12,214 matches
-
în sistem... Vrem să spunem că noi vom arăta că metoda dă naștere doctrinei... Psihologia iacobinilor nu va mai avea ultimul cuvînt în enigma revoluționară: acesta va aparține sociologiei regimului democratic."37 Ecou la avertismentele lui Auguste Comte: "Cu cît filosofii devin mai complecși și mai particulari, cu atît este mai dificil să faci diferența între metodă și doctrină" (Curs de filosofie pozitivă, lecția 48). La fel, Jean-Paul Enthoven precizează cu privire la pozitivism: "Lupta pentru metodă e deja lupta pentru doctrină, pentru
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
o trădare, este o datorie. Divertismentul public nu mai este o distracție, e o încoronare. Se înțelege de ce pe Frederic II a putut să-l uimească faptul că "Un secol atît de filosofic a putut să fie atît de puțin filosof". Asta fiindcă era așa de mult că părea foarte puțin. Blandine Barret-Kriegel, în teza sa magistrală intitulată Istoricii și monarhia, a demontat multe din ideile încetățenite, în primul rînd pe acelea privind opoziția Fides/Intellectus, Cucernicie/Adevăr, care așază imperceptibil
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
limitele sale, chiar contestatare. Latina este limba sistemului, care-i înnobilează pe cei ce o folosesc și îi pune la adăpost de urmări. Erasmus devine cunoscut în latinește; Budé la fel (dar el își traduce în franceză De asse). Savanții, filosofii, diplomații vor scrie în latină și în secolul al XVII-lea (Descartes în parte, Leibniz, Spinoza etc.); și autorii micilor popoare nu dobîndesc o considerație internațională decît recurgînd la limba nobilă (dacă Shakespeare a rămas necunoscut pe continent e și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
1968. Eu am luat, de fapt, tiparul antediluvian al tezelor despre Feuerbach ale tînărului Marx tonul optimist și umanist prin care, rupînd cu materialismul speculativ al înaintașului său, Marx proclama mobilizarea generală sub noul standard al Praxis-ului. Pînă acum, filosofii n-au făcut decît să interpreteze lumea. Este vorba, de fapt, despre transformarea ei." Program magnific, căruia îi lipsea doar un mod de întrebuințare. Prin ce fel de mijloace practice să o transformi? Prin ce fel de medii și medieri
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
încerca să localizăm mai bine această zonă a joncțiunii: ea este cea care articulează opiniile și adeziunile. Încrucișări veșnice ale Leviathanilor vechi și noi: a dispune prin forță de materialitate și de suflet prin autoritate. De douăzeci și cinci de secole, toți filosofii politici au căzut de acord asupra acestei duble naturi, singurul lor loc comun, de altfel. Observație banală: să dispui de forță fizică nu înseamnă nimic, dar nu-i destul să nu-ți recunoști dreptul de a te folosi de ea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
fapt o dogmă, ca și înzestrarea spirituală a genului masculin). Vechiul paradox: ceea ce nu poate fi fondat prin rațiune întemeiază autoritatea politică. De aici și interesul său pentru opiniile care provoacă autoritate. Ce este opinia? Contrariul unei cunoașteri, va spune filosoful. Opinia este ceea ce eu cercetez; dovada că ea există este că o măsor, îi răspunde statisticianul, oracol suprem. Sociologul îi spune politologului că sondajul său, cu grila și cu postulatele de rigoare, este cel care produce opinia publică pe care
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
analogiei. Cu atît mai rău pentru reputația noastră academică. Pentru un istoric ideografic, care descrie cît mai îndeaproape o epocă, fără a căuta să înțeleagă ce aduce ea nou, practica asocierii la distanță este un joc al spiritului. Pentru un "filosof al istoriei" (cum îl numesc disprețuitor savanții istoriografi), este un joc rentabil, căci variația anacronică degajă invariabilitățile și diferențele. Și cum metafizicienii ne părăsesc, s-a făcut loc, la urma urmelor, pentru meta-istorici. Un joc pe care l-aș rezuma
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Gallimard), operă colectivă, au pus la încercare, aplicîndu-l unor obiecte precise (de la teatru la bicicletă), demersul de față. O colecție editorială (Le champ médiologique, Odile Jacob) a inaugurat drumul cercetărilor. O decadă la Cerisy-la-Salle a accelerat schimburile dintre cercetători și filosofi. O introducere în mediologie (PUF, 2000) a restrîns aplicarea regulilor și a accentuat subtilitățile specifice, mai analitic și poate mai metodic (la bază se află sinteza precoce, apoi anatomia explicativă). Pe scurt, s-a format întîi o intersecție, apoi un
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
precipită aceste posibilități creatoare către finaluri definite. Mai aproape de epoca modernă, Auguste Comte postulează o Religie a Omenirii, bazată pe o realitate transcendentă. I.3. Cunoașterea intensivă a spiritualității În ceea ce privește intuiția (Atman) am dori să precizăm cadrul epistemiologic dat de filosofi. Lucian Blaga o definea drept metoda prin care cunoști un lucru creându-l, prin care se identifică subiectul cu obiectul sau “scânteia Divină a geniului”. Tot la el găsim câteva referiri utile problemei de față și anume: - desfășurarea circulară a
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
la el găsim câteva referiri utile problemei de față și anume: - desfășurarea circulară a cunoașterii (cercul hermeneutic) cu repetarea ascendentă a ideilor; - legătura intuiție → inducție → deducție; (amplificare) (demonstrație) - posibilitatea surprinderii esenței lucrurilor prin: - viziune - mit - plăsmuire teoretică - stare religioasă. Marele filosof român realizează o clasificare a formelor de cunoaștere și de existență umană: 1. Cunoașterea: 1.1. paradisiacă - “fixarea” obiectului în întregime, în plan intuitiv; nu are curiozitate (nu se întreabă ce este dincolo de aparențe) 1.2. luciferică - caracteristică spiritului iscoditor
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
alternativ cu filmul vieții, episoadele excluzându-se reciproc ; era vorba deci de două activități ale conștiinței, ce nu pot avea loc deodată (alta ar fi situația dacă lumina ar fi de natură divină). Ca un ultim argument, putem arăta că filosofii indieni asociază cunoașterii, în general activității mentale, fenomene luminoase, fotisme, mergând până la a le identifica cu lumina . Dacă moartea nu este definitivă, ci doar aparentă, ansamblul corpurilor subtile va fi întors înapoi în corpul grosier, etapă sesizată de unii clarvăzători
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
Mare, arată în acest sens: “nimenea din oameni nu l’a văzut, nici poate (s.n.) să-l vază”. </footnote> atât pentru noi (finiții), cât și reciproc. Conform , “el nu poate fi cunoscut prin speculație mentală chiar de către cei mai mari filosofi și nici de către rishis (filosofi mistici, n.n.) și suras divini, persoane care cunosc conștiința divină”. Pentru că e vorba de relația finit −infinit, “nici învățătura, nici virtutea, nici sacrificiile nu apropie sufletul de Brahman. E ca și când omul s’ar sui pe
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
nimenea din oameni nu l’a văzut, nici poate (s.n.) să-l vază”. </footnote> atât pentru noi (finiții), cât și reciproc. Conform , “el nu poate fi cunoscut prin speculație mentală chiar de către cei mai mari filosofi și nici de către rishis (filosofi mistici, n.n.) și suras divini, persoane care cunosc conștiința divină”. Pentru că e vorba de relația finit −infinit, “nici învățătura, nici virtutea, nici sacrificiile nu apropie sufletul de Brahman. E ca și când omul s’ar sui pe munte ca să atingă cerul, cum
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
realist nu este greu a asocia acestui statut de Învățător, adică de zeu, pe toți aceia care reflectă Divinitatea infinită în specificul unui popor; precum Soarele se reflectă de fiecare dată întreg în mai multe vase cu apă (utilizând exemplul filosofului hindus) , dar diferit colorată. Putem aminti un Mahomed, un Zoroastru sau un Zamolxis, conform căreia “societatea este materia primă a Zeului” și mai mult, se identifică Zeul cu Societatea (E. Canetti consideră societatea ca un organism de sine stătător ), mai
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
socială a secolului al XIX-lea de cea a epocii precedente, Epoca Rațiunii" (Nisbet, 1993: 47). Robert Nisbet consideră că ideea de comunitate a fost în secolul al XIX-lea la fel de importantă ca cea de contract în Epoca Rațiunii. Atunci filosofii au folosit raționalitatea contractului pentru a da legitimitate relaționării sociale. Contractul era modelul pentru tot ce era bun și merita a fi apărat în societate. În secolul al XIX-lea vedem contractul pălind în fața simbolismului redescoperit al comunității. În multe
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Deși nu este menționată obligația față de comunitate și membrii acesteia, ea este implicită pentru fiecare membru. Sentimentul obligației pare a fi însă mai important decât obligația însăși. 2.5. Relația de comunitate Abordări ale comunității ca relație sunt prezente la filosofii comunitariști. Relația de comunitate presupune considerarea comunității ca entitate, ca formațiune socială. Sunt identificate trei modele de analiză. "În primul rând, exemplificarea, ca în enumerarea lui MacIntyre cu privire la "comunități cum ar fi familia, cartierul, orașul și tribul". În al doilea
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
și sentimente spațiale diferite, iar pe de altă parte, cum se poate menține în peisaje diferite o cultură fără a-și modifica viziunea spațială. Individul este solidar cu orizonturile spațial, respectiv temporal. Este o solidaritate organică cu acestea, cum spune filosoful român. Acestora li se adaugă dimensiunea axiologică. Astfel, nu este neapărat necesar ca solidarizarea organică față de un anumit orizont să coincidă cu cea axiologică. Alături de accentul axiologic, maniera în care inconștientul interpretează sensul mișcărilor posibile într-un orizont ne conduce
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
În spatele imaginii raționaliste a societății, în acea perioadă a existat întotdeauna imaginea indivizilor natural liberi. Omul era primordial, relaționarea secundară. Voința, aprobarea și contractul erau termenii-cheie în viziunea despre societate a legii naturale. Câteva comunități tradiționale au supraviețuit examinării de către filosofii legii naturale în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Familia a fost în general acceptată, un caz special fiind cel al Bisericii. Cât privește alte asociații, nicio milă nu se manifestă. Ghilde, corporații, mânăstiri, comune, rudenii, comunitatea sătească
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
comunitatea există și că putem trasa neîntrerupt lanțul formelor comunitare în istorie până astăzi. Este, de altfel, și convingerea noastră. "Modernitate, urbanizare și capitalism, toate păreau să amenințe modelul tradițional al vieții sociale. Pe măsură ce observau aceste procese, analiștii sociali și filosofii au început să discute problema comunității într-o manieră care a generat o dispută istorică. Cât de completă a fost ruptura cu trecutul? Care a fost natura acestei rupturi? Dacă ar fi să ia comunitatea vreo formă în circumstanțele sociale
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
într-adevăr prea departe. La începutul anilor '80, Taylor sublinia că teoria politică recentă în comunitate fusese ignorată. Tot atunci în SUA a apărut o nouă mișcare comunitaristă, ca răspuns la trei dezvoltări importante. A început ca o controversă între filosofi, inițiată de lucrarea After Virtue a lui Alasdair MacIntyre și de lucrarea Liberalism and the Limits of Justice a lui Michael Sandel, ambele publicate în 1982. Alături de alte scrieri, ele criticau premisele liberalismului, îndeosebi individualismul economic și politic, precum și ideea
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
norme sociale a contribuit poate la opțiunea lui Heliade. El intuise lirismul intrinsec al figurilor acestui limbaj datorită căruia literatura și-ar exercita, cu mai mare efect, funcția de comunicare ș( corijare a societății" (Sorohan, 1982, p.87). Heliade cerea filosofilor să coboare (n cetate, să cunoască realitatea crudă așa cum se prezintă ea, iar oamenilor politici să dea rom(nilor legi rom(nești, fără știrbirea datinilor străbune. "Cu legi ș( doctrine eterogene aduse sau imitate de din afară se pierde Rom
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
era preconizată ș( de cei pe care Heliade (( vedea ca reprezentanți ai ciocoilor, cei v(nduți intereselor străine. Diferența esențială era dată de tipul instituțiilor vizate. Pentru Heliade, societatea rom(nească trebuia așezată pe temelia instituțiilor originare "pe care (nsă filosoful adesea le inventează pur ș( simplu" (Ungureanu, 1988: 60). Pentru ceilalți, bazele erau reprezentate de structura instituțională a națiunilor europene. Proiectul heliadesc cuprindea o reconstrucție lingvistică, proiecte utopice, satira, pamfletul, utiliza ș( exacerba funcția morală a literaturii, sublinia fondul străbun
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
în perioada aceea, ca reacție față de excesele raționalismului. Una dintre consecințele discutabile ale raționalismului "revoluționar și democrat" a fost inflația legislativă. Ideea că prin votări de legi, condițiile vieții naționale pot fi ameliorate, este o idee pe care noi ca filosofi știm unde să o înrădăcinăm: în credința că rațiunea omenească, așa cum ea se exteriorizează în legi publice, poate să îmbunătățească realitatea socială" (Vianu, 1998: 350). Dar aceasta este o eroare, iar Vianu considera că epoca acesteia trecuse, simțind suflul fazei
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Walter Steinmeier, ministrul de Externe al Germaniei, precum și unii parlamentari europeni -, fie de premier Olli Rehn, comisarul european pentru extindere, Graham Watson, liderul ALDE, și baroana Emma Nicholson. 223 Jurnalul Național, 5 februarie 2007, interviu realizat de Gabriela Antoniu. 224 Filosoful englez considera, acum patru secole, că starea naturală a omenirii fiind "războiul tuturor împotriva tuturor" (bellum omnium contra omnes), "omul este lup pentru oameni" (homo homini lupus). Hobbes motiva apariția statului ca urmare a unui "contract social" care să pună
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
o succesiune ciclică între cele trei tipuri de cultură, senzorială (ce privilegiază valorile materiale, empirice, senzoriale), ideatică (ce pleacă de la premiza că natura realității este spirituală, imaterială și se centrează pe valori ce pot fi întâlnite în diverse religii și filosofii spirituale) și cultura idealistă (care este intermediară între primele două și face tranziția între ele, și care vede realitatea ca fiind atât de natură spirituală, cât și materială) (Sztompka, 1994, Biesanz și Biesanz, 1978, Schaefer, Lamm, 1994) Teoriile modernizării pornesc
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]