului legământ (pomul vieții) despre care vorbește Facerea, și arborele crucii, sau arborele noului legământ, care mântuiește omul. Isus însuși este Pomul Vieții, leacul bolii păcatului și morții. La începutul Facerii este descrisă creația lumii vegetale: Și a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
Aceasta întrucât se observă o reluare de simboluri între arborele primului legământ (pomul vieții) despre care vorbește Facerea, și arborele crucii, sau arborele noului legământ, care mântuiește omul. Isus însuși este Pomul Vieții, leacul bolii păcatului și morții. La începutul Facerii este descrisă creația lumii vegetale: Și a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi plăcuți la vedere și cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul Raiului era pomul vieții și pomul cunoașterii binelui și răului". Cunoașterea
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
cetățeni își păstrau drepturile. După ce toți locuitorii Imperiului au ajuns cetățeni romani, nu s-a mai păstrat distincția dintre cei ce erau membri cu drepturi depline și ceilalți. Dacă Marcus Aurelius Antoninus însuși a luat parte la compunerea edictelor și facerea lor publică se poate verifica prin analiza stilului și-a atitudinii din texte. Astfel după interpretarea lui W. Williams interpretarea papirusului se face astfel: 1. În ciuda stării fragmentate a textului, stilul folosit s-a dovedit ca fiind elaborat și personal
Constitutio Antoniniana () [Corola-website/Science/302699_a_304028]
-
mitul povestește cum, mulțumită isprăvilor ființelor supranaturale, o realitate s-a născut, fie că e vorba de realitatea totală, Cosmosul, sau numai de un fragment: o insulă, o specie vegetală, o comportare umană, o instituție. E așadar întotdeauna povestea unei «faceri»: ni se povestește cum a fost produs ceva, cum a început «să fie». Mitul nu vorbește decât despre ceea ce s-a întâmplat «realmente», despre ceea ce s-a întâmplat pe deplin“. Sens particular: Filosofii epocii post-mitice, precum Protagoras, Empedocle și Platon
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
invenția uneltelor, modificările condiției umane (revoluția agrară,), războaiele cerești, potopul și reconstrucția universului. Miturile fenomenologice privesc fenomele de nivel cosmic, alcătuind narațiuni explicative în jurul marilor întrebări omenești asupra existenței omului și a cadrului său vizibil și nevăzut: (a) actul cosmogonic ( facerea lumii mai ales din haosul primordial, adesea acvatic, sau din întâlnirea principiului feminin cu cel masculin, sau prin pornirea timpului inert); (b) antropologia (crearea omului, ca pereche arhetipală sincronică sau diacronica, printr-un singur act definitiv sau în câteva etape
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
Constantinopol. În mod evident, învățătura sa origenistă asupra apokatastasis-ului nu ridicase încă suspiciuni. Îndrăzneala sa speculativă și așa-zisa îndatorare a sa mai puternică față de tradiția platoniciană l-au transformat în subiectul fascinației multora. Îndatorarea sa formală indubitabilă, în Despre facerea omului și Despre suflet și înviere, față de Platon, cu ale sale Timaeus și Phaedo, și dependența sa formală față de Symposium al lui Platon, în a sa Despre feciorie și Comentariu la Cântarea Cântărilor, surclasează de departe tot ce există pe
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
succesiune continuă de imagini înregistrate în timpul unei singure reprize cuprinse între pornirea și oprirea aparatului de filmat, nu există nici folosirea planurilor cinematografice și datorită tehnicilor cunoscute la acea vreme, nici transfocare (traveling optic). Panoramările sunt foarte rare. Încadratura (sau facerea cadrului) suferă uneori în selectarea și delimitarea în spațiu a zonei corespunzătoare a imaginii din film (în tabloul „Țintuirea drapelelor” toată acțiunea se desfășoară în partea stângă a imaginii), dar are și elemente inspirate (la trecerea Vidului, confruntarea de pe pod
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
scris ""Vă leat 6900 povestea fu de demult întru sfânta cetate Ier(usa)l(i)mului întru atâția ani vă leat 6000"". După o argumentare logică, cercetătorii au ajuns la concluzia că originalul a fost conceput în anul 6000 de la facerea lumii (492) și a stat la baza tuturor variantelor în diferite limbi, iar 6900 (1392) reprezintă anul la care a fost copiat textul aflat în Manuscrisul de la Ieud. Copiat sau tradus? O analiză lexicală, gramatică și de istorie a vocabularului
De la Țara Luanei la Ieud () [Corola-website/Science/303331_a_304660]
-
manifesta o atitudine unanima in aceasta privinta. Dupa mutaziliti, lumea a fost creata de Allah ca semn al intelepciunii sale; misticii sustin ca opera-creatie este un act al dragostei divine sau al dorintei lui Allah de a se face cunoscut. Facerea lumii. 1 La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul. Ioan 1.1-2; Evr 1.10; Ps 8.3; Ps 33.6; Ps 89.11-12; Ps 102.25; Ps 136.5; Ps 146.6; Isa 44.24; Ier 10.12
Mitul creației () [Corola-website/Science/302922_a_304251]
-
145.15-16; Ps 147.9; Iov 38.41; 31 Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; și iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară, și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua a șasea. Facerea omului. 4 Iată istoria cerurilor și a pământului, când au fost făcute. Gen 1.1; Ps 90.1-2; 5 În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ și ceruri, nu era încă pe pământ niciun copăcel de câmp și
Mitul creației () [Corola-website/Science/302922_a_304251]
-
conflictului dintre rezultatele cercetării științifice și dogmele religioase, de-a lungul secolelor știința a fost criticată cu înverșunare (și încă este). În cadrul științelor naturii, cel mai elocvent și actual exemplu este dezbaterea privind creaționismul, privind compatibilitatea între istoria biblică a facerii lumii și teoriile științifice ale cosmologiei și biologiei evoluționiste. Un exemplu mai vechi este reacția Vaticanului față de negarea de către Galileo Galilei a dogmei geocentrice. Științele sociale au fost de asemenea ținta unor atacuri din pricina faptului că textele care au fost
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
context. Au loc schimbări majore: identitatea locală dispare, iar cetățenia și devotamentul față de comunitatea locală și cetate lasă loc dependenței față de un imperiu uriaș. Istoria creștină este liniară și scurtă, spre deosebire de ciclicitatea antică. Biblia oferă informații clare, istoria începând cu Facerea Lumii (4163 î. Hr., conform lui Flavius Josephus, istoric evreu) și se termină cu Judecata de Apoi. În evul mediu timpuriu scrierile istorice au constat în anale și cronici ce consemnau evenimente, ale căror cauze erau analizate. Unul dintre primii istoriografi
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
creștine; "Istoria ecleziastică" - operă în 10 cărți despre istoria Bisericii de la apostoli până în timpul său, fiind preocupat de episcopi, doctrine, erezii, istoria evreilor - și "Cronica Universală" (model ce avea să fie continuat timp de 1000 de ani), care începe cu Facerea Lumii, calculată de Eusebiu în 5198 î.Hr. Versiunea integrală în limba greacă s-a pierdut, păstrându-se, în schimb, fragmente de la autorii bizantini, fragmente în limba latină și o variantă în limba armeană. Augustin de Hipona ( 354- 430) a fost
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
consideră strămoșii goților, poporul său. Grégoire de Tours (538- 594) a fost istoric galo-roman și episcop de Tours, ce provenea din familie aristocratică galo-romană de rang senatorial. A scris lucrarea "Decem Libri Historiarum" - "Historia Francorum", o istorie a francilor de la Facerea Lumii până la apogeul regatului francilor. Pentru Grégoire, gloria francilor începe odată cu creștinarea lor. Opera prezintă perioada de tranziție de la Antichitate la epoca medievală, în care sunt descrise societatea francă, organizarea bisericii, mentalitățile vremii etc. Lucrarea este scrisă într-o latină
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
cunoștințelor vremii, grupată în 20 de volume, cu 448 capitole (din care o mare parte au fost pierdute). Această lucrare a readus în atenția Occidentului operele lui Aristotel și ale altor greci, precum „Historia mundi” - cronică universală ce începe cu Facerea Lumii și se termină la anul 620. Tot el a mai scris și o istorie a goților, vandalilor și suevilor. Beda Venerabilul (672/673- 735), istoric și călugăr într-o mânăstire din Sunderland, provenind din familie nobilă și călugărit la
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
a asigura continuarea neamului acestuia (fiii născuți cu văduva erau deci considerați fii ai celui răposat). Onan, însă, a refuzat să o lase însărcinată pe femeia fratelui său decedat, vărsându-și sămânța pe jos, ca să nu ridice urmași fratelui său (Facerea 38, 9) ceea ce a atras mânia lui Dumnezeu care, drept pedeapsă, l-a omorât. Deci, păcatul lui Onan nu era masturbarea, motiv pentru care, termenul onanie nu ar trebui să fie, strict vorbind, sinonim cu masturbare. Ceea ce făcea Onan se
Masturbare () [Corola-website/Science/303498_a_304827]