7,075 matches
-
moderni nu sunt preocupate de problemele social-politice și în acest mod ei pot fi manipulați de șmecherii intelectuali cu discursuri meșteșugite. Experiența nerațiunii coboară în timp prin Hölderlin, Nerval și Nietzsche pentru a deveni "contratimpul lumii"50, adică o lume imaginară, inspirată din mitologie și istorie, dar... a-istorică. Opera unor celebri scriitori și artiști precum Sade, Artaud, Nerval, Hölderlin, Nietzsche, van Gogh a dus experiența poetică, filosofică și artistică europeană spre "un limbaj care abolește istoria și face să sclipească
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mod figurativ. Se află în ficțiune atunci când o interpretăm în fel și chip, fără niciun raport cu evidența concretă. Istoria și hermeneutica devin două tehnici în sine de figurare. Ceea ce numim "ficțiune istorică" se naște dintr-o propensitate literară și imaginară a cercetătorului de a interpreta aspecte din trecut, de a le "potrivi" prin gândirea și imaginația lui. Istoria nici nu s-ar putea întemeia ca formă de narativitate sau de discurs fără ficțiune drept modalitatea scriptică de exprimare. Istoria scrisă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Partea fictivă, falsă sau intenționat falsificată a unei istorii nu este ceva dispensabil, lipsit de valoare, ci posibilitatea unor noi adevăruri; posibilitatea cunoașterii unor situații reale. Preocupările dacă o carte de istorie este fictivă sau nu, dacă ceea ce spune este imaginar sau real nu fac obiectul cercetărilor lui Foucault. Imaginarul și ficțiunea nu exclud raporturile de adevăr cu realitatea, la fel cum ideologia nu exclude raporturile de cunoaștere autentică a unor situații. În epoca modernă, de la Cervantes încoace, imaginarul și ficțiunea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
exclude raporturile de cunoaștere autentică a unor situații. În epoca modernă, de la Cervantes încoace, imaginarul și ficțiunea sunt "motoare" ale realității moderne, inclusiv ale discursului politic. De altfel, orice discurs politic nu se poate întemeia decât printr-un raport de imaginare și de ficționalizare pe baza unor nevoi reale, evidente în structura relațiilor sociale. Istoriile lui Foucault, deși sunt subiective sub raport ideatic și intențional, sunt obiective din perspectiva "metodelor" sale. Marile experimente din istoria științei s-au făcut după teorii
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de acțiune și de experiență în contrast cu ceea ce gândim unde spusul și pozitivitățile acestuia au o funcție esențială în elaborarea subiectului. Ceea ce gândim este o reflecție asupra acțiunii și experiențelor noastre. Noi nu cunoaștem prin gândire, decât navigând pe un teritoriu imaginar al reprezentărilor, al imaginației, al închipuirilor sau al formalismelor logico-matematice despre un subiect, care se exteriorizează și, prin faptul că se exteriorizează, își produce sensul. Textele au sens doar în raport cu exteriorul. Narațiunea și arta narativă se bazează pe povestiri, pe
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Zăpezii",H.Ch. Andersen abordare interdisciplinară Tema: Iarna Tipul activității: consolidare și sistematizare interdisciplinară Arii curiculare: *Limbă și comunicare *Matematică și științe ale naturii *Arte * Tehnologii *Educație fizică și sport Conținuturi: *Limba română "Crăiasa Zăpezii", H. Christian Andersen *Cunoașterea mediului "Călătorie imaginară la munte iarna" *Matematică Adunarea și scăderea cu trecere peste ordin în concentrul 0-20; Rezolvarea de probleme *Abilități practice Fulgi de zăpadă *Educație plastică Culori calde, culori reci: "Globuri" *Educație muzicală audiție muzicală "Iarna" A.Vivaldi *Educație fizică Dans aerobic
Metode interactive de abodare a textului literar în învățământul primar by Mariana Morărașu () [Corola-publishinghouse/Science/1678_a_3033]
-
al P.C.R, vicepreședinte al Comitetului de Radiodifuziune și Televiziune 1965 - 1970, sau redactor-șef al cotidianului "România literară" 1970 - 1983), scria cărți precum "Drumuri prin memorie", "Viața pe un peron", "Apărarea lui Galilei", "Dialog despre prudență și iubire", "Scrisori imaginare", "Mitologii subiective", cărora li se vor adăuga cărți precum "Autoportret într-o oglindă spartă", "Viața ca o coridă", "Un muzeu în labirint", "Polemici cordiale", "Calomnii mitologice" și cam tot ce va mai publica Octavian Paler, trădează un interes obsesiv pentru
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
venirea pe lume a celui mai mare poet al neolatinității la 2 iunie 1265, mort în exil la Ravenna la 56 de ani (contemporanii și concitadinii săi florentini neiertându-i orientarea pro-guelfă și antipapală), dar și să situeze începutul călătoriei imaginare și inițiatice din "Divina ..." în martie anul 1301, iar nu în anul jubiliar 1300. Fiind vorba totuși de un vast poem, H.-R. P. nu uită, prin premisele puse, să invite cititorul să aprecieze frumusețea ideatică și poetică a Paradisului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cărnii pipăi cu degete de orb / și mâna ospătată cu sâni, culege șoaptă. / Tot trupul cu migală de mângâieri să-ți sorb". Citatul ales de Nicolae Oprea anunță melosul sculptural și stilistica sinesteziilor din "ultimele sonete ale lui Shakespeare. Traducere imaginară de V. Voiculescu", și nicidecum extremismul erotico-ludic al lui Emil Brumaru, cum susține monograful. În privința povestirilor scrise în perioada deplinei maturități (1947 - 1958) și publicate postum, în 1966, cu un studiu introductiv de Vladimir Streinu, autorul monografiei demonstrează că ele
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Roxana Sorescu (autoarea ediției integrale V. Voiculescu, "Opera literară", vol. I-III, 2003 - 2004). Critic serios ce se mișcă cu lejeritate și dexteritate printre zeci și zeci de autori și referințe, dovadă stând și alte cărți ale sale precum "Provinciile imaginare", "Ion D. Sârbu și timpul romanului", "Literatura română posteblică între impostură și adevăr", Nicolae Oprea își permite totuși surprinzătoare neglijențe sintactice, tip o frază din două propoziții susținute fiecare printr-un gerunziu, dar fără predicat verbal (p. 23); folosește dezinvolt
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
compactitate al teritoriului, funcție de valorile sale ce se pot încadra în intervalul (0, 1]. Indicele de formă (F) nu poate avea valoare nulă, întrucât un stat cu suprafața 0 nu ar putea exista ca entitate teritorială, iar valoarea sa unitară imaginară (1 - valoare posibilă doar teoretic) ar descrie un stat al cărui teritoriu ar avea o formă perfectă de pătrat. În general, valorile indicelui de formă mai mari de 0,4 descriu state cu un teritoriu relativ compact, categorie în care
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
Uneori se află în concurență chiar capitalele emiratelor din cadrul aceluiași stat: Abu Dhabi și Dubai din federația Emiratelor Arabe Unite. C. Criteriul localizării în interiorul teritoriului statal are în vedere o anumită geometrie a localizării spațiale a capitalelor în interiorul statelor, în raport cu centrul de greutate imaginar al teritoriului și cu conturul acestuia. Prin centru de greutate imaginar înțelegem punctul situat la intersecția axelor de simetrie ale teritoriului (pe lungime și pe lățime). Pentru aplicarea acestui criteriu, vom considera un patrulater cu vârfurile în punctele reprezentând jumătatea
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
Abu Dhabi și Dubai din federația Emiratelor Arabe Unite. C. Criteriul localizării în interiorul teritoriului statal are în vedere o anumită geometrie a localizării spațiale a capitalelor în interiorul statelor, în raport cu centrul de greutate imaginar al teritoriului și cu conturul acestuia. Prin centru de greutate imaginar înțelegem punctul situat la intersecția axelor de simetrie ale teritoriului (pe lungime și pe lățime). Pentru aplicarea acestui criteriu, vom considera un patrulater cu vârfurile în punctele reprezentând jumătatea distanțelor, de-a lungul axelor de simetrie, dintre centrul de greutate
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
2 Sprijinindu-se în mâini pe gymball, picioarele întinse la aproximativ un metru depărtare pentru o bună stabilitate, capul rămânând în prelungirea coloanei vertebrale, se execută flexia și extensia brațelor (flotări), ( Foto 68, 69). Exercițiul 3: Sezând pe un scaun imaginar, brațele în sprijin pe gymball, picioarele ușor depărtate, călcâiele pe sol, se apropie bazinul de sol, menținându-se palmele pe gimball, (Foto 70, 71). Exerciții utilizând gymball-ul pentru îmbunătățirea forței musculaturii dorsale Exercițiul 4 Se rulează gymball-ul utilizând brațele ca
Logistică în kinetoterapie by Vasile Manole () [Corola-publishinghouse/Science/1600_a_2967]
-
efortul povestitor și interpretativ îmbracă forma unei aventuri / mărturii în lumea cunoașterii ...lumii, cu tendințe nu imediat perceptibile, imprevizibil individuale, cu efectele distanțării și ale deformării, sau ale contemplării contururilor sub lupă. Romancierul favorizează constant expresia unei atari "modificări" personale (imaginare) a unghiului sub care o inventată realitate se înfățișează privirii, acordînd spații întinse analizei reactivității subiective și înțelegerii obiectului. Deși nu pare evident, această amprentă a inteligenței fantasmate, întruchipate de varii personaje construite anume pentru a ocupa rolul decriptor în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
extensibilă a imaginației. Locuirea, în roman, este a asigura narațiunii o scenă în perfectă depliere, vizuală și caracteristică, metonimică sau simbolică. Pentru unii artiști, scena romanului organizează anticipator lumea întîmplărilor. CASE DE STICLĂ Ascultînd de ritmuri capricioase ale percepției, casele imaginare seamănă mult unui clopot de sticlă, deschizîndu-se privirii sub cele mai felurite unghiuri. Indiferent de natura fanteziei turnate în "fundația" lor, ele recompun lumea, amplasînd repere de neocolit, în două dimensiuni speciale, fundamentale ale spațiului: înlăuntrul și în afara scenei romanului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
structura (spațiul închis, obiectivul, placa sensibilă metaforă, adesea, pentru procesul privirii și al "înregistrării", obturatorul, sursa luminoasă, traiectul) și cronologia actului fotografic (2). "Privirea" romanescă, pornită din unghiul unui spectator, ori, dimpotrivă, din perspectiva generală omnivizionară, construiește geometriile unor arhitecturi imaginare, pline de semnificații. Însăși fidelitatea de amprentă "fotografică" este rezultatul unei aplicate cuceriri spațiale: metodică "luare în posesie" a spațiului și a obiectelor, a imaginii personajelor și a emblemelor vizuale prin care acestea se disting (înfățișarea, îmbrăcămintea, codul vestimentar metonimie
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
obiecte o reverie atenuantă, soporifică, Maxențiu transportă în visul său o imagine construită, un acord final al trecutului cu himera trăită în prezent. Nu mai puțin obsesie a romanului, reveria asupra casei închide în cîteva linii psihologia deviantă a compensației imaginare găsite în locul -fetiș: Își închipui că viața de acum a frumoasei doamne Hallipa-Drăgănescu ar fi fost a lui: casa măreață de pe bulevardul Catargiu, averea trainică, reputația acelei familii, totul al lui!... El ar fi prezidat concertele din Bach!" Atenți la
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
autoarea reia schema "visului palatului" la personaje dintre cele mai obscure, precum anterior amintitul dr. Răut. Medic curant al lui Maxențiu, el repetă în linii generale fascinația pentru un spațiu străin, palatul / casa Razu / Maxențiu, pe care și-l aproprie imaginar, dîndu-i o destinație similară ...palatului Barodin / Walter. Visul doctorului este de a-l transforma în sanatoriu (sic): "Vedea în închipuire clădirea albă într-un parc vast de brazi. Deocamdată, palatul Razu îi părea a avea minunate calități de sanatoriu, începînd
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
prezent și el la reprezentația tristă a defăimării Doamnei T., este Ladima. El va cere satisfacție lui Fred, într-un gest fundamental de onoare. Cititorul înregistrează gesturile tuturor actorilor scenei, deopotrivă cu dispoziția lor în spațiu, în afara și în mijlocul reflectoarelor imaginare care separă scena (jucată) de restul spațiului, destinat spectatorului, celui de-al treilea personaj, cum l-a numit Vasile Popovici, fără să se aplece însă și asupra zăcămintelor de teatralitate din epicul camilpetrescian. În fond, inițiativa nefericită a adresării, care
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
lui sacre. Baletul buf este același: accese de panică, alergarea nebună pe străzi. Ectoplasma naratorului invizibil, privilegiatul, demonstrația vie, mizantropică și definitivă a proiecției sale, Bietul Ioanide suferă blînd efectele ironiei auctoriale. Una acceptabilă, care-l atestă într-o oglindă imaginară drept singurul dublu veritabil. SCENA EXOTICĂ. UN ...EASTERN MEDIEVAL În Europa secolului al XVII-lea, un călător român trece porțile Marelui Zid al Chinei. Nu este un aventurier, iar suita de 150 de curteni și oficiali care-l însoțesc se
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
distinge între componenta reprezentabilă a lumii personajelor (în primul rînd), avansînd precaut termenul provizoriu de comportism, și discursul analitic, registrul reflecției, prin excelență ne-reprezentabil. Ceea ce se vede, se aude și, în consecință, compune figurația cvasiteatrală a personajelor, pe scena imaginară a romanului, compune, în viziunea criticului, creația în roman. Ceea ce, dimpotrivă, este dictat de pasajele ne-reprezentabile (în același sens teatral; nereproductibile pe o ipotetică placă de fonograf, invizibile pe pînza cinematografică) caracterizează analiza în discursul romanesc. Proporția în care
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
poate fi opera criticului în postura creatorului de artă, motivele pledoariei sale apăreau transparente. Empatia criticului sau a istoricului literar, facultate comprehensivă și răspunzătoare pentru adecvarea la subiect și reglarea distanței analitice, nu se poate manifesta exclusiv față de sfera universului imaginar al operei analizate. O forță a înțelegerii actului creator este indispenabilă tocmai obiectivității actului critic. Ideal este ca natura criticului să fi primit, dublîndu-se astfel, capacitatea imaginativă și în sensul creației propriu-zise, vocația Autorului. Fără a spune că excelența în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
nesemnificativ", "irelevant": lipsit, se înțelege, de importanță și implicit de valoare. Între nuanțele aduse, se reține faimoasa aserțiune a lui Roland Barthes, care situează detaliul "insignifiant" , cu o structură "aparent sustrasă sistemului semiotic", într-o strategie realistă, menită să confere imaginarul relief lumii reprezentate în operă. Amănuntul inutil umple, cu propria "mărturie" (aici, simpla existență) imaginea unei lumi închipuite. Paradoxul nu este decît aparent: mulțimea detaliilor "inutile"conferă cvasimaterialitate fantasmei scriitorului, "definește" vizual, "corporalizează" o lume a lucrurilor imaginare, lumea ficțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
să confere imaginarul relief lumii reprezentate în operă. Amănuntul inutil umple, cu propria "mărturie" (aici, simpla existență) imaginea unei lumi închipuite. Paradoxul nu este decît aparent: mulțimea detaliilor "inutile"conferă cvasimaterialitate fantasmei scriitorului, "definește" vizual, "corporalizează" o lume a lucrurilor imaginare, lumea ficțiunii. Nu doar acest detaliu ne întîmpină în excursul călinescian. Reprezentată, mai curînd, este accepția cuvîntului regăsibil în limbajul specializat al criticii de artă, în comentariul artelor plastice. Detaliul ca decupaj, parte a tabloului trecut sub o lupă măritoare
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]