4,059 matches
-
Boerescu, "La noapte, pe Strada Toamnei", Phoenix, București, 1993. Alexandru Ruja, "Parte din întreg", Editura de Vest, Timișoara, 1994. Olimpia Berca, "Dicționar de scriitori bănățeni", Amarcord, Timișoara, 1996. Caius Dobrescu, "Modernitatea ultimă", Univers, București, 1998. Ruxandra Cesereanu, "Călătorie spre centrul infernului. Gulagul în conștiința românească", Editura Fundației Culturale Române, București, 1998. Dorin Murariu, "Provincie și valoare", Eubeea, Timișoara, 1998. Ion Bogdan Lefter, "Romanian Writers of the '80s and '90s. A Concise Dictionary", Paralela 45, Pitești, 1999. Adrian Oțoiu, "Trafic de frontieră
Viorel Marineasa () [Corola-website/Science/310626_a_311955]
-
mistice a fost scrisă după dictare de călugări. Cea mai remarcabilă dintre acestea este biografia spirituală " Das fließende Licht der Gottheit" (Lumina curgătoare a divinității) dictată de Mechthild de Magdeburg călugărului Dominican Henric de Halle. Se pare că imaginile despre infern din această lucrare l-ar fi influențat pe Dante Alighieri, și chiar că personajul Matelda din "Divina Comedie" o reprezintă, de fapt, pe Mechtild. Acestea dovadesc că relatarea unor revelații prin dictare erau un gen apreciat spre sfârșitul evului mediu
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
de sfinți și de miracole (secolele XIV — XV), cum este „"Vida de Maria Egipcíaca"” (numită și "Taís"), „"Vida dos Santos Barlaăo e Josafate"” (versiunea creștină a legendei lui Budha) și „"Visăo de Túndalo"” (Viziunea lui Túndalo), descrierea unei călătorii în Infern și în Paradis. Cultură trubadurească O mult mai mare importanță, în crearea unei literaturi naționale, are însăși cultură laică, în limba „vulgara”, care se adresează unui public incult sau cel mult puțin știutor de carte, destinată divertismentului și recreației, serbărilor
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
a fi înnobilați și a lenevi în pace. Toți vor să fie „ai suveranului”. Dar Gil Vicente atrage atenția și asupra condițiilor mizerabile în care trăiește țăranul, victima a seniorului feudal. În "Auto da Barcă do Inferno" (Auto-ul bărcii infernului), plugarul, care, ca și seniorul, se consideră fiul lui Adam, se plânge: „Noi suntem viața oamenilor și moartea vieților noastre”. În "Romagem de Aravados", Joao Murtinheira îndrăznește să-l acuze pe Dumnezeu că-i persecuta pe săraci. Nobilimea este aspru
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
cărămidă și piatră de Istria decorate cu steme și plăci comemorative. Arcada centrală, distrusă în timpul ultimului război, a fost reconstruită în anul 1946, fără ornamentul de piatră care acoperea întregul parapet. Dante Alighieri a imortalizat Cesena în versurile Divinei Comedii, Infernul: "E quella cu' îl Savio bagna 'l fianco così com'ella sie' tra 'l piano e 'l monte, tra tirannia și vive e stato franco" În această sărbătoare, au loc manifestări muzical-culturale și gastronomice, în tot centrul istoric al orașului
Cesena () [Corola-website/Science/308866_a_310195]
-
La descente d'Orphèe aux enfers (Coborârea lui Orfeu în infern) (H. 488), este o operă compusă de Marc-Antoine Charpentier. Autorul libretului, care are la bază "Metamorfozele" lui Ovidiu, nu este cunoscut. Pentru multi compozitori mitului orfeic a reprezentat un subiect interesant de operă. Pe deoparte este o poveste de dragoste
La descente d'Orphée aux enfers () [Corola-website/Science/308877_a_310206]
-
iluzie mentală provocată doar cu privirea, din care este imposibil de ieșit, el te poate transporta într-o dimensiune mintală unde să-ți facă ceea ce dorește, și unde o secundă trece de parcă ar o zi. Amaterasu, un foc negru al infernului,care nu se stinge până nu arde de tot ceea ce atinge, acest foc e capabil să ardă tot, chiar si focul insusi.Susanoo, un demon al războiului îl învăluie pe Itachi și îl apără de orice primejdie, el are în
Naruto () [Corola-website/Science/308899_a_310228]
-
și franceză, i-a cunoscut, printre alții, pe Klaus Mann și pe Eugene Ionesco, în a cărui publicație "Transitions" a publicat în 1927. A scris, de asemenea, un roman, rămas nepublicat, "La faune dans un enfer bougeois" ("Fauna într-un infern burghez"). În 1928, după o boală grea, a plecat pentru o vreme la Leipzig, unde a urmat un curs de librar. Captivat de ideea unor călătorii în țări îndepărtate, a studiat apoi la "Școala de limbi orientale din Paris", unde
Georges Devereux () [Corola-website/Science/309915_a_311244]
-
trofeu al Festivalului național de rostire a creației eminesciene "Luceafărul", pentru regia și interpretarea piesei "Abia înțelese". Apariții în spectacole ca: „ Livada de vișini” de A.P.Cehov, regia Andrei Șerban, „Ghetto” de Josua Sobol, regia Victor Ioan Frunză, „ Orfeu în infern” de T. Williams, regia Mihai Manolescu, „Bacantele” după Euripide, regia Mihai Măniuțiu, „Roberto Zucco” de Koltes, regia Felix Alexa.
Liliana Hodorogea () [Corola-website/Science/310464_a_311793]
-
de marmora din Paris, "182, rue de l'Université", pe care îl va păstra până la sfârșitul vieții. Statul francez îi cumpăra sculptură "Vârstă de bronz" și îi comandă (1880) un portal pentru viitorul muzeu de Arte Decorative. Rodin alege tema infernului din opera lui Dante, operă, "La Porte d'Enfer" - un ansamblu de figuri dispuse aparent haotic, ca analogie vizuală a decăderii morale la sfârșit de secol - rămâne însă neterminata. Reușește să vândă statului proiectul de statuie a "Sfanțului Ioan Botezătorul
Auguste Rodin () [Corola-website/Science/304966_a_306295]
-
la Bruxelles, apoi la Rotterdam, Amsterdam și la Haga. Cu ocazia Expoziției Universale din 1900, se inaugurează "Pavilionul Rodin", în "place de l'Alma" din Paris, unde se expun 171 opere ale artistului, printre care pentru prima dată și "Poartă Infernului", desi nedesăvârșita. Pavilonul va fi demontat și reconstruit la Meudon în anul următor. În anii 1905-1906, poetul austriac Rainer Maria Rilke lucrează ca secretar particular al lui Rodin. În 1904 devine amantul ducesei de Choiseul, legătura care va dura până în
Auguste Rodin () [Corola-website/Science/304966_a_306295]
-
planul reprezentării este consacrat tinereții senine ("Primăvară eternă", 1884; "Danaida", 1885; "Sărutul", 1886), artistul trece la compoziții dominate de dramatism, de tensiuni interioare ("Durere", 1885; "Cele trei umbre", 1881-86; "Fiul risipitor", 1888). O sinteză a sculpturilor sale o reprezintă "Poartă Infernului", amplă compoziție la care, începând din 1880, va reveni în tot cursul vieții. Grupul statuar "Burghezii din Calais" (1884-1886) este un instantaneu surprinzător prin forță cu care ne comunica starea de spirit a personajelor. Dirijate parcă de un subtil regizor
Auguste Rodin () [Corola-website/Science/304966_a_306295]
-
Shoes", al doilea single și a doua piesă (locul 14 în topul britanic), este apreciată de fani că singura rivala a lui "Enjoy the Silence" la titlul de cea mai bună piesă Depeche Mode realizată vreodată. Clipul alegoric trimite la "Infernul" lui Dante, iar expresia emoțională penetranta devine cu atât mai vibrantă în versiune live. "Condemnation" evocă simbolic drumul Golgotei parcurs de Dave Gahan într-o personificare cu iz blasfemic. Că identitate sonoră, acest al treilea single, care a ocupat locul
Songs of Faith and Devotion () [Corola-website/Science/306206_a_307535]
-
transuman sau parauman, mai rar lumea infernală. În sens larg (totdeauna o noțiune htonică) nu este niciodată cerul, cu locuința zeilor solari sau atmosferici: dimpotrivă, numai subpământul, uneori teritoriu nu negreșit subteran, dar nici de suprafață; numai în acest sens, Infernul (Hades, Yudu, Chi-Xibalba, Sheol) poate fi uneori celălalt tărâm. În mitologia generală sunt mituri ale tărâmurilor ascunse fie subterane, fie din lumi paraterestre, în primele ajungându-se pe căi inițiatice, în celelalte prin magie sau prin mijloace miraculoase. Din prima
Tărâmul Celălalt () [Corola-website/Science/306254_a_307583]
-
peșteră. Mai recent, creștinismul plasează nașterea lui Isus într-o peșteră din Nazaret. În evul mediu, din cauza superstițiilor, omul se îndepărtează de peșteră, o ignoră, o evită, apoi se teme de ea, asemănând-o cu lumea subterană a bibliei, cu infernul. În prezent, peste 30 de milioane de chinezi locuiesc în peșteri, mai mult decât întreaga populație a Arabiei Saudite. Cu toate condițiile aspre din peșteră, întuneric, frig, umezeală, unele plante și animale s-au adaptat mediului de viață subteran. Cu
Peșteră () [Corola-website/Science/304769_a_306098]
-
în care sunt absolviți de păcate, iar destinația devine Raiul. Iadul este reprezentat de pictorii din evul mediu Hieronymus Bosch (1450-1516), Hans Memling (ca. 1433/1440-1494), Luca Signorelli (ca. 1445/50-1523), Peter Paul Rubens (1577-1640) Sandro Botticelli (1445-1510) ca un infern de flăcări, cu diavoli care schingiuiesc cu plăcere, fiind descris și în opera literară a lui Dante "Divina Comedie" iadul are aici mai multe faze (trepte) de schingiuire, in conformitate cu gravitatea păcatelor.
Iad (religie) () [Corola-website/Science/305544_a_306873]
-
fiica, Persephone nu se mai poate întoarce pe pământ. Ea apucase să mănânce un sâmbure de rodie (vezi și Ascalaphus) și se legase în felul acesta o dată pentru totdeauna de lăcașul umbrelor. Ulterior, ea devine soția lui Pluto și stăpâna Infernului. Persephone primește încuviințarea de a petrece jumătate din an alături de Demeter, urmând ca cealaltă jumătate să o petreacă alături de soțul ei. Persephone () devine zeița prosperității și a primăverii.
Proserpina () [Corola-website/Science/305755_a_307084]
-
continuare pentru filmul original. În cazul "Dawn Associates vs Links" (1978), Romero l-a acuzat pe Russo că „și-a însușit o parte a titlului filmului anterior, că a plagiat sloganul filmului "Dimineața morților" („Când nu mai este loc în infern...morții vor veni pe pământ”), și că a copiat scene din filmul original din 1968”. Romero a primit un ordin care-l împiedica pe Russo să folosească sloganul, titlul însă rămânând la fel.
Noaptea morților vii () [Corola-website/Science/312969_a_314298]
-
(în scriere arabă: عمر الشريف), născut cu numele de Michel Demitri Shalhoub, (n. 10 aprilie 1932, Alexandria, Egipt - d. 10 iulie 2015, Cairo) a fost un actor de film egiptean. Sharif a debutat în filmul egiptean "Cerul infernului" (1953), semnat de regizorul Yussef Shahin; pelicula a fost remarcată în mai 1964, în cadrul Festivalului de la Cannes. Primul rol în limba engleză interpretat de Sharif a fost în producția pentru televiziune "Lawrence al Arabiei" (1962). Ulterior, actorul s-a stabilit
Omar Sharif () [Corola-website/Science/313254_a_314583]
-
Ziarul londonez "The Times" din 16-18 august 1921 releva, într-o serie de articole, că majoritatea materialului din Protocoale a fost plagiat dintr-o veche satiră politică franceză lipsită de teme anti-semite, scrisă de Maurice Joly în 1864: „Dialog în Infern între Machiavelli și Montesquieu”, la care s-au adăugat fragmente din nuvela prusacului Hermann Goedsche, „Biarritz” (1868), și că este vorba de un fals care a fost pus în circulație de agenți ai Ohranei - poliția secretă a guvernului Rusiei imperiale
Pavel Crușeveanu () [Corola-website/Science/314656_a_315985]
-
de al II-lea război mondial, se pregăteau pentru sărbătoarea ridicării cu trupul își sufletul la cer a Preacuratei Fecioare Maria, sărbătoare care se celebrează în biserica romano-catolică. Pe când mulțimile credincioșilor aduceau la altarele Maicii Domnului buchete de flori, din infernul creat de ura și lăcomia oamenilor, din Oswiecim (Auschwitz) un suflet curat și curajos se îndrepta către lăcașurile cerești, spre a depune la tronul Celei fără de pată omagiul unei vieți jertfite Fecioarei Neprihănite și mântuirii sufletelor. Era sufletul preotului polonez
Maximilian Kolbe () [Corola-website/Science/314763_a_316092]
-
ființă sensibilă (care leșină atunci când vede piramida de capete), dar și hotărâtă să-i apere pe cei bătuți de soartă. Prizonieră a unui spațiu întunecat (palatul voievodal) străjuit de capetele celor uciși, Ruxanda pare a fi un înger căzut în Infern. Pentru a se salva și, mai ales, pentru a-și mântui fiul de moarte, blânda doamnă acceptă „rolul” care i se dă: ea va deveni „mâna” pedepsitoare a destinului. Este un boier „"învechit în rele"” (cum îl caracterizează chiar voievodul
Alexandru Lăpușneanul (nuvelă) () [Corola-website/Science/314302_a_315631]
-
marginea romanului "Șarpele blând al infinitului" - o consideră "cvasidesuetă". În particular, Bărbulescu a atins și tema mutațiilor biologice, realizată cu ajutorul energiilor bioplasmatice în "Catharsis" sau a virusului capabil să transforme oamenii în bacterii din nuvela "Cât de mic poate fi infernul?" inclusă în "volumul omonim". De asemenea, în romanul " Încotro curge liniștea?", a abordat într-o manieră originală problema călătoriei în timp. Anania a apreciat că perioada de elaborare a structurii unei cărți era cea mai fascinantă din punctul lor de
Romulus Bărbulescu () [Corola-website/Science/313335_a_314664]
-
sustinut mai târziu că lui îi datora întreaga să dezvoltare muzicală. Și-a început cariera de dirijor în anul 1905 când a înlocuit cu succes un dirijor care se îmbolnăvise, într-o producție berlineza a operetei lui Offenbach „Orfeu în infern”. Tot în 1905 i s-a permis să dirijeze grupul de suflători din afara scenei (Fernorchester) în Simfonia a 2-a de Gustav Mahler sub baghetă lui Oscar Fried.Cu această ocazie a făcut cunoștință cu compozitorul,care i-a devenit
Otto Klemperer () [Corola-website/Science/313414_a_314743]
-
tiranului rege babilonian, despre care profetul spune că va cădea. Acest pasaj a fost aplicat ulterior prințului demonilor, astfel că numele de "Lucifer" a început să fie folosit pentru Satana și a fost răspândit cu ajutorul unor lucrări strict literare, precum Infernul lui Dante Alighieri și Paradisul Pierdut al lui John Milton, dar pentru vorbitorii de engleză cea mai mare influență a fost determinată de utilizarea în King James. Un pasaj similar din Ezechiel 28:11-19, privind "regele din Tir", a fost
Lucifer () [Corola-website/Science/314935_a_316264]