6,230 matches
-
terenul. Acum urmează sfatul dat de sergentul Brooosss Robertson. Inspectorul ales Brooosss Robertson. Ne dăm seama că pula noastră chiar se Întărește la greu acum și suntem nevoiți să ne descheiem la nasturii de la pantaloni. — Știu totul. Acum povestește-mi fanteziile tale sexuale, Boontay. — Tacă-ți fleanca! Pervers mic și scârbos! Lasă-mă În pace, bine? Trântește receptorul. Pizda-i bășicată. Derulăm caseta video până unde un armăsar slinos de pe continent, care pare cam obosit, fute-n cur o muiere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
un mod ciudat, ca un cântec de leagăn. Deși devine mai aspră. — De ce Dougie Gillman? De ce l-ai trimis pe el? Îi arunc o privire pătrunzătoare lui Toal și părului lui ridicol de umflat. Toal. Se crede intelectual. Prima lui fantezie a fost că e manager, după ce l-au trimis la cursul ăla la MBA. Și cu asta a fost destul de nasol. A doua, că e scenarist, e de-a dreptul o prostie. Însă astea par insignifiante pe lângă cea mai imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dezavantaj al acestui Second Life îl reprezintă faptul că nu se pot verifica cu adevarat încasările, se violau femeile avatar, până în 2009, când compania a luat măsuri de siguranță, asta pentru că în acea lumea virtuală fiecare își poate satisface necesitățile, fanteziile, multe persoane încep să se confunde, este un alt mod de a-si transforma metehnele în realitate, este evadarea din viața reală 271. Virtual Social Worlds a oferit și oferă încă posibilitatea multor persoane și companii de a obține un
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
intimitate societate. Baudrilard dă o definiție copilului, el fiind „destinul adultului care nu are voință iar societatea actuală a creat o generație consumatoare de mass media, copilul monstru, copilul fără copilărie”. Unii autori scriu despre copilăria lor ca fiind o fantezie romantică, alții consideră că această copilărie nu este atribuită societății actuale, fiind neîncrezători în energia și abilitatea adolescenților pentru o socializare constructivă. Buchner în 1990 descrie 4 schimbări în stadiile copilăriei. El arată că noua generație devine independentă mai repede
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
secolului XX se explică prin funcția acestei minciuni de a colora viu cenușiul epocii moderne, din moment ce și doctrina oficială care susține că viața în Rusia totalitară este mai veselă decît în alte locuri este, în sine, un exemplu ilustrativ de fantezie creatoare. Urmîndu-l pe Dostoievski, Hingley sugerează că aceia care spun minciuni vranyo nu cred de la început în ceea ce relatează. Mai tîrziu însă, ei se lasă convinși de propria elocvență, deși poate că privind retrospectiv își dau seama că au inventat
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mic este capabil să se comporte în mod înșelător cu mult înainte de a învăța să vorbească". Însușirea limbajului deschide multe noi posibilități. O modalitate prin care copiii învață să se folosească din plin de limbaj pentru a minți este prin intermediul fanteziei verbale. Cu o sută de ani în urmă, Compayré (1902:197), scria, cu privire la copilul mic: Cînd începe să i se dezvolte imaginația, îl încîntă orice este fabulos și cuvintele sînt pentru el obiect de joacă, la fel ca groapa cu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fabulos și cuvintele sînt pentru el obiect de joacă, la fel ca groapa cu nisip... el vorbește fără să țină cont de realitate... În același mod, Dunn (1980:205) descrie felul în care, în limbajul copiilor din Anglia și America fantezia verbală "este unul din aspectele cele mai importante". Prin fabulare copiii învață că vorbele pot fi folosite "aici și acum", după spusele lui Rappaport (1979:180) și drept urmare, pot induce în eroare, dacă acesta este scopul urmărit de orator. Dacă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
copil de paisprezece luni a pretins că s-a lovit numai pentru a fi alintat. În loc să le considerăm încercări de a induce în eroare, pare mai plauzibil să privim aceste acțiuni ale unor copii mici ca pe niște invitații la fantezie adresate adulților. Valentine numește atitudinea copilului "joaca de-a prefăcutul", calificare justificată de gestul aceluiași copil, o lună mai tîrziu, de "a lovi capul păpușii pentru a avea motiv să o alinte". De Villiers și de Villiers (1978:164-165) relatează
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
reușind să-și controleze expresia feței în așa fel încît să nu se dea de gol (Lewis et al. 1989). Astfel, cercetările arată că, începînd să mintă de la vîrste fragede, copiii își perfecționează treptat această capacitate. Legătura între minciuni și fantezie, asupra căreia Ferenczi (1955:77-80) atrage atenția, poate fi observată în viața adulților în întreceri de minciuni, organizate uneori pentru amuzament și/sau în scopul strîngerii unor fonduri; ne vom referi la acestea în capitolul 9. Recunoașterea legăturii dintre fantezie
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fantezie, asupra căreia Ferenczi (1955:77-80) atrage atenția, poate fi observată în viața adulților în întreceri de minciuni, organizate uneori pentru amuzament și/sau în scopul strîngerii unor fonduri; ne vom referi la acestea în capitolul 9. Recunoașterea legăturii dintre fantezie și nesinceritate nu se limitează numai la psihologii dezvoltării mintale care au o orientare mai liberală; relația este observată și de membrii unor sub-culturi în care exercițiul imaginației este dezaprobat. John și Elisabeth Newson (1968:189) notează că în rîndul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o povestire imaginată la o minciună în toată legea pentru că nu este o prea mare diferență între ele". Punctul de vedere opus este prezentat într-o carte despre minciuni, apărută recent și destinată copiilor. Joy Berry (1988) distinge clar între fantezii (povestiri neadevărate spuse pentru amuzament), greșeli (lucruri despre care credeai că sînt adevărate atunci cînd le-ai spus, însă mai tîrziu ai descoperit că erau false) și minciuni; fanteziile și greșelile sînt acceptabile, nu însă și minciunile. Observațiile pe care
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
apărută recent și destinată copiilor. Joy Berry (1988) distinge clar între fantezii (povestiri neadevărate spuse pentru amuzament), greșeli (lucruri despre care credeai că sînt adevărate atunci cînd le-ai spus, însă mai tîrziu ai descoperit că erau false) și minciuni; fanteziile și greșelile sînt acceptabile, nu însă și minciunile. Observațiile pe care le-am amintit cu privire la procesul de socializare a copilului provin din Anglia și America; probabil că pretutindeni au loc procese similare prin care copiii învață cînd să mintă. Totuși
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Totuși, deși dezvoltarea capacității de a minți și a depista minciunile poate fi mai mult sau mai puțin uniformă pentru toate comunitățile, există diferențe semnificative de la o cultură la alta în modul în care această capacitate este folosită. În Anglia, fantezia este privită altfel de fiecare clasă socială, mamele din clasa de mijloc din Nottingham încurajînd mai mult imaginația copiilor decît cele din clasa muncitoare; aceste descoperiri s-au repetat uin deceniu mai tîrziu, în Leeds, odată cu cercetările întreprinse de către Dunn
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mai mult imaginația copiilor decît cele din clasa muncitoare; aceste descoperiri s-au repetat uin deceniu mai tîrziu, în Leeds, odată cu cercetările întreprinse de către Dunn (1980:210-211). Nu este însă clar dacă diferă și atitudinile față de minciună. Reacțiie părinților la fanteziile copiilor nu sînt singurul aspect educațional care îi determină pe copii să spună minciuni. Ammar (1954:138-139), în studiul său asupra socializării copiilor din zonele rurale ale Egiptului procedează ca Rousseau, atribuind tendința copiilor de a minți "tehnicilor amenințării" utilizate
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
minciuni și au mai mult succes în a păcăli decît semenii lor. Rămîne de verificat eficiența diverselor rețete pedagogice cu privire la sinceritate. De exemplu, puțin mai devreme, în acest capitol am menționat faptul că anumite mame din Nottingham considerau că tolerarea fanteziei copilului are ca rezultat o atitudine nesinceră a acestuia la maturitate. Ar fi util de aflat dacă aceasta presupunere este adevărată. LIMBAJUL Succesul în a spune minciuni depinde în mare parte de exploatarea posibilităților oferite de limbaj. Refuzul de a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
faptului că s-au desfășurat în cadrul limitat al laboratorului. Cercetările de acest tip nu se potrivesc cu experiența de acasă a părinților. Există două distincții pe care copiii trebuie să învețe să le facă. Ei trebuie să facă diferența între fantezie și realitate, între minciună și adevăr. Acest ultim contrast pare să fie reperat mai repede. Încă de mici, copiii din Occident sînt nevoiți să deosebească vacile care zboară peste Lună de vacile adevărate și farfuriile care au picioare și vorbesc
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
vorbesc, de farfuriile obișnuite din realitate. Discutînd despre dezvoltarea imaginației, Repina (1971: 263) relatează: Cercetările efectuate de autori sovietici, ca de altfel și străini, arată faptul că oricît de vie ar fi imaginația unui copil, el distinge cu ușurință lumea fanteziei de lumea reală. Totuși, dacă majoritatea copiilor reușesc să diferențieze cele două domenii, cum se face că majoritatea părinților reușesc să-i determine să creadă în Moș Crăciun sau în renii zburători, pînă la vîrste înaintate? S-ar explica acest
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
chiar acei cititori care preferă să rămînă cu picioarele pe pămînt și să știe precis ce este adevărat și ce a fost inventat, nu neagă dreptul autorilor de a inventa. Anumite texte au succes la public prin faptul că generează fantezii nerealizabile; literatura S.F. este genul actual care exemplifică în mod evident acest lucru, însă și poveștile de dragoste medievale care au precedat evoluția romanului modern aparțin aceleiași categorii. Pe de altă parte, literatura realistă poate avea succes pentru că "reflectă viața
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
atît de larg încît include toate formele de înșelătorie verbală. Referindu-se la evoluția limbajului, el explică originea ficțiunii prin supraviețuirea valorii înșelătoriei. El afirmă că: Ficțiunea era o deghizare față de cei care căutau același refugiu, aceeași himeră sau aceeași fantezie sexuală. A dezinforma, a nu spune întreg adevărul, era o necesitate vitală de detașare. Selecția naturală îl favorizează întotdeauna pe cel cu imaginație bogată. Însă cînd Steiner, cîteva paragrafe mai devreme, vorbește despre "creativitatea falsului" și sprijină viziunea lui Nietzsche
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cel care l-a băut să fie în stare să îndrepte turnul din Pisa, toată lumea știe că e doar o exagerare. Deoarece reclama e de natură fantastică, nu se poate spune că intenționează să păcălească. În strînsă legătură cu fenomenul fanteziei este și conceptul de alegorie. În literatura engleză veche putem vorbi de "alegoria politică" din Piers Plugarul, și încă înaintea acesteia avem parabolele Noului Testament și piesele de teatru ale Greciei antice. Aceste texte nu aveau intenția de a păcăli
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
luate drept adevărate și acelea care nu corespund vreunui aspect al realității. Nu e vorba de nici o minciună, decît în cazul acelor povestiri inventate care sînt prezentate drept adevărate. În toate comunitățile, fie ele literate sau pre-literate, oamenilor le plac fanteziile și le pot împărtăși semenilor lor fără a-i induce în eroare, cu condiția să nu pretindă că rezultatele imaginației sînt de fapt realități. La granița dintre fantezie și minciună se află activitățile comicilor profesioniști care își amuză publicul, însă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
adevărate. În toate comunitățile, fie ele literate sau pre-literate, oamenilor le plac fanteziile și le pot împărtăși semenilor lor fără a-i induce în eroare, cu condiția să nu pretindă că rezultatele imaginației sînt de fapt realități. La granița dintre fantezie și minciună se află activitățile comicilor profesioniști care își amuză publicul, însă îi înșeală pe cei mai creduli și în special pe copii, cel puțin pentru moment (Macdonald 1990). Este o ironie că una dintre modalitățile cultural acceptate de a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
minciună se află activitățile comicilor profesioniști care își amuză publicul, însă îi înșeală pe cei mai creduli și în special pe copii, cel puțin pentru moment (Macdonald 1990). Este o ironie că una dintre modalitățile cultural acceptate de a exprima fantezia este considerată minciună. Minciuna, spusă nu în serios, ci pentru amuzament, poate fi promovată în mod cooperant, ca în activitățile cluburilor de mincinoși sau în mod competitiv, ca în concursurile în care cîștigă cel care spune minciuna cea mai gogonată
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
maimuțele sud-africane se păcălesc unele pe altele în mod intenționat. Alături de talentul machiavelic și tot ceea ce el implică, abilitatea de a induce în eroare este facilitată de predispoziția imaginativă. Nu avem cum să știm în ce măsură au primatele non-umane înclinație spre fantezie, însă la oameni aceasta apare la o vîrstă fragedă. Copiii sînt capabili să fabuleze și astfel să facă diferența între ceea ce este real și ceea ce este imaginar, înainte de a învăța să atribuie celorlalți atitudini diferite de cea pe care o
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
concepție umană, obiectul este astfel deformat și devine doar un pretext pentru a prezenta intenții umane. Condiția subiectivă involuntară a reprezentărilor senzoriale devine În acest caz subiectivitate premeditată, iar imaginea realizată astfel ține mai mult de imaginație În sensul de fantezie. Obiectul reflectat suferă efectele de cîmp ale subiectivității umane ofensive și agresive și este serios și deliberat distorsionat. Imaginea În sensul de cadru sau decupaj din realitate Ce putem Înțelege deci prin sintagma paradoxală imagine reală? Este clar că e
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]