4,093 matches
-
patriarhul ivriților Avram, cum se găsește precizat în Apocriful Genezei descoperit la Qumran în anul 1947. Deci ivriții cînd au început să-și ticluiască făcătura lor numită Tora s-au folosit din plin de aceste scrieri așa cum rezultă din analiza Facerii și a Talmudului dar și în alte părți se găsesc asemănări foarte supărătoare pentru țăcălia ,,poporul ales” ce s-a dat rău la cu-les în munca și înțelepciunea altora. Aceste scrieri împreună cu Cartea lui Eno și altele dispărute, formau
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
anda Stolojan). Ele oferă totuși confesiuni precise asupra motivărilor metodei Noica. Sunt deci citabile. Gestul constă, în esență, dintr o acțiune de penumbră, discretă, voit marginală, în ton de umilitate-modestie: ...Putem face lăturiș câte ceva/și putem pregăti o Carte a Faceri (ceea ce este foarte adevărat). Dar mărturisirea și argumentarea capitulării în stil resemnat, ușor lăcrimat, în genunchi, sincer spus, n-o gust. Deloc. Apusul ne-ar cere doar o îndârjire goală, o biată libertate (calificativ cu totul inacceptabil), spectacolul zbuciumului nostru
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fidel oralitatea, adică de a nu omite ori a adăuga, chiar dacă i s-a părut „ceva naiv” în ceea ce spun cei anchetați. N.-V. nu a găsit însă cel mai bun criteriu de ordonare a materialului, includerea lui în secțiunile Facerea lumei, Pământul, Aerul, Apa, Focul întâmpinând critici întemeiate. Dincolo de acest neajuns, cartea a fost adesea citată și folosită, uneori cu o frecvență foarte mare (Tudor Pamfile, în trilogia sa Sărbătorile la români, o citează de peste două sute de ori, iar în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288457_a_289786]
-
între identitate și diferențe, al jocului între repetiție și variație. Adică la nivel de structură de mecanism esențial de funcționare a spiritului uman. Și de nouă paradigmă culturală, în care produsul finit, oricît de reușit, e secundar în comparație cu procesul, cu "facerea" unui text, în care autorul, naratorul, personajele și cititorii sunt deopotrivă implicați, opera rămînînd astfel deschisă, infinită, nesupusă reificării, iar literatura evoluînd sub semnul dinamismului complice și al intertextualității. Subiectivitate și limbaj Pînă la teza de doctorat cu același titlu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sau un pod au o utilitate reală, este suficient să se invoce această utilitate. Dar dacă nu se poate, ce se face? S-a recurs la această mistificare: "Trebuie să procurăm locuri de muncă lucrătorilor". Acestea fiind spuse, se ordonă facerea și desfacerea teraselor de pe Câmpul lui Marte. Marele Napoleon, se știe, credea că face muncă filantropică punând să fie săpate și umplute șanțuri. El afirma de asemenea: "Ce contează rezultatul? Nu trebuie să se vadă decât bogăția răspândită printre clasele
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de stat englez, fondatorul empirismului modern (n. tr.). 40 Michel de Montaigne (28 februarie 1533 13 septembrie 1592), om de stat și filozof renascentist francez, fondatorul școlii moraliștilor francezi (n. tr.). 41 Cei trei fii ai lui Noe, conform Cărții Facerii din Vechiul Testament (n. tr.). 42 Regele Midas, personaj mitologic grec care ar fi transformat în aur tot ce atingea (n. tr.). 43 "Mutualitatea serviciilor. Conform tot ceea ce precedă, societatea poate fi considerată ca un imens bazar în care fiecare va
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
frumuseților celor cerești. Este o grădină încuiată, din care au curs izvorul vieții, Hristos." CRONICARII MOLDOVENI Din pomelnicele de domnii ținute de către ctitoriile voievodale au ieșit prin ușoare dezvoltări și înfrumusețări retorice "letopisețele" slavone, care începeau cu un hronograf de la Facere ("Adam au născut pe Sith, Sith au născut pe Enos, Enos pe Cainan, Cainan pe Malelen..."), continuând tot atât de sec. Macarie, Eftimie și Azarie sunt primii "autori", dar în slavonă, latina de atunci a bisericii noastre. Întâiul se ocupă cu domnia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
întregire Gh. I. Brătianu a dat câteva File rupte din cartea războiului, în care un moment anecdotic e tocmai acela care va forma tema din Catastrofa lui Liviu Rebreanu. PROZA DOCUMENTARĂ Masivul dar superficialul roman al lui Eugen Goga, Cartea Facerii, reia la alt moment istoric ideea din Îndreptări de Duiliu Zamfirescu, opera memorialistică din lumea didactică a lui C. Kirițescu, interesantă, continuă nuvelistica cu suburbii idilice și patriarhale a lui Delavrancea, pe care o cultivă foarte pitoresc Sărmanul Klopștock, scriitor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fabulă, cum Orfeu Tracul ar fi cîntat așa de frumos, cît ar fi tras după sine pădurile și petrile...” Termenul de poet apare, la noi, la sfîrșitul secolului al XVII-lea, alături de alte formule care sugerează mai direct ideea de facere: „izvoditor”, „făcător”. Întîlnim și termenul de scriptor, pe care Barthes Îl introduce În limbajul noii critici. Pentru Heliade Rădulescu, care Îl folosește la 1829, scriptor indică apartenența la o profesiune legitimă și onorabilă: „eu sunt și voi să fiu ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
limpede În următoarele stihuri din Gramatică: „Și ce voiesc cum poci s-arăt? am glas? Muză, grăiește Zi ce să cuvine sau fă-mă a-nțelege. Cum să arăt mai pă-nțeles În grai curgere bună, Cugete frumoase, cu poetice faceri”. (s.n.) Versurile constituie un mic program estetic dominat, cum se vede, de ideea neștiinței de a face, de dificultatea de a Începe: cum poci s-arăt?, zi ce să cuvine, cum să arăt mai pă-nțeles... Șirul interogaților sporește În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a Începe.” N-a trecut neobservată nota moralizatoare a acestor versuri. Ce să cuvine, curgere bună, cugete frumoase demonstrează și o preocupare etică proprie, dealtfel, tuturor spiritelor Întemeietoare. Faptul că poetul se gîndește să exprime aceste legi morale prin poetice faceri arată că lîngă conștiința morală stă trează și conștiința estetică. Ea Întîmpină Însă, cum s-a văzut, imperfecțiunea limbajului. Ienăchiță are, atunci, convingerea că nașterea poeziei coincide cu nașterea limbii care Încearcă s-o exprime. Proiectul lui În aparență modest
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lipsit de orgoliu, cu toate că poetul ne avertizează Într-un loc că: „A socoti că poate Un om să facă toate Oricîte va gîndi, Nu-i duh dă istăciune Și n-o va dobîndi.” Tema lui este, nu mai Încape vorbă, facerea, obsesia lui cea mai mare este formarea limbii poeticești. Și facerea Începe prin zăgăzuirea dialectului, prin punerea de hotare, stavile În fața unei oralități slobode. Frica de a greși este aproape mistică la Ienăchiță și, sub puterea ei, poetul scrie mai
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
A socoti că poate Un om să facă toate Oricîte va gîndi, Nu-i duh dă istăciune Și n-o va dobîndi.” Tema lui este, nu mai Încape vorbă, facerea, obsesia lui cea mai mare este formarea limbii poeticești. Și facerea Începe prin zăgăzuirea dialectului, prin punerea de hotare, stavile În fața unei oralități slobode. Frica de a greși este aproape mistică la Ienăchiță și, sub puterea ei, poetul scrie mai sus-pomenitele Observații sau băgări de seama asupra regulelor gramaticii românești, terminate
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și o subtilitate de filozof al limbii, ceea ce nu este cazul. Ienăchiță gîndește mai simplu că o literatură nu se poate constitui fără o limbă capabilă să exprime În forme corecte, generalizate, subtilitățile gîndirii (cugetele frumoase) și ale imaginației (poeticele faceri). Atît de obstinat este acest gînd Încît gramaticianul-poet identifică dificultățile scrisului său cu acelea ale nașterii unei culturi. Sentimentul lui profund este că scrie prima literă a alfabetului, stabilește table morale, fundează o logică și o estetică. Sentiment, Încă o dată
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
copiază numai cît poate faptele marelui poet, Dumnezeu, și cu cît prin fapte se apropie de Dumnezeu, cu atît poezia lui este mai sublimă” (Versificație). Ienăchiță se plînge de nesiguranța limbii, grija lui Ion Heliade Rădulescu se Întinde pînă la facerea lumii. Poezia Începe de la punctul zero al existenței (În Anatolida) dînd o viziune grandioasă a nașterii și, apoi, a „desmădulării” universului. Poezia poate „Înființa” totul, cum Însuși spune În niște versuri pline de semeție: „istoria prin mine ia chip, se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tine vreau să mor!” Soarele, invocat des, primește toate atributele de preț. E falnic, e dulce, voios, rolul lui este să dea lumină și căldură, două dintre condițiile fecundității. Toate imaginile din Pastelurile primăverii și verii nuanțează această pregătire pentru facere. O vastă figură a fecundității se profilează: lumina devine caldă, cîmpia scoate aburi, pîraiele se umflă, mugurii se desfac, lunca „clocotește” de seve regeneratoare. Elementele materiale nu-și pierd, În acest obscur proces al creației, strălucirea și limpiditatea: pîraiele sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
liniștită trece Într-o „ființă cu Înfocare”... Armistițiul dintre prieteșug și amor fusese, dar, scurt, pacea, desfătarea n-au putut dura. Maica lume nu primește pe roțile ei statornicia: „că pe-a roțîi tale scări/ nu primești statornicie, ci pre-. faceri și schimbări”. Nu-i trebuie mult Înamoratului poet să Împrumute glasul Ecleziastului!... O formă incipientă a pasiunii conachiene este simbatiea. Invocată intr-un frumos poem În stil popular (Toată lumea est-o școală): „Lumea este Învățătura, Lumea-i dragostea și ura
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mediu Întîrziat și confuz, omul Începe să aibă sentimentul individualității sale. Conachi traduce din iluministul Al. Pope: An Essay on Man sub titlul: „Prințipurile Moralului sau cercarea de voroavă asupra omului”. El exprimă prin intermediul acestui model sentimentul vastității universului, a facerii și desfacerii lumilor. Unele formule sînt, În limba puțină a lui Conachi, memorabile: „rînduiala crugurilor călătoare”, „ori ceriurile În clătire și gata să se desfunde /, ori frageda trestioară după vînturi cum să pleacă, / ori lumile totodată În noian să se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
noastre se animă și Întineresc În lectura În același timp inocentă și „perversă” (savantă) a lui Eugen Simion. Ienăchiță are „convingerea că nașterea poeziei coincide cu nașterea limbii care Încearcă s-o exprime”. „Tema lui este, nu mai Încape vorbă, facerea, obsesia lui cea mai mare este formarea limbii poeticești”. De aceea: „Scenariul erotic văcărescian (prinderea În laț, starea de boală, imposibilitatea și refuzul de a ieși din cercul unei pasiuni nimicitoare) este și un scenariu scriptual. Convenția ocolului ascunde și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
autorul cărții pune în joc și o altă interpretare a miracolelor christice. Succesul vindecării celor atinși de maladiile trupului (șchiopi, orbi și surzi), dar și de aripa morții, ar fi de fapt un simbol al ,,vindecărilor psihice care implică meritul "facerii unei minuni""43. Iisus n-ar fi tămăduit, de fapt, rănile trupului, ci doar pe cele ale sufletului. Mântuitorul reface sufletele șchiopătânde și nu privirile oarbe sau urechile surde. Maladiile psihosomatice invocate în textul testamentar nu presupun miracole, ci capacități
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
I. Jipa, Primăvara de H. Zincă, La Taliane de Traian Coșovei, a căror bibliografie critică o dăm În nota 46. Tot acolo și o mini-bibliografie (M. Novicov, Vera Călin, Cornel Regman, Anton Petrescu) despre Mitrea Cocor de M.Sadoveanu. POETICE FACERI LA 1950 O avalanșă de poezii se rostogolește din multele și harnicele ateliere lirice, oprindu-se În coloanele generoase ale gazetelor literare; care și ele se Înmulțesc, devenind adevărate pepiniere ale creativității artistice, Întărind, cu noi oșteni și noi arme
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
se formeze. (Ă). Accentul principal cade cu justețe, la Început, pe lupta Îndârjită a clasei muncitoare, ca treaba să Înceapă, să meargă bine, să fie cum se spune „pusă pe roate”. (Ă). O astfel de construcție gigantică seamănă cu legendara facere a lumiiă Și aici, pe locul gol, Începe ca printr-o voință demiurgică agitația vieții. (Ă). Drum fără pulbere e tocmai istoria unei astfel de noi geneze: La Început a fost pustiul se intitulează primul capitol. (Ă). Petru Dumitriu s-
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
exemplu: Dan Deșliu Proza Cititorii - O altă instanță Bătălia pentru nuvelă Prozatorul exemplu: Petru Dumitriu Spiritul de partid În critica literară Note și comentarii 1950 Două aniversări Proza - vedere generală Cazul „Ana Roșculeț” Naturalismul - dușmanul realismului socialist Proza actualității Poetiee faceri la 1950 Formalism și militantism Succesele poeziei Certaclul - pepinieră de talente Despre literatura pentru copii Despre fasonarea moștenirii literare Stalinismul În lingvistică Note și comentarii 1951 Combaterea proletcultismului Valabil și eficient În poezie Un poet controversat Contestarea poeziei eului Proza
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
obiceiuri, sărbători evreiești (1974) este o carte de căpătâi, cu structură de dicționar. Șabat, cunună a creației (1979) dă, odată cu istoricul sărbătorii, reperele necesare despre sensul spiritual al sabatului, care implică un răgaz de meditație asupra înnoirii ciclului cosmic al Facerii, în Vechiul Testament, Talmud, Kabala, hasidism sau la Martin Buber. Capitolul despre sabat în hasidism insistă asupra aspectului de comunicare a omului cu semenii, de contopire întru bucurie la masa bogată, în tactul muzicii și al dansului hasidic. Texte filosofice bine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287774_a_289103]
-
poezie a sensurilor grave, a esențelor, o poezie reflexivă privind condiția omului în lume, impactul acestuia cu o realitate de regulă ostilă. Două din cele trei cicluri ale volumului sunt consacrate, după observația lui Nicolae Manolescu, în bună măsură, poeticului, facerii poeziei, a poemelor care, la rândul lor, ca într-o complicată alchimie, îl scriu ele însele pe poet. Pe urmele textualiștilor, încrederea lui B. în puterea întemeietoare, recuperatoare a cuvântului și în valoarea lui ordonatoare de lumi este majoră; cuvântul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285526_a_286855]