16,377 matches
-
să vină. Tatăl meu făcea din orice scandal. Era așa de greu. Frații mei erau mari, eu eram un pic mai mică însă mi-amintesc groaza pe care o trăiam. Mi-amintesc cum eu, stând la parter, adesea săream pe geam, mergeam la alți vecini și sunam la poliție, când tatăl meu făcea scandal, beat fiind. Era așa de greu. Mi-amintesc că Dan și Dana, frații mei mai mari, urmau să plece în anul I la Facultate, iar eu mă
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367389_a_368718]
-
i se taie picioarele de emoție. Se sprijinea de brațul lui Mircea să nu cadă. Nu mai putea articula nici un cuvânt. Era intimidată și neputincioasă de a mai păși mai departe spre amfitrionii ce o așteptau sub veranda încadrată de geamurile ornamentale de culoarea safirului. Și-a dat seama că locul ei nu-i printre aceste personaje impunătoare pe fața cărora se citea trufia omului ce face parte din clasa selectă a societății. Mircea o sprijini de braț și o îndemnă
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
un pat de crini, și am certitudinea că nu sunt singur, că ochiul lui Dumnezeu privește până în adâncurile gândurilor mele și mi-e rușine de Dumnezeu să accept gânduri ticăloase, răutacioase sau de dușmănie. În Cluj, la miezul nopții, deschideam geamul și stăteam cu fața la oraș, gândindu-mă la frații mei, la toți cei ce purtau chip de om, indiferent de credința sau necredința lor, căci în jurul meu trăiau 400.000 de oameni. Mii de inimi băteau într-un ritm, de parcă se
SCRISOARE DESCHISA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366746_a_368075]
-
un tei, toate tristețile lumii stau ascunse-n ochii ei. Se gândește neîncetat la căsuța ei umilă ce i-au vânduto copiii ca să-și construiască vilă. Dar în vilă n-are loc, i-au făcut lângă grădină cămăruță cu un geam să privească spre lumină. “Fii, măicuță mulțumită să ne-ajuți pe fiecare! Cine astăzi ți-ar mai da farfuria cu mâncare? Că dacă ai îmbătrânit nu este a noastră vina, vila se-ntreține greu și vrem să schimbăm mașina.!” În
FOTOGRAFIE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366855_a_368184]
-
eu. Nu, nu se poate! Fata a făcut doi pași în întâmpinarea „ leului”. „Mielul vine la jertfire!” mi-am zis. Într-o fracțiune de secundă un strigăt ascuțit a făcut să se cutremure tot biroul. Am avut impresia că și geamurile de la vitrine au început să vibreze, amplificând vocea fetei într-un tremolo de soprană. - Ți-am spus că mama are nevoie, urgent, de o sută de lei! O liniște de mormânt a cuprins încăperea. Am rămas cu gura căscată. „Leul
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
Acasa > Manuscris > Jurnal > JURNALUL UNUI OM NEÎNSEMNAT (FRAGMENTE) Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 205 din 24 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Profil: Ion Dorel Enache Andreiași(1948-2008) Jurnalul unui om neînsemnat (spicuiri) ...În zarzărul care crește în fața geamului de la bucătărie, în fiecare an pe timpul acesta își face cuib pentru a cloci, o pereche de turturele. Și anu-ăsta sunt prezente și nu aș fi pomenit dacă ieri nu aș fi stat mai mult să le observ. Turturica, nemișcată precum
JURNALUL UNUI OM NEÎNSEMNAT (FRAGMENTE) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366910_a_368239]
-
eu n-am văzut nimic) mă așteptam să facă niște semne cu pixul pe foaie. - ale dracului aparate, toate se strică. hai să faci o radiografie! a scos filmul și tot îl privea la un aparat, apoi a mers la geam și se uita prin el în zare. - curat lucru, azi nimic nu merge. - ce mai merge în țara asta, domn’ doctor? - zic eu, să-i țin hangul. - nimic, nimic, nimica... - ba da, mai merge ceva, și încă merge foarte bine
AM FOST IERI LA DOCTOR de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366923_a_368252]
-
și toamna-i sub pământ mai plouă pe sub streșini și-n casă bate vânt, focul e stins în vatră, e rece și e frig scot capul pe fereastră la lună vreau să strig, dar luna-i agățată în pomul de la geam în bradul de Crăciun e globul de pe ram. Referință Bibliografică: anotimp / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2145, Anul VI, 14 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stejărel Ionescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ANOTIMP de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367573_a_368902]
-
Acolo unde adânc a săpat regret ... Doruri creionate printre rânduri în poeme. Am strâns la pieptul nopții lacrimi Vise veștede de al toamnei frig Destine frânte, plânsul unei inimi Dar am sperat când îmi dorem să țip. Am așteptat la geam prin nopți pierdute Cu dragostea ce a mocnit adânc în mine Dorind iubite ochii-ți triști să-ți sărute Și neliniștea ce mi-o porți ades cu tine. Mă văd rătăcind prin visele tale cernite Cu gândul meu viscolit ades
GÂND DE TOAMNĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367571_a_368900]
-
făuresc din vise eternitatea. (A se vedea și 51, 56, 65 etc.) De aici, din reveria acestei nesfârșiri, decurg profunzimile lumii de jos. Precum în acest catren memorabil: 44 am un păianjen în casă, tata i-a țesut pânză la geam. Și, tot de aici, o pulverizare suprarealistă în structurile textuale, ca după explozia unei revolte a sensurilor: 77 casa ta era peste mătură cojile îți stăteau între dinți, maldăre de gunoi peste tot, un câine scheuna spre o pisică ce
EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367565_a_368894]
-
și caiete. În odaia vecină, erau două fotolii goale, neatinse de nimeni, în care nu îndrăznea să se odihnească cineva din ele. La Radio Moldova se difuza muzică nocturnă cu cele mai minunate șlagăre, pănă la ora 02.00. În geam, bătea luna torențială, din cauza ninsorii ce izbucnise, ca o avalanșă de lumini albe, sclipitoare. Era distantă regina nopții, dar în același timp, atât de aproape și deloc familiară. Lilia Manole Referință Bibliografică: DRAGOSTEA, DELOC FAMILIARĂ / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN
DRAGOSTEA, DELOC FAMILIARĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367660_a_368989]
-
înghețat, își recunoaște neputința, Organele, în fața morții, se dovedesc niște pramatii, Iar anticorpii de speranță îmi părăsesc pe rând ființă. Din vise scurte, transhumate rămâne pumnul de cenușă, Un răsărit târziu de soare, atinge, maltratează pleoapa Acum o să cobor pe geam, desi intrat am fost pe ușă, Sub valsul pașilor greoi, îmi sap de unul singur groapă. Un înger negru, scos din lut, își caută timid lumină, Din crucea morții timpurii, rămâne doar orizontală, Ventriculul din mușchiul greu, acceptă până și
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
spasmic, înghețat, își recunoaște neputința,Organele, în fața morții, se dovedesc niște pramatii,Iar anticorpii de speranță îmi părăsesc pe rând fiinta.Din vise scurte, transhumate rămâne pumnul de cenușă,Un răsărit târziu de soare, atinge, maltratează pleoapaAcum o să cobor pe geam, desi intrat am fost pe ușă,Sub valsul pașilor greoi, îmi sap de unul singur groapa.Un înger negru, scos din lut, își caută timid lumină,Din crucea morții timpurii, rămâne doar orizontală,Ventriculul din mușchiul greu, acceptă până și
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
ar fi cel mai frumos lucru din viața dumneavoastră? Păi, care? Tot visele și realizarea lor! Visele legate de familia mea și, în primul rând, de Bik. Distinsă Doamnă - vă admir pentru visele dumneavoastră ! Vă mulțumesc! Dau să plec... Prin geamul spart, pătrunde în salon un sunet de claxon, sau de trompetă și pe lângă măslinul cu frunze brumate, de-afară, trec un măr cu aripi și o bicicletă care plutește în aer... Din ceașca cu zaț negru-maroniu, zaț rece și inert
PRIN ABURUL CAFELEI DE ELRON de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367640_a_368969]
-
uscați, care omorau materia, ca și pe unii studenți. In ce mă privește, mă apăram de astfel de dascăli, fără chemare și fără „șarm”! In felul meu. Dacă se-ntâmpla să vin la așa ceva, atunci stăteam și mă uitam pe geam, ori la vreo colegă, ori mă gândeam la „nemurirea sufletului. Apoi, nu o dată, având formal caietul deschis în față, mai însăilam niște versuri, uneori ieșea ceva, alteori mă simțeam umilit de neputința mea imediată, dar neînfrînt. Nu întotdeauna, cred, știam
ÎNTÂLNIRILE MELE CU... „DIAVOLII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367704_a_369033]
-
turnului Primăriei de cu secole în urmă. Iar duminica, spațiul Pieței Sfatului și al odăilor înaltului judecător se umplea(ca, de altfel, întreaga așezare) de dangătul sărbătoresc și de smerenie al clopotelor Bisericii Negre. Acum, în aceeași străveche încăpere, cu geamurile nedeschise, nu se-aud aceste plutiri sonore, cu-adânc ecou și sens, dar atunci muzica lor înălța firea și dădea preț existenței. De fapt, Piața Sfatului e - după cum se știe - doar o parte a orașului, care-l subliniază mai accentuat
CA LA TEATRU, MADAM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367708_a_369037]
-
degeaba Și ruga celor smeriți împlinită Pentru neamul ce va să vie scrie Calea celor flămânzi nu-i infinită Că anii Tăi Doamne sunt din neam în neam Nu-mi lua lumina din poezie Mai lasă-mi gândirea întreagă la geam PSALMUL 102 Binecuvântează suflete al meu Numele cel sfânt din cer cu petale Pe cel ce vindecă bolile tale Milostiv prin veac când ești singur la greu După distanța dintre cer și pământ A întărit Domnul mila Lui prin veac
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (4) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367736_a_369065]
-
Și numele cel sfânt al Său lăudați Pe Domnul strigați fața Lui căutați De minunile Lui să vă amintiți Și-a adus aminte-n veac de legământ Porunca Sa într-o mie de neamuri De Cuvântul dat din ceruri de geamuri Cu legătură veșnică pe pământ Au și trecut de la un neam la altul De la împărăție la alt popor Prin cuvântul ce sfânt au făcut saltul Urgie mare s-a produs pe pământ Moise prin pustiu devine călător Evreii respectă sfântul
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (4) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367736_a_369065]
-
văzut și ne-au pârât la matale e nea Ilie al lu’ Cloță, nea Mitu al lu’ Baibarac și nea Jan al lu’ Găoază. Atunci ne-am gândit noi să ne răzbunăm pe ei. Eu am propus să le spargem geamurile cu praștia, Afaceristu’ a zis că să le vopsim porțile cu căcat iar Hapciurică a propus să le dăm foc cu cocteiluri Mototol... —Molotov, băi prostule! l-a întrerupt Hapciurică. —Taci, păduche! a intervenit Afaceristu’, lasă-l să spună, că
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
ai face un duș și m-ai aștepta peste două ore? Te iau cu mașina și vorbim la o cafea. − Ok! Tânăra schiță un salut cu mâna grăbindu-se spre ieșire. Bărbatul o urmări nepăsător până ce silueta ei dispăru în spatele geamului fumuriu. Pentru prima dată se întreba cum o cheamă de fapt pe această stagiară. Dacă are un an de când a venit în judecătorie. Știa că este de undeva din zona Trotușului. Avea un aer proaspăt și tineresc, de copilă chiar
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
A TRECUT (ESEU) Autor: Ștefan Lucian Mureșanu Publicat în: Ediția nr. 212 din 31 iulie 2011 Toate Articolele Autorului DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT? de Ștefan Lucian MUREȘANU Fulgi mari se jucaseră în văzduh, bătând toată ziua în geamurile prăfuite ale camerei mele de lucru.. Rece și transpirată ziua trecuse, înclinându-se maiestuos nopții, care punea stăpânire peste Bucureștiul zdrențuit de neliniști și păreri îngrozite de trăire neclară. Strada locuinței mele zăcea nemișcată, acoperită de valtrapurile ude ale neputinței
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
liniște și răbdare, față de tot răul impus vieții de fiecare zi, a celor care au prins, prin vrerea unora dintre noi să țină, până la noile alegeri, frâiele trăsurii țării noastre. Eram oare pregătit să înțeleg rolul acestor lacrimi prelinse pe geamurile camerei? M-am ridicat de la biroul meu, lăsându-mi cartea și ochelarii, nu înainte de a-mi salva toate înscrisurile de pe ecranul monitorului. Îmi împreunasem mâinile și priveam în noapte strada prin fereastra a căror geamuri, prinse în tocurile albe ale
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
rolul acestor lacrimi prelinse pe geamurile camerei? M-am ridicat de la biroul meu, lăsându-mi cartea și ochelarii, nu înainte de a-mi salva toate înscrisurile de pe ecranul monitorului. Îmi împreunasem mâinile și priveam în noapte strada prin fereastra a căror geamuri, prinse în tocurile albe ale termopanelor la modă, îmi dădeau libertatea, aparentă, de a vedea ce se petrece dincolo de spațiul meu protector. Câți pași nu or fi bătut această stradă, legându-se în destin cu praful, pietrele sau asfaltul, pe
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
pe trotuar cu capul sprijinit de o lespede. Nu mișca, privea doar cum mașinile luxoase, ce îi treceau prin fața ochilor împăienjeniți de durere, îl luminau cu farurile lor orbitoare, nesinchisindu-se nicicum să staționeze o clipă și unde din dreptul geamului coborât să îl întrebe ce are. Nici oamenii, care au trecut pe lângă el, nu au binevoit să se oprească, din drumul lor plin de griji și de nevoi, să-i privească fața plină de durere. Zăcea, trecându-și prin minte
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
cântam fără să ne pese că lumea ne privea indiferentă, dar fericirea noastră ascundea foamea, înjosirea, munca, supunerea la care eram zilnic prezente fără voia noastră și faptul că familiile noastre au decis pentru noi. Mi-am așezat capul pe geamul înghețat și priveam în urma trenului fără să mă gândesc la ceva anume. Mă trezeam după minute întregi că priveam către ceva de-afară fără să-mi dau seama ce fac. În jurul meu colegele continuau să cânte ori să se certe
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]