6,757 matches
-
principiul de autoritate să nu-l mai dețină, ca în trecut, biserica, ci să-l dețină știința și instituțiile ei" (T. Vianu, Filozofia culturii în Opere, vol. 8, p. 170). 193 L. Blaga, Fețele unui veac, p. 156. Considerând că filozoful francez, "întreprinde o acțiune de înlăturare a anarhiei din tărîmul ideilor", Blaga arată că același scop îl urmăreau și "reacționarii catolici", numai că ei, pentru a unifica ideile, "sacrificau științele", în timp ce Comte sacrifică imaginarul teologic și speculația metafizică în tentativa
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că astfel de momente extraordinare sunt "adaosurile-distrugătoare-de-tradiții la activitatea-constrânsă-de-tradiții a științei normale" (Structura revoluțiilor științifice, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1976, p. 49). Vezi și I, 2. 198 L. Blaga, Despre conștiința filozofică, pp. 126-127. Și E. Spranger constată că filozoful francez a cedat acestei tentații. Potrivit lui Spranger, întreaga mișcare pozitivistă, care inițial a respins religia transcendentă, n-a făcut până la urmă decât să creeze "o nouă religie a umanității pe fundamente sociologice și imanente". Aici Spranger face o interesantă comparație
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
să așeze definitiv filozofia pe făgașul științificității, în timp ce "autoîntemeierea" filozofiei în viziunea lui Dilthey presupune reluarea acestui proces o dată cu fiecare autor de Weltanschauung, ceea ce ne determină să o numim o filozofie a hiatusului repetabil. Ea apropie filozofia de artă, întrucât filozoful, ca și artistul, își creează un univers propriu, unic și ireductibil la altul. (Vezi și IV, 5, unde vom prezenta modelele aflate de originea celor trei perspective filozofice.) Însuși faptul că reformatorii n-au reușit să stabilească definitiv filozofia pe
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în faza strângerii de argumente în favoarea unei anumite idei de "continuitate" și, implicit, de "progres". Pentru a înțelege mai bine atitudinea lui Dilthey față de tema noastră, pornim de la exemplele unor caracterizări pe care el le face în Einleitung... în legătură cu diverși filozofi și diferite filozofii. Bunăoară, Protagoras este "întemeietorul teoriei relativismului percepțiilor"91; spiritul sceptic al școlii eleate "a transformat școala lui Heraclit [...] într-o arenă a scepticismului" care "a inundat apoi toată știința greacă", până ce aceasta "s-a apropiat astfel de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de argumente în favoarea unei anumite idei de "continuitate" și, implicit, de "progres". Pentru a înțelege mai bine atitudinea lui Dilthey față de tema noastră, pornim de la exemplele unor caracterizări pe care el le face în Einleitung... în legătură cu diverși filozofi și diferite filozofii. Bunăoară, Protagoras este "întemeietorul teoriei relativismului percepțiilor"91; spiritul sceptic al școlii eleate "a transformat școala lui Heraclit [...] într-o arenă a scepticismului" care "a inundat apoi toată știința greacă", până ce aceasta "s-a apropiat astfel de începuturile unei teorii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
aceasta era consecința previzibilă. "Conștiința istorică a caracterului finit al oricărui fenomen istoric, a oricărei stări umane sau sociale, a relativității oricărui fel de credință, este ultimul pas spre eliberarea omului", atunci când "spiritul se ridică deasupra păienjenișului gândirii dogmatice", afirmă filozoful german 106. Afirmațiile de mai sus nu trebuie să ne conducă însă nicidecum la ideea că autorul își abandonează constatările care-l împing spre concluzii relativiste. Conștiința istorică este doar punctul de plecare pentru o analiză lucidă a experiențelor nemulțumitoare
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cu ele cu tot. Exaltarea creativității ține de vocația demiurgică a romanticilor. Este în aceasta, poate, și un reflex al frustrării conceptuale resimțite de ei (vezi II, 2Ab). O asemenea atitudine ne amintește de Blaga. Deosebirea este aceea că la filozoful român accentele relativiste sunt întrucâtva mai apăsate decât în cazul lui Dilthey (vezi și II, 1Be). Relevând limitele cercetării istorice și, în plan mai general, ale interogației epistemologice, conștiința istorică nu are un efect inhibant asupra noastră, ci dimpotrivă constituie
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
referindu-se la Dilthey) și "construcția creatoare" (vezi II, 2Bf). Faptul că în configurația viziunii lui Dilthey este inclusă și "ideea regulativă" (Simmel și Freyer vorbesc, poate mai expresiv, despre un weltanschauliches Apriori vezi III, 4) ne întărește convingerea că filozoful german nu abandonează cu totul apriorismul, ci numai varianta lui kantiană. În schimb, în viziunea empiristă există numai doi factori: faptele și construcția, pentru că "o idee regulativă" ar scăpa de sub controlul faptelor. Schnädelbach notează că "dubla confruntare cu filozofia și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
asigurarea identității științelor istorice și a științelor spiritului în raport cu filozofia speculativă și științele naturii."123 Pentru a relua comparația pe care am făcut-o la începutul capitolului, vom spune acum că divizarea imperiului unei metafizici universale în teritorii autonome (în filozofii ale diverselor domenii) a condus la necesitatea unei autoadministrații locale. Prin aceste filozofii s-a încercat de fapt constituirea unor centre de putere, capabile să reorganizeze cercetarea științifică și să contracareze o atomizare ce devenea tot mai evidentă pe fondul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
este invariabil și etern în spatele unei diversități variabile și efemere. Dar "înainte de a trece la amănunte" ne avertiza Hegel -, trebuie să avem "o imagine de ansamblu", pentru că "altfel nu vom vedea întregul din pricina lor, pădurea din pricina copacilor și filozofia din pricina filozofilor". Cu alte cuvinte, este nevoie de o metafilozofie capabilă să deceleze faptele filozofice de cele nefilozofice și să le integreze într-o teorie coerentă. Pentru aceasta se cuvine să ne facem continuă Hegel o imagine despre "relația pe care fiecare
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Cu alte cuvinte, este nevoie de o metafilozofie capabilă să deceleze faptele filozofice de cele nefilozofice și să le integreze într-o teorie coerentă. Pentru aceasta se cuvine să ne facem continuă Hegel o imagine despre "relația pe care fiecare filozof o are cu planul generalității", întrucât spiritul reclamă "o reprezentare generală asupra scopului și menirii întregului". Pe de altă parte însă, "prin relația lor cu întregul", "părțile separate" nu au nicăieri o valoare mai mare decât în filozofie.128 Ca
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pune la îndemână istoria spiritului, cât și pentru a ne descurca ulterior în hățișul sistemelor filozofice (tipologizându-le, iar nu periodizându-le, precum Hegel). Credem că distincția strecurată în această paranteză este grăitoare în sine pentru demersurile diferite ale celor doi filozofi: tipologiile de factură pozitivistă trimit la o continuitate a formelor pe care le iau conținuturile condiționate individual, spațio-temporal și cultural în cazul lui Dilthey, pe când periodizările de esență (supra)istorist-romantică "trebuie să înfățișeze istoria ca un întreg ce progresează organic
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
für Eigentümlichkeiten", Schnädelbach consideră pe bună dreptate că Hegel mai era îndatorat "reprezentării tradiționale despre existența unei singure filozofii", pe când caracteristica secolului al XIX-lea ("die Epoche der Weltanschauungen", cum se exprimă comentatorul) este tocmai "reprezentarea esențialului în <<specificitatea>> diverselor filozofii". Drept urmare, acum Filozofia însăși care din punctul de vedere a lui Hegel nu putea aparține unui filozof sau altul "se dizolvă într-o pluralitate istorică de viziuni despre lume", adică în perspective individuale și unilaterale asupra întregului. Până și "proiectele
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
singure filozofii", pe când caracteristica secolului al XIX-lea ("die Epoche der Weltanschauungen", cum se exprimă comentatorul) este tocmai "reprezentarea esențialului în <<specificitatea>> diverselor filozofii". Drept urmare, acum Filozofia însăși care din punctul de vedere a lui Hegel nu putea aparține unui filozof sau altul "se dizolvă într-o pluralitate istorică de viziuni despre lume", adică în perspective individuale și unilaterale asupra întregului. Până și "proiectele filozofice noi" se declară de la bun început Weltanschauungen. Această gândire istorică se răsfrânge și asupra trecutului, astfel încât
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de "transformare" (prin "transformare" trebuie să înțelegem evoluție lăuntrică în cadrul unei "unități din istorie", iar nu progres prin și peste epoci, ca la Hegel) și de "ordonare" a sistemelor filozofice (s.n.). Fără a afla aceste lucruri, vom rămâne doar la filozofii, și nu vom avea o filozofie. Atunci însăși istoria filozofiei ar fi lipsită de omogenitate și coeziune, de o necesară unitate paradigmatică 137 o unitate asigurată pe cale genetică în virtutea imanenței propriilor forme de dezvoltare și a continuității acestora, și nu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
putem vorbi despre o continuitate a preocupărilor și a atitudinilor prin modul în care ele se referă la problema universală. Fiecare conștiință filozofică și determinație conceptuală a filozofiei se constituie într-o replică la un trecut filozofic: În primul rând, filozofii vizează în mod direct enigma vieții și a lumii; de aici izvorăsc conceptele pe care și le formează despre filozofie, iar orice poziție pe care o adoptă ulterior spiritul filozofic se raportează la această problemă fundamentală; orice lucrare filozofică viabilă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Considerăm în continuare că afirmația lui Schnädelbach este justă și aducem în favoarea ei următorul argument: spre deosebire de Hegel, Dilthey înfățișează și istoria preconceptului, geneza lui145. Bineînțeles, nu ne-am hazarda să susținem că în cazul lui Hegel preconceptele cu care operează filozoful au un caracter pur transcendent pogorându-se de-a dreptul din zona idealității într-o realitate pe care o însuflețesc: bunăoară, Fenomenologia spiritului ne determină să credem că și preconceptele hegeliene au propria lor istorie numai că în lucrările de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a cunoașterii" pe baze teleologice, Aristotel îi conferă filozofiei o nouă dimensiune: "ca unitate a științelor, ea reflectă conceptual corelația obiectivă a realității" (s.n.)148. În acest fel, Stagiritul îi subordonează filozofiei științele particulare. Dilthey vorbește în continuare despre "școlile filozofilor", unde "discuția asupra principiilor" era dublată de o cercetare pozitivă, care a asigurat coeziunea științelor particulare. Continuitatea acestor investigații a făcut ca aici "să se constituie în răstimpul câtorva generații un mare număr de științe ale naturii și ale spiritului
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
158. Chiar dacă așa cum se poate observa lesne multe dintre considerațiile de mai sus sunt valabile și-n privința lui Dilthey, noi susținem totuși ideea că Weltanschauung este un concept generic. Expresia concept generic ni se pare mai adecvată în cazul filozofului de care ne ocupăm. Ne justificăm opțiunea în felul următor: ) "conceptul genealogic" are o valabilitate limitată în timp159 și este mult mai fluctuant 160 decât cel generic, astfel încât el devine practic incompatibil cu spiritul viziunii lui Dilthey; ) el este prea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
haosul realității filozofice sub forma unor tipologii? După cum am mai precizat (vezi I, nota 185, ca și II, 2), procedând în acest mod, metafilozofia lui Dilthey nu face în fond decât "să se autoîntemeieze" (vezi și IV, 2), aidoma oricărei filozofii care se respectă și-și respectă statutul de gândire independentă în încercarea ei de a pune lucrurile într-o ordine rațională, și nu neapărat în ordinea Rațiunii adică în ordinea unui concept sistematic și coerent, fie el și personal. "Autoîntemeindu-se
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
este mai evidentă decât oricând în "filozofia contemporană", adaugă Dilthey. (Faptul se datorează, credem noi, atât mutațiilor pe care le-am menționat, cât și experienței sporite ai cărei beneficiari sunt cei ce au "privilegiul" unei perspective istorice mai ample decât filozofii din epocile anterioare). Spiritul creator continuă Dilthey poate depăși contradicția amintită numai atunci când înțelege că sistemul lui e doar "o componentă a unei corelații istorice", devenind astfel conștient că rezultatul pe care-l obține este unul "condiționat" de propriile lui
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
rândul ei, iar modul în care se achită de această sarcină prin fiecare dintre pozițiile pe care le adoptă este determinat de raportul ei cu întregul, precum și de situația culturală, de circumstanțele spațio-temporale, de condițiile de trai și profilul personalității filozofului. "De aceea, ea nu suportă delimitările rigide ale unui anumit obiect sau ale unei anumite metode"174, de fapt vrea să spună Dilthey ale unui obiect și metode unice. Ca pretutindeni la Dilthey, ne întâmpină și aici o viziune holistă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că la Dilthey întîlnim "formele deschise" ale romanticilor; or, paradigmele despre care vorbim sunt tocmai astfel de forme sau "uniformități ce apar în succesiune și simultaneitate", dacă e să recurgem la termenii specifici epistemologiei științelor pozitive. Judecând lucrurile în spiritul filozofului german, socotim că tipologiile în care se încadrează sistemele rămân, desigur, "închise", dar numai în afară față de celelalte "unități". (Ele sunt precum monadele lui Leibniz, "nu au ferestre"190. Lăsând deoparte plasticitatea imaginii de mai sus, suntem realmente tentați să
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
renasc cu forța unor modele, ceea ce demonstrează încă o dată și caracterul lor paradigmatic (vezi I, 2).193 În acest sens, Schnädelbach face o observație interesantă, enumerând printre consecințele "istoricizării filozofiei" "numeroasele renașteri ale sistemelor din trecut", fiindcă o mulțime de filozofi se redefinesc prin raportarea la filozofii mai vechi (neoaristotelici, neotomiști, neoleibnizieni, neokantieni, neofichteieni, neohegelieni, neomarxiști etc.). În zona științelor, un asemenea fenomen "se petrece aproape în exclusivitate pe tărîmul filozofiei", remarcă același autor; altminteri, "renașterile" sunt mai ales apanajul artelor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
demonstrează încă o dată și caracterul lor paradigmatic (vezi I, 2).193 În acest sens, Schnädelbach face o observație interesantă, enumerând printre consecințele "istoricizării filozofiei" "numeroasele renașteri ale sistemelor din trecut", fiindcă o mulțime de filozofi se redefinesc prin raportarea la filozofii mai vechi (neoaristotelici, neotomiști, neoleibnizieni, neokantieni, neofichteieni, neohegelieni, neomarxiști etc.). În zona științelor, un asemenea fenomen "se petrece aproape în exclusivitate pe tărîmul filozofiei", remarcă același autor; altminteri, "renașterile" sunt mai ales apanajul artelor.194 Fenomenul acestor renașteri îl determină
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]