7,001 matches
-
a scăpat trabucul, care s-a rostogolit pe jos ei s-au oprit să vadă cum reacționează iar ministrul a sesizat că îl urmăreau. S-a aplecat și a ridicat trabucul, a suflat puțin peste el, a continuat să îl fumeze mergând mai departe și zâmbind către ei. Au analizat faza favorabil și de atunci, chiar dacă ministrul era în mașină, le făcea semn cu mâna și ei îi răspundeau gălăgioși. Avea mulți colegi dar cel mai mult s-a atașat de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
galbeni sclipeau, se sfâșiară urlând, își apucară beregățile, căzură unul peste altul și căutară zadarnic. Oamenii râdeau, asmuțindu-i cu alte bucăți pe care le zvârleau din ce în ce mai departe. Se lăsase răcoarea. La picioarele lor rămăsese doar o spuză roșie, pierită. Fumau sprijiniți în cozile lopeților. Erau osteniți și strânseră paiele rare din jur. Se lungiră unul câte unul pe pământ. Împrejur mirosea a bălegar încins. Începea o noapte liniștită. Câinii se ogorâră lângă gunoieri, îngenuncheară pe labele dinainte, mișcară cozile groase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și-i ademeneau în prăvăliile lor întunecoase. Lângă ei, olteni încinși cu brâie de piele, șoltici, vindeau mere iernatice, trăgând la cântar de sub priviri, sau se amestecau purtîndu-și cobilițele grele pe umeri ca jupânii adevărați ce se plimbau numai, privind, fumând și înțelegîndu-se din ochi în fața vitrinelor. Rafturile îți luau ochii, valuri de stambă prinse în pioneze amestecîndu-și culorile ca un curcubeu; mătăsuri lucioase, haine țepene pe manechine de lemn; pantofi lungi și unduiți ca niște pești; cuie subțiri ca acele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Erau mari, grași, cenușii ca fierul, cu cozile năpârlite. Alături, pungașii suceau babaroasele. Stăpânul mesteca zarurile în pumnul lui mare și negru și privea întunecat pământul bătătorit cu palmele. - Doi-doi! spuse Oacă și-și trecu mâneca zdrențuită pe sub nas. Ceilalți fumau pe vine împrejur, așteptîndu-și rândul. - Para-n coadă! - Șase-cinci... mormăi Nicu-Piele, aruncând în țărână un chiștoc uscat. Sandu zvârli un ban de doi lei și se mai căută în fundul nădragilor. Fruntea i se brobonase de sudoare. Își mișca repede spatele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
peticul bătătorit se adunau piesele de doi lei, grămadă. Paraschiv avea mână bună. Luase de trei ori și ăl bătrui se uită la el pe sub sprîncene: - Ai fermece-n labă, le potrivești, ai? Aruncară de câte două ori. Bozoncea pierdea și fuma otărît, trăgând fumuri dese pe nas, dintr-o Mărășească. Până spre ziuă, tot Gheorghe îi lăsă lefteri. Oacă adormise lângă ei și se zbuciuma în vise. Florea tot nu mai venea să le vândă pontul. În noaptea aia -lau cercetat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
oblon care acoperea fereastra și, în mijloc, masa scundă, plină de hârtii. Deasupra ardea lampa electrică cu picior lung, de porțelan, răspândind împrejur o lumină ostenită. Lucrurile abia se zăreau. Un miros greu de aer stătut plutea în odaie. Jupânul fuma. O dâră albastră, subțire, străvezie se ridica spre tavanul nevăzut. Peste hârtiile risipite pe masă, atârna o mână albă, mică, plină de inele, ca de femeie. Pe ea aluneca strălucirea lămpii. Domnul Vasiliu socotea cu un creion și, când 1
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mine? Iar scoase țigaretul lui, în care vârâse o Remesea. O aprinsese și în odaie se răspândise mirosul aromat al tutunului. Stere nu știa cum să înceapă. I-a povestit ce-a făcut de când plecase de la el. Jupânul asculta liniștit, fumând. Când terminase, privise multă vreme în gol, fără să spună nimic. Stere tăcuse încurcat. Târziu, Pandele rostise cu lene: - După câte înțeleg eu, ți-ai făcut și casă... - Da, casă de zid, cârciumă în față, odăi de dormit, magazii, tot
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și se lungea mulțumit, trăgând cu urechea la hîțele lui, care rumegau încă iarba grasă și umedă a gropii. Se împrietenise cu moș Leu, de păzea avutul primăriei la rampă. Ăsta era albit de bătrânețe, îndesat și iute la treabă. Fuma tot timpul 104 dintr-o pipă de lemn ars. Sfătos ca toți unchiașii, nu-i mai tăcea gura. Știa cîte-n lună și-n stele. Nu era singur. Ținea după el armăsari de prăsilă, dați de serviciul edilitar să ajute la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
supăra vreunul mai deștept: - De ce vă bateți joc, mă, de sufletul țâncului ăsta? De ce-l otrăviți? - Cine-l otrăvește?! îl învățăm! se făleau ăilalți. - Să știe de mic! Copiii erau însă deprinși cu toate relele. Ascundeau țigări prin buzunare și fumau pe maidan, câte doi-trei, pută se îngălbeneau la obraz. Aveau frați mai mari la care se uitau, cine să-i stăpînească? Bărbații erau plecați toată ziua la muncă, femeile cu treburile lor, ei slobozi. Fugeau de la școli, tot în câmpul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
celorlalți, ca unor dini. În noaptea aia, codoșul s-a dat lângă el. Era frig, frig. -La acoperit cu un strat de baligă: - Miroase, dar ține de cald, i-a spus. Ăștia fac pe oamenii subțiri, dar tremură bine... Gheorghe fuma întins pe spate, cu coatele în grămada de nisip. Alături mai mocnea încă un rest de foc. Rămăsese numai un miez fierbinte cât un ban, care pâlpâia. Lumina lui putină juca pe fețele ostenite ale pungașilor. Mînă-mică horcăia, Nicu-Piele se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
văzu, lovi bilele albe în grabă. Într-un colt, Sandu-Mînă-mică bea cu ucenicul. Gheorghe le-a făcut din ochi: Nu știm, nu ne cunoaștem!" La mesele din jur se juca table sau stos și chelnerii cărau cafele aromate negustorilor. Se fuma în draci și un miros acru de țigară ieftină otrăvea aerul. Florea a trecut pe lângă Paraschiv și i-a șoptit: - Stai lângă ușă și comandă ceva. Când o ieși cu bătaie, tu să spargi lampa și să te faci mort
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Fii atent și urmărește, Mizați, domnilor! Cu o cărămidă nu faci casă, Nici c-o floare primăvară, Dacă ți-e frică de baltă, Pește nu mănfnci, Ia frumos la-ntoarcere, Cum a luat și dom' plotonier-major... Sandu știa șmecheria, o fumase și i-a ciupit banii ginitorului de două ori. Când a înțeles fraierul, era prea târziu. Șutul i-a spus: - Mai învață, puișorule! Râdeau toți primprejur, și-au plecat mulțumiți. Se iviseră și niște sergenți pe la margine. La bariera Dudeștiului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu sete, se aplecau mai mult, înjurau și-i udau cu apă. Sergentul căra căldările una după alta. Îi lăsară cu spinările ca piftia, cam un ceas. Comisarul se înfuriase. Se răsti la ceilalți: - Trebuie să spună unul din ei! Fumară aruncând țigările arse pe jumătate. Îi ridicară apoi pe ladă ca pe doi saci și-i așezară spate la spate. - Aprinde cărbunii! ordonă șeful. Necunoscutul dezveli ligheanul și sergentul scoase un chibrit. Dădură foc. Gheorghe plângea cu capul în piept
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ce mai om... De la el am învățat multe. Eram ca tine, puriu, nu știam. Omul bătrân îți trebuie... Pe urmă, după ce-am tăiat la Ciucea... Ucenicul nu-l mai ascultă. Știa că minte, și lui îi ardea sufletul să fumeze o țigară. Un gardian striga la ei și-i număra. Le spusese numărul celulei la fiecare și pe urmă îi înghionti către o ușă înaltă. Paraschiv privi încă o dată curtea și zidurile. Peste clopotnița Văcăreștilor atârna o lună păguboasă... Aia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cailor loveau caldarâmul și în celelalte trăsuri se auzeau chiuiturile hoților. Lămpile albastre cu gaz aerian lăsau sub ele, pe trotuarele pustii, umbre albastre. Birjarii întrebau din când în cînd: - Încotro? - Înainte, făcea Gheorghe și iar se lăsa pe spate, fumând. - Dii! îndemnau vizitiii caii somnoroși. Răceala dimineții învinețise obrazul frumos al Didinei. Paraschiv nu-și mai lua ochii de pe ea. Într-un timp, ibovnica se întoarse cu frică și-l întrebă, trăgând cu ochiul la cel din poale: - Ce te-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
În spate, ăl bătrân se uita cu nepăsare în galantare. Provincialul a mai intrat, a mai 298 cumpărat ceva pentru ai săi, de acasă, vai de mama lui. Avea șoșoni de pâslă, călduroși, și un palton nou, cu gulerul bogat. Fuma liniștit și trăgea în piept aerul rece al zilei de iarnă. Manglitorii nu-l slăbeau. Unul înainte, altul pe urma lui. La un colț, o dată s-a oprit Paraschiv, s-a pipăit bine la piept și a început să strige
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bătrân, și lui Gheorghe, cât nu mai avea el puteri. Plângea Didina c-o pângăreau caramangiii, dar cel tânăr n-avea milă, că-l vânduse. Degeaba striga ea: - Nu mă lăsa, sufletu meu, că a ta sânt de-acu... Pungașul fuma numai, auzindu-i suspinele, $i-n carne îi creștea dorul după trupul ei, c-o iubea, dar trebuia s-o pedepsească pentru că nu venise când o chemase el si că-l dăduse starostelui. Praf i-au făcut rochia de mireasă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tu pentr-o comândare, am mințit ca totdeauna - în sfârșit, îți concede societatea mea serioasă de cioclu. Noi, Ieronim, ne-om duce în oraș... știu într-un loc vin bun, știi colea, phiu! om juca cărți cu alți frățiori, om fuma din lulele lungi cât ziua de azi și ne-om uita pe ferești la duduci! Se-nțelege că fără... - Se-nțelege. - Mă mir cine dracul te-a călugărit pe tine, blestematule Ieronime? - Mă mir cine dracul te-a călugărit pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pentr-o comândare, am mințit ca totdeauna - în sfârșit, îți concede societatea mea serioasă {EminescuOpVII 156} de cioclu. Noi, Ieronim, ne-om duce în oraș... știu într-un loc vin bun, știi colea, om juca cărți cu alți frățiori, om fuma din lulele lungi și ne-om uita pe ferești la duduci! Se-nțelege că fără... - Se-nțelege. - Mă mir cine dracul te-a călugărit pe tine, blestematule Ieronime? - Mă mir cine te-a călugărit pe tine, părinte! - Cine? Dracul. II
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
tu pentr-o comândare, am mințit ca totdeauna - în sfârșit, îți concede societatea mea serioasă, de cioclu. Noi, Ieronim, ne-om duce în oraș... știu într-un loc vin bun, știi colea, phiu! om juca cărți cu alți frățiori, om fuma din lulele lungi cât ziua de az și ne-om uita pe ferești la duduci! Se-nțelege că fără... - Se-nțelege. - Mă mir cine dracul te-a călugărit pe tine, blestematule Ieronime? - Mă mir cine dracul te-a călugărit pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ți-o las pe-a mea, de-i muri tu, moștenesc eu pe-a ta, și - atîta-i tot. Într-o noapte venisem la Toma. Luna strălucea afară și în casă nu era lumânare. Toma sta visând pe patul lui și fumând în lungi sorbituri din un ciubuc lung, și focul din lulea ardea pin întunericul odaiei ca un ochi de foc roșu ce-ar sclipi pin noapte. Eu stam lângă, fereastra deschisă, și priveam visând în fața cea palidă a lunei. În fața
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
printre grinzile cele lungi și afumate a tavanului, ce erau de coloarea cea mohorîtă-roșie [a] lemnului pârlit. Pe paturi erau saltele de paie și cergi de lână, la pământ o rogojină, pe care se tologeau colegii mei și jucau cărți, fumând din niște lulele puturoase un tutun ce făcea nesuferită atmosfera, și așa atât de mărginită a man sardei. Eram cu toții în vârsta aceea în care urli arii din opere, declami pasage din autorii clasici, faci poezii de amor, vrei să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
era mai senin și luna era mai moartă, nimica nu se mai auzea în pustia de zăpadă decât pocnetul șuierător, vâjâitor a cnutei de cazac plumbuite. Numai din când în când treceam pe lângă o colibă acoperită d[e] zăpadă, care fuma în pustiu. Acolo se schimbau caii. Am mers, am mers până ce am ajuns la satul sibiric unde era să mă colonize pe mine. Era aproape de marea înghețată. Aicea vînez: mi-am cumpărat din orașul sibiric patine cu cari colind pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Părul alb de la tâmple și de la ceafă era pieptănat în sus, poate cu prea multă îngrijire, spre a acoperi fruntea pleșuvă și naltă, ochii mari, suri, cu desăvârșire limpezi, se uitau cu o cuminție bunomă în norii ciubucului din care fuma, nasul avea o tăietură corectă și gura era desemnată cu o ironică fineță. O femeie nu - dar o fată s-ar mai fi putut înamora în el. Dacă fusese vreodată pasiune în sufletul acesta și îndoială, ele făcuse loc unei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
privință se poate interveni. Avem puterea de a diminua cantitățile importante de produse chimice, și nu numai, care ne invadează organismul. De asemenea, avem puterea de a alege aerul pe care îl respirăm, și pe aceea de a înceta să fumăm, de a ne limita consumul de alcool și cafea. În același timp, alegerea produselor naturale, a alimentelor biologice se află la latitudinea noastră. Bineînțeles, este nevoie de o oarecare voință pentru a ne hotărî să adoptăm noul mod de viață
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]