4,246 matches
-
și la concluzii neplăcute pentru emitent, el însuși lipsit de orice reflex democratic -, ideea pe care Brucan o exprima făcea din încetineala procesului de construcție democratică în România o "necesitate obiectivă" cum se spunea la cursurile de marxism, un dat fatal și inevitabil. De bună seamă, așa cum am mai spus, în țesutul intim al societății românești și în istoria acesteia existau există încă factori care îi frânează progresul rapid în termenii unei democrații pe deplin asumate 48. Tradiția istorică a unui
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Consumul de droguri reprezintă una din provocările cu care se confruntă oamenii în ziua de azi. Numărul consumatorilor este în creștere, indiferent de vârstă. Consumarea lor poate fi fatală sau poate duce la o dependență totală. Mulți dintre oameni fac acest lucru din curiozitate și din dorința de a cunoaște efectele pe care le au asupra lor drogurile sau din dorința de a avea senzații tari. Unii tineri consumă
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Dascălu Ionuț- Stefan, Olaru Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1958]
-
de excepțional, adică de excepție: 1. pioși; 13.severi; 2. înțelepți; 14. avari; 3. fideli; 15. generoși; 4. despotici; 16. veseli; 5. insolenți; 17. josnici; 6. majestuoși; 18. ucigași; 7. violenți; 19. slab; 8. curajoși; 20. aventuroși; 9. tandri; 21. fatali; 10. puri; 22. intelectuali; 11. geloși; 23. abili; 12. răzbunători; 24. trădători. - un personaj restabilește armonia anterioară, readuce lucrurile la normal; - cultivarea opozițiilor se face în așa fel, încât drama să fie rezultatul unei ciocniri autentice; ciocnirea ascute stările conflictuale
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
baze raționale, de concentrare și centralizare a puterii în figura domnitorului, de extindere a aparatului birocratic, de codificare legislativă, însoțite de o sesizabilă secularizare a vieții publice (Hitchins, 1998, p. 15). Rămas în conștiința istorică românească mai degrabă ca "sistema fatală" care "a supt măduva țării", făcând ca "nefericirea țării rumânești să ajungă la vârf", "veacul de durere" al epocii fanariote ascunde un amplu proces modernizator suferit de societățile principatelor dunărene (Aaron, 1835, pp. xviii, xii). Corectând astigmatismele opticii naționaliste, F.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prin "slobozenia" lingvistică. Însă statalitatea și independența cultural-lingvistică, deși elemente necesare ale neatârnării politice, nu sunt și suficiente în acest scop. "Epoha de fericire" pe care o luase "duhul rumânesc" a fost deturnată prin instalarea de către puterile străine a "sistemei fatale" a fanariotismului: "Rumânii piedură dreptul acel strămoșesc ce-l apărară cu sângele lor atâtea veacuri, de a avea prinți pământeni" (Aaron, 1835, p. xv). De-a lungul "întunecatului" secolul fanariot, sentimentul național s-a atrofiat, iar "duhul românilor" a adormit
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dispunând de un mandat legitimat istoric, cultural și etnic de autoorganizare a propriilor cadre politice. Spre deosebire de modelul francez, renanian, al naționalității, întemeiat pe principiul apartenenței elective la comunitatea civică națională, modelul german, de inspirație herderiană, este fundat pe principiul apartenenței fatale în organismul națiunii. Ca ultimă remarcă asupra acestei noțiuni de naționalism etnic herderian pe care o contrastăm concepției renaniene a naționalismului civic, se impune menționarea faptului că ea este înrădăcinată doar parțial în scrierile lui Herder. Am comite o impardonabilă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
amorsa pentru prima conflagrație mondială, discursul naționalist și-a accelerat evoluția pe calea patetizării sale graduale. Din mijlocul unui cazan de fierbere, care erau societatea și cultura românească în anii neutralității (1914- 1916), Barbu Ștefănescu Delavrancea clocotea oratoric despre necesitatea fatală de a intra în războiul sfânt de reîntregire a Patriei, a cărei ființă etnică era amputată politic atâta timp cât Transilvania, leagănul românismului, continua să fie sub stăpânire austro-ungară. Într-un discurs adresat școlarilor (Patria și patriotismul, 192-) [1915], ocazionat de sărbătorirea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
persuasiv că limba, ca de altfel rasa, dinastia, religia, interesul material colectiv și geografia, nu poate fi niciunul elementul decisiv al națiunii. Gânditorul francez chiar atenționează asupra confundării națiunii cu grupul lingvistic ca ducând către "o eroare dintre cele mai fatale" (Renan, 1990, p. 8). Scăpările memoriei sunt, probabil, blamabile pentru denaturarea argumentului renanian într-un om de paie, în contra căruia să își introducă Delavrancea propria concepție: [Limba] Neapărat este expresia fundamentală și externă a Patriei, dar nu e Patria. Pentru ca să
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din cadrul capodoperei chauceriene.915 Fabliau-urile, în a căror specie poate fi încadrată și Povestirea morarului, parodiază limbajul curtenesc, îl fac ridicol: femeile sunt descrise ca asemănându-se unor zeițe, poftele trupești precum un fel de adorație divină, frustrarea sexuală ca fatală.916 Donna demonicata apare, după cum a reliefat și naratorul chaucerian, în situații comice, licențioase, mai puțin demne, dar foarte autentice și credibile prin naturalețea și prospețimea pe care le degajă. 911 Linda Lomperis, art. cit., p. 245. 912 Ibidem, pp.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
zile ale bolii poetului și mai ales despre cauza adevărată a morții sale, asupra căreia s-a creat o legendă. N-am regăsit printre hârtiile mele decât o parte din note și de aceea rog pe cititori să scuze lipsurile fatale. Cu câteva luni înainte de a intra în Institutul Caritatea, adică cu puțin înainte de a-l cunoaște eu, Mihail Eminescu, după cum mi-au declarat prietenii săi, abuza de băuturi alcoolice și făcea excese veneriene. În acest timp dădea impresia că nu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și mai pe larg: „Dacă Eminescu ar fi avut o îngrijire desăvârșită, când a înnebunit pentru întâia oară în iunie 1883, desigur că ar fi fost pe deplin vindecat și astăzi l-am fi avut în mijlocul nostru teafăr. Dar... mersul fatal al întâmplărilor a vrut ca să fie uitat de amicii săi tocmai atunci, când, cum zice proverbul, se apropia de mal, și a fost nevoit să plece nevindecat deplin din Dobling, lângă Viena, unde fusese internat. Eminescu a fost pentru toți
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
-mi răsară în minte și Eduard Gruber, care parcă-l completează. Și mi-i frică să mă întreb dacă nu cumva prietenia cu acesta nu i-a grăbit, dacă nu cumva chiar i-a produs, supraexcitarea nervoasă, care a fost fatală și unuia și celuilalt. Poate era o prea mare afinitate între ei; poate erau meniți să aibă același sfârșit.” Ceea ce spune Artur Gorovei trebuie luat în seamă, pentru că în curând Neculai Beldiceanu va deveni subiectul de studiu al lui Eduard
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
o pot face să egaleze pe marile regine ale antichității. Este mare și bine făcută, are o față blândă și maiestuoasă. A fost una dintre cele mai mari frumuseți ale secolului. Ochii săi sunt perfecți, frumoși; puterea lor a fost fatală multor persoane ilustre, și națiuni întregi au simțit, spre paguba lor, ce puterea au asupra bărbaților.“ Deși niciodată nu a exprimat public dezacordul pentru modul în care erau tratate femeile epocii sale, regina Ana a încercat în secret să găsească
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
în considerare modul în care se prezintă persoana în interior: gândurile, sentimentele și reacțiile pe care aceasta le dezvoltă în contextul dat; • este necesar să identificăm și să înțelegem aceste stări emoționale, să integrăm informațiile contradictorii pe care, în mod fatal, le includ, să decelăm aspectele cognitive, motivaționale și emoționale din punctul de vedere adoptat de persoane în cauză și, în cele din urmă, să încercăm să înțelegem acest punct de vedere; În aceste delicate, apăsătoare și incomode momente, s-ar
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ticăloșiei lor, este deja un început de glorie, de reușită a se face cunoscut în lumea în care tot-deauna se găsesc și oameni care se înșeală ori care nu pot prinde adevărul revoltător și une ori aproape incredibil. Grație acestei fatale stări de lucruri, multi misei s-au văzut întunecând pentru un timp oare-care strălucirea dreptăței și a adevărului. Mai mulți studenți valoroși de aci sunt deciși pentru expulsarea din mijlocul lor a acestui element introdus prin lingușiri și umilire, element
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
foarte precisă a Lunii (vezi capitolul despre actualizări). Cu toate acestea, trebuie spus că, dacă un astrolog ar fi avut ocazia să examineze tema Înainte de eveniment, nu ar fi putut, sub nici o formă, să descrie nici circumstanțele și nici deznodământul fatal al accidentului: doar riscul era previzibil. Tranzitele lui Neptun Neptun (Poseidon la greci) este unul dintre copiii ingurgitați de Saturn. Eliberat de fratele lui, Jupiter, va obține În urma Împărțirii puterii supremația asupra oceanelor, peste care stăpânește Împreună cu soția sa, Amfitrita
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
distrușilor... Mă simțeam foarte mic. Suferința mea personală Îmi părea mai puțin importantă. Problemele din viața mea sentimentală, la fel. În octombrie mi-am reluat viața normală, iar În decembrie am plecat la schi. Pe 13 decembrie, o cădere aproape fatală... Mi-am rupt manșonul rotatorilor (ligamente ale umărului). Operație În ianuarie, iar apoi, din nou 90 de zile de recuperare... Mi-am zis atunci că aceste accidente și această fragilitate ar putea avea legătură cu vârsta, iar de aici, am
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
timpul, energiile pentru a oferi fetiței dragoste, afecțiune, suport, tocmai ceea ce ei nu i s-a oferit niciodată. Astfel, ea creează o nouă dependență - dependența de fetiță, trăind doar prin ea și numai pentru ea. Această dependență îi va fi fatală mai târziu, fiind unul dintre mobilurile care au declanșat actul criminal. La vârsta de 38 de ani cunoaște „un dobitoc, un animal, mă săturasem și eu de singurătate, mi-a fost milă de el, nu avea casă, nu avea pe
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
muri prin infarct miocardic acut. Într-un studiu realizat pe o perioadă de patru ani s-a descoperit că pacienții care locuiau singuri după un atac cardiac aveau un risc crescut de a se confrunta cu reapariția unor evenimente coronariene fatale sau nu (Case et al. 1992). În mod similar, indivizii necăsătoriți și care nu aveau un confident s-a constatat că sunt mai predispuși să moară în următorii cinci ani de la apariția unui infarct miocardic acut (Williams et al. 1992
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
le transmită. Siguranța societății este amenințată de comportamente deviante. Să încheiem cu un alt exemplu. Identificăm la contemporanii noștri (la nivel micro) o tendință de fond, pe care am numit-o refuzul finitudiniii: nu acceptăm moartea, suferința, imprevizibilitatea sorții, accidentele fatale, adică faptul că orice lucru pe lumea aceasta are un sfârșit, că totul poate să scape de sub control, că nimic (viața, sănătatea, fericirea) nu durează la nesfârșit. Nu mai credem atât de mult în lumea de apoi, dar aspirăm mereu
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
tendința de a-și atribui boli care nu există în realitate. La baza stărilor ipohondrice stă „ideea ipohondriacă” care constă în convingerea existenței unei leziuni, alterări sau modificări patologice de natură somatică sau psihică, adesea cu caracter grav și incurabil, fatală, idee neîntemeiată din punct de vedere obiectiv. Ideea ipohondriacă poate avea caracterul de idee prevalentă, obsesivă sau delirantă. Ea este frecvent asociată cu cenestopatiile. Din punct de vedere psihopatologic, sindromul ipohondriac poate avea mai multe forme de manifestare clinică și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a acestui punct de vedere. Această viziune asupra suicidului este justificată de F. Achille-Delmas prin faptul că nu există „un singur suicid” ci „mai multe forme de suicid”. În sensul acesta sunt menționate următoarele: a) Suicidul accident, datorat unei erori fatale pentru individ. b) Suicidul-nebunie, ca formă de manifestare în cadrul evoluției unei afecțiuni psihice. c) Suicidul-constrângere, ca o constrângere căreia este supus individul și care-l împiedică să aleagă sau să opteze între „a trăi” și „a muri”. d) Suicidul-eutanasie este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
organice cerebrale. Legat de această formă de delir, delirul ipohondriac este axat pe starea de sănătate constând în impresia sau chiar convingerea delirantă de „a fi bolnav” sau de a suferi de afecțiuni cronice grave și incurabile, cu un sfârșit fatal. 8) Delirul expansiv-procesiv Această formă de delir pune în evidență o anumită structură psihică, caracterizată prin „tulburări de personalitate de tip procesiv”. Acești indivizi acționează puternic și conștient, fiind în același timp foarte sensibili și suspicioși, ușor de lezat, extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tip, special, între medic și bolnav. Ea este și o relație de un tip special între societate și boală, cu implicații asupra bolnavului, mai exact a statutului acestuia. Lucrurile sunt deosebit de pregnante mai ales în cazul bolilor cronice cu evoluție fatală prin incurabilitatea lor (cancerul, bolile degenerative ale sistemului nervos, SIDA etc.). Un loc particular îl ocupă, în sensul acesta, boala psihică și bolnavul mintal. Ne vom ocupa în continuare de aceste aspecte, raportate la relația etică în sfera psihopatologiei. Raportul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
comite cu ușurință imprudențe de tot felul. Șerban Cioculescu (Caragialiana, Editura Albatros, București, 2003) remarcă finețea psihologică a autorului de a o face pe Veta să comită o seamă de imprudențe, care într-o dramă propriu-zisă i-ar fi fost fatale. Zița, sora mai tânără a Vetei, este copilul teribil al familiei, frumoasă, modistă și învățată și trei ani la pension; ea frecventează localul Union și-și hrănește sensibilitatea cu lectura Dramelor Parisului. Cei câțiva ani care despart cele două personaje
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]