5,941 matches
-
constă în numere de. . . imitații: Mika-Le, în persoană, mă strâmbă pe mine și îngînă pe sentimentalul Greg, tour a tour, violent și umil, ispitit și pocăit. M-am indignat de batjocura asta nerușinată pentru un om care o îndoapă cu favoruri de tot felul. Cât despre mine, m-am înfuriat. L-am prins într-o zi pe Adolful la o redacție, strecurând cine știe ce notițe artistice, și i-am spus să-și pună botniță că altfel mă amestec și știe el ce
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
capitol din iconomia acestei cărți - îngemănarea pascaliană a spiritului fineții și a spiritului geometriei, precum și intuiția lui Ion Barbu că în sferele înalte ale spiritului geometria și poezia se întâlnesc. Poemele adunate aici au tăietura proprie inscripției. Scriitorul ne face favoarea de a ne invita într-un binefăcător lapidariu. Cioplite, gravate în piatră (adesea prețioasă), fericirea și durerea asigurându-se de durabilitate, prelungire a clipei -, exponatele au teme ce țin de pur și simplu profesia, chemarea de a fi om: iubirea
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ar fi să-i deschizi dosarul de la Biroul Indian, n-ai vedea nimic altceva decât succese înscrise acolo. Alcoolul și sodomia nu figurează în memorandum. Și atunci, de ce-și bea maiorul primul whisky la nouă dimineața? De ce renunță la favorurile soției sale credincioase, pentru plăcerile corupte pe care i le oferă o corcitură? De ce stă ore întregi deprimat în biroul său gândindu-se (așa cum se întâmplă cu bărbații neîmpliniți) la revolverul încuiat din sertarul de lângă el? Sub soarele neiertător al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de la misiune. Habar n-avea ce i se întâmpla asistentului său când rămânea treaz noaptea, rostind predici în acea atmosferă insuportabilă, de întunecime umedă. Veneau și îi zgâriau la ușă ca niște animale. Sarah și nu numai ea. Toate voiau favoruri. Toate voiau să fie femeia tânărului preot alb. Se născu o fetiță, pe care Sarah i-o întinse tatălui ei în treacăt; însă el nu îndrăzni s-o privească. Era o făptură albă. Se gândi imediat că familia Gavin nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de imaginație, dar, deși Duncan și Kenneth luptau în Franța, n-a crezut niciodată că îi va lua Dumnezeu. Abraham l-a așezat pe Isaac pe altar, dar Domnul i-a oprit mâna. Andrew nu s-a bucurat niciodată de favoarea unui astfel de test personal și nimic n-a oprit mașina germană de război. Telegramele l-au lăsat prea îndurerat ca să se mai înfurie. Când Elspeth i-a spus că nu mai crede defel în Dumnezeul lui și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din interiorul țării. Logodna a fost repede ruptă, iar ea a ajuns, după cum spunea un funcționar de la Watson „cea mai faimoasă tânără din Bombay“. Pare să fie o poziție avantajoasă. Cu toate că jocheul Teddy Torrance își cheltuie mai toți banii pe favorurile ei, darurile sale sunt egale cu cele ale unui oarecare colonel Marsden și probabil sunt depășite de ale domnului Barrat, furnizorul guvernamental. Este trist pentru Torrance, dar lista nu se termină aici. Fleacurile lui sunt eclipsate de darurile generoase ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cruce, este, fără îndoială cunoscut sătenilor ca Marele Conac. Legenda spune că ar fi o redare anatomic corectă a „anexei“ preferate a lui sir Perry , despre care tot legenda spune c-ar fi fost „executată“ în încercarea de a câștiga favorurile ducesei de Devonshire. Briggs îi aduce cufărul din docar, iar Jonathan intră în holul panelat cu stejar și simte pentru prima dată combinația de săpun cu acid fenic, noroi și varză fiartă, aroma unică a internatelor școlare din Anglia. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe pielea ei albă, așteptându-se parcă s-o ardă. Directorul tocmai a sosit. Îl privește sceptic pe Jonathan. Totul e bine pe aici, Sweets? — Sigur, Gene. Nici o problemă. — După ce termini cu... hmm problemele personale, mi-ai putea face o favoare să stai cu Bricks? Jackson zice că are de dat un telefon. — Sigur, Gene. Sigur că da. — Star, spune Jonathan disperat. Trebuie să mă asculți. Se uită la Sweets. Crezi că ne-ai putea lăsa singuri un moment? Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
seama că aceasta s-a stins. — Ca și cum și-ar fi acceptat soarta, împărăteasa Chu An încetă să mai plângă. Îi spuse Majestății Sale că își știe vina și că va accepta pedeapsa. Apoi îl imploră să-i acorde o ultimă favoare. Tao Kuang îi promise că o să-i îndeplinească orice dorință. Ea vru să se păstreze secret adevăratul motiv al morții sale. Când i se îndeplini dorința, împărăteasa își luă adio de la soțul ei. Apoi mă trimise să i-l aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
femeie cu față de broască și cu o pipă aprinsă în gură. O salută pe Fann Sora cea Mare cu un zâmbet larg: — Ce vânt te aduce aici, prietenă? — Vântul de sud, patroană, răspunde Fann. Sunt aici ca să-ți cer o favoare. — Nu fi modestă în legătură cu intenția ta. Patroana lovește ușurel cu mâna umărul lui Fann. Știu că ești cu spiritul zeului banilor, căci altfel nu ai fi aici. Templul meu este prea mic pentru un credincios atât de mare ca tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
apare intoleranța extremă, întîi în idei și apoi în fapte în fața căreia, cu stupoare, vedem cum cedează chiar și marele creator, deși o analiză a momentului respectiv ne dovedește că adesea nu erau de pierdut decât oarecari poziții sociale de favoare, dorite cu patimă și care patimă trebuia ferm suprimată. Iată ceea ce nu se vede în tribulațiile bietului Ioanide. A murit Hemingway, autorul crâncenului Și soarele răsare și al unor mici dar splendide povestiri, dintre care una (Bătrînul si marea) i-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
un supus. Hanbei simțea în inimă o anume dezorientare, care nu era nici fericire, nici mîhnire. — Nu merit o asemenea înțelegere, stăpâne. Plecând pe câmpul de luptă, mă îmbolnăvesc; întorcându-mă, nu fac altceva decât să beneficiez de mărinimoasele dumneavoastră favoruri. Nu sunt decât un om bolnav, care nu a făcut nimic de folos. — Nu, nu! Voi intra în mare dificultate, dacă nu ai grijă de tine. Primul lucru la care trebuie să ne gândim este să nu-l descurajăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era sfârșitul și nu se putu opri să nu verse o lacrimă nestăpânită. În sfârșit, se ridică și-i ordonă ferm să pornească în direcția lui Kanbei, ca și cum ar fi alungat biata făptură. — Iwanosuke, ar trebui să ceri și tu favoarea Seniorului Kanbei. — Fii cât se poate de liniștit, îl încurajă Kanbei, în timp ce lua copilul de mână. Îi ordonă unui vasal să-l ducă înapoi la tabără. Pentru prima oară în noaptea aceea, vasalii lui Kanbei înțeleseră intențiile stăpânului lor. Mori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ascundeai în minte. Ai crezut că eram distras de băutură și ascultam pe altcineva și că puteai, în sfârșit, să te plângi. — Ferească cerul! Fie ca zeii din cer și de pe pământ să-mi fie martori! Păi, am primit atâtea favoruri de la dumneavoastră... m-ați ridicat, dintr-un om care purta numai zdrențe și o singură sabie... — Gura! — Vă rog, dați-mi drumul. — Sigur că da! îl îmbrânci Nobunaga. Ranmaru! Apă! strigă el, cu glas sonor. Ranmaru umplu un vas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
s-au prăbușit cu toții. Ce fel de temei moral își mai poate revendica astăzi clanul Mori, luptând și transformând apusul într-un pământ pârjolit? Hikoemon tăcu semnificativ, iar, după o clipă, urmă: — Pe de altă parte, Seniorul Nobunaga a câștigat favorurile împăratului și, de asemenea, iubirea și respectul populației. Națiunea iese, în sfârșit, din tenebrele războiului civil și salută zorii unei noi epoci. Seniorul Hideyoshi este îndurerat de gândul că dumneavoastră și numeroșii oameni deosebiți care vă servesc veți muri. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nici mai rău decât stăpânul dumneavoastră, în privința loialității față de Împărat. Cât sunt eu de nevrednic, servesc clanul Mori și, cu toate că am dus o viață de lenevie, am primit solda de la Mori ani în șir. Întregul meu clan a beneficiat de favoruri din partea lor, iar acum, în aceste vremuri de schimbare, mi s-a ordonat să păzesc granița. Chiar dacă aș urmări vreun profit mărunt și aș accepta mărinimoasa ofertă a Seniorului Hideyoshi, devenind stăpânul a două provincii, n-aș fi la fel de fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
propunere. V-ați gândit cu compasiune la noi, cei de aici, iar cuvintele dumneavoastră sunt pline de bunăvoință. Dar Castelul Takamatsu este acum pivotul provinciilor din apus, iar căderea lui ar însemna, cu siguranță, sfârșitul clanului Mori. Cu toții am primit favoruri de la clanul Mori, de pe vremea Seniorului Motonari, și nu există nici o persoană aici care să-și prelungească viața fie și numai cu o zi, vânzându-i inamicului cântecul victoriei. Suntem pregătiți ferm pentru un asediu și hotărâți să murim, odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Uită-te ce-au pățit vasalii lui superiori - Hayashi, Samura, Araki. Nu mă pot gândi la tragica lor soartă ca la ceva ce nu mă interesează. — Stăpâne, ai primit o provincie. Clanul nu duce lipsă de nimic. Gândește-te la favorurile cu care ne-a gratificat. În acest moment, Mitsuhide își pierdu controlul, iar cuvintele sale izbucniră ca apele unui râu care se revarsă: — Ce favor înseamnă provincie neînsemnată ca asta? Probabil c-aș fi primit-o chiar și dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
erau în stare. Din când în când, pe parcursul conversației, Nobutada și Nagato se simțeau stânjeniți, întrebându-se dacă se cuvenea, într-adevăr, ca acei negustori să vorbească atât de franc. În același timp, se întrebau de ce îi învrednicea Nobunaga cu favorurile lui pe oamenii aceia de rând. Era foarte improbabil ca Nobunaga să-i tolereze drept prieteni numai fiindcă erau maeștri ai ceaiului. Pe Nobutada, conversația îl plictisea. Nu i se trezi interesul decât când discuțiile dintre tatăl său și cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care-i întâlnim în mijlocul greutăților. — Ei, atunci înseamnă că am avut o impresie greșită. — Ce vreți să spuneți, stăpâne? — Credeam că între dumneata și Hideyoshi este o relație mai profundă și mă pregăteam să-ți cer să-mi faci o favoare. — Dacă aveți de gând să vă luptați cu Hideyoshi, răspunse Inuchiyo, eu nu voi ridica sabia împotriva lui, dar, dacă doriți să purtați tratative de pace, aș dori să-mi asum rolul de a mă afla în avangardă. Sau este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și înăbușindu-și mânia, nu putu decât să-și plece capul până la pământ, în fața arogantului și egocentricului senior. Tot ce putea face era să cerșească mila lui Katsuie. Mai avea, totuși, și un alt plan, cu care spera să recapete favorurile seniorului, și era în legătură cu locul unde se găsea Hideyoshi. Pe Katsuie și pe Genba îi interesa acut chestiunea și, când Shogen menționă subiectul, îl ascultară cu nerăbdare. — Unde e acum Hideyoshi? — Locurile unde se află Hideyoshi sunt ținute secrete chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de ezitările bătrâneții. Katsuie, însă, nu-i reproșă nepotului său râsul fățiș disprețuitor. Părea să manifeste afecțiune pentru lipsa de inhibiții a tânărului. Poate că îi plăcea însuflețirea lui Genba. Genba era obișnuit, de o bună bucată de vreme, cu favorurile unchiului său. Putea să-i descifreze la iuțeală emoțiile și să ajungă ușor la un acord cu ele. Acum, insistă în continuare: — E adevărat că sunt tânăr, dar înțeleg pe deplin pericolul de a penetra liniile inamice. În situația asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hiroyuki și Inaba Itettsu, precum și Horio Mosuke, care se afla acum sub comanda directă a lui Hideyoshi, nu primiseră nici un ordin. Părând că abia se mai putea stăpâni, Ujiie ieși în față, din proprie inițiativă, și spuse: — Stăpâne, am o favoare să vă cer: aș dori să-mi pregătesc și eu forțele pentru a merge cu dumneavoastră. Nu, vreau ca tu să rămâi la Ogaki. Voi avea nevoie să ții Gifu sub control. Apoi, se întoarse spre Mosuke: — Vreau să stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-și vadă oamenii șovăind, încă din zorii zilei. Lașii care se grăbiseră să arunce armele și să dezerteze nu fuseseră puțini la număr; Katsuie îi privise cu căldură pe mulți dintre acei oameni și ani de zile îi învrednicise cu favorurile lui. Când îi veniră în minte aceste gânduri, Katsuie nu-și putu stăpâni lacrimile. Dar, indiferent ce gândea, Katsuie lovi cu călcâiele scărilor în coastele calului, alungându-și expresia îndurerată de pe chip cu un muget tunător: — Ce tot îndrugi, Shosuke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în Uji, unde fusese întinsă pe pământ o piele de animal. — Îți poți tăia singur pântecele, îi propuse lui Genba călăul. Îi fu oferită o sabie scurtă, dar Genemon se mulțumi doar să râdă: — Nu e nevoie să-mi acordați favoruri deosebite. Frânghiile nu fură dezlegate și i se tăie capul. Se apropia sfârșitul Lunii a Șasea. — Construcția Castelului Osaka ar trebui să meargă strună, spuse într-o zi Hideyoshi. Ia să aruncăm noi o privire. Când sosi, oamenii însărcinați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]