4,147 matches
-
în activitatea culturală. În scurt timp, făceam concurență serioasă crâșmei din centrul comunei, care, până mai ieri, fusese singurul loc unde oamenii se puteau aduna. Deosebirea era că aici, la Căminul Cultural, nu se bea. Se cânta, se dansa, se glumea și se legau prietenii. Organizam baluri aproape în fiecare săptămână. Aduceam bani în fondul primăriei pentru dotarea căminului. Ajutată de contabilă, am reușit să avem ceva bani pentru cheltuieli necontabilizate. Astfel, puteam să cumpăram câte un pachet de cafea sau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
am răspuns mirată. Trimiteți pe cineva să vorbească cu popa de acolo să aducă icoana, să vă trimită Dumnezeu ploaie, că muriți de foame. 88 Secretarul era glumeț, dar și cu toane, așa încât niciodată nu știai dacă vorbește serios sau glumește. Am luat-o ca pe o glumă recomandarea cu icoana. La următoarea vizită, deși nu căzuse nici un strop de ploaie, nu a mai amintit nimic despre icoana de la Poeni făcătoare de minuni. Zadarnic ni se tot cereau situații optimiste pentru
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
nu semăna cu cea din poză. Intrigată, am sunat pe secretarul Țăpoi, încercând să mă lămuresc. Ce fel de cânepă e asta, tovarășe secretar? Cânepă occidentală! Mi s-a părut că îi aud râsul în receptor. Nu știai niciodată dacă glumește sau vorbește serios. Am rămas într-o confuzie totală. Când a venit vremea tăierii, am primit la primărie notă telefonică urgentă, în legătură cu 104 aceasta. Lucrătorii din agricultură, împreună cu șeful de fermă au refuzat categoric să taie cânepa aceea ciudată. Ei
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
-De-de ce-ce nu mâââ-n-câ-câ cați, m-a întrebat uimit milițeanul în timp ce trăgea cu dinții puternici dintr-un piept de găină. Lu-lu-ați că-că nu vă-vă muu-șcă. Nu au măăă-se-le! „-Ele nu, dar eu da, am mai avut puterea să glumesc.” Mult așteptata mașină a oprit la poarta școlii și am plecat spre centrul comunei cu speranța nemărturisită că voi găsi acolo ceva de mâncare. În timp ce servea cafeaua, preoteasa a venit lângă mine și m-a apucat pe după umeri. De ce sunteți
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
comunei. Noaptea se lăsase devreme din cauza ploii care nu se mai oprea. Am vorbit despre examenele pe care le aveam, despre profesori, ne-am amuzat de diferite întâmplări de prin comune. Fosta mea primăriță era o persoană veselă și pozitivă, glumea aproape mereu, de aceea era greu să nu o îndrăgesc, iar timpul trecea plăcut în compania ei. Pe nesimțite, totul s-a cufundat în beznă. S-a făcut noapte. Curentul electric era întrerupt. Pe la 196 geamuri se zărea câte o
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
făcea parte din familie. "Fetele" îl respectau, îl iubeau; nici să se poarte urât în fața lui, nici să se dezbrace nu ar fi îndrăznit domnișoarele, că era copilul lor. Îl iubeau, este drept, și pe motanul Ivan, și seara, mai glumeau: "deschide ușa că vine Vaniușa". Totuși poate că acest eucalipt nu ar fi devenit atât de important încât să fie nume de stradă dacă nu s-ar fi întâmplat o dramă care a cutremurat întregul cartier. Asta s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
făcut și avea o față lată, de parcă ar fi fost o bucată de jambon, un chip palid, care nu atrăgea atenția prin nimic, dar era inteligent și zâmbitor. Părea că este din cale-afară de vesel, căci umbla fluierând printre mese, glumind și bătându-i pe umăr pe cei mai apropiați dintre clienții săi9, cel moral întruchipează idealul solitar al oricărui pirat. Majoritatea piraților au fost, prin definiție, niște risipitori, însingurați abrutizați de alcool și promiscuitate. Silver, însă, era ceea ce și-ar
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
din trei frați bucovineni care, fugind din Stupca, trecuseră peste „cordun” din cauza cătăniei. Împroprietărit la 1864, diaconul și-a făcut casă lângă biserica din Gulia. În toate încrengăturile lui, neamul Stupcanu avea o fire ușoară. Îi plăceau spectacolele: cântau și glumeau, erau gălăgioși, sportivi și amatori de viață fără complicații. Mulți au rămas burlaci sau au trăit din expediente. La un revelion, părintele Teoctist a fost adus în casa noastră de către sora sa, duduia Sofica, prietena mamei. I-a fermecat pe
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
a replicat: „Eu sunt membru de partid, nu dau mâna cu tine !” După revoluție, de câte ori mă întâlneam cu el pe stradă, distinsul mă lua peste picior pe motiv că lucrez la „pepiniera de comuniști”, cum îi spunea el Casei pionierilor. Glumea probabil, așa că tot în glumă i-am amintit gestul din poarta institutului. - Ești prost ! a exclamat el, lăsând la o parte gluma. Când am făcut eu așa ceva ?!... Și, furios, a plecat dintr-o dată de lângă mine. Cu o subtilitate ce nu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
don Emilio Fabbro 50 de lire, pentru achiziționarea mobilierului. Ne aflăm în anul 1907 și, prin urmare, 50 de lire valorau destul de mult, dar evident nu îndeajuns cât să acopere toate cheltuielile. Don Calabria, cu un surâs dezarmant, îi spune glumind prietenului său: «Și adu-mi restul!». Și, nu se știe cum, rămâne un rest, care va fi folosit pentru a sărbători sosirea celor cinci copii și a celor doi asistenți. Apare «Casa Buoni Fanciulli» După ce a recitat rozariul și a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
lucrări de tâmplărie și, evident, în arta sticlăriei. Lui îi aparțin sticlăriile artistice ale bisericii din Costozza. Un bărbat de o mare credință, umil și jovial. Când don Calabria se ducea la Costozza, îi plăcea să se întrețină cu el, glumind cu replici de adevărat umor venețian. Tot în același an, după câteva luni, s-a unit grupului și contele Francesco Perez. După cum am văzut anterior, prefera serviciile cele mai umile, devenind model și îndemn pentru ceilalți colaboratori. Dacă o poate
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în care a funcționat casa de noviciat, don Calabria mergea la Roncà pentru a se întreține cu novicii. Spunea că merge cu bucurie în mijlocul lor pentru «a se reîncărca» trupește și sufletește. Aflându-se în mijlocul tinerilor novici conversează cu bucurie. Glumește, povestește anecdote din viața petrecută, intercalează proverbe populare, jocuri de cuvinte și replici umoristice. Novicii, pe ascuns, adnotează cuvintele și gesturile, pe care le treceau apoi într-un jurnal. Lectura acestor note este plăcută și revelează un don Calabria patern
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
la Alba Iulia ca suverani ai "României Mari¨, cînd au fost primiți de Președintele Republicii în gara Bois de Boulogne și au defilat pe Avenue Foch și Champs Elysées. Acum era un contact mai discret primul pentru rege care zicea glumind: "În România sînt un fenomen, căci sînt singurul om care nu am fost niciodată la Paris și nici în Franța". Din proprie inițiativă și fără sugestia cuiva, suveranul hotărîse să pătrundă pe solul francez prin Alsacia, oprindu-se la Strasbourg
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
remarcabil dotat: talentele sale militare erau recunoscute de armată, unde era unul dintre șefii tineri cei mai stimați, în care se puneau mari speranțe. Din nefericire, sănătatea îi era fragilă. Foarte înalt, era nesănătos de slab, lucru asupra căruia se glumea adesea. La inaugurarea tîrgului de la Bari, fiindu-i vecin de masă, am observat că își turna multă bere: "Nu-mi place deloc, îmi explica el, dar medicii speră că așa am să mă îngraș. Zadarnică speranță, fiindcă nu iau nici un
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
antipatiile nimănui, nu ne-am permis să cenzurăm opiniile colaboratorului nostru despre dl Nicolae Manolescu. Sperăm că nu ne-o va lua în nume de rău, însă, dacă noi avem cu totul alte păreri. Între altele, socotim că s-a glumit prea mult pe seama unui așa-zis antisemitism al criticului. Cotidianul, 14-15 iulie 2001 Laurențiu Ulici Nu numai pentru că Laurențiu Ulici a scris despre el, adică despre Pigeon vole (Porumbelul zboară), i-a păstrat Ed Pastenague o amintire tandră și recunoscătoare
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
și alte minunății. — Mănâncă cine poate. Unii se îmbuibă, alții înghit în sec. — Nu asta ați vrut? Ai vrea să crape toți de foame? Nu prea știu ce să zic, de unde să-l apuc. Nici nu știu foarte bine când glumește și când vorbește serios. Îl rog să lase bășcălia la o parte și să-mi dea câteva argumente în sprijinul optimismului pe care îl recomandă... de la distanță. De la Paris e ușor de vorbit! — Dar de la New York? Era și mai ușor
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
dacă tot nu mai publicam nimic de atâta vreme, ce să mai caut în onorabila asociație? Așa că după ce publicasem trei volume de schițe și nuvele, iar toți criticii de seamă scriseseră despre ele (în una dintre cronicile sale, Cornel Regman glumea afirmând că articolele despre scrierile mele, adunate la un loc, reprezentau mai multe pagini decât textele însele!), de la o zi la alta m-am trezit că nu mai exist în literatura română. Nimeni n-a protestat, bineînțeles! Iar scriitorii mai
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
scrii... Am înțeles, am înțeles. — Alege și tu subiecte mai nobile... — Mai nobile? — Da, mai nobile. De pildă, Academia Franceză, Premiul Nobel... Nu mi-aș fi închipuit că poate gândi atât de convențional. Dar poate că mă ia peste picior... — Glumești, zic și zâmbesc. Dar el nu-mi întoarce zâmbetul. Se răsucește pe călcâie și-mi întoarce spatele, mă lasă mofluz în fața hârtiei albe, cum se zice la Academia Franceză. Te pomenești că Pastenague a citit interviul pe care Gabriela Adameșteanu
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
înrudește cu modestia. Sunt surori gemene... — Iar tu te crezi mare scriitor! — Nu e adevărat. Nu mă cred mare scriitor! — Poate că te crezi mai mare și decât mine, nechează Pastenague, iar din intonație trebuie să înțeleg că de fapt glumește. Așa mi s-a întâmplat și cu Breban, cu câțiva ani în urmă. Mi-a dat telefon într-o dimineață să-mi pună întrebarea asta. Numai că el nu glumea. M-am dat de ceasul morții să-l conving, să
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Pastenague, iar din intonație trebuie să înțeleg că de fapt glumește. Așa mi s-a întâmplat și cu Breban, cu câțiva ani în urmă. Mi-a dat telefon într-o dimineață să-mi pună întrebarea asta. Numai că el nu glumea. M-am dat de ceasul morții să-l conving, să-l asigur că el e cel mai mare. În primul rând, prin cantitatea (și calitatea) scrierilor sale. El are o adevărată operă, nu o singură carte precum talentatul inginer Alexandru
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
îmbrăcat frumos și a dansat cîntînd ca un șuvoi. Preoții șoptind(spunînd rugăciuni) au curățat pirostriile(de cenușă) iar eu am alergat să-i duc salvarea. Suferința și murdăria au fost luate și duse la dreapta jude- cată. Puternicii nobili glumind, au dat comanda să se înalțe înapoi la credinciosul și minunatul sfînt Zoei să-și doarmă somnul de veci în Sarmisetuzo, cetatea geților. Baico trebuie să mergi fuga la Sfîntul pentru un adăpost a cenușii tale în mitocul cetății”. Pirostriile
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
că în scrisoarea domnișoarei Cornelia S. Emilian, care lipsește desigur din antologie, i se cerea Hanrietei relații despre doctorul Isac precum și certificatul acestuia prin care semna că-și asumă răspunderea pentru cele 7 grame de mercur. Comitetul din Iași nu glumește, vrea să-l tragă la răspundere pe doctor iar acesta, cum vedem, tocmai acum lipsește din urbe. În lipsa doctorului și a certificatului, Hanrieta, fată simplă dar adâncă în cugetări, spune „principala părere” a lui și anume: remediul obligatoriu pentru o
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
dezordonată și confuză iar ziaristica sa, de asemenea. Zeci de pagini de „analize” vin să confirme influența vieții asupra operei. Aceeași imagine la Alexandru Grama și ceilalți. Ei toți, sau aproape toți, sunt ardeleni și cu spiritul critic ardelean se glumește mai greu pentru că este trecut prin carte nemțească multă și deasă, strecurat prin sita multei și marii poezii latinești, grecești, nemțești de asemenea. Mergem chiar mai departe și acceptăm că ardeleanul generic are particularitățile lui, o anumită încetineală a minții
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
gata. M-a scos la ora la care mă băgase și m-a mutat În celulă. Bineînțeles că au tăbărât băieții, că eram semiînghețat, și m-au frecat cu o pătură și pe față, și pe spate... Au Început să glumească, mi-am revenit și-au mers lucrurile În continuare... Dar ce vreau să menționez la plutonierul ăsta Victor..., cum l-o mai fi chemând nu știu..., de câte ori ne prindea că dormeam, că venea pe la 8, că ei controlau pe la niște
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
alte motive, dar ălea erau mai rare... Dar supravegherea acerbă era ca să se facă norma și cu asta scăpau mulți nebătuți, și brigadă bună se considera ăia care avea brigadier mai șmecher, mai așa... Unii Își permiteau și mai și glumeau cu majorii, dar erau importanți că făceau norma... Dar ăștia erau cei mai șmecheri care-i fura, bineînțeles! Și majoritatea brigadierilor erau foști ofițeri În armată, care aveau șmecheria aia cazonă, care se asorta la gardieni, că șmecheriile de bulevard
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]