4,151 matches
-
căutat de umflătura din spatele urechii și, tocmai pentru că n-a găsit-o, a Început să-mi vorbească. Îl chema Bulut și mi-a zis că nu era nici o punte de pământ care să ducă spre Apus dar că, de când cu Gerul cel Greu, sigur aveam să dau peste o punte de zăpezi și gheață, tocmai bună ca să mergem mai departe până pe un tărâm În care era numai zi sau numai noapte, așa de Împotmolit se târa soarele În văzduh... - N-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
luptători din aceia sprinteni, dintre cei ce țopăiseră precum caprele negre. - El e Krog, nepotul de soră al Psarei. El e ucigașul de care v-am spus dintotdeauna, și pentru el v-au ales sorții când am fugit din calea Gerului. Știți ce aveți de făcut, așa că nu ne faceți neamul de râs. Prăpădiților li se lungiră fețele, cât erau ei de vânjoși. Oftând, se uitară o vreme unii la alții, apoi Își strigară femeile și rămaseră alături de noi, cu lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fierbeau Înainte să-l bea. I-am chemat pe toți, am fiert vinul și l-am trecut de la unul la altul. Începusem să mă Înveselesc și nu-mi mai păsa nici de Moru, nici de Tatăl, nici de urmăritori. Nici Gerul care venea dinspre mare nu mă mai pișca. Era bine și nu mă mai interesa nimic. Mă străduiam să mă gândesc la Siloa și atât - oare ce fel de copil avea? Ce nume Îi dăduse? Of, of... Oare cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din urmă. - Las’ c-o să vină alți Gemeni, zise Barra. L-am privit pe Tek - el știa cel mai bine rosturile pe aceste meleaguri. - Un ghețar atât de mare ca Gemenii, apare tare rar. E drept că acum e din ce În ce mai Ger și că ghețarii se nasc mai ușor, dar peste o vreme, apa o să se schimbe, că așa se Întâmplă când se Întețește frigul. Atunci, chiar dacă o să apară alți Gemeni, marea n-o să-i mai ducă spre Miazăzi. Eu zic că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că vremurile lui fuseseră altfel decât vremurile de acum și că ce lăsase el nu se mai potrivea cu nimic, ba că nici chiar viu dacă ar fi fost n-ar fi știut ce să facă acum, când se apropia Gerul cel Greu și că, una peste alta, aveam nevoie de alt Tată. Mirat de povestea lui, i-am spus: - Și când te gândești că totul a pornit de la vorbe, măi Barra, măi. Moru și cu mine doream doar să Împărțim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pofteau ca fiecare neam să vorbească pe limba lui. Da, nu era Barra omul care să priceapă unde băteam căci, odată se Îmbujoră și Începu să zică, furios: - Cum să vorbească fiece neam pe limba lui, tocmai acum când vine Gerul cel Greu? Cum o să ne Înțelegem la sfârșit, când cine știe câți dintre noi or să mai rămână vii? Dacă n-o să rămână decât doi dintr-un neam și alți doi din alt neam, și tot așa până se va strânge toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-i mai Încetinim nițel? De ce să moară și de-ai lor și de-ai noștri, puhoaie, și nu doar Scept? O să fie nevoie de oameni mulți, de femei și mai multe, ba chiar și de prunci, atunci când s-o porni Gerul cel Greu. L-am văzut pe Barra cum Înțepenește. Se uita la toată lumea aia care trebăluia pe țărm și se mira nespus: cum să câștigi o luptă de sânge, ucigând un singur om - pe Scept, adică? Începu să zâmbească, Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Gemeni, se Întrezărea o pâclă cenușie pe care o știam cu toții - era semn de ninsoare apropiată. Lucrul acesta Îi Înspăimântă peste măsură pe vânătorii lui Tek, care ne tot spuneau că e semn tare rău. După ei, era neîndoios că Gerul cel Greu se apropia căci, pe vremea asta, trebuia să se Încălzească, nu să vină iarna. Auzindu-i, Logon, Barra și cu mine, ne miram din ce În ce căci, după cum știam noi, de acum chiar trebuia să Înceapă iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
niciodată. Doar puțin să-ți dea ghes aripa fricii sau răsuflarea morții, că amintirile astea vechi, Îngropate cu mult dincolo de cuvinte, săpate adânc În oasele și sângele tău, prind iarăși viață. Pielea ți se face de găină, simți pe spinare gerul exodului nostru, inima ți se strânge de tot frigul pe care l-au Îndurat Krog și ai lui În călătoria peste puntea de gheață, măruntaiele ți se chircesc și ai fi În stare să dai afară tot ce-ai mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am văzut nori mărunți adunați În pâlcuri. Cât despre puntea de gheață, ea se Întinde la nesfârșit către Apus. Ne-am continuat drumul de-a lungul punții de gheață. Nopțile se lungeau din ce În ce dar, cu toate astea, Gerul se Înmuia. Norul acela rău și Înghețat părea Încă să ne pândească de departe, dindărătul nostru. Pe măsură ce mergeam, zăream cum pământul pe care Îl lăsasem În urmă, se Întindea spre Miazănoapte, la nesfârșit parcă, după cum ne spusese Kikil. După ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe ghețarii mărunți. Chiar și așa, cei mai mulți dintre ei n-au mai ajuns până la noi. Începură cârtelile. Câțiva Întrebau În gura mare ce fel de urmaș al Tatălui era acela care nu era În stare să-și scoată neamul din Ger, căci cei mai mulți credeau că Gerul cel Greu era tocmai cel din jurul nostru. Știam că nu era așa și cuvintele au fost cele care m-au scos la liman - le-am spus că nici Tatăl nu-i scăpase pe toți ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
așa, cei mai mulți dintre ei n-au mai ajuns până la noi. Începură cârtelile. Câțiva Întrebau În gura mare ce fel de urmaș al Tatălui era acela care nu era În stare să-și scoată neamul din Ger, căci cei mai mulți credeau că Gerul cel Greu era tocmai cel din jurul nostru. Știam că nu era așa și cuvintele au fost cele care m-au scos la liman - le-am spus că nici Tatăl nu-i scăpase pe toți ai lui din Ceața Adâncă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mare pe stăpânul vorbei. Ce zici ? Se opri nițel, uitându-se la pâlcul de nori ce se aduna spre Miazănoapte. - Hmm... Se strică vremea. Iar norul celălalt, Îmi arătă el norul uriaș pe sub care trecuserăm, dă să crească din nou. Gerul cel Greu va veni, măi Krog, iar partea astălaltă, cu vorbele pe care trebuie să le rostim cu toții la fel, o cred din tot sufletul. Numai eu știu cât de mult rău poate să facă un Ger din ăsta năprasnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
crească din nou. Gerul cel Greu va veni, măi Krog, iar partea astălaltă, cu vorbele pe care trebuie să le rostim cu toții la fel, o cred din tot sufletul. Numai eu știu cât de mult rău poate să facă un Ger din ăsta năprasnic. Of, of, oamenii și femeile vor trebui să vorbească aceeași limbă În timpul urgiei. Pe de altă parte, văd că oamenii vorbesc acum tot mai mult despre Tatăl, și vreau să fiu și eu poftit la masa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-ți răspund cumva la fel, dar nu știu cum, am recunoscut. Iar Gupal: - Fă-mi o urare. Urare. Să-i spun ceva de bine. Ceva care să-i placă numai pentru că i-o zic. Ceva numai din vorbe. - Să nu te calce Gerul cel Greu, am zis. Oamenii lui prinseră să mormăie, În timp ce fața lui Gupal se lățea Într-un zâmbet. E ceva cu zâmbetul ăsta, mi-am spus. Zâmbetul ăsta e greșit, mi-am spus din nou, străduindu-mă să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trezit că Îi zâmbesc În același fel: fața mea zâmbea, dar fără gând de zâmbet, ci doar pentru că asta aștepta Gupal. - N-am mai auzit asemenea urare, reluă el, dar tare mult ne-am bucura dacă nu ne-ar călca Gerul cel Greu. Crezi că s-ar putea să scăpăm? Cum să scape? Nimeni n-avea să scape de Gerul Cel Greu, dar m-am trezit cum rostesc ceea ce Gupal și ai lui doreau să audă: - De ce să nu se poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aștepta Gupal. - N-am mai auzit asemenea urare, reluă el, dar tare mult ne-am bucura dacă nu ne-ar călca Gerul cel Greu. Crezi că s-ar putea să scăpăm? Cum să scape? Nimeni n-avea să scape de Gerul Cel Greu, dar m-am trezit cum rostesc ceea ce Gupal și ai lui doreau să audă: - De ce să nu se poată? Oamenii lui prinseră să vorbească deodată, cu toții. Cei mai mulți erau Încântați de vorbele mele și, mi se părea că parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pic de păr pe față - un spân. Se sprijinea Într-un toiag și mă măsura din cap până În picioare. În spatele lui, mai erau câțiva care clătinau din cap - se uitau țintă la mine, așteptând răspunsul. - Cine a mai auzit ca Gerul cel Greu să ierte vreun sat? Iarna trecută, care parcă nu se mai termina, nu ne-a iertat deloc. - Dupna, ridică Gupal glasul. Krog ne-a făcut doar o urare. - Asta-i urare? Ce, ne crede proști? - Tu nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lângă mine și mă ajută să mă ridic, iar eu nu știam ce să-i zic. Era bine să-i fi spus cuvinte plăcute, din acelea pe care le știa Gupal, dar nu-mi venea nimic În minte. - Fie ca Gerul cel Greu, am Început eu ca un prost, să nu te atingă niciodată, nici pe tine, nici pe ai tăi! Enkim Îmi zâmbi, după cum o făcea el: din colțul gurii, de parcă se pregătea de vreo șotie. Ciudat lucru mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mine pe sub sprâncene și Își continuă povestea. După ce Îl gonisem (el spusese din nou: după ce ne hotărâsem să dăm drumul vicleșugului!) se ascunsese În munții pe care tocmai Îi străbătusem după ce ieșisem din pădurea lui N’jamo. Se făcuse un ger cumplit și abia dacă găsiseră o peșteră În care să-l adăpostească pe bietul Unu. Ținuse sfat cu Runa și, tot vorbind, Își dădură seama că amândoi Îl bănuiseră pe Logon că era mânat de dorințe necurate, numai că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ce credeau oamenii despre mine, un altul era ploaia, un altul era soarele, un altul era ce rămăsese după Tatăl, un altul era cum se nășteau pruncii, un altul era ce va rămâne după lupta de sânge, un altul era Gerul cel Greu și tot așa, tot mai multe fire, nesfârșit Împletite, gata să se rupă la fiecare boare. Gata să-l lase fără de hrană pe păianjenul ce țesea firele. Pfuuh. Krog se lupta cu niște oameni. Krog trebuia să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ochii, nici o colină, nici un deal, nici un copac. Am luat-o spre Apus și, după jumătate de zi, am dat peste un lac Întins, cu maluri Înghețate. Avea apa atât de verde și de limpede, Încât ziceai că din ea izvorăște gerul care ne cuprindea din ce În ce. Am cufundat burțile de apă În lac, umplându-le cu apă proaspătă, și ne-am continuat drumul. Undeva pe mâna tare, zărirăm alți munți, mai Înalți decât toți: niște făcături din stâncă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fiecare neam se va naște Într-o limbă, și nu pe un tărâm. Ce? E rău? - Barra ridică din umeri, iar eu l-am privit lung. Nu mai vreau să mai merg nicăieri, măi Barra, i-am spus. - O să vină Gerul cel Greu. O să-i omoare pe toți. O să ne omoare pe toți. - Când a fost Ceața Adâncă, doar clefăiam și ne scremeam și tot am scăpat. Las’ că scăpăm și de astă dată, ascultă-mă pe mine. Mormăi, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
stele Înghețate, cu luna strălucitoare atîrnată În același fel deasupra miilor de străzi, alunecînd spre tăcere pe acoperișul turlei de biserică; nopți cu roți, cu șine, cu clopote, cu strigăte jalnice pe malul rîului, cu sfîrșit de vară, nopți cu ger și tăcere și lătrat de cîini, cu oameni care ascultă, cu vorbe nerostite și suflete liniștite, nopți străvechi, de octombrie, care trebuie să se reîntoarcă, pe cînd noi așteptăm, Îi așteptăm În Întuneric pe prietenii și frații noștri care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
au 194 de ani. Mie însă, celui pierdut în plimbări lungi sub pălăria-i îngreunată de promoroacă, cine s-ar putea lăuda că mi-ar fi văzut vreodată aburul răsuflării? Duminică, 31 decembrie Anul s-a dus. E moină și ger, exact ca atunci când totul a luat sfârșit, iar viitorul meu a devenit un lanț de amintiri. Mă încăpățânasem să rămân în seara zilei de 31 decembrie la fereastra hotelului unde era încartiruit departamentul de presă al candidatului. Luna îngălbenea troienele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]