4,487 matches
-
prilej de sărbătoare pentru japonezii ce se adună, cu mic și mare, să privească dansatoarele, carele alegorice, fetele frumoase și costumația deosebită. Atmosfera este încărcată, intensă, electrizantă... Se împletesc tandru, enigmatic și senzual, dansul, muzica, culoarea...Dansul brazilian are ceva fascinant și distractiv, chiar dacă dansatoarele erau în majoritate japoneze, aducând cu sine ritm, culoare, exotism și veselie. Toată lumea privește și se distrează, indiferent de vârstă. În puținele cuvinte pe care le cunosc în japoneză, am rugat două „personaje” să facă o
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
romanul Shogun al lui J. Clavell, retrăgându se la Castel, însoțit de luptători devotați. Îi vedeam figura impunătoare, îi auzeam glasul puternic dând porunci scurte... Samuraii răspundeau cu zăngănit de săbii și strigăte războinice. Am „retrăit” câteva clipe din istoria fascinantă a Japoniei... Spun „retrăit”, întrucât convingerea mea este că am viețuit cândva pe această exotică, fascinantă și încărcată de o istorie plină de cruzime, insula Japonia. Mi-am revenit din visare, m-am scuturat de amintiri, am udat prosopul de la
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
figura impunătoare, îi auzeam glasul puternic dând porunci scurte... Samuraii răspundeau cu zăngănit de săbii și strigăte războinice. Am „retrăit” câteva clipe din istoria fascinantă a Japoniei... Spun „retrăit”, întrucât convingerea mea este că am viețuit cândva pe această exotică, fascinantă și încărcată de o istorie plină de cruzime, insula Japonia. Mi-am revenit din visare, m-am scuturat de amintiri, am udat prosopul de la gât și am savurat o sticluță cu o băutură energizantă, ca să prind puteri pentru drumul până la
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
dintre cele mai mari temple Zen din Japonia. Ceea ce m-a impresionat, vizitând acest templu, a fost grădina „Hojo”, o grădină de excepție, total deosebită de ceea ce am văzut până acum. Deși spațiul afectat grădinii este mic, simbolistica ei este fascinantă. În grădină se găsesc trei pietre mici, însoțite de alte trei pietre și mai mici, pietre ce par a crește din nisipul alb și fin din jurul lor. Ni s-a spus că spațiul dintre arbuști și pietre este un loc
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
mai mult spaime) dar, mai ales, din cărțile citite. Așa am pornit în viață, crezând că iubirea înseamnă „Totul sau Nimic!” Un dicton (la mine, principiu) ce mi-a adus adânci remușcări și dureri greu de vindecat. Lumea Japoniei e fascinantă... . cultura, tradițiile, stilul de viață actual, istoria milenară, simțul onoarei, demn de admirat și de urmat, răbdarea, pudoarea cât și fascinația pentru tot ceea ce înseamnă Europa. Viața intimă e ca un văl de mătase după care se ascund, e greu
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
să uit de mine. Mă prinde cu prima propoziție și îmi dă drumul de abia la sfârșit. După ce-am terminat de citit această minunată carte m-am simțit total implantat în universul nipon, atât e de concret și de fascinant redat de scriitoare, într-o îmbinare unitară și proporționată a descrierii și narațiunii. De la bun început, trebuie să remarc talentul de a povesti al doamnei Floarea Cărbune, din punct de vedere literar, a tot ce se derulează în paginile acestei
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Fiind cel mai mare, avea asupra noastră o autoritate deosebită. Venea de la gimnaziu și ne spunea în franceză și italiană fel de fel de cuvinte și expresii. Noi îi sorbeam fiecare cuvânt, fiecare sunet, mimica și gestica lui, totul. Era fascinant! Blond, cu ochii albaștri de lapislazuli, cu un nas fin și urechi delicate, cu un ten de culoarea piersicii coapte, atrăgea ca un magnet privirile tuturor celor care-l vedeau. Iar mamei, săraca, îi creștea inima cât bostanul de dragul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu lucrările premiate confirmă acest lucru și încântă privirea și sufletul tuturor persoanelor care ne au călcat pragul școlii pentru a admira realizări din această rafinată artă Quilling-ul. Așteptăm cu nerăbdare, aici, pe tărâmul fanteziei, următoarele ediții ale acestui concurs fascinant.
Avem imaginaţie şi îndemânare. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Dumitraşcu Maria-Monica () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1864]
-
iar profesori sunt istorici, sociologi, scriitori, filozofi, lideri de opinie din România, din celelalte foste țări comuniste și specialiști în istoria comunismului din Europa occidentală și din Statele Unite. La împlinirea a 10 ani de la funcționarea acestor cursuri de-a dreptul fascinante nu numai prin temele conferințelor prestigioase, ci și prin discuțiile care le urmează (și unele și altele sunt publicate în fiecare an în seria de volume "Școala Memoriei") am organizat o reuniune cu foștii elevi, dintre care unii se aflau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
compartimentele ei mai "dificile", care cer însușirea unor concepte, noțiuni și limbaje adecvate. Dar, din alt punct de apreciere opinând, probabil că doar cu erudiția nu mai poți atrage în mod special atenția. Cu toate că erudiția este captivantă prin ea însăși, fascinantă și ca "pură" entropie, ca informație "densă", bine aleasă, noutatea căreia, nu o singură dată, constă tocmai în... vechimea ei, în plasamentul ei "discret" în contextul cultural, greu accesibil, în zone pe care le abordează mai puțin cititorul de rând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
distanțe" scurte ale acestora. Distanțe ne-ample, ca mii (nu prea multe) de semne în statistica ordinatorului, însă avide de dezmărginiri, libertăți, neacuprinderi, deoarece nu puține subiecte "se întâmplă" în transrealitate (sau, mixt, în realitate-irealitate), în infinitul fantasticului, în volniciile fascinante ale imprevizibilului, până la urmă "captat", regizat, subiectivizat (aici: ca punere în rigorile subiectului; subiectivismul propriu-zis, în accepția existențial-filosofică existând apriori în narațiune, literatură ca dat "organic" al... neorganicității). Și, țin să menționez, anumite subiecte se întind pe arie românească... transfrontalieră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
intuiția mea merge în direcția bună. Angela îmi oferă o carte cu autograf. Zâmbesc, și eu i-am adus o carte (volumul II de interviuri), dar...nu îndrăznesc s-o fac. Nu încă. Încerc să mă apropii de această femeie fascinantă, te impresionează privirea ei, dar, mai ales când începe să vorbească. Vorbim despre orice, e un fel de femeie-pedagog, femeie-dicționar, femeie-carte, nu îndrăznesc s-o întrerup, vorbim despre literatură...vorbim... I A.B.Am venit în casa ta cu gânduri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Uneori are un fel al ei de a privi pe fereastră. Stă așa câteva clipe cu ea, apoi își atinge cochet obrazul. Se aud clopotele bisericii "Sfântul Nicolae Domnesc. Văd și umbra Casei Dosoftei. A.B.Cartea ta Post-hipnotice este fascinantă, treci dintr-o pagină în alta și nu dorești să te oprești. Cât ai lucrat la ea? La Post-hipnotice (Ed. Timpul, 2013, Coperta și grafica Devis Grebu) am lucrat, cu pauze, și, prin inserție la alte proiecte, circa cinci ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
inspirat, cu bogate mijloace de limbă, al neliniștilor și speranțelor noastre. Iar alt critic important, regretatul Pompiliu Marcea remarca încă de la debut faptul că Mărășanu, se vede limpede, a profitat enorm de contactul nemijlocit, frecvent, spontan, cu manifestările multiple și fascinante ale vieții. Și mai adăuga Pompiliu Marcea: profesiunea de reporter își vădește consecințe din cele mai profitabile, mai ales în comparație cu letargia și sterilitate cafenelei. Cel care scrie o astfel de poezie, se cuvine să intre, fără complexe, în rândul poeților
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
parcul dendrologic de la Miclăușeni, unde era însoțită de prietenul ei drag, mort de mulți ani, însă fetele erau tinere, iar viitoarea mea mamă abia ieșea din copilărie. Cine era "conu' Mihai", cine compusese versurile despre un greier mic, despre toamna fascinantului cuvânt cucurbitacee, care mă obsedează de atunci? Nimeni alții decât bine știuții, iar pe doamnă o chema Otilia Cazimir. A.B.Sunt din ce în ce mai mulți prieteni ce pleacă în lumea de dincolo, nu îi uitam și îi vom aminti mereu, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și l-am jucat timp de două luni în Canada, cutreierând de la Pacific până la Atlantic, prin toate marile comunități românești, jucând pentru puii de români care nu prea mai erau în contact cu lumea de acasă. A fost o experiență fascinantă. Dar adevăratul debut poetic îl consider că s-a produs numai atunci când am conștientizat că pot fi cu adevărat scriitor și mi-am ales sonetul ca modalitate de exprimare poetică. Așa că debutul editorial este anul 2005, atunci când a apărut primul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Apar efemer și în alte publicații din Irlanda, România, Canada. Azi este ușor să colaborezi cu presa din lumea întreagă atât timp cât ai ceva interesant de spus. Eu am avut norocul să fiu un curios și să cunosc parteneri de discuție fascinanți, din dialogul sufletesc se nasc multe subiecte de valoare. Iar cititorul de azi caută nu teorii savante ci exemple utile sau cel puțin hedoniste care să-i facă viața suportabilă. A.B.Când ați debutat literar? Dar editorial? Nu știu cum se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pictură, modelaj în ceramică. Nu este întâmplător că revista Time dedică o cincime din spațiul ei subiectelor de artă contemporană. Noi în Israel ne bucurăm de muzee excepționale care acoperă extensiv 3-4000 de ani de cultură pe aceste meleaguri. Este fascinantă evoluția artelor și rafinarea mijloacelor de expresie privite pe axa timpului. Arta românească este și ea apreciată și cunoscută: Brâncuși, Ianco, Eminescu, Caragiale, Tonitza sau Iser sunt nume familiare oricărui evreu educat. A.B.Ce aveți pe masa de lucru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
legal Rhea Cristina. Iar cărțile mele au continuat să apară cu această semnătură... A.B.Cum au fost întâlnirile cu Ana Blandiana și Irina Mavrodin? Superbe. Extrem de onorante pentru mine. Două miracole. Date mie de Bunul Dumnezeu. Domniile-Lor sunt absolut fascinante: două mari doamne ale culturii române, de mare finețe intelectuală, care mi-au dăruit, de fiecare dată când ne-am întîlnit, învățăminte unice despre viață și despre valoarea artei adevărate. Și, mai ales, încredere în drumul meu în viață, crezând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
au desăvârșit dezastrul. Îmi place, vorba lui Paul Morand, rostită cândva la bătrânețe: "... Am ajuns la vârsta când totul mi-e permis...". De fapt atingem, atunci fără s-o știm, poate ultimul prag... CAPITOLUL III Așa cum i-am cunoscut... Ce fascinantă este Nora... Aveam vreo 20 de ani când am văzut-o la televizor. Părea dintr-o altă lume. La școală auzisem în treacăt, profesorul meu de limba română îmi dăduse două poezii, cu împrumut, să le citesc. Nu înțelesesem prea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
prea multe atunci, cuvintele zburau nebune, personaje necunoscute mie vorbeau încâlcit, țipau aproape. Îmi aduc aminte că era vorba de poezia "Variații", nu știu din ce volum, însă expresia liberă, joaca rimelor, îndrăzneala cuvintelor mi s-au părut atât de fascinante. Firește, nu i-am mai dat înapoi poeziile profesorului, le-am așezat în jurnalul meu de adolescență, am pus lipici mult să nu le pierd, cred că le am și acum dacă le voi cauta în sertarul cu caiete și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nu a iubit decât bărbații-poeți. Mi-a vorbit despre emoțiile pe care le avea de fiecare dată când își vedea fiul dansând pe scenă, Tiberiu fiind prim balerin la Opera Română (Tiberiu Almosnino), cum nu-și putea dezlipi ochii de la fascinantă poveste de pe scenă. Dar câte n-am vorbit noi! Are o vioiciune tinerească în ochi, aproape ghidușă, are mersul hotărât (mi-o imaginez câteodată făcând, poate, câteva mișcări de balet, amintindu-i de mama), poartă mereu bijuterii mari, pe mâna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
extrase; nimic senzațional. Singura bucurie în 1968: publicarea unei nuvele de 120 de pagini, în românește, la Paris: Pe strada Mântuleasa... De altfel, sunt din ce în ce mai atras de literatură - și sunt zile când regret că am abandonat-o pentru niște discipline fascinante, dar insesizabile... (Dar poate este consecința gastritei mele...) De la noi doi pentru voi doi, prietenia noastră cea mai fidelă - și pe curând! Vom fi în Europa din iulie până în octombrie.) Al dvs. bătrân (dar nu încă invalid)ș,ț Mircea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
sinuoase biografii a receptării romanului lui Eliade în cadrul lumii academice: „Am fost, la vremea lor, un lector atent al lucrărilor lui Eliade - am citit și aproape tot ce s-a tradus în franceză din opera sa literară; există câteva nuvele fascinante, iar Forêt interdite (exemplar pe care Eliade însuși mi-l dăruise, la Paris, în 1979) este un mare și frumos roman al lui” - dintr-o scrisoare a profesorului André Padoux către Eugen Ciurtin, 23 ianuarie 2003. 4. De la investigațiile asupra
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în popor, are o mult mai mare importanță decât toate ambițiile sociale și științifice, politizante și reformatoare ale oricărei alte Biserici, catolică sau protestantă. Pe pământ francez, aportul acestor intelectuali români, greco-ortodocși, este pe cale de a da o nouă și fascinantă nuanță culturii franceze și occidentale. Dar fără a lua în considerare aceste condiții particulare, nici nu se poate aprecia contribuția lor literară. Sau măreața, profund originala creație în domeniul istoriei și fenomenologiei religiilor a lui Mircea Eliade. Fenomenologie a religiei
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]