3,966 matches
-
aplatizării individualităților, specifică și farselor absurde moderne, este realizată la Caragiale și prin înlocuirea numelor proprii cu substantive comune desemnând categoria socială, activitatea sau apartenența la o anumită clasă de vârstă. Astfel, în Căldură mare actanții sunt numiți simplu: Domnul, Feciorul, Baba, Sergentul, Birjarul. În același mod sunt lăsați neidentificați Domnul, Impegatul și Aprodul din Petițiune sau Cucoana, Popa, Avocatul din Articolul 214. Similar va proceda Eugen Ionescu în antipiesele sale în care distribuie roluri unor personaje ca El și Ea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
normelor acesteia este specifică antipieselor lui Eugen Ionescu, în special în comedia de debut, care pune în lumină, prin această criză a cuvântului, o adevărată "tragedie a limbajului". La Caragiale, în schimb, în schița menționată, stupiditatea Domnului asociată cu idioțenia Feciorului, cumulate cu efectul narcotic al căldurii, sunt elemente care resping ipoteza caracterului volitiv al nerealizării comunicării. Scurta introducere are rolul unei succinte și precise indicații regizorale, punctându-se reperele spațio-temporale și reglându-se ritmul conversației introduse prin tehnica suspansului: "În
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pentru că transmiterea lui se face printr-un mijlocitor care, în afara stupidității de care dă dovadă, determină nerealizarea a încă uneia din acele "felicity conditions" ale comunicării, prin faptul că nu are nici o legătură cu destinatarul. Presupoziția formulată în termenii "stăpânul feciorului este Costică Popescu" fiind falsă, întreaga discuție este lipsită de fundament întrucât interlocutorii nu se raportează la același referent. Violarea maximei calității deschide contradicției un câmp larg de acțiune, augmentând efectul comic al fragmentului: Feciorul: Apoi, a luat cheia la
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Presupoziția formulată în termenii "stăpânul feciorului este Costică Popescu" fiind falsă, întreaga discuție este lipsită de fundament întrucât interlocutorii nu se raportează la același referent. Violarea maximei calității deschide contradicției un câmp larg de acțiune, augmentând efectul comic al fragmentului: Feciorul: Apoi, a luat cheia la dumnealui când a plecat. Domnul: Care va să zică, a plecat? Feciorul: Nu, domnule, n-a plecat. Domnul: Amice, ești... idiot! Feciorul: Ba nu, domnule. Domnul: Zici că nu acasă. Feciorul: Ba-i acasă, domnule. Domnul: Apoi, nu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lipsită de fundament întrucât interlocutorii nu se raportează la același referent. Violarea maximei calității deschide contradicției un câmp larg de acțiune, augmentând efectul comic al fragmentului: Feciorul: Apoi, a luat cheia la dumnealui când a plecat. Domnul: Care va să zică, a plecat? Feciorul: Nu, domnule, n-a plecat. Domnul: Amice, ești... idiot! Feciorul: Ba nu, domnule. Domnul: Zici că nu acasă. Feciorul: Ba-i acasă, domnule. Domnul: Apoi, nu ziseși c-a plecat? Feciorul: Nu, domnule, n-aplecat.37 Ceea ce predispune la formularea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
referent. Violarea maximei calității deschide contradicției un câmp larg de acțiune, augmentând efectul comic al fragmentului: Feciorul: Apoi, a luat cheia la dumnealui când a plecat. Domnul: Care va să zică, a plecat? Feciorul: Nu, domnule, n-a plecat. Domnul: Amice, ești... idiot! Feciorul: Ba nu, domnule. Domnul: Zici că nu acasă. Feciorul: Ba-i acasă, domnule. Domnul: Apoi, nu ziseși c-a plecat? Feciorul: Nu, domnule, n-aplecat.37 Ceea ce predispune la formularea unor numeroase supoziții infirmate mereu de replicile următoare este încălcarea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de acțiune, augmentând efectul comic al fragmentului: Feciorul: Apoi, a luat cheia la dumnealui când a plecat. Domnul: Care va să zică, a plecat? Feciorul: Nu, domnule, n-a plecat. Domnul: Amice, ești... idiot! Feciorul: Ba nu, domnule. Domnul: Zici că nu acasă. Feciorul: Ba-i acasă, domnule. Domnul: Apoi, nu ziseși c-a plecat? Feciorul: Nu, domnule, n-aplecat.37 Ceea ce predispune la formularea unor numeroase supoziții infirmate mereu de replicile următoare este încălcarea constantă a maximei cantității, în varianta " Nu spune mai
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la dumnealui când a plecat. Domnul: Care va să zică, a plecat? Feciorul: Nu, domnule, n-a plecat. Domnul: Amice, ești... idiot! Feciorul: Ba nu, domnule. Domnul: Zici că nu acasă. Feciorul: Ba-i acasă, domnule. Domnul: Apoi, nu ziseși c-a plecat? Feciorul: Nu, domnule, n-aplecat.37 Ceea ce predispune la formularea unor numeroase supoziții infirmate mereu de replicile următoare este încălcarea constantă a maximei cantității, în varianta " Nu spune mai puțin decât este necesar pentru a face folositoare participarea ta la conversație
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
varianta " Nu spune mai puțin decât este necesar pentru a face folositoare participarea ta la conversație". În acest sens poate fi citată aproape întreaga schiță. Ne limităm la o secvență elocventă pentru pulsul agonic al conversației: Domnul: Atunci e acasă. Feciorul: Ba nu, da' n-a plecat la țară, a ieșit așa. Domnul: Unde ? Feciorul: În oraș. Domnul: Unde ? Feciorul: În București. Domnul: Atunci spune-i c-am venit eu. Feciorul: Cum vă cheamă pe d-voastră? Domnul: Ce-ți pasă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la conversație". În acest sens poate fi citată aproape întreaga schiță. Ne limităm la o secvență elocventă pentru pulsul agonic al conversației: Domnul: Atunci e acasă. Feciorul: Ba nu, da' n-a plecat la țară, a ieșit așa. Domnul: Unde ? Feciorul: În oraș. Domnul: Unde ? Feciorul: În București. Domnul: Atunci spune-i c-am venit eu. Feciorul: Cum vă cheamă pe d-voastră? Domnul: Ce-ți pasă ? Feciorul: Ca să-i spui. Domnul: Ce să-i spui ? De unde știi ce să-i
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
poate fi citată aproape întreaga schiță. Ne limităm la o secvență elocventă pentru pulsul agonic al conversației: Domnul: Atunci e acasă. Feciorul: Ba nu, da' n-a plecat la țară, a ieșit așa. Domnul: Unde ? Feciorul: În oraș. Domnul: Unde ? Feciorul: În București. Domnul: Atunci spune-i c-am venit eu. Feciorul: Cum vă cheamă pe d-voastră? Domnul: Ce-ți pasă ? Feciorul: Ca să-i spui. Domnul: Ce să-i spui ? De unde știi ce să-i spui dacă nu ți-am
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
elocventă pentru pulsul agonic al conversației: Domnul: Atunci e acasă. Feciorul: Ba nu, da' n-a plecat la țară, a ieșit așa. Domnul: Unde ? Feciorul: În oraș. Domnul: Unde ? Feciorul: În București. Domnul: Atunci spune-i c-am venit eu. Feciorul: Cum vă cheamă pe d-voastră? Domnul: Ce-ți pasă ? Feciorul: Ca să-i spui. Domnul: Ce să-i spui ? De unde știi ce să-i spui dacă nu ți-am spus ce să-i spui?38 Se poate observa cum personajele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ba nu, da' n-a plecat la țară, a ieșit așa. Domnul: Unde ? Feciorul: În oraș. Domnul: Unde ? Feciorul: În București. Domnul: Atunci spune-i c-am venit eu. Feciorul: Cum vă cheamă pe d-voastră? Domnul: Ce-ți pasă ? Feciorul: Ca să-i spui. Domnul: Ce să-i spui ? De unde știi ce să-i spui dacă nu ți-am spus ce să-i spui?38 Se poate observa cum personajele sunt incapabile să realizeze importanța informației complete pentru interlocutorul care e
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o configurație dedalică, constituindu-se ca o încercare de înlănțuire eficientă a interogațiilor și a răspunsurilor, soldată invariabil cu un eșec. De exemplu, atunci când domnul afirmă: "Stai, întâi să-ți spui!", presupunerea că urmează o destăinuire satisfăcătoare întrebării anterioare a feciorului sau cel puțin în concordanță cu intenția formulată în acest enunț este infirmată de succesiunea replicilor care se opresc înainte de a comunica ceva: Domnul: [...] Să-i spui când s-o întoarce că l-a căutat... Feciorul: Cine? Domnul: Eu. Feciorul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
satisfăcătoare întrebării anterioare a feciorului sau cel puțin în concordanță cu intenția formulată în acest enunț este infirmată de succesiunea replicilor care se opresc înainte de a comunica ceva: Domnul: [...] Să-i spui când s-o întoarce că l-a căutat... Feciorul: Cine? Domnul: Eu. Feciorul: Numele d-voastră! Domnul: Destul atâta!, mă cunoaște dumnealui, suntem prieteni. Feciorul: Bine, domnule. Domnul: Ah!... Spune-i că să ne întâlnim negreșit. Feciorul: Unde? Domnul: Știe dumnealui... Da' să vie neapărat. Feciorul: Când? Domnul: Când
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
feciorului sau cel puțin în concordanță cu intenția formulată în acest enunț este infirmată de succesiunea replicilor care se opresc înainte de a comunica ceva: Domnul: [...] Să-i spui când s-o întoarce că l-a căutat... Feciorul: Cine? Domnul: Eu. Feciorul: Numele d-voastră! Domnul: Destul atâta!, mă cunoaște dumnealui, suntem prieteni. Feciorul: Bine, domnule. Domnul: Ah!... Spune-i că să ne întâlnim negreșit. Feciorul: Unde? Domnul: Știe dumnealui... Da' să vie neapărat. Feciorul: Când? Domnul: Când o putea.39 Închiderea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este infirmată de succesiunea replicilor care se opresc înainte de a comunica ceva: Domnul: [...] Să-i spui când s-o întoarce că l-a căutat... Feciorul: Cine? Domnul: Eu. Feciorul: Numele d-voastră! Domnul: Destul atâta!, mă cunoaște dumnealui, suntem prieteni. Feciorul: Bine, domnule. Domnul: Ah!... Spune-i că să ne întâlnim negreșit. Feciorul: Unde? Domnul: Știe dumnealui... Da' să vie neapărat. Feciorul: Când? Domnul: Când o putea.39 Închiderea și deschiderea circuitului replicilor este marcată și de oscilația intonației, alternând tonalitatea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Domnul: [...] Să-i spui când s-o întoarce că l-a căutat... Feciorul: Cine? Domnul: Eu. Feciorul: Numele d-voastră! Domnul: Destul atâta!, mă cunoaște dumnealui, suntem prieteni. Feciorul: Bine, domnule. Domnul: Ah!... Spune-i că să ne întâlnim negreșit. Feciorul: Unde? Domnul: Știe dumnealui... Da' să vie neapărat. Feciorul: Când? Domnul: Când o putea.39 Închiderea și deschiderea circuitului replicilor este marcată și de oscilația intonației, alternând tonalitatea joasă a sfârșitului comunicării cu înălțarea tonului pentru a anunța reînnodarea ei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
l-a căutat... Feciorul: Cine? Domnul: Eu. Feciorul: Numele d-voastră! Domnul: Destul atâta!, mă cunoaște dumnealui, suntem prieteni. Feciorul: Bine, domnule. Domnul: Ah!... Spune-i că să ne întâlnim negreșit. Feciorul: Unde? Domnul: Știe dumnealui... Da' să vie neapărat. Feciorul: Când? Domnul: Când o putea.39 Închiderea și deschiderea circuitului replicilor este marcată și de oscilația intonației, alternând tonalitatea joasă a sfârșitului comunicării cu înălțarea tonului pentru a anunța reînnodarea ei. Cenzurarea răspunsului, redus la câteva cuvinte care opresc tentativa
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mecanică repetitivă, supusă absurdului. Deosebirea dintre cei doi autori iese mai ușor la iveală la nivelul limbajului, mai precis, absurdul caracterizează discursul auctorial urmuzian și pe cel al unor personaje caragialiene țăranii din Flăcău, Cum se înțeleg țăranii, Domnul și Feciorul din Căldură mare, Leonida, gazetarii, polițaii care întocmesc Procese-verbale niciodată, însă, pe cel al lui Caragiale însuși, ale cărui intervenții regizorale și contribuții narative sunt întotdeauna logice, clare, coerente, "potrivite" subiectului și net detașabile de "limba eroilor" săi. În ceea ce privește personajele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
stăpânirii asupra moșiei Provița. Provine de la voievodul Pătrașcu cel Bun (1554-1557), tatăl lui Mihai Viteazul, hrisovul datând din ultimul an al domniei acestuia, 1557 (între 1 septembrie - 31 decembrie): „Cu mila lui Dumnezeu, Io, Pătrașco-voievod, Domn a toată Țara Românească, feciorul marelui și prea bunului Radu Voievod, dat-am domnia mea această poruncă a domniei mele slugii domniei mele, anume Neagul și cu feciorii săi, câți Dumnezeu îi va dărui, ca să aibe a ține Ulițeștii toți și Provița, den apa Cricovului
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
1557 (între 1 septembrie - 31 decembrie): „Cu mila lui Dumnezeu, Io, Pătrașco-voievod, Domn a toată Țara Românească, feciorul marelui și prea bunului Radu Voievod, dat-am domnia mea această poruncă a domniei mele slugii domniei mele, anume Neagul și cu feciorii săi, câți Dumnezeu îi va dărui, ca să aibe a ține Ulițeștii toți și Provița, den apa Cricovului, până la Crivăț, pentru că iaște a lui dreaptă și veche moșie de la moșii lui”. În lucrarea „Marele Dicționar Geografic al României” se menționează ca
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
la „Lupta”, și unde discută strânsa legătură dintre politică și literatură, cu argumente luate din H. Taine, dar și cu altele din ideologia socialistă. Tot el publică versuri, inspirate din realitatea socială, și schițe, dintre care unele reluate în volumul Feciorul popei. Un articol despre naturalism și o severă, dar nedreaptă critică a poeziei lui Al. Macedonski, semnate Emil, îi aparțin, probabil, tot lui C. Mille. La partea literară sunt prezenți, de asemenea, Constantin C. Bacalbașa și Ioan Nădejde. R.Z
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286873_a_288202]
-
-așa de rău, chiar dacă n-ar fi stat mai mult de două ore la lucru. CORNWALL: Dar spune, cum ajunserăți la ceartă? OSWALD: Mojicul ast bătrîn, șir, cărui viața i-am cruțat-o pentru barba-i sura... KENT: Tu X, fecior de tîrfa, litera fără de noima! Milord, dacă-mi dați voie,-am să-l calc în picioare pe ticălosul into mortar and daub the wall of a jakes with hîm. Spare my gray beard, you wagtail CORNWALL: Peace, sirrah! You beastly
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
să folosești același tipar de construcție pentru a-ți exprima atitudinea, un tipar de forma: A de B → simpaticul/prostul de Ion, unde A = o trăsătură a lui B A de B Iată câteva exemple: • frumușica de Ioana, voinicul de fecior, înțeleapta de mama, fraiera de soră-mea, nebunul de profesor, căpiatul de Ion, disperata de maică-sa etc. • o frumusețe de copil, dulceața de fetiță, o bomboană de băiat, un bujor de fată; un bou de vânzător, capra de cumnată
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]