11,105 matches
-
pomenim cu domnul inginer la spatele nostru: - Lăsați-le, că le-ați trântit deajuns! Dacă le mai aranjați mult, parcă văd că rămân fără ele. Veniți că am o altă treabă pentru voi. O să-l ajutați pe șofer să încarce gunoaiele și mergeți cu el la vărsătoare, că nu se poate descurca singur. Voi încărcați, voi descărcați. E limpede? Victore, vino-ncoa! Ăștia-s băieții. Ai grijă! - Nici o problemă, dom’ inginer. Facem treabă bună! Apoi către noi: Bă băieți, dacă ne
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Apoi către noi: Bă băieți, dacă ne înțelegem, rămâneți cu mine la lucru toată perioada. Nu e greu, o să vedeți că chiar o să vă placă. Numai să faceți exact ce vă spun eu, bine? Puneți în ladă cam jumătate din gunoiul ăsta și așteptați să mă întorc eu. Am încărcat după instrucțiuni și când eram aproape gata, apare și nea șoferu’ cu o ladă de ceapă pe care o bagă în gunoiul din remorcă, avertizându-ne: „asta nu vă privește, e
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
spun eu, bine? Puneți în ladă cam jumătate din gunoiul ăsta și așteptați să mă întorc eu. Am încărcat după instrucțiuni și când eram aproape gata, apare și nea șoferu’ cu o ladă de ceapă pe care o bagă în gunoiul din remorcă, avertizându-ne: „asta nu vă privește, e clar?” Apoi pleacă din nou întorcându-se cu alte lazi cu castraveți, care se alăturară celei dinainte, apoi încă vreo două cu ceapă și altele cu roșii. - Hai, repede încărcarea, că
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
clar?” Apoi pleacă din nou întorcându-se cu alte lazi cu castraveți, care se alăturară celei dinainte, apoi încă vreo două cu ceapă și altele cu roșii. - Hai, repede încărcarea, că ne grăbim! Am înțeles, am încărcat rapid restul de gunoi și am plecat. Trecând printr-un sat, s-a oprit la vreo câteva porți, debarcând cu grijă castraveții, ceapa și roșiile. După ce a distribuit marfa, a urcat în cabină lângă noi și aruncându-ne o privire care se voia nu
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
trupe prin burțile noastre și ne uitam semnificativ către sacoșa cu de-ale gurii, nea Victor, cu ochiul format, ne-a recitat rapid dictonul care conținea chintesența progresului în comunism: - Bă’, întâi munca și după aia haleala! Mergem și descărcăm gunoiul și când ne întoarcem, restul. Deși am fi preferat să fie invers, ne-am dat seama că într-o societate comunistă, așa era corect. Dacă la prima vedere ni se părea că nea Victor procedase de-a-ndoaselea, la o analiză mai
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
flămânzi de dreptate. Și se va face dreptate. Mascarada apărătorilor de democrație ce ucid si împilează în numele corectitudinii, a valorilor democrației, a societății ”libere” nu mai are multe zile de trăit. Istoria de azi a omenirii va fi aruncată la gunoi, istoricii se vor umple de rușine, cine a distrus, va fi distrus. Rămâneți în viață, că nici nu știți ce pierdeți”. Am preluat cuvânt cu cuvânt acest comentariu a cine mai știe cărui cetățean care a simțit la un moment
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
unii care nici nu mai contează dacă sunt pui de evrei sau nu, precum H. R. Patapievici și alții ca el, vor, nu să-l răstignească ca pe Isus Cristos, ci pur și simplu să-l arunce la lada de gunoi ca pe o vechitură care ne încurcă în marșul nostru „triumfal” spre Europa! În articolul „Inactualitatea lui Eminescu în anul Caragiale”, publicat în numerele 1-2 din 2002 ale revistei Flacăra și republicat în nr. 8, august 2006 al revistei Idei
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ar prefera să facă de râs armata română și să-și dea foc precum niște civili oarecare. Se pare că nici un marș de protest al militarilor nu ar prea avea mari sorți de izbândă fiindcă jigodia cotrocenistă este protejată de gunoaiele revoluției care acum poartă denumirea de revoluționari și care cum apare câte-o demonstrație care are ca țintă Cotrocenii, fac zid în fața Președinției. Păi cum să nu facă zid, când un muncitor calificat este plătit acum cu 500 de lei
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
zid în fața Președinției. Păi cum să nu facă zid, când un muncitor calificat este plătit acum cu 500 de lei deși lucrează zi-lumină iar un „revoluționar” care nu face nimic ia 3000 (adică treizeci de milioane lei vechi) lunar. Aceste gunoaie aduse de valul revoluției, în cea mai mare parte nici pe timpul socialismului nu au muncit și nici acum. Dacă ai vedea lista revoluționarilor din Vaslui, cam te-ar umfla râsul, dar dacă ai vedea statul lor de plată te-ar
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
frazelor sale cu gesticulația sa, ci șade pe vatră și se scarpină cu un ciob, aruncându-ți, fără săși întrerupă această îndeletnicire, tot felul de observații și aluzii.“ Vatra pe care stă așezat Iov este, cum știm, chiar grămada de gunoi din mar ginea localității sale (Iov 2, 8). Nu mai avea loc printre ai săi, nici alături de prieteni. Ajunge un om fără loc și de neînțeles pentru ceilalți. Tocmai aici, în apropierea lui Iov, a cuiva care probează adevărul cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
mai mari nevoi ca voi. Vrem, nu vrem, noi ciocli tainici Suntem zilnic, ceas de ceas, Cu pornirile de cinici, Mai ales în lung taifas. Ciocli suntem toată viața Pentru alții, pentru noi - Stârvuri seara, dimineața, Drept la groapa de gunoi. 25 februarie 2004 CUVINTE DE SFAT La muc de candelă-n amurg, Atâta cât mai este, Cuvintele încă mai curg În rând, în rând și peste. Sub raza cât un vârf de ac, Ce-i gata de-a apune Când
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
adevărul frazelor sale cu gesticulația sa, ci șade pe vatră și se scarpină cu un ciob, aruncânduți, fără săși întrerupă această îndeletnicire, tot felul de observații și aluzii.“ Vatra pe care stă așezat Iov este, cum știm, chiar grămada de gunoi din mar ginea localității sale (Iov 2, 8). Nu mai avea loc printre ai săi, nici alături de prieteni. Ajunge un om fără loc și de neînțeles pentru ceilalți. Tocmai aici, în apropierea lui Iov, a cuiva care probează adevărul cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
N-am visat!“ Bine, zise Primarul. Să te cred. Știi unde e acea gară fantomă? Da... Vă duc eu acolo. Uitați... Uite un tren-fantomă pe aburi. Să urcăm, să vedem unde ne duce. Uite, am ajuns într-o groapă de gunoi. S-au dus acolo și i-a arătat. Vezi? Apoi i-a venit Primarului o idee. I-a spus copilului: Fă-mi o hartă cu drumul ăla, ca s-o dau la fiecare om ca să știe când trec trenurile-fantomă și
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Vezi? Apoi i-a venit Primarului o idee. I-a spus copilului: Fă-mi o hartă cu drumul ăla, ca s-o dau la fiecare om ca să știe când trec trenurile-fantomă și în ce direcție spre topitoria din groapa de gunoi, ca să știe și să nu accidenteze pe cineva. Și or să vină și ei și să vadă asta. Apoi, oamenii au început să meargă cu ele, dar fantoma trenului s-a înfuriat că li s-a descoperit secretul și atunci
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
limită. Se lumina de ziuă când, ajunși la Palatul Termelor, cotiră pe o stradă laterală ce dădea într-o piață largă, dominată de turnul Catedralei. Acolo, se treziră cu brutalitate față în față cu durerea cetății asediate. O duhoare de gunoaie, fum, sânge și excremente îi primi încă de la colțul străzii. întreaga zonă era ocupată de zeci de corturi, care, mici baracamente, în mijlocul cărora se mișcau figuri spectrale: soldați, călugări, voluntari, copii în zdrențe și femei prinse în tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ulițe ce pornea de la una din străzile care se întâlneau în piață, șerpuind cam o sută de pași printre cocioabe pe jumătate prăbușite și barăci din lemn, locuite de oameni mizeri și cu privire alunecoasă. Acolo, în mijlocul unor mormane de gunoaie urât mirositoare, zăcea, cu fața în sus și cu brațele desfăcute, trupul sărmanului Etbinus. — L-am întors eu, explică Maliban. Când l-am găsit, era cu fața în jos. Aplecându-se, împreună cu Dubritius asupra cadavrului tânărului, Sebastianus căută pe bluza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acei războinici - care, văzând ce făcea ea, deveniseră deodată atenți și în mod evident iritați -, Balamber o întrebase care era motivul acelui gest jignitor. Roșie la față, ea își întoarse privirea în față, ridicându-și mândră bărbia. „Turingienii sunt niște gunoaie!“ Nu spusese mai mult, dar în ochi îi apăruseră lacrimi de furie. Apoi, aplecându-se deodată în față, se agățase de gâtul catârului și, căutând să-i apuce căpăstrul, îi strigase servitorului care o conducea să se oprească; acela se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
casă Stătea sub șervețel și ticăia pe masă. BUNUL SIMȚ LA FIECARE Într-un spațiu mic s-au mare Cunoști cine bun- simț are: Lucruri vraiște aruncate Prin casă neașezate, Țigări multe desfăcute, Scrumiere mari umplute, Cafele un pic băute, Gunoi nu scoate pe seară Să nu-și de-a norocu-afară Toți pe cineva contează Că și azi prânzul așează, În chiuvetă stau călare Cincizeci de vase murdare, Cine să le spele oare? Triste, plâng cu disperare Prosoapele-n baia mare
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
mulți copii stă lîncezită. 6. Domnul omoară și învie, El coboară în locuința morților și El scoate de acolo. 7. Domnul sărăcește și El îmbogățește, El smerește și El înalță; 8. El ridică din pulbere pe cel sărac, Ridică din gunoi pe cel lipsit, Ca să-i pună să șadă alături cu cei mari. Și le dă de moștenire un scaun de domnie îmbrăcat cu slavă; Căci ai Domnului sunt stîlpii pămîntului, Și pe ei a așezat El lumea. 9. El va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
conștiincios datoria! Ce naiba, să te învăț eu?! Capitolul IV FUSESE UN NOIEMBRIE RECE. PLOUASE toată luna, fără încetare. Pământul nu mai primea apa căzută în neștire din cer. Printre pietrele cubice ale pavajului țâșneau torente ducând la vale, spre mare, gunoiul și zoaiele urbei. Aveai senzația că te lovesc peste față, umplând-o de bale, burțile netede și solzoase ale unor pești înotând în derivă prin aerul zemos. Tocmai în această perioadă se hotărî Carol să renunțe la serviciile vasului de sub
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ținut zile în șir spânzurat de picioare deasupra unui blid cu lapte, ca să-i scoată demonul din trup. Se pripășise în satul acesta și cea mai mare bucurie a lui era să răscolească prin dărâmături, maidane sau în groapa de gunoi de la marginea satului după diverse sfori, șireturi și panglici, ținându-și pleoapele ridicate cu două degete, ca să vadă mai bine. Le colecta cu mare râvnă și le sorta cu pricepere, după anumite criterii, în trei cutii de carton, pe care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ramuri puzderie de semne și de stele, ca un havuz plin de nuferi albi. Privirile lor iscau cercuri concentrice în apa întunecată a cerului. "Cât de rar privesc în sus" își reproșă Bătrânul. "Asemenea porcului care râmă toată viața în gunoaie. Când i se taie beregata, de Ignat, cade pe spate și cu gustul mărului pe cerul gurii, cu ochii deja înțepeniți, cu ultima privire vede mirat și umilit stelele..." Se culcaseră pe spate, cu mâinile sub cap, lipiți unul de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nu începuse încă să-și îndeplinească misiunea. Nu reușea să facă altceva decât ca, prin comparație, chipiul meu soldățesc, prea mare pentru căpățâna mea, să pară o cipilică de clovn pe care o mână nervoasă o scosese de la crematoriul de gunoaie. Avea o față palidă, cu o mină plouată. Transpira cu o incredibilă abundență - fruntea, buza de sus, chiar și vârful nasului - de-ai fi zis că are indispensabilă nevoie de o tabletă de sare. — Sunt însurat cu muierea cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
bila lui de la aceeași distanță. Atingerea se producea foarte rar, pentru că orice poate devia o bilă, împiedicând-o să-și atingă ținta: denivelarea străzii, o ridicătură pe bordura trotuarului, un cocoloș de gumă de mestecat, sau oricare din sutele de gunoaie tipice străduțelor dosnice din New York - ca să nu mai vorbim de simpla eroare de ochire. Dacă cel de-al doilea jucător își ratează prima lovitură, bila lui poposește, de obicei, într-o poziție foarte vulnerabilă, destul de apropiată pentru ca primul jucător să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
din gură printre Îmbucături: „E bine, cum să nu fie bine. Nu ne lipsește nimic...“. „La voi, o completa unchiulețul, se face totuși prea mare risipă. Mă uit, În dreapta și În stânga văd o groază de coji de cartofi aruncați la gunoi. Cojile au vitamine. E păcat. La noi, cartoful e la mare cinste. Îl mănânci ca pe o delicatesă, nu-i așa?Noi Îl cultivăm și pe trotuar, ba chiar și În cerdac...“, se adresă el băiatului care stătea În stânga sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]