4,229 matches
-
părăsești dacă o să simți vreodată nevoia. — Poftim? Am întors bărbia într-o parte, încercând să-i văd fața. — N-o să te părăsesc. Nu vorbi prostii. Ochii ei se ridicară pentru a-i întâlni pe-ai mei. M-am încruntat. — Nu glumesc, zise. Dacă o să simți nevoia să mă părăsești, dacă n-o să mai fii fericit cu mine, trebuie s-o faci neapărat. Se sprijini în coate și își undui șoldurile pentru a mă scoate din ea. — Trebuie să-mi promiți, Eric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
trebuit să se întâmple așa zise ea. — Mda, am spus. Nu-i la fel de bine ca înainte. Cred că și rating-ul a avut de suferit. — Eric. — Știu, îmi pare rău. Doar că. Cum putem face asta, înțelegi? Cum putem să glumim? — S-a dus totul dracului, zise Clio, încuviințând ușor din cap și făcându-mă și pe mine să încuviințez. Am stat așa, cu frunțile lipite, preț de câteva secunde. — Aș fi putut... Puteam să fac ceva? Ea se trase puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mare, de camuflaj. — Scuze, am spus, rușinat, revenindu-mi în simțiri, dându-mi seama că timpul trecuse puțin cam ciudat pentru mine și că strângeam încă inutil hainele făcute ghem la piept. — Hei, făcu ea și ridică din sprâncene. Am glumit. Te iau peste picior. Am încuviințat. Încerca să fie amabilă și eu mă simțeam și mai prost ca înainte. Scout puse plasa cu mâncare în rucsacul ei, apoi începu să lege laptopul lui Nimeni în spate. Eu am îndesat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
încorporat în tumul. — Nu înțeleg. — Lasă-te în genunchi și uită-te. Așa am făcut. Mărginit de șezutul și picioarele din spate ale scaunului și dispărând în adâncimile tumulului am zărit un mic tunel întunecat. Am ridicat privirea spre ea. — Glumești, nu? Scout zâmbi, se aplecă și mă sărută pe frunte. — Mi-e teamă că nu, spuse. Pe-acolo o luăm. 23 O lume de pix Am îngenuncheat amândoi la marginea tumulului cu cușca lui Ian între noi, uitându-ne la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că Isamu a fost pe dată luminat, dar povestea asta nu e adevărată. Isamu n-a fost iluminat, dar era înțelept și nu-și dădea repede cu părerea în nici o privință. Fiii lui Isamu, însă, se înfuriară, crezând că Tekisui glumise pe seama tatălui lor. Susumu spuse că-l va pedepsi pe călugăr pentru lipsa lui de respect și trase sabia din teacă. Susumu era un spadasin bine cunoscut și purtase multe dueluri, dar Tekisui rămase pe loc, cu pensula de scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
acum? Nu știu... Desplechin părea că, Într-adevăr, nu știe. — O să călătoresc... Un pic de turism sexual, poate. Surâse; când surâdea, chipul lui avea Încă mult farmec; un farmec blazat, desigur - era, vizibil, un om terminat -, totuși un farmec real. — Glumesc... Adevărul e că sexul nu mă mai interesează deloc. Cunoașterea, da... Rămâne o dorință de cunoaștere... E un lucru ciudat, dorința de cunoaștere. O au foarte puțini oameni, chiar și printre cercetători, cum știi; cei mai mulți se mulțumesc să facă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
progresa. Îl admir mult pe Rafael Nadal, pentru că el a realizat prin multă muncă ceea ce alții au făcut numai cu talent. Sunt ambițios și sper ca odată să fiu și eu ca idolul meu! Cât despre defecte... nu am așa ceva! Glumesc! Principalul meu defect este că sunt repezit și uneori cam neatent. Important este că încerc să mă corectez! Ei bine, cam ăsta sunt eu! Dacă vreți să mă cunoașteți mai bine, putem sta de vorbă. Căci, repet, îmi place muuuult
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Chou, un VW broscuță de culoare gri se târăște de‑a bușilea până la colț și dispare, dar lasă mult în urmă: prietenie și calitate umană. O fată ia masa de prânz în familie și deodată sare ca arsă - în timp ce rudele glumesc cu simpatie pe seama ei - și aleargă în întâmpinarea prietenului pe care l‑a așteptat atât de mult și care tocmai se întoarce dintr‑o expediție pe munte. După aceea, toată familia iese în oraș. Asemenea legături armonioase care străbat încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
precauție preferă să n‑o facă pentru că în curând o să înceapă cea mai frumoasă perioadă, după părerea lui, perioada studenției, pe care nu vreau să mi‑o stric din cauza unor bombe, doar n‑am înnebunit, iar la urma urmei tu glumești. Așa ceva nu‑ți stă în fire. Mie mi‑ar sta în fire, dar chibzuind mai bine, n‑am s‑o fac; iar pentru tine am de gând să fiu chibzuit de‑acum înainte. În afară de asta, iubirea produce în corp o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
un astfel de jurnal al clubului nostru. Nici nu avea alte proiecte. Și mai zicea că ar putea ieși, la montaj, un film de genul Investigating sex. - Sper că mai bun, i-am spus eu. - Bineînțeles că mai bun, a glumit ea. Ce s-a Întâmplat cu materialele filmate nu știu. S-au pierdut probabil. Mărturie a ceea ce a făcut Andreea În primele luni ale C.a. au rămas doar câteva fragmente. Fragmente cu care ne-am gândit să parazităm casetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
poet și cineastă, se simțeau bine toți trei, Leac, din câte am văzut eu, le făcea să râdă, asta nu-i puțin lucru Între bărbați și femei, de orice fel ar fi ei. Așa c-am Încercat și eu să glumesc: - Nu i-a mers lui Alexi cu tine. Am reușit s-o fac să zâmbească: - Îl știi? Eu nu l-am mai văzut pân-acum. Oricum se străduia prea mult. Și n-aveam nici un chef. De explicații probabil. Exista În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de dispeceriță. N-am făcut nici un fel de investigații, deși eram teribil de stârnit și de chestia cu cauciucurile: Întâmplător, un compartiment al portmoneului era plin de prezervative. Eram, cică, oricând gata și dispus la orice. Și-mi Închipuiam taximetriștii glumind pe seama portomoneului meu doldora de prezervative. Deși despre cauciucuri niște șoferi puteau discuta oricând la propriu. Dar n-am stat să le găsesc circumstanțe atenuante taximetriștilor. Și de n-ar fi fost vinovați de acest presupus furtișag și tot ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
un pic dezamăgit, erau mai mult traduceri pentru uzul intern al C.a. Le-am cerut și prietenilor mei materiale, dacă păstraseră ceva. Unii au râs de mine, Cătă spunea că vreau să-l Înmormântez pe Celebrul animal. Nu știu dacă glumea spunând asta, poate că nu, În definitiv C.a părea adormit, dar noi ziceam că-i regula verii, așa se Întâmplase și cu un an În urmă. Oricum, toată lumea era relaxată și nu se puneau asemenea probleme. Ne bucuram de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-mi luasem mașină. Nu aveam nici carnet și-mi afirmam opțiunea foarte principial, spunând că deținerea unei mașini și a unui carnet de șofer presupune intrarea În două baze de date ale statului, lucru de evitat de către un adevărat anarhist. Glumeam, desigur, deși nu pe de-a Întregul, fiindcă atunci când am simțit nevoia să mă motorizez, mi-am cumpărat un scuter, pentru ăsta n-aveai nevoie de nici un fel de acte. Scuterul Îl accidentasem Însă Într-o hârtoapă de la Șiria, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Femeie de interior. Prea aproape și prea atentă. Răspunsese imediat, parcă ar fi prevăzut întrebarea. Pânza cadrilată foșni : Lucian se întorsese, se afla din nou alături, mut, închis, încruntat, aplecat asupra revistelor. — Dacă știam, rămâneam și eu acasă, continua să glumească blondul A.P. — Acasă nu-ți vindecai astenia. Marea îți priește, nimfele destind nervii... — Nepericuloase ! Tot al tău sunt. — Al meu, dar rătăcitor... Pânza se cută iar, cu un foșnet aspru : amicul se foise alături, închizând revista. Nu prea îl amuzau
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
acum două săptămâni, m-a întrebat : „Mă iubești ?“. De-atunci, n-a mai venit. Lucian zâmbise, adică încerca, doar pe jumătate, o tăietură oblică într-un fragment de obraz, timiditate și emoție, doar parțial biruite. Aș fi vrut, nu puteam glumi. I-am răspuns jenat. Franchețea mea neroadă. Tremura, agitat, căutând cuvintele. Liniștea dimineții de primăvară exalta fragilitatea. — Aveam doar șaisprezece sau șaptesprezece ani când m-am descoperit așa. Înjghebasem un mic grup, cu intenția de a ne întâlni și a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
colegii noștri nu s-au trezit cu un corn de rinocer în frunte, nici nu arată ca niște gândaci, nici bot de crocodil n-au căpătat, nici gheare de liliac. Nu, nu, totul e normal și asta-i culmea ! Mănâncă, glumesc, se roagă, dorm, mint, fac amor, luni, marți, miercuri, o săptămână, două, malaxorul lent, ceață, roți și rotițe, amânări, așteptare, iluziile, surdina, loviturile, aștrii, gâfâitul și ipotezele cotidianului, bruște surpări, scâncetul, în bezna și fumul și expoziile și tirul încrucișat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Continuă sau doar a reînceput, demult și acum : iată, încă și încă o dată. Toate puterile adunate într-un gâfâit. Scâncetul încearcă și izbutește bolboroseala : intră, intră, Lena. Nu e Lena, sunt eu, Ortansa... vine vocea îngroșată. Nu mai e de glumit, trei scurte salturi de cangur până în tavan, până la scaun, până la ușa dulapului împinsă repede, cu cotul. Învelit cu pătura până la gât, până la creier. Cadranul de pe mâna stângă : aproape ora unu, ohoho, cât mai lenevise ! Gâfâie, trezit, cu ochii spre gaura
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
musca, furnica și câinele și vulturul, furnica și măgarul și șarpele și șarpele. În toate apare, până la urmă, chipul celui care caută, până la istovire, drumul spre inima furnicarului. Oamenii îl simpatizează pe caraghios, amuzați precum copiii în jurul lui August Prostul. Glumesc pe seama lui, îl ridiculizează pe acest pasionat al jocurilor, dedat inutilului, îl suspectează, încearcă să-l convingă, să nu mai dezlege enigme.“ Azvârle caietul, trage mânerul ferestrei, aduce mai aproape sticla fumurie, să-și vadă obrazul osos și alb, ca
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
murdară, în grămezi cenușii. Frig, umezeală. — Acum, a trecut. Poate ai fost mai loial. Eu n-aș fi fost așa. Aș fi acceptat legătura cu ea, trădarea, orice. Sau n-aș mai fi schimbat nici un cuvânt cu ea. Tu, însă, glumeai ! De parcă nu s-ar fi întâmplat nimic ! Sau n-ai fi știut, sau nu te-ar fi angajat. Vinovatul coboară privirea. Vede capul lat al supra veghetoarei zornăind cheile seifurilor, pregătită să le deschidă, să le predea. Ridică ochii încețoșați
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și poziției - așa cum sînt studenții, tinerii de la oraș, cei care se ocupă cu pictura, literatura, teatrul, tinerii moderni din generația de după război - Îl priveau cu curiozitatea, dar nu cu aceeași milă, cu care privești un animal muribund și rîdeau, vorbeau, glumeau Între ei cu o duritate Îngrozitoare, nesuferită și vrednică de dispreț, care-mi trezea dorința să-i pălmuiesc. Băuseră, dar nu erau beți: ardea În ei În chip fățiș ceva aspru și urît - și totuși nu era ceva forțat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
miroasă ca o floare exotică și să strălucească ca o bijuterie rară și scumpă - este pentru ea o afacere la fel de serioasă ca și cea a soțului ei de a face bani, o preocupare cu care nu te joci și nu glumești nici măcar o clipă. Apoi apare pe trotuar o fată drăguță și blîndă, vioaie, simplă și plăcută la Înfățișare, Împodobită de o pată de culoare aprinsă - o eșarfă roșie sau albastră, o pălărie nostimă - cu părul delicat răsfirat În vîntul molcom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
categoric și batjocoritor cu mîna, și totuși cu o nuanță de neliniște și nesiguranță În glas: — Nu! Nu-i e rău! Tipul e beat! Asta-i tot! Ce mai! A leșinat... Ia te uită cum stau toți și-l privesc! glumește el. Parcă n-au mai văzut În viața lor un bețiv! Haide! Să mergem! strigă el. Și pleacă grăbiți, În timp ce primul face haz de ceilalți cu un glas batjocoritor. Și, Într-adevăr, așa cum ședea pe bancă, cu pălăria căzută pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dus la bun sfîrșit o treabă și rosti ironic și apăsat: — Ei, ce ziceți, băieți? Ce mai aveți de zis? gesticulînd totodată către un alt șofer cu mîinile desfăcute. Apoi taximetriștii porniră toți spre șirul de mașini tăcute și strălucitoare, glumind, discutînd, dezaprobînd și rîzÎnd cu glasuri stridente și batjocoritoare. Și am privit din nou și am văzut cerul cel veșnic, chipul uriaș al nopții presărat de stele, și am auzit vapoarele ce pluteau atunci pe rîu. Și dintr-odată m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
peste tejghea și șoptește convingător: — Ăsta-i domn’ Grogan. (Parcă cerîndu-și scuze.) A băut cam mult, așa că nu lua În seamă ce zice... N-a spus-o cu răutate... (foarte apăsat) Nuuuu!... CÎnd nu bea, e omul cel mai cumsecade... glumește... n-a spus-o cu răutate... dar... Doamne! (deodată izbucnește În rîs amintindu-și cele Întîmplate, gușa negricioasă Îi tremură Înfiorată de un hohot plin și calculat) Nu m-am putut abține cînd a trîntit-o pe-aia, că te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]