12,993 matches
-
răcorea pe față cu apă rece, cealaltă își pregătea ținuta de seară. Când au coborât cele două tinere în grădină, orchestra își începuse programul. I-au găsit pe bărbați la masă savurând câte un pahar cu o băutură alcoolică cu gheață. Marius își vedea de treburile sale servind clienții de la celelalte mese din sectorul lui de activitate. Zărindu-și partenerele cei doi bărbați s-au ridicat de la masă și le-au venit în întâmpinare salutându-le și sărutându-le mâna cu
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
viața, ca să ne răsplătească pentru loialitatea și credința noastră în sentimentele sale. Trăiască dragostea, încheie Gelu speechul său de deschidere a serii. - Vive l'amour! Să ciocnim pentru dragoste, a mai spus și George, luând paharul cu Chivas Regal cu gheață în mână, ciocnind cu fetele și cu Aurel. Fetele au fost servite cu Campari. Gustau cu teamă din paharele glasate cu zahăr și feliuța de lămâie pe margine, de parcă era paharul preotului ce servea împărtășania în timpul căsătoriei religioase. - Vive la
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1887 din 01 martie 2016 Toate Articolele Autorului CU SPERANȚĂ... Se aud viorile pe corzi ades plângând Valsează gândul în văl de ceață Sorele sărută petece de pământ Dizolvând apa din ochiuri de gheață. Calc pe movile de gând numărând cocorii Spre cer cu credință-mi întind mâna Acolo unde speranțele împrăștie norii Și-n iriși se scufundă blândă Luna Pe lângă mine trece timpul pălind-n asfințit Pășind cu vântul prin ramuri cărunte În
CU SPERANȚĂ... de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373342_a_374671]
-
o să fie bine și ce avem noi, o să rămână al ei. Apoi e destul de mare să știe că-i sunteți părinți și că este spre binele ei. Nicolae înțepenise pe scaun, simțind cum sângele îi părăsește corpul. Acei fiori de gheață care-i simțise în ultima perioadă pe șira spinării, acum puneau stăpânire pe fiecare părticică din organism, devenise livid și nu se mai putea mișca. Gura-i era uscată și buzele refuzau să se miște pentru a reuși să articuleze
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 3 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373326_a_374655]
-
juca pe perna de catifea. Și frunzele de nuc, spulberate,se tot duc... Cuvinte cu parfum apar pe asfaltul unui drum spre ciupercile din deal. O,mamă...viața mea respiră un târziu... și-n toamnă mă răstorn spre albul de gheață al iernii. Sunt singură-n ascensor și-ntr-o înserare dulce, timpul toarce fir transparent de amintire, legănând un paianjen de ieri spre mâine. Va mai fi vreodat-așa? (Un legământ de catifea?) ****Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: VA MAI FI VREODAT-
VA MAI FI VREODAT- AŞA? de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373385_a_374714]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > ANOTIMPUL DISPERĂRII Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1688 din 15 august 2015 Toate Articolele Autorului E-un anotimp pustiu al disperării, Mă-nvăluie în gheață, subtil, perfide ploi, Mor ramuri de speranțe strivite de șuvoi, M-arunc, din nou, sub rugu-abandonării. Mă dojenește soarta cu-al ei vifor, Ce bântuie, sălbatic, în nuanțele de gri, Dansând în ritualuri de vechi ceremonii, Mă sfâșie, încet, cu
ANOTIMPUL DISPERĂRII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373398_a_374727]
-
nr. 1713 din 09 septembrie 2015. În clepsidra ființei mele Timpu-si strecoară secundele haihui, Așa cum eu cern nisipul prin sita mâinilor aspre, Spulberandu-l în aer, nepăsătoare. În biserică mea e-o toaca Ce-și zdrăngăne disperarea în tâmple de gheață, Asurzindu-ma. Pe marmură fetei mele, Vântul scrijelește cu cioburi de sticlă Hieroglife bizare, Desfigurandu-ma. În închisoarea mea nu sunt păsări, nu e lumină, nu sunt răsărituri de soare, nici muzică, Sunt doar secundele haihui, si toaca, și vântul
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
vântul, Și eu, Rătăcind... Citește mai mult În clepsidra ființei meleTimpu-si strecoară secundele haihui,Așa cum eu cern nisipul prin sita mâinilor aspre,Spulberandu-l în aer, nepasatoare.In biserică mea e-o toacaCe-si zdrăngăne disperarea în tâmple de gheață,Asurzindu-ma.Pe marmură fetei mele,Vântul scrijelește cu cioburi de sticlaHieroglife bizare,Desfigurandu-ma.In închisoarea mea nu sunt păsări, nu e lumină, nu sunt răsărituri de soare, nici muzică,Sunt doar secundele haihui, si toaca, și vântul,Si
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Călcând cu tălpi goale pe cioburi de timp, Cad picuri de sânge din bolti fără îngeri, Iar lacăte grele încuie Trecut. Cu pumnii greoi bat în uși ferecate, Ecouri stridente Mă lovesc dureros, Trecutul sta-n lanțuri, Pe sloiuri de gheață, Și-și clănțăne frigul, rănit. Tăcută și singura Ma-nvalui în Azi, Iar clipă fugara Îmi matură trupul, Mă mistuie beznă, Abisul căscat, Și teama de visuri. M-aș prinde de Mâine Cu-orgoliu de soim, Ce pradă în gheare
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
străină,Călcând cu tălpi goale pe cioburi de timp,Cad picuri de sânge din bolti fără îngeri,Iar lacăte grele încuie Trecut.Cu pumnii greoi bat în uși ferecate,Ecouri stridenteMa lovesc dureros,Trecutul sta-n lanțuri,Pe sloiuri de gheață,Și-și clănțăne frigul, ranit.Tacuta și singuraMa-nvalui în Azi,Iar clipă fugaraImi matură trupul,Mă mistuie beznă,Abisul căscat,Și teama de visuri.M-as prinde de MaineCu-orgoliu de soim,Ce pradă în gheare o strânge,Dar nu
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
al vieții. Ieri, azi și mâine se împletesc Într-un dans amețitor, Pe muzica anotimpurilor. Pe șevaletul vieții se aștern ritmat Verdele crud al tinereții, Rază de soare a primului sărut, Aripi de pasăre rănită în zboru-i îndrăzneț, Cristalele de gheață ale firelor albe din par. Închid ochii și respir adânc Aerul amețitor al cutezanței sfidătoare, orgolioase, Mă agat de speranțe, suspendate pe bucăți de roci, Ființe reci și alunecoase Ale înălțimilor, Ce mă fac să cad în gol Țipând de
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
râul învolburat al vietii.Ieri, azi și mâine se impletescIntr-un dans amețitor,Pe muzica anotimpurilor.Pe șevaletul vieții se aștern ritmatVerdele crud al tinereții,Rază de soare a primului sărut,Aripi de pasăre rănită în zboru-i îndrăzneț,Cristalele de gheață ale firelor albe din par.Inchid ochii și respir adancAerul amețitor al cutezanței sfidătoare, orgolioase,Mă agat de speranțe, suspendate pe bucăți de roci,Ființe reci și alunecoaseAle înălțimilor,Ce mă fac să cad în golTipand de spaimă abisului.Sunt
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
flămândă de rai în care să-ncapă deopotrivă, pământul cu soarele și luna cu oamenii cei buni și visători; voiam s-adorm... și-am adormit... Dar vai ! ce vis cumplit se revarsă peste mintea mea de copil; ce sloiuri de gheață îmi sfârtecă dreptul la vot și vai, cum jelește iarba prin plete de zânâ, arzând, cu ochi injectați căutând un prunc ce în zare sporește iar Fătul-Frumos împletește cărări către cei ce mai suflă, dar fără s-ajungă, sfârșește și
VIS... NEINSPIRAT! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373431_a_374760]
-
tremurau aripi deschise... Când l-am privit, chiar Tu erai, îngerul meu de dor sihastru... În drum spre solitaru-ți castru, safire calde lăcrimai... Și toate mi-au căzut pe păr...Când m-am văzut, de dimineață, Purtam o rochie de gheață albastră, de pe-un meteor Și eram toată numai stele...pe piele-aveam tot Universul... Doar că-mi pierdusem Vieții sensul și eram una dintre Iele... Răvaș pe Soartă tu-mi scriai, "Goodbye" cu un sărut măiastru... Apoi te-ai exilat
IMORTALĂ-N LUMEA MEA de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373480_a_374809]
-
de-a străbate, Din năzuință să fac fericire. Dorință mă poartă prin tainic mister, Cu spirit firav din trup neputincios. Pe cuvinte urc de la pământ la cer, Când scară îmi înalț din gândul frumos. În cer mă-ntâmpină împărăteasă De gheață, numită Singurătate. E rece, dură, neprietenoasă, Iar regatu-i numit Pustietate. Sinistră e priveliștea pustie Și mai rău, sufletul îmi înfioară. Aș vrea în pământească pribegie, Oricât de apăsătoare-i povară. Că stă pe pământ sau e între stele, Singurătatea, degeaba
POEZII DE COAUTOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373530_a_374859]
-
frunze dorul meu din iarba roasă, prin nămeții de pe buze se-ntorceau anii din coasă. Înserări țeseau grăbite pânza lor pe ochi de verde, dezbrăcând de dor albite al fuioarelor, legende. Tremura în brațe-mi cerul pe sub liniștea-mi de gheață, vântul îmi găsise dorul și-l gonea, din nou, spre viață. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: VÂNTUL / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1995, Anul VI, 17 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile
VÂNTUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373603_a_374932]
-
sclipiri de stele eu am dorul aprins după ele. Noaptea cuprinde un spațiu ce-i timp eu te visez într-un cânt. Se spune că cerul adoarme cu mine sau eu adorm prins de tine, și lipsește doar steaua de gheață ce somnul meu îl îngheață. Te caut în visul sublim în sclipiri de rouă în cana cu vin. Referință Bibliografică: Noaptea adoarme / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2026, Anul VI, 18 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
NOAPTEA ADOARME de PETRU JIPA în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373622_a_374951]
-
fără mine lumea s-ar sfârși fără mine? Cum a fost lumea înainte de nașterea mea? Cum va fi lumea după moartea mea? Sunt și eu un nimeni al acestui pământ, un nimeni care caută sensul creației antropomorfe. ********************************************** Un fior de gheață îmi cuprinde corpul și spiritul. Titus Andronicus, învingător în luptă a fost transformat în învins de o gloată pizmașă dar a murit răzbunat! Eu nu am nici forța și nici dorința de a mă răzbuna. Lacrimele mele nu cer răzbunare
AŞTEPTAREA de ADRIANA MIHAELA MACSUT în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373597_a_374926]
-
fereastra vieții mele Poemul din zăpezile de-argint Și cad din cer cristale mii, rebele, Dumnezeiește tot împodobind. Se-mbracă-n straie-alese de regină Pădurea, ca-n povestea de demult Și capătă pământul o lumină De diamante albe strălucind. Sub gheața rece scapătă izvorul, Tot clipocindu-și cântecul duios, Își toarce iarna fulgii în fuiorul Covorului regal întins pe jos. Ce maiestuos alai prin curți se-adună, Pe câmpuri îmbrăcând mantale noi! Povești la gura sobei iar răsună. Se-ntorc din
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
Citește mai mult Azi bate la fereastra vieții melePoemul din zăpezile de-argintși cad din cer cristale mii, rebele,Dumnezeiește tot împodobind.Se-mbracă-n straie-alese de reginăPădurea, ca-n povestea de demultși capătă pământul o luminăDe diamante albe strălucind.Sub gheața rece scapătă izvorul, Tot clipocindu-și cântecul duios,Își toarce iarna fulgii în fuiorulCovorului regal întins pe jos.Ce maiestuos alai prin curți se-adună,Pe câmpuri îmbrăcând mantale noi!Povești la gura sobei iar răsună.Se-ntorc din cărți
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
confund cu totul și cu toate.... XXVIII. O PALMĂ DE OMĂT, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017. O palmă de omăt ascunde calea O palmă de omăt ce-a nins grăbit, A-ncremenit sculptată-n gheață valea Și pomul de la geam mi s-a chircit. Aleasă broderie ai, pădure, De franjuri țurțurânde și de nea, Cărări ascunse-n păturile sure Pe care le mai calc cu talpa mea... O veveriță neagră și flămândă Cu frică țopăind
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
fața lumii, O palmă de omăt peste pământ Și pare totul alb ca părul mumii Ce-ascunde-n el tăceri ca de mormânt... Citește mai mult O palmă de omăt ascunde caleaO palmă de omăt ce-a nins grăbit,A-ncremenit sculptată-n gheață valeași pomul de la geam mi s-a chircit.Aleasă broderie ai, pădure,De franjuri țurțurânde și de nea,Cărări ascunse-n păturile surePe care le mai calc cu talpa mea...O veveriță neagră și flămândăCu frică țopăind spre un pociumbMai
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
Acasa > Versuri > Visare > HIMERELE DIN PUSTIUL IERNII Autor: Emilian Oniciuc Publicat în: Ediția nr. 2164 din 03 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Himerele din pustiul iernii Emilian Oniciuc- 02.12.2016 Din pustiu iar bate vântul, Gerul printre pietre crapă; Gheața acoperă pâmântul, Platoșă face peste apă. Peste ea și- obolul iernii, O căruță cu un biet cal Se împotrivește vremii, Trecând vadul către mal. Sticla pârâie sub roate, Căruțașul cruce își face... Aplecat de vânt din spate Șchifuit prin mii
HIMERELE DIN PUSTIUL IERNII de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371321_a_372650]
-
Căruțașul cruce își face... Aplecat de vânt din spate Șchifuit prin mii de ace. Nu mai are mult săracul Până râul îl va trece Dar se teme că la dracul, Se va duce- n apa rece. Roatele prin praf de gheață, Tânguiesc risipa serii... Calul trage stors de viață, Badea poartă dorul verii... După cruntă chinuială, Omul nostru din căruță, Se lipește cu sfială, Lângă draga lui mândruță... Focul chinuie himere, Viforul la geamuri bate... Prin dulci clipe efemere, În căruță
HIMERELE DIN PUSTIUL IERNII de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371321_a_372650]
-
dor de căprioare, Îngerii plutesc în aer răspândind duios vecernii... Țurțurii podobiți pe cetini se topesc în lăcrimioare, Briliante trecătoare de pe trena lungă a iernii... Peste toate aceste clipe, zurgălăi se- aud, departe... Renii trag o săniuță, scăpărând luciri de gheață; Cu desagi e prea plinuță și aplecată într- o parte Dar un moș o ține bine, hohotind prin barba creață...! ( Cu drag pentru copiii mei: George, Bianca, Mihai, Andrei și Mirela ) Emilian Oniciuc- 20.12.2016 Referință Bibliografică: Noapte argintie
NOAPTE ARGINTIE de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371322_a_372651]