5,035 matches
-
posibilități de ființă“. La fel se întâmplă și cu ceea ce numim posibilitate, când e descrisă contingența unor ființări simplu prezente.<ref id="115">Ibidem, p. 197. Cf. deopotrivă p. 198, vorbind despre „putin țade-afi care plutește fără repere, în sensul «indiferenței arbitrarului» (libertas indifferentiae)“.</ref> Sau cu egoul omenesc, dacă e văzut ca „res cogitans lipsit de lume“.<ref id="116">Ibidem, p. 283. </ref> Până și termenul Dasein, cu o carieră de acum celebră, ar fi fost înțeles ca simplăprezență
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ea, dacă e valabilă, ridică imediat semne de întrebare cu privire la felul în care filozoful distinge între cele cu sens și cele lipsite de sens. Aș înțelege de aici că ceva e văzut ca simplă prezență atunci când se are în față indiferența ființei sale. E luat atunci drept ceva dat și de la sine înțeles. Nu comportă diferențe esențiale față de altele, nu are un relief distinct. Se situează sub semnul contingenței, întrucât cu el „se poate «întâmpla» una sau alta“. Aduce în față
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ales ontologic. Iar ființării simpluprezente îi corespunde simplaprivire a ceea ce omul întâlnește. Este o privire ea însăși indiferentă, ce constată doar că ceva este de față, în simplitatea sa neutră, elementară. Nu cumva contează mai mult decât orice tocmai această indiferență a privirii și a celor văzute ca deja date? Nu tocmai de aici, din această indiferență, se naște lipsa lor de sens? Probabil că e riscantă această lectură, însă cred că ființarea simpluprezentă reține tocmai prin așa ceva. Nu e în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
însăși indiferentă, ce constată doar că ceva este de față, în simplitatea sa neutră, elementară. Nu cumva contează mai mult decât orice tocmai această indiferență a privirii și a celor văzute ca deja date? Nu tocmai de aici, din această indiferență, se naște lipsa lor de sens? Probabil că e riscantă această lectură, însă cred că ființarea simpluprezentă reține tocmai prin așa ceva. Nu e în joc o indiferență pură, căci ea survine în varii chipuri. Uneori apare ca mod de a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și a celor văzute ca deja date? Nu tocmai de aici, din această indiferență, se naște lipsa lor de sens? Probabil că e riscantă această lectură, însă cred că ființarea simpluprezentă reține tocmai prin așa ceva. Nu e în joc o indiferență pură, căci ea survine în varii chipuri. Uneori apare ca mod de a fi deja dat.<ref id="118">Ibidem, p. 67. </ref> Sau ca un mod „de sine stătător“.<ref id="119">Ibidem, p. 122.</ref> Eventual, ca simplă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
înțeles la un moment dat ca „rezistență“ a unui lucru în fața voinței omenești: ceva apare „în afară“ și totuși opus voinței.<ref id="121">Ibidem, p. 282 </ref> 124 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 118. 121. . Aduce cu sine o indiferență tare, întrucât „rezistă“ și „se opune“. Poate merge și mai departe această indiferență a unor lucruri? Sigur că da. Ea poate deveni pe neașteptate primejdioasă, capabilă să distrugă orice în cale. Să ne amintim ce spune Heidegger în § 32 despre
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ceva apare „în afară“ și totuși opus voinței.<ref id="121">Ibidem, p. 282 </ref> 124 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 118. 121. . Aduce cu sine o indiferență tare, întrucât „rezistă“ și „se opune“. Poate merge și mai departe această indiferență a unor lucruri? Sigur că da. Ea poate deveni pe neașteptate primejdioasă, capabilă să distrugă orice în cale. Să ne amintim ce spune Heidegger în § 32 despre ființarea simpluprezentă: aceasta poate deodată să ia cu asalt ființa omului și să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și să o distrugă. Din lipsită de sens, ea devine nemijlocit absurdă.<ref id="122">Ibidem, p. 208.</ref> Este vorba aici toc mai despre natură și acele fenomene teribile ce pot avea loc. În cazul lor, se realizează paradoxul indiferenței pri mej dioase, disolutive. De regulă nu gândim în acest fel ceva indiferent, nul vedem activ sau amenințător. Expresia însăși pare lipsită de sens, un oximoron gratuit. Doar că, așa cum spune în lo cul respectiv Heidegger, ceea ce apare sub o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sens, un oximoron gratuit. Doar că, așa cum spune în lo cul respectiv Heidegger, ceea ce apare sub o asemenea indife rență poate să pună în primejdie lumea omului și chiar să o distrugă. Vedem așadar că nu e vorba de o indiferență pură și inofen sivă în relație cu lumea omului. Dimpotrivă, comportă diferite abateri față de un posibil grad zero al ființării. Vine une ori cu un exces (când apare ca deja dată). Alteori anunță un deficit neobișnuit (lipsă a unei diferențe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
urmă abatere ar fi evidentă, pentru Heidegger, în cazul naturii, care nu înseamnă doar viață elementară și peisaj, ci deopotrivă putere capabilă să ia cu asalt lumea omului (§ 15). Aș crede că exact aceste abateri ale ființării simpluprezente, pe fondul indiferenței ei ontologice, au condus, în paginile lui Heidegger, la considerarea ei ca lipsită de sens și în cele din urmă absurdă. Dar să revenim puțin la ceea ce s-a numit „natură“ și să vedem în ce ar consta indiferența ei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fondul indiferenței ei ontologice, au condus, în paginile lui Heidegger, la considerarea ei ca lipsită de sens și în cele din urmă absurdă. Dar să revenim puțin la ceea ce s-a numit „natură“ și să vedem în ce ar consta indiferența ei aparte, cea care va fi considerată în § 32 ca nemijlocit absurdă. De cele mai multe ori se consideră că natura este dată ca atare, dintotdeauna și în ea însăși. Vorbim ușor despre viața APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 125 122. din adâncul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
un alt gen de modulație în simplaprezență a naturii. Aceasta nu se mai lasă văzută doar ca viață elementară și peisaj captivant, ci drept ceea ce pune viața omenească la încercare. De această dată, diferența ei se naște din însăși acea indiferență ce poate să devină gravă, terifiantă. Este o indiferență care neliniștește, amenințătoare. În fața ei, ne asigură filozoful german, te întâmpină simpla lipsă de sens. Și, deo potrivă, ceea ce se opune cu violență posibilității sensului, absurdul însuși. Astfel întâlnită, natura ne
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Aceasta nu se mai lasă văzută doar ca viață elementară și peisaj captivant, ci drept ceea ce pune viața omenească la încercare. De această dată, diferența ei se naște din însăși acea indiferență ce poate să devină gravă, terifiantă. Este o indiferență care neliniștește, amenințătoare. În fața ei, ne asigură filozoful german, te întâmpină simpla lipsă de sens. Și, deo potrivă, ceea ce se opune cu violență posibilității sensului, absurdul însuși. Astfel întâlnită, natura ne apare absurdă în ea însăși, simplă dezlănțuire de forțe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de sens, în ultimă instanță cele absurde. Am putea privi această chestiune și altfel. Oare omul nu ia uneori el însuși cu asalt propria sa ființă și ființa oricărui alt lucru? Nu devine el însuși profund indiferent și generator de indiferență, în toate accepțiunile cuvântului? Sensul impus în manieră silnică, violentă, ce desfigurează tot ce întâlnește în sfera sa, nu este un sens absurd? Cred că tocmai acesta este absurd înainte de orice. Expresia „sens absurd“ ne apare contra dictorie, însă numai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ca prim volum al lucrării Devenirea întru ființă), Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981, pp. 117 sqq.</ref> A fi rațional și a fi absurd apar acum ca mo duri exclusive prin înțelesul lor. Iar libertatea ajunge văzută „în sensul indiferenței de alegere“. Consecințele acestei idei pot contraria pe oricine: „pe planul existenței umane se ajunge la absurditatea ca omul să fie neutru între ființă și neființă, adică între sine, între singurul său sine posibil, și altceva“. În același timp, există
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
crede că întruchi pează o instanță absurdă în sensul comun al cuvântului. Mer gând pe aceeași cale, legea însăși apare irațională: ascunsă în spatele a nenumărate porți și păzită cu putere, fără vreun semn că ar exista totuși, pare să exprime indiferența unei imense mașinării, fantomatice, din spatele acestei lumi. Însă tind să cred că aici este vorba despre altceva. Iar absur dul pe care povestirea îl lasă minunat să se vadă are totuși un alt sunet. Ține de o altă experiență decât
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
130-131 ~ divină 83, 152, 158, 160 (158), 162, 163 ~ proprie omului 94 (n. 89), 120-131, 140-141, 155, 150 (n. 155), 166-171, 174, 176-180, 184 absurdul ~ omenești (vezi „absurd“) caracter indeterminat și inepuizabil al ~ 67, 81, 83, 97, 105, 124, 163 indiferență de ~ ființă (vezi „in diferență“) logica ~ 58, 193 Marele Lanț al ~ 48 posibilități de ~ 122-129 sensul ~ 65, 130 semnificații multiple ale ~ 23 filozofie absurditatea unor enunțuri ale ~ 18-19, 21, 30, 60, 68- 76, 82, 85-86, 90, 92- 95 aporii și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
192-194 ~ imposibilă 36-37, 45-46, 81, 192 incognoscibil 79, 162 (n. 159), 166-167 (vezi și „limite ale cunoașterii“) incomprehensibil 10, 19, 32, 150, 157, 163, 191 ~ sau străin sensului (vezi „absurd“) incongruens 49 incongruență (ce suspendă sensul) 48-49, 138-139, 194-195, 196 indiferență ~ a privirii (sau a gândirii) 123-124, 168 (n. 169) ~ de alegere 123 (n. 115), 140 ~ de ființă sau ontologică 122-125, 127, 129 ~ în privința sensului (vezi „sens“) ineptum 146-148, 154, 156- 157, 173 ineptus 71 206 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
dominat de sensibilitatea radical-milenaristă ce îi va împinge pe Breccia și Oesterheld să scrie unul dintre cele mai importante texte hagiografice dedicate lui Che Guevara. Sfârșitul de lume care se abate asupra Argentinei este un sfârșit de lume provocat de indiferența și de ostilitatea marilor puteri, dispuse să abandoneze întregul continent ca teritoriu de colonizare al invadatorilor. Străvezie, parabola din Eternautul se cere redată contextului de inflamare revoluționară și antiamericană : rasa străină ce devastează orașul și America de Sud este avatarul sângeros al
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cunoști principiile funcționării sistemului nervos îți scapă o parte din comportamentul persoanei. Trebuie să știi mai întâi că la baza plăcerii stă o diferență de prag senzorial pentru a înțelege cărui fapt i se datorează fuga continuă după nou, sau indiferența pe care o manifestăm deseori față de o plăcere la scurt timp după cucerirea ei. Suntem marcați de discontinuitate: starea de conștiență ne este zilnic întreruptă de somn, inspir-ul ne este întrerupt de expir, continuitatea gândurilor noastre este doar o
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
cel puțin); "a noastră" are sensul nu de a o stăpâni, ci mai degrabă de comodat, fiind obligați să ne comportăm față de ea asemenea unui bun proprietar, s-o sporim chiar, însă fără ius abutendi. A folosi cuvintele cu o indiferență manifestă față de sensurile ce le sunt posibile înseamnă o sărăcire a lor. De la a crede am trecut la a avea; proprietatea ca formă de credință contemporană. De altfel una eficientă în plan pragmatic, ea fiind cea care-l muncește pe
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
așa cum ne fac să ne vedem. Femeile independente riscă acrimea ființei lor; exemplul tradițional îl constituie fata bătrână. Dificili sunt și bărbații singuri, dar parcă într-un chip diferit; lor le rămâne o urmă de generozitate chiar dacă născută adesea în urma indiferenței. Sau, mai curând vedem acrindu-se un bărbat căsătorit. Neavând un obiect stabil pentru hărțuiala cotidiană, pe care să-l facă vinovat de toate nereușitele lor, femeile singure îi transformă pe toți ceilalți în vinovați pentru tot ce le lipsește
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
sensul acestui cuvânt), a uitării sensului tare al acestuia. Prețul pe care trebuie să-l plătească bărbații pentru modul lor de-a fi, pentru preocuparea pentru transcendență (varianta bună) sau pentru prinderea la nivelului cotidianului sub forma "pasiunilor", îl constituie indiferența afectivă față de ei a propriilor copii. Există o filieră de puternice legături afective realizată pe linia mamelor. Paradoxul mamelor: sunt în același timp sursă a binelui și a răului. Ele nasc și cresc copiii care vor duce lumea mai departe
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
atât întâlnirile mediate de cărțile scrise de ei cât și pe cele mediate doar de limbaj, acesta conținând într-un mod aparte "gândiri". Este nefiresc să vorbești față de părinții tăi de propria ta moarte; e o negare (cu seninătate ori indiferență) a chinului lor de a te în-ființa. Nu înțelepciunea grăiește în noi în acest caz, ci neînțelegerea faptului că în discuție e un sens al existenței lor (deseori singurul). De o astfel de neînțelegere ne vindecă deseori copiii noștri când
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
stare de "pregătire" pentru nașterea sensului ce se desfășoară în cadrul trăirii (în cazul acesta, a unei trăiri neraționalizate). Frumusețea locurilor vizitate stă într-o măsură considerabilă sub semnul dispozițiilor personale; rămâne ca disecția acestor dispoziții să dezvăluie ingredientele uimirii sau indiferenței noastre. Să ne setăm înțelegerea prin intermediul unor povești comune; acesta este rolul Bibliei. ٭ O raportare de avar la gândire: să-ți pară rău pentru toate momentele în care investiția ta (propria minte) nu produce nimic, pentru toate clipele sterpe în
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]