4,485 matches
-
Începe să compună articolul în gând. Mai ales, să nu uite să sublinieze că asta se petrece într-o țară ca Franța! Infirmierele adjuncte vin să întrerupă redactarea articolului răzbunător și se-apucă să-i facă toaleta. În pat. Îi freacă pielea, care a ajuns să arate ca argăsită, cu niște mănuși umede, îi aplică talc, emulsii și creme, și la sfârșit, pe călcâie, pansamente. Tot hârșâindu-le de cearșafuri, le-a ros rău. Afară de decuparea chilotului, toaleta seamănă destul de bine
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să gătească, firește, nu feluri mitocosite pe îndelete, în stil românesc, și nici măcar feluri personalizate, ci grătar sau pește, făcute repede, la cuptor, și salate... Soțul ei se însărcinează să spele vasele. Prilej de măruntă harță conjugală: "Dar tu nu freci farfuriile?" El îi aruncă o privire furioasă: Evident, tot ce fac eu nu e bine!" Ce-o să se aleagă de el când ea n-o să mai fie aici? Se duce la consultația din octombrie. I se pune un scanner, destul de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu voce joasă, închidea cu grijă ușile, îl punea pe Ion să aducă pește, fructe, icre negre și tot ce se găsea mai bun prin împrejurimi. Se simțea vinovat, oricum, nu complet inocent. Poate că unii dintre camarazii lui, mai frecați cu politica, știau mai mult, dar nu vedea care dintre ei s-ar putea dovedi sensibil la acest soi de nenorocire. Vernea, poate? Un băiat fin și cultivat, discutau des despre muzică. Într-o dimineață, soarele își arătă, în sfârșit
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
lor, începând să pregătească ceaiul rusește, glumind pe seama mimetismului ei și a plăcerii pe care i-o stârnea asta. Totul părea în ordine când, peste un sfert de oră, șeful de gară și Nel, precedați de Hector, năvăliră în încăpere, frecându-și, înfrigurați, mâinile și cerând, cu strigăte mari, ceai să se încălzească. Li se făcu loc la masă și toată lumea gustă încântată din dulciurile aduse de Filip. Chiar și Hector și-a primit partea lui. Nel începu să povestească cum
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
la atac, Arcadi ridică paharul în cinstea ultimului romantic european, asupra poemelor căruia el și Margareta își plecaseră capetele, la fel ca și un anume cuplu pe care iubirea de lectură l-a dus la iubirea propriu-zisă: "Eminescu!" Ahile își frecă în sinea lui mâinile: soțul bănuitor ignora slăbiciunea lui pentru Petöfi, Margareta nu-i suflase o vorbă! Discreție de bun augur. Eminescu? Perfect, să luăm asta ca pe o politețe față de țara gazdă! Goli demn paharul în cinstea poetului național
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
subiect al Istoriei, mătură masa cu muchia palmei ca să arunce pe jos ceva dăunător: "Stalin!" Se aplecă într-o parte și scuipă în creștetul tătucului popoarelor înainte de a-l pocni cu călcâiul în plină mustață. De data asta, Ahile își frecă mâinile la propriu: din punctul de vedere al bazei teoretice, identitate de păreri! Dar, înainte de a ciocni, poetul maghiaro-român propuse pe nepusă masă și fără gând ascuns, căci deocamdată nu făcea altceva decât să stabilească principiile dezbaterii: "Petöfi, să nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
tocmai interpretează o melodie populară. Pe sub brazi, pe sub arini / C-o nevastă din vecini. Parcă ar fi plătită să incite la adulter! Oare nimeni nu-i controlează repertoriul? Găsesc nu ușor o masă. "O țuiculiță ca să ne încălzim", zice el, frecându-și mâinile pentru a-și arăta nerăbdarea. Vai, lupta contra alcoolismului interzice servirea băuturilor alcoolice fără mâncare. Chelnerul, burtos și jovial, surâde complice: "Toată lumea trebuie să mănânce, chiar și îndrăgostiții!" Se încruntă: ce pește! La, la, la, pe sub brazi. Și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sunt îmbrăcat în pijamale și halat, cățeii mă recunosc și au devenit cei mai buni prieteni, altfel m-ar fi atacat fără vreo remușcare. Geanta îmi atârnă greu pe umăr, se balansează regulat precum un pendul. Scoate un zgomot stresant frecându-se permanent, înainte și înapoi, de geaca albastră și scorțoasă, înghețată. O zi destul de frumoasă pentru un început de decembrie, se derulase surprinzător de călduță! De jur-împrejur, alei mărginite de garduri vii mă petreceau alene cu un galben-ruginiu copt și
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
se ardă șoricul. După pârlit, porcul era bine spălat. Din fântâna din mijlocul ogrăzii oamenii scoteau zeci de găleți de apă. Mama le mai aducea și câte o șaică cu apă caldă, căci gerul era năprasnic. Ajuta și dânsa la frecat porcul cu peria cea aspră. Acum puteam ieși și eu să privesc toată operațiunea, căci la tăiere nu aveam voie (prea guița și se văita bietul porc, Gheorghiță, cum îi spuneam noi). Mie îmi plăcea să ciupesc pe ici, pe
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
sora mea, erau în fiecare toamnă, de culoarea castanelor coapte. Când ieșeam duminicile în sat, căutam să-mi ascund mâinile, căci nu mă simțeam bine cu ele, așa "întunecate". Mama ne strivea câte-o lămâie și ne punea să ne frecăm cu ea mâinile. Se mai limpezeau oarecum... dar nu de tot. Prea le intrase mustul în piele. Mama ne lua în derâdere. Halal, domnișoare, cu mâinile murdare! Toamna și până la recolta nouă, aveam nuci din belșug. Mama le dădea de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
întâmplat? Ai găsit păpușoiul roșu? Arată-ni-l și nouă! N-am găsit nici un păpușoi roșu, nu știu unde stă ascuns, răspundeam eu necăjită. Așa se proceda: cine găsea un porumb cu boabe roșii, putea să se retragă la culcare. M-am frecat repede la ochi și am început mai cu sârg desfăcatul, doar, doar oi da și de "cel roșu". Sora mea, care era mai tăcută ca mine, muncea și-și vedea de treabă. Plăcerea și norocul au fost de partea ei
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
se acoperea cu un țol curat obrocul și se lăsa până a doua zi dimineață. Era un miros plăcut, de prospețime în întreaga casă. Dimineața, se scoteau rufele din obroc, se puneau în ciubăr, se opăreau cu uncrop și se frecau pe maglă, de două sau chiar trei ori, cu săpun (de casă). Pentru clătit, le duceam la râu, tot cu tărăboanța. Luam iarăși maiul și scăunelul și le băteam, până ce ieșeau albe ca zăpada. Acasă, le întindeam pe niște drughini
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
un bun creștin. — Atunci de unde știi cine sunt? Spuneai că ești străin și acum, dintr-odată, știi că sunt femeie și știi și cine anume... — Domniță, dacă-mi Îngăduiți să mă ridic, am să vă lămuresc totul. Simeon se ridică, frecându-și ușor genunchii: — Iată, e foarte simplu. De loc, mă trag de foarte de parte, tocmai de unde Danubiul, care izvorăște pe aici prin păr țile voastre, se varsă În marea cea mare. Pe la noi sunt munți și păduri ca și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
eu ligheanul în ritm cu ea. În felul acesta, plecând din fașa fiecărui perete, cu spatele spre centrul camerei, Silvia muia cârpa în lighean, spăla o porțiune, storcea cârpa deasupra ligheanului, până când a terminat și a făcut podeaua lună. În timp ce freca scândurile care începeau să strălucească de curățenie, broboane mari de sudoare îi alunecau de pe frunte pe nasul delicat, adunându-se ca niște mărgele diamantine și căzând sub formă de bobițe argintii la intervale egale. Din când în când îmi zâmbea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Iartă-mă, mama, că am stat cu Titi atât de mult la Amaradia. Dac-ai ști cum arăta... Lasă, îmi vei povesti altă dată. Mama ne-a tras lângă sobă, ne-a scos hainele ude, ne-a schimbat, ne-a frecat bine cu prosopul pe cap și ne-a uscat părul. Bapțea ne-a pregătit un ceai fierbinte și, aparent, totul se terminase cu bine. Dar, din păcate n-a fost așa. Nu. Pe vremea aceea, tata încă mai lucra în cadrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a adormit. Spre miezul nopții a început să facă temperatură. Febră din ce în ce mai mare. Aiura, striga, bolborosea frânturi de propoziții, cuvinte fără sens, gemea și se zvârcolea în așternut. Mama și tata erau disperați, îi ștergeau mereu transpirația de pe frunte, o frecau la tâmple cu oțet, îi puneau comprese reci. Bapțea stătea la picioarele ei înlemnită. Dimineață părinții au dus-o la spitalul din Craiova. Sora mea era într-o stare foarte gravă. După ce au consultat-o cu atenție, medicii au declarat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
un ocean de grâu cu tulpinile ușor aplecate sub greutatea spicelor aurii, mari și grele, gata pentru secerat. Doamne! Oare printr-un asemenea imens lan de grâu a trecut Iisus cu ucenicii săi într-o sâmbătă când, răzbiți de foame, frecau în palme spicele de grâu mâncând boabele? Cine știe?... Oricum, adaptând textul biblic la situația concretă de atunci și de acolo, afirmația lui Iisus mi se pare pe deplin justificată și perfect reală: Secerișul e mult, dar lucrătorii sunt puțini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
timp de lectură, frigul și întunericul, lipsa divertismentului, viața cenușie din comunism tocmai în anii cînd eram tînăr și doritor de diversitate. Deși am făcut un liceu de elită, cursurile erau alternate cu "practică" unde, uneori, nu făceam decît să frecăm cu bomfaierul sau pila niște piese de metal care nu serveau la nimic, supravegheați de niște tipi abrutizați care ne dădeau note în catalog după acuratețea cu care pileam. Nici să-i mituim nu era ușor, că le era frică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
direcți de-ai săi. Enumeră câteva dintre torturile la care au fost supuși: obligați să soarbă mâncarea fierbinte, bătuți individual, într-un crescendo continuu, întrucât echipele de agresori erau mereu schimbate sub pretextul că nu știau să bată, puși să frece podeaua sub greutatea unui bătăuș în cârcă. Popa l-a avut în fața sa la acest supliciu pe Romeo Proistosescu, căruia îi curgea sânge din cap, astfel că Popa ștergea încontinuu dâra lăsată de acesta. A doua zi au luat-o
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Țurcanu s-a repezit la el și l-a smuls de pe prici, târându-l în mijlocul camerei 4-spital. Amorțit de la poziția în care era obligat să stea, O. nu s-a ținut bine pe picioare și s-a prăbușit pe mozaic frecându-și gambele atunci când Țurcanu l-a lăsat din mână, stârnind ironia acestuia: ' Las că te dezmorțesc io, C.!'. A început să danseze pe pieptul lui, coborând în călcâie spre abdomen și apăsându-i permanent stomacul, ficatul, pancreasul și intestinele. O.
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
prietene! Apoi folosești deodorantul... - Și care-i treaba cu ligheanul? - Foarte simplă! Pui apă călduță în lighean, o mână de sare grunjoasă și apoi stai cu picioarele în baia aceasta cam vreo zece minute. - Și nu folosesc săpunul? Nu mă frec? - Aia ai făcut-o când te-ai spălat! Acum te purifici! Baia cu apă sărată de la mare... Îți amintește de ceva?... - Aha! Acum înțeleg unde bați... De ce n-ai spus așa de la început?! - Dacă tu te umfli în pene că
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
sânge m-a lipsit de ceea ce era mai bun. - Cum? 400 de rupii? Scump! Mult prea scump! Nicio problemă pentru comerciant: el umbla la raft și-mi expunea un sari de 250 de rupii. Eram satisfăcut de noul preț, îmi frecam mâinile mulțumit dar m-am văduvit, probabil, de calitate. Vedeți, am spus probabil, căci nu mai sunt sigur de nimic. Un sari cu adevărat bun, costă - aveam să aflu ulterior - undeva la 3000-4000 de rupii. Aceasta înseamnă 70-100$. Ce mai
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
castronel, deasupra unor semințe mici și verzi. Aveam să aflu de la ricșar că sunt bune pentru digestie. Ne-a făcut imediat și o demonstrație practică: a apucat o porție cu vârful degetelor, le-a pus în palmă și apoi lea frecat cu podul celeilalte până ce pleava s-a separat. A introdus semințele în gură, le-a mestecat și le-a înghițit. La fel am procedat și noi. Erau plăcute la gust! Satisfăcuți și sătui, am ieșit pentru alintul lui SHRI SURYA
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Aceasta e democrația. V.A. : Deci Iohannis ar fi un om avantajat în această cam‑ panie ? A.M.P. : Avantajat în ce sens ? Se luptă cu mafioții din presă, deci avantajat nu e. Dar profilul îl are. V.A. : CĂ e frecat de realitățile administrative și de cen‑ zura alegătorilor. A.M.P. : Da, da. Deci Iohannis e un om care a reușit să producă ceva ce se vede ; conduce de 14 ani un oraș de mare succes, top investiții, top absorbție de
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cîte două zile și două nopți; să fii pus să te îmbraci cu tot ce ai și apoi să ți se lege, de mîini și în spate, bagaje și greutăți de 20-40 kg, timp de 4-5 ore, pînă leșinai; să freci mozaicul, pînă la epuizare, înaintînd ca broasca, fără să-l atingi cu genunchii sau să freci pe jos în timp ce alții te călăreau; să salți ca mingea și să mergi în patru labe pînă la tinetă; să ți se acorde la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]