8,881 matches
-
Stejarii care nu puteau fi Încovoiați nici de cele mai puternice furtuni de vară Începură să se Îndoaie din trunchiuri. Șuierul se preschimbă Într-un geamăt uriaș, iar geamătul Într-un zgomot ciudat, ca al unui animal sălbatic, a cărui furie mătură totul În cale. * Și apoi vei vedea frunzele stejarilor Începând să miște fără vânt și apoi vei simți vântul iscându-se fără pricină și vârfurile arborilor aplecându-se sub puterea furtunii. Și vei ști că am ajuns... Alexandru Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Însuși și Încercând să treacă momente la care se gândise ani de-a rândul. - Cunoști semnalele noastre? Întrebă, uimit, Pietro. Tânărul luptător nu răspunse. Îl privi pe Alexandru, parcă flămând de timp, de viață, de propria lui viață furată de furia istoriei. Alexandru nu avu replică. Era copleșit de tot ce se Întâmplă. - Tata... repetă, parcă pentru el, Ștefănel. N-am mai auzit semnalul ăsta de o viață... de când eram mic... pe un deal... - Dealul Tudorei... spuse Alexandru. Eram Împreună... Ștefănel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Midhat nu se mișcau. - Midhat să vină imediat În fața mea!!! țipă sultanul, iar generalii din jurul lui Înțeleseră că stăpânul lumii Începea să se teamă. Midhat sosi și se Înclină. - Am ordonat atacul! țipă din nou Mahomed, cu glasul subțiat de furie. - Lumina Răsăritului... spuse Midhat, Înclinându-se din nou, nici un războinic nu va ataca mongolii atâta vreme cât se află lângă trupul lui Amir... moartea unui mare conducător nu poate fi murdărită... moartea e mai presus de noi, și dacă nu o respectăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se află lângă trupul lui Amir... moartea unui mare conducător nu poate fi murdărită... moartea e mai presus de noi, și dacă nu o respectăm, se va abate asupra noastră. Sultanul Îl trimise, cu un gest, Înapoi. Era livid de furie. Ceea ce se Întâmpla era imposibil. Dar mai avea o soluție. Cei mai sălbatici războinici. Cei care nu respectau nici viața, nici moartea. Achingiii. - Uluk bei, cu două mii de achingii, să ucidă mongolii lui Amir Baian și să continue atacul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu tresări. Anda se ridică În picioare. Era singurul care avea dreptul. Era primul care trebuie să decidă. El decidea totul. Înmormântarea. Locul. Ceremonia. Urmările. Iertarea. Sau răzbunarea. Anda era cel care putea porunci ca albastrul liniștii eterne să stingă furia oamenilor. Așa se Întâmpla de obicei. Fratele de sânge al celui ucis oprea revărsarea de mânie și reinstaura pacea. Dar gestul Marelui Maestru Întârzia. Bătrânul Uzjun privi În ochii lui. Și Înțelese. Dar continuă să aștepte. Instinctiv, mâna lui dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
O clipă se auzi doar foșnetul vântului prin păduri. Apoi Andà ridică brațul drept și spuse un singur cuvânt: - Răzbunare! Era formula sacră a celei mai aspre bătălii. Mongolii Își lipiră din nou frunțile de pământ, cu sufletele tresăltând de furie și de mândrie. Marele Maestru le dădea ultima șansă. Era un luptător, asemeni stăpânului lor, Amir Baian. Și nu ierta nimic. Nu avea În el nimic european. Nu respecta nici o religie care spunea că trebuie să Întorci și obrazul celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
redevenit ceea ce fusese: un extraordinar comandant. Grupuri de cercetare au fost trimise spre trecători. Din câte am aflat chiar de la el, situația lui Ștefan era critică. Încerca să elibereze Moldova doar cu o mână de oameni. Vlad era furios, iar furia Îi stătea bine. Se potrivea cu mișcările lui iuți, cu vocea lui ridicată, cu nerăbdarea lui. Vestea că unități ale lui Basarab Laiotă, domnitorul Țării Românești, se află În fața lui, i-a provocat o explozie de bucurie. Avea, În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mod uluitor de a răspunde, sufletește, unei porunci care venea parcă din interiorul lor. Ștefan le-a spus, la Suceava, doar atât: „Eliberați Moldova”. Sec, neutru, alb. Fără să țipe, fără să țină discursuri patriotice. Dar oamenii au simțit toată furia și durerea acelor cuvinte, fiindcă o aveau În ei. Și o eliberează, pas cu pas, ca niște plugari care au de arat un ogor și nu se opresc până nu ajung la capătul lui. Dar unde e capătul? M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o închipuire. Minunat instrument al inteligenței, pe care se cânta melodia poemului omenesc al civilizației, aventura extraordinară, pe care cosmul se miră el singur că o petrece. 63 Erau oprite la colțul bulevardului cu Calea Victoriei. Mini se prefăcu îngrozită de furia lui Nory și gata să fugă. Era semnalul despărțirei. își strânseră mina. Aprinsa feministă porni curajos printre rețelele vehiculelor, care se încîlcesc la acea încrucișare. Mini rămase un minut pe loc, învăluind, cu o privire plăcută, edificiul Cercului Militar, care
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
începuturile carierei ei tragice, până la acele culminări. Trecuse și asta! Se vindecase de arsuri, de lovituri, clar adio liniștea și binele de mai înainte! repeta cu naivitate Lina. Din orișice sau din nimic, Lenora se enerva. Era o stare de furie aproape permanentă. Lui Doru nu-i spunea nimic de-a dreptul, dar era destul să dorească el ceva pentru ca iritarea ei să izbucnească. Mâniile astea erau urmate de accese de melancolie. Doru 92 vroise cu orice preț să ducă pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Auzi, spirit! răcni Nory. Are trăsură și își plimbă copilul!. Pe cine supără, mă rog?. Siăbește-mă cu spiritele!. Copiii lui Mika-Le umblă pe jos. Era o aluzie la trecerea lui Mika-Le pe la Maternitate, iar pluralul venea probabil din faptul că furia făcea pe Nory să vadă multiplu. Greg, dintr-o elipsă îndemînatecă, prinse subiectul, așa cum îi venea mai bine. - Domnișoara Mika-Le umblă pe jos, e drept, ceea ce e o nedreptate. Diferența între surori e izbitoare! Dar Nory era pornită pe scandal
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mă doteze cu un pulover de-al bărbatului ei, pentru a mă ajuta să fac față temperaturii neprietenoase care se instalase. Bobiță era în conflict deschis și permanent cu sora și cumnatul meu, ei știau de ce, și-i lătra cu furie ori de câte ori aceștia intrau în curte sau treceau pe uliță. Cauza acestei inamiciții nu am aflat-o niciodată. Îmbrăcat cu puloverul primit de la Ileana treceam pe lângă locul în care Bobiță era legat și, fără veste, s-a repezit furios la picioarele
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ar fi putut să-și țină gura, dacă băiatul n-ar fi devenit un monstru. Pentru ea, acest fapt fusese evident încă din copilăria băiatului. Temperamentul lui necontrolat le dădea de furcă: scuipa, lovea cu piciorul și avea accese de furie când îndrăznea careva să-l pedepsească. I se dăruiseră haine scumpe, pe care însă le rupsese imediat, distrusese cu sălbăticie o cameră plină de jucării. Darurile țineau locul atenției și dragostei tatălui său, pe care acesta nu prea avea timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
amuzament sau de indiferență, păreau să-și etaleze individualitatea. Cum puteau oare? Ăsta era răspunsul. Asia supraaglomerată, unde individul nu avea nici o importanță. Se răsti la conducătorii de ricșă uluiți de pe stradă și simți asta ca pe o umbră a furiei lui Dumnezeu. Totul i se părea un afront, cu atât mai iritant, cu cât oamenii aceștia erau foarte servili față de alte forțe, precum banii, falsa religie, greutatea tradițiilor lor sau față de alți oameni albi care-i conduceau. Se întrebă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
întruchipeze forțele întunericului, toate la un loc, vizibile. A început să-i urască pe nemți din toate puterile. O vreme, au devenit subiectul unic al predicilor sale de la colț de stradă. Oamenii se adunau să-l vadă cum își manifestă furia față de răul făcut de neamț, holbându-se la acest vârtej de scuipat și pumni încleștați, lovind o dugheană de ceai din piață. Era pregătit chiar să treacă cu vederea activitățile oculte ale soției sale, mai ales că, după doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
marcați de veselia momentului, de comicul situației. Jonathan zâmbește și în timp ce face asta își dă seama că una din victime este chiar Astarte Chapel. Fata îngenunchează lângă bicicleta ei (acea bicicletă!) și începe să se luptă cu ea cu o furie nedisimulată. Apoi, de parcă mânată de soartă, ridică privirea și observă zâmbetul lui Jonathan, căruia îi aruncă o privire ce spune c-ar fi fericită să-l omoare, să-i îngoape trupul în pământ, să asigure continuitatea anotimpurilor. El încearcă rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
întreaga echipă în jurul focului. Ascultă o placă hârjâită cu imnuri galeze, o paranoia sâcâitoare care le învinge aversiunea față de cei din jur. Armele sunt alături, sprijinite de scaune sau le țin în poală. Este la amurg și toți fumează cu furie, obicei care a început pentru a alunga insectele, dar cu timpul a căpătat o intensitate atavistică, ușor isterică. Jonathan este primit cu înclinări din cap și mormăieli printre dinți. Morgan își trage scaunul să-i facă loc. Îi pun câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
strigat către Domnul și au zis: "Doamne, nu ne pierde din pricina vieții omului acestuia, și nu ne împovăra cu sînge nevinovat! Căci, Tu, Doamne, faci ce vrei!" 15. Apoi au luat pe Iona, și l-au aruncat în mare. Și furia mării s-a potolit. 16. Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică de Domnul, și au adus Domnului o jertfă, și I-au făcut juruințe. 17. Domnul a trimis un pește mare să înghită pe Iona, și Iona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
secret. La 1840, situația scăpase atât de mult de sub control, încât jumătate din Curte era alcătuită din persoane care fie erau ele însele dependente, fie erau partizanele unei politici care să legalizeze opiul. Sau erau și una și alta. De furie, tata a poruncit să se termine cu opiul odată pentru totdeauna. L-a însărcinat pe cel mai de încredere ministru al său să se ocupe de chestiunea aceasta... Majestatea Sa se uită la mine: Îi știi numele? — Împuternicitul Lin? Majestatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și i-am strâns mâinile lui Elgin în stilul chinez. M-am chinuit și am reușit să-mi țin sentimentele în frâu. Admir înțelepciunea cuvintelor sale de încheiere adresate lui Su Shun și Curții: „Dacă nu învățăm să ne stăpânim furia și vom continua cu ostilitățile, ne expunem unei catastrofe neașteptate. Trebuie să ne sfătuim oamenii din toată țara să acționeze în conformitate cu tratatele și să nu le permită străinilor să le încalce nici măcar un pic. În exprimarea noastră exterioară ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vocea, prințul Kung spune: — Eu mă voi ocupa. Treaba voastră e să vă purtați cât mai normal posibil. Nu vă faceți griji. Prințul Ch’un va fi în preajmă. Prințul Kung ne avertizează să ne așteptăm la o criză de furie din partea lui Su Shun. Vrea să fim pregătite pentru primirea unui document trimis de un inspector de justiție provincial pe nume Tung Yen-ts’un. El va face publice defectele lui Su Shun și ne va numi pe mine și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
adevăr, spune prințul Yee, mușcând momeala. Grija împărătesei Yehonala e îndreptățită. Ar trebui să separăm cele două parade, ceea ce nu ar fi o problemă. Se întoarce spre Su Shun, care se uită lung la el, cu ochii scăpărându-i de furie. Însă e prea târziu. Limba prințului Yee nu se oprește: Sugerez ca Parada Fericirii să meargă prima și Parada Mâhnirii să o urmeze la câteva mile distanță. — Se aprobă. Pun capacul înainte ca Su Shun să aibă ocazia să miroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
toarne cu găleata. În următoarele câteva zile, procesiunea noastră s-a întins într-o coloană din ce în ce mai lungă. Înainta cu greu prin noroiul bătut de ploile repetate. Pentru prima oară în viața ei, Nuharoo a pierdut controlul asupra machiajului său. De furie, ea dădea vina pe slujnicele care cărau oglinda, prea obosite ca să o mai țină nemișcată. Îmi era milă de servitoare. Oglinda cât o fereastră era prea mare și prea grea pentru ele. Potrivit iscoadelor, trecătorile mișunau de bandiți. Mă îngrijoram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
unii care nu-i supontau ironiile mușcătoare să-l bată, au spart becul din încăperea MAT-ului și au tăbărât pe el. L-au umplut de sânge, l-au tăiat pe obraji. Așa credeau ei. Când au aprins însă lumina, furia lor n-a mai cunoscut margini. Îl bătuseră și-l schilodiseră pe altul, pe unul dintre ei, în timp ce el, prietenul meu, se smulsese de sub grămadă și reușise să fugă. Cel care fusese luat... drept el l-a dat pe urmă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
îndelungat al mănușilor ca să nu-i altereze gingașa mână frigul clanței când rebegitul tată bătea în geam în viscol să i se deschidă ușa mai repede ne face parcă să-l vedem aievea pe marele Iancu cu mustața zbârlită de furie, năvălind pe ușă și strigînd: imbecilule! Iar fiul rânjind. Aici d. Șerban Cioculescu nu trebuie să fie indignat, dacă a fost, fiindcă amintirea e de preț. Cumințenia lui Luca Ion nu ne-a lăsat o amintire ca aceasta atât de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]