4,781 matches
-
pentru fecioara vizată: „Colo-n jos, mai jos,/ Nu știu ceață-i, o verdeață?!/ Ba, zo, ceea că nu-i ceață,/ Ce-i turma lui Dumnezeu-/ Pecurariu-i Sfântu Soare/ Cu soru-sa cea mai mare./ Soru-sa cea mai mare./ Soru-sa din grai grăia:/ -Dă, frate, turmancoace/ Că grei nori de ploaie-ș vin./ - Ba, zo aceea că nu-s nori,/ Că-ți vin ție pețitori” (Ciubanca - Transilvania). Devine astfel clar că transfigurarea pețitorilor în nori ține de unghiul de reflectare al fetei și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
52. Preocupărie sale nu erau necunoscute în mediul cultural, după cum o dovedește vizita lui Sadoveanu la 1930, de la Muzeul Fălticenilor organizat de Vasile Ciurea. Cu acest prilej au citit din operele maestrului doi învățători bine cunoscuți ca interpreți artistici ai graiului lui Creangă; Gh. Rădășanu și Al. Vasiliu-Tătăruși, un cunoscut folclorist"53. Gheorghe N. Rădășanu a fost implicat și în activitatea sindicală cum o dovedește participarea sa la adunarea delegaților corpului didactic din județul Baia, la 12 ianuarie 1930, în vederea unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Bădița Alexandru Gheorghe Vasiliu, absolvent al școalei normale "Vasile Lupu "din Iași din 1895. Care a umblat în port național cu fluerul în trăistuța de la șold, mare cărturar, mare folclorist și cu cărți premiate de Academia Română. Și neîntrecut povestitor în graiul neaoș Românesc din comuna Tătăruși județul Suceava. 3) Bădița Ghiorghiță N. Rădășanu absolvent din 1906 din sătișorul Bogata, comuna Baea județul Suceava, ce umbla îmbrăcat național și încălțat frumușel cu opinci, care a luat parte alături de Neculai Stoleriu, la toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
același timp revista publica cu un curaj remarcabil textul integral al poeziei "Doina". Poetul Grigore Vieru publica un articol intitulat " Regăsirea alfabetului latin un moment istoric" în care preciza: Glasul este prima noastră tipăritură postbelică, editată cu literele firești ale graiului stămoșesc... Așadar ni se întoarce (sperăm că pentru totdeauna) una dintre una cele mai prețioase comori spirituale pe care trebuie s-o păzim cu toții ca pe ochii din cap, cu bucurie stăpânită, cu răbdare schimnicească și înțelepciune latină. Ni-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de la foști oameni politici încă în viață sau de la urmașii lor, depozitari ai unor documente, memorii ale acestora. De-a lungul anilor, un serviciu special constituit în Institut adunase un număr imens de benzi audio, cuprinzând relatări făcute prin viu grai de astfel de personalități. Aș da exemplu memoriile lui Pantelimon Halippa, Ion Inculeț, Ion Pelivan, manuscrisele lui Armand Călinescu (oferite de soția lui Institutului) și multe altele. Aceste materiale - unicate - aflate în arhiva Institutului erau accesibile cercetării. După 1989, Institutul
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
împlinesc rostul istoric prin voința lor și grația lui Dumnezeu. Contrastul acesta între stat și națiune s-a remarcat în mod drastic și în istoria poporului român. Națiunea română este una și nedespărțită de la Nistru până la Tisa. Aceeași obârșie, același grai, aceeași doină, aceleași datini și obiceiuri pretutindeni, dară vitregia vremilor a împiedicat pe înaintașii noștri de a creia un stat național unitar, care să cuprindă neamul întreg în hotarele lui etnice. Leagănul copilăriei neamului nostru, Ardealul, a fost cuprins de
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Ca ea nu găsim/ Și dacă la Începutul secolului XX se sublinia caracterul armonios, unic, al limbii române, și dacă sub vraja lui Alecu Russo (Cântare României), G. Sion (Limba românească) și În adolescența mea, Tudor Vianu, ne-au format graiul românesc, nu văd motivele pentru care să renunțăm la limba Sfintelor Cazanii de dragul unor disonanțe lingvistice, chiar și În scrisul și vorbitul științific. Limbajul care curge ca mierea parcurge mai ușor căile minții și se Înscrie În căsuțele memoriei pentru
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
ar suna, pe scurt, acest basm? Așa basm scurt cred că nu există! Dar, a fost odată un tânăr care crezând că va înțelege lumea și-a părăsit meleagurile natale. Tot pământul l-a umblat acest om, și prin multe graiuri a crezut că a înțeles rostul lumii, până când, bătrân și obosit, s-a reîntors acolo de unde a plecat. Abia atunci, așezat singur la umbra nucului din grădină, și-a dat seama că lumea există nu pentru a fi înțeleasă, ci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tânăr poet al limbii române vii, în timp ce lucrezi ceva neînsemnt în gădina casei, nu poți face un pas mai departe. Și astfel afli că nu numai pomul face poamă, ci și omul avea oamă: omul meu era întotdeauna bărbatul, în graiul viu din Maramureș, oama era desigur femeia lui, fructa lui. Iar or și ori nu puteau fi decât ceva legat de firea cea mai adâncă a unei ființe, miezul ei ultim care îi dădea identitate și coerență în timp, însuși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ei ultim care îi dădea identitate și coerență în timp, însuși timpul biologic care structura dinăuntru o ființă umană, prin impulsuri abisale: Vinu-mi ori/ Într-uneori/ Să mă sui pă munți cu flori. Din păcate, odată cu prelingerea mileniilor printre cuvintele graiului viu, s-au tocit sensurile lor primordiale, sâmburul și miezul lor inițial, germinator de sens, și or ca una dintre cele mai arhaice rădăcini ale limbii române naturale, cu sensul de timp al ființei vii, fire s-a mai conservat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
bănuit că în aceste vocabule umile, tocite de vorbire ca treptele unui tribunal, sau ca oțelul subțiat al cuțitelor de bucătărie tăind doar fragilități din grădină, generații la rând, se ascund adevărate cristale geologice din straturile cele mai adânci ale graiului originar al lumii? Abia descoperind aceste rezonanțe magnetice ale particulelor or și ori, simți altfel, din interiorul cel mai intim al graiului matern, cuvintele dor, zori (zi-ori, ziorel de ziuă), fi-ori, care funcționează parcă într-o altă mecanică fonetică și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
doar fragilități din grădină, generații la rând, se ascund adevărate cristale geologice din straturile cele mai adânci ale graiului originar al lumii? Abia descoperind aceste rezonanțe magnetice ale particulelor or și ori, simți altfel, din interiorul cel mai intim al graiului matern, cuvintele dor, zori (zi-ori, ziorel de ziuă), fi-ori, care funcționează parcă într-o altă mecanică fonetică și semantică, cu totul stranie, mai apropiată de ce se întâmplă în zona cuantică a particulelor elementare, decât de legitățile de evoluție ale lingvisticii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în fântânile abisale ale cuvintelor arhaice, care se mai conservau în Maramureș ca niște miraculoase fosile vii, ieșite din lege și din lume, uitate de timp și de Dumnezeu, coborând până la rădăcina limbii originare a lumii, la sintaxa universală a graiurilor, ceea ce pentru un scriitor este o experiență copleșitoare. În Maramureș, am cunoscut omul pământean al acestui spațiu de civilizațe carpatină, care respira încă viu după tiparul lui originar de la începutul lumii, așa cum am mai prins alacul, "grâul sfânt" din colinzi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
am pierdut cu firea. Așteptam. Așteptam pe cine? Pe Dumnezeu Salvatorul. Minune! Iată, aud pe cineva lângă mine rugându-mă să-i Împrumut pixul să scrie ceva. I l-am dat. Era un tânăr de vreo 30 de ani. După grai era român. L-am rugat și eu să mă ajute să completez. M-a ajutat și s-a făcut nevăzut. Ați văzut grija și mila și ajutorul lui Dumnezeu? Mare e. Slavă Ție, Doamne! Slavă Ție! Mă duc din nou
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
că în timpul primei revoluții ruse (1905-1907) ar fi circulat, mai ales prin părțile Moldovei, manifeste revoluționare provenite din Rusia. „Propaganda revoluționară printre țăranii din Rusia - consemna istoricul - este opera unor societăți organizate, care lucrează în chip metodic cu scrisul, cu graiul. Numai cine n-a voit să vadă, n-a văzut la noi unele manifeste tipărite în Basarabia cu litere chirilice, toate chemând pe țărani la luptă pentru a cuceri pământ. Ele au circulat mai cu seamă în județele Iași, Vaslui
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
autoritate română răspunzătoare de viața și averea noastră. În fine, după cererea acestuia, o scrisoare către șeful poliției, cerând amânarea hotărârii nr. 2524. Marghiloman trebuia să protesteze oficial de arestarea a două conducătoare de spital. Dar o făcu numai din grai și scrise lui von dem Bussche pentru a cere să înceteze o astfel de stare dăunătoare intereselor germane. Scrisoarea către Mackensen a fost trimisă aghiotantului, care a iscălit de primire; o copie lui Tzigara, care, în 1921, a dat-o
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
orașele, repede rusificate și sionizate, și lipsei de școli în care oficial i-ar fi silit să învețe limba străină și să uite pe a lor. Lăsați la voia Domnului din punctul de vedere cultural și religios, și-au păstrat graiul, portul și credința. Marii proprietari, chiar cei care aveau demnități la Curte, trăiau la țară vara și nu pierdeau contactul cu țăranii de pe moșii. Însă pătura înaltă a fost mai atinsă, care, neavând alte școli superioare la dispoziție, a trecut
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
unui român, să scoată familia Brătianu și mai ales pe mama și să vedem circulând aici pe ofițerii germani, mă revoltă; discutai cu el, dar, cum părea intransigent, mă adresai generalului Coandă care, indignat, l-a făcut să-și schimbe graiul și să renunțe. În ajun, spusese d-nei Poulopulos că e firesc să sufere și Brătienii din teritoriul ocupat, căci destule privilegii avuseseră! pacea de la bucurești Pacea semnată purta numele de pacea de la București, fu parafată în sala de mâncare de la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
minunăție e luată din sarcina prozei și lăsată pe seama versurilor, ca pentru a se simți în totul schimbarea tărâmurilor. Cititorul lui Creangă este mai întâi izbit de mulțimea mijloacelor tipice ale operei sale. O mare parte din energia expresiva a graiului românesc a fost pusă la contribuție în paginile operei lui. Imaginile, metaforele, comparațiile lui Creangă sunt proverbe sau zicători tipice poporului, expresii scoase din inimă neamului. S-ar putea alcătui, fără prea multa greutate, un inventar al zicerilor sale tipice
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
în privința situării valorice. Din compararea cu Creangă, un clasic, impusă de frecventarea cam aceleiași lumi, noua proza toare nu ieșea anulată, ci dimpotrivă: „Surprinzător este, în lite ratura Georgetei Mircea Cancicov, pentru cine s-a obișnuit cu moldovenimea moale în grai și până la un punct idilică a lui Creangă, să dea de niște țărani moldoveni cu un limbaj de un aspru și baroc pitoresc.“ „Îndemânarea la scris a autoarei, urma G. Călinescu, este învederată și impresia generală e de ceva care
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fierbinte de atașament a intelectualității și de solidaritate în lupta împotriva defetismului și a dezastrului din faimosul „triunghi al morții” din Moldova”, scria Dan Smântânescu în lucrarea „Bârladul odinioară și astăzi”, 1984. Despre revistele literare ale Academiei, Florile Dalbe și Graiul nostru, s-a scris recent atât în Academia bârlădeană cât și în Dacia literară, noi subliniind și aici că în ce privește realizatorii și colaboratorii lor nu s-a ținut seama de localitatea de unde proveneau cât mai ales de munca, hărnicia, competența
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Duiculescu, I. Palodă, N. Bogescu...pân-la tineretul de astăzi: G. Nedelea, V. Damaschin, Ștefan Cosma, G. Ursu, C. Damaschin, Cicerone Mucenic, M. Panaite, G. Ioniță...care se pregătesc să continue cu entuziasm tradiția culturală a orașului nostru”... În ce privește colaboratorii la Graiul nostru, în cei trei ani de apariție, 1925-1927, erau amintiți că au semnat George Tutoveanu, George Pallady, Sylvia Pan, Virgil Duiculescu, George Ponetti (care un timp fusese și secretar de redacție), Zoe G. Frasin, G.M. Vlădescu, Toma Chiricuță, Ion Palodă
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Vasile Voiculescu rămâne nedespărțit de Bârlad. Toate cele 19 numere ale revistei Florile dalbe, la care debutează și ca prozator cu lucrările « Singur » și « Momâia », vor cuprinde bucăți din opera sa. Și nu numai în Florile dalbe, ci și în Graiul nostru (1925-1927), Țara de Jos (1924-1927), Scrisul nostru (1929-1931), reviste ale Academiei. Prin 1925, pe când Tutoveanu conducea revista Graiul nostru, scrie Florentin Popescu în volumul «Viața lui V. Voiculescu» (Editura „Vestala”, București, 2008, p. 105), V. Voiculescu îi adresa o
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
prozator cu lucrările « Singur » și « Momâia », vor cuprinde bucăți din opera sa. Și nu numai în Florile dalbe, ci și în Graiul nostru (1925-1927), Țara de Jos (1924-1927), Scrisul nostru (1929-1931), reviste ale Academiei. Prin 1925, pe când Tutoveanu conducea revista Graiul nostru, scrie Florentin Popescu în volumul «Viața lui V. Voiculescu» (Editura „Vestala”, București, 2008, p. 105), V. Voiculescu îi adresa o epigramă, preluată de la Ion Apetroaie, vizând volumul Albastru, semnat de prietenul său : În fondurile documentare ale Bibliotecii Naționale, scrie
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Academiei bârlădene”, spune Florentin Popescu, nu l-au uitat pe simpaticul poet în haină militară, evocând ori de câte ori aveau prilejul, ceasurile petrecute în preajma lui în întunecații ani 1917-1918, cum a făcut într-o epigramă pe care i-o dedica în revista Graiul nostru (nr. 9 11, 1925) Iuliu Nițulescu, referitor la o seară literară : Resemnatul artist, scria Ion Apetroaie, a știut să rețină pentru sine din agitația tinerească a cercului din Bârlad ceea ce i-a fost necesar pentru a se descoperi mai
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]