4,131 matches
-
relativă în raport cu sistemele care îl integrează ca subsistem, cu propriile sale subsisteme, cu sistemele cu care se învecinează. Starea reală a unui sistem social nu poate fi deci integral dedusă din logica sa internă autonomă. Ea reprezintă rezultanta suprapunerii și interferenței dintre o mulțime de sisteme. Presupoziția autonomiei nu este însă eronată. Ea descrie o tendință reală. În lipsa unor factori perturbatori sau împotriva acestora, orice sistem va tinde să-și promoveze propria sa logică, crescându-și gradul de sistemicitate, de autonomie
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ale aceluiași fenomen nu vor fi, în consecință,exclusive, ci complementare. O explicație funcțională completă poate fi realizată doar prin cumularea perspectivelor. Modelele funcționale clasice se centrau doar pe analiza interioară a unui sistem (societatea globală, de preferință), ignorând rezultatul interferenței diferitelor sisteme. Religia reprezintă, de exemplu, un fenomen social complex, ale cărui elemente aparțin simultan mai multor sisteme, și este, în consecință, modelată de cerințele funcționale ale acestora. Ea face parte, astfel, din sistemul de cunoaștere, fiind influențată substanțial de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
perioadă revoluționară, activitatea politică devine dominantă. Lupta pentru putere este problema crucială, subordonând toate celelalte sfere ale vieții sociale. În anumite condiții, religia a devenit un subsistem dominant, subordonând logicii sale toate celelalte subsisteme - știință, învățământ, politică și chiar economie. Interferențele dintre sisteme provoacă adesea fenomene sociale complexe, producând patologii cronice ale unor sisteme. Desigur, dominarea nu poate fi decât în mod excepțional completă. Există anumite limite dincolo de care sistemul dominant se poate descompune complet sau eficiența sa scade sub limita
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
conform propriilor lor intenții. După cum căuta să demonstreze Raymond Aron, în istorie evenimentele nu au fost dominate de o voință colectivă, orientată spre un scop determinat. Evenimentele nu sunt produsul scopurilor conștiente ale actorilor, ci rezultate ale interacțiunii acestora, ale interferenței dorințelor și pasiunilor (Aron, 1961).Șidacă teologismul este exclus în ceea ce privește desfășurarea istoriei, ne putemîntreba ce forță orientează până la urmă cursul evenimentelor în așa fel încât, în final, condiția umană să fie satisfăcută într-un grad mai ridicat? Cum ar ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
din eșantionul reprezentativ utilizat și 16% atei. Rezultatele au nemulțumit profund conducerea de partid, sociologii fiind suspectați de falsificarea datelor care contraziceau doctrina oficială. Ceea ce a urmat nu mai era deloc cercetare științifică, ci propagandă. Ștefan Buzărnescu: În aria de interferență geopolitică În care ne-a găsit și statornicit istoria, modelele sociologice occidentale, dar și cele orientale nu puteau să nu se facă simțite În țara noastră. Cu certitudine Însă, putem afirma că nu există epigoni ai vreunor Întemeietori de școli
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
destinelor individuale și a celor colective, pe care data nașterii le determină” (apud Attias-Donfut , 2000, 648). Prelungirea vieții a schimbat raporturile dintre generații. Prezența celor mai bătrâni, contribuțiile lor din ce În ce mai numeroase - dar și noile lor nevoi și cereri - intră În interferență cu schimbările sociale ale celor două sau chiar trei generații care le urmează. Această nouă configurație dezvăluie importanța dinamicii generațiilor și, În plus, sugerează extinderea studiului generațional la cel puțin trei generații adulte. Ancheta „Trei generații” O primă anchetă intergenerațională
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
rădăcinile În axa stabilității construcției familiale. Dinamica generațiilor. Raporturile dintre generații și schimbarea socială Analizele transmiterilor culturale și ale solidarităților Între generații s-au ghidat după aceleași orientări ce se Înscriu În timpul lung al succesiunii generațiilor, În situarea lor la interferența vieții private cu cea publică. Cu alte cuvinte, aceste analize intergeneraționale se referă la schimbarea socială, la transformările economice sau la cele din sistemul welfare-ului. Studiile comparative generaționale aduc cel puțin trei elemente pentru fondarea unei apropieri globale a raporturilor
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
generații. În sprijinul acestei constatări vin concluziile din psihologia socială care postulează că, „pentru fundamentarea dinamicii psihicului, psihanaliza revelează jocul a trei generații” (Lebovici, 1985, 17). Analizând relația precoce dintre mamă și copilul său, Lebovici susține că Întotdeauna se detectează interferențe ale relației mamei cu propria sa mamă. Acest fenomen, după părerea noastră, nu poate fi cantonat În domeniul inconștientului, ci el se Întinde peste Întregul raport dintre generații și Își găsește legitimarea tocmai la intersecția generațiilor. Procesele de transmitere nu
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
generația intermediară - cea care contribuie cel mai mult În relațiile cu ascendenții și cu descendenții - acuză o accentuare a inegalităților sale interne, generate de jocul transferurilor de bunuri către celelalte generații. Aceste transferuri private, interacționând cu cele publice, intră În interferență cu dinamica macrosocială de-a lungul a două procese principale: În primul rând, prestațiile publice exercită efecte redistributive considerabile asupra majorității gospodăriilor. În mod egal, aceste prestații publice au efecte incitante asupra solidarității intrafamiliale, prin intermediul căreia se realizează o redistribuire
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Înlăturând astfel decalajul existent, și care pare să se adâncească tot mai mult? Să amintim de problematica psihotehnicii, atât de dezvoltată În secolul trecut, inclusiv În țara noastră, unde au funcționat institute de psihotehnică. Capitolul 4 („Competența socială și profesională - interferențe”) descrie dimensiunile competenței - profesional, socioemoțional, intelectual, civic și moral -, aducând argumente din studii și cercetări. În fine, capitolul 5 („Cercetarea pihosociologică a competențelor sociale și profesionale”) include rezultatele celor două cercetări realizate de autoare. În prima cercetare, cea despre competența
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
este important să luăm în calcul etajarea celor trei dimensiuni ale calității democrației: procedură, conținut și rezultat, distincție propusă de Larry Diamond și de Leonardo Morlino (2005). Cu toate că cele trei dimensiuni pot fi considerate complementare, nu pot fi excluse unele interferențe între acestea. Adesea, actorii populiști susțin că rezultatele regimurilor democratice sunt nesatisfăcătoare, iar pentru remedierea acestei situații, propun anumite ajustări ale dimensiunilor procedurale specifice sistemului democratic (întărirea suveranității populare în dauna constituționalismului. Dincolo de problematică interferențelor, așa cum se poate observa în
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
nu pot fi excluse unele interferențe între acestea. Adesea, actorii populiști susțin că rezultatele regimurilor democratice sunt nesatisfăcătoare, iar pentru remedierea acestei situații, propun anumite ajustări ale dimensiunilor procedurale specifice sistemului democratic (întărirea suveranității populare în dauna constituționalismului. Dincolo de problematică interferențelor, așa cum se poate observa în figura 1.1, fiecare dintre aceste dimensiuni se referă la o situație ideală în care democrația poate să-și îmbunătățească performanțele, pentru a putea dobândi o legitimitate durabilă și pentru a-și rezolva tensiunile interne
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
maghiarilor. De aceea, mulți slovaci și-au dat seama că maghiarii nu erau o amenințare pentru importantul proiect al independenței Slovaciei. - Răspunderea. Populiștii au căutat să creeze o relație între popor și liderul ales, a cărui putere este protejată de interferența altor instituții care nu sunt alese într-o manieră atât de directă, în timp ce adversarii populiștilor se tem de excesele care s-ar putea comite și preferă mecanisme instituționale care să fie alese mai mult indirect. Mečiar a slăbit în mod
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mod de gândire managerial asupra acestui domeniu, având în vedere misiunile și obiectivele pe care le au „instituțiile” autorității publice, încercându-se să se asigure echilibrul dintre necesitățile și disponibilul de resurse care poate fi obținut la un moment dat. Interferența beneficiarilor publici cu micromediul, dar și cu macromediul impune necesitatea deținerii de cei care se ocupă de acest domeniu în cadrul instituțiilor publice a calităților certe reclamate de aplicarea managementului specific achizițiilor pentru îndeplinirea atribuțiilor și responsabilităților ce le revin. Așadar
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
sau chiar de G. Bacovia, aici însă parodicul având aceeași funcție demolator-ironică din poemele ,,bucolice” ale lui Tzara. Alăturându-se grupului de la ,,Integral”, S. renunța la cadrele formale, fracturând ,,cu metoda” sintaxa poetica, pulverizând tema în nuclee semantice independente. O ,,interferență a seriilor”, în terminologia bergsoniana, creează o dispută ironică, actanții fiind mereu ,,Candoarea și Amarul”. Eseul De la futurism la integralism, dincolo de faptul că poate fi considerat un manifest al revistei, rămâne relevant pentru opțiunea lirica personală; spre deosebire de violență negatoare a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
impresia că ele se termină în „fund de sac”. Mucoasa are un aspect inflamat, polipoid sau ulcerat. Întregul perete bronșic este bine vascularizat, chiar cu aspect de hiperemie [35]. Concepția modernă (Alex. Eskenasy) privește plămânul bronșiectatic ca o rezultantă a interferenței factorilor disgenetici (imunopatologici, infecțioși și expectoranți) ce modifică sinteza de elastină. În evoluție, acești factori generează leziuni ce interesează atât bronșiile cât și parenchimul peribronșic. La nivel bronșic leziunile se fibrozează cu includere de focare celulare polimorfe, uneori predominant granulocitare
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
în continuare: - nervozitate sau surescitare, - tendință de a obosi cu ușurință, - dificultăți de concentrare sau lacune de memorie, - iritabilitate, - tensiuni musculare, - tulburări de somn. In sfârșit, stările de neliniște și anxietatea trebuie să fie cauza unei suferințe sau a unei interferențe în modul de viață al pacientului și nu trebuie să fie provocate de o altă tulburare de pe axa I sau de o problemă de sănătate generală. Aspectele epidemiologice și descriptive Aspectele epidemiologice Studiile epidemiologice demonstrează că aproximativ 6% dintre persoane
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pacienți beneficiază de o remisie a bolii lor. Majoritatea dintre aceștia trăiesc cu simptomele o perioadă mai mare de zece ani înainte de a fi diagnosticați. Este posibil ca timpul necesar recunoașterii unei tulburări de anxietate generalizată să contribuie la agravarea interferenței acesteia cu multe aspecte ale vieții pacienților. Aspecte descriptive Epuizarea și demoralizarea sunt consecințele cele mai frecvente ale tulburării de anxietate generalizată, care se pare că este responsabilă și de consultații medicale repetate și de absenteism profesional. Au fost observate
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
generalizată, a credințelor în consecințele nefaste ale neliniștii („Mă neliniștesc în mod constant, îmi voi pierde mințile”, „este anormal să mă neliniștesc”). Conform acestor lucrări, acest tip de credințe este activat atunci când un pacient devine conștient de consecințele și de interferența negativă provocată de îngrijorările sale. Se întâmplă atunci că acesta ajunge să se neliniștească din simplu motiv că se neliniștește, ceea ce îi agravează situația. Credințele eronate acționează adesea ca un obstacol în timpul tratamentului care își propune să diminueze neliniștile. Terapeutul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
evaluate, ținând cont de caracteristicile proprii pacientului. Atunci când o tulburare de anxietate generalizată este avută în vedere, evaluarea diagnostică urmărește trei scopuri: - să verifice prezența criteriilor care confirmă diagnosticul (care sunt neliniștile excesive și incontrolabile, simptomele somatice asociate, suferința și interferența, durata); - să stabilească diagnosticul diferențial (să verifice prezența altor condiții care ar putea genera neliniști și ar da impresia că este vorba despre o tulburare de anxietate generalizată); - să identifice diagnosticile concomitente celui de tulburare de anxietate generalizată. Instrumentele de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
se simt supravegheați în mod constant. Cu toate acestea, ea admite cu dificultate caracterul excesiv al neliniștilor sale, pretextând că existența mai multor pericole posibile justifică gândurile sale. Aceste elemente ilustrează posibilitățile cognitive ale pacientei în raport cu neliniștile sale (cu toată interferența lor, ea le percepe ca fiind necesare), elemente care trebuie să fie precizate în timpul analizei funcționale. Incapacitatea pacientei de a recunoaște caracterul excesiv al neliniștilor sale apare de mai multe ori în timpul evaluării tulburării de anxietate generalizată. Pentru a aborda
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
prezentată ca fiind ocazia de a învăța lucruri noi: obiectivul nu este acela de a rezolva toate problemele dificile și nici de a-i elemina neliniștile și anxietatea, ci de a iniția un proces de schimbare, care să permită diminuarea interferenței neliniștilor sale prin realizarea unor experiențe de care să țină cont ulterior. Sedințele Paisprezece ședințe individuale de șaizeci de minute fiecare sunt consacrate terapiei. Sedințele sunt săptămânale, cu excepția ultimelor două, care au loc după un interval de două săptămâni. Este
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
introducând în terapie expunerea la neliniști. Sedințele 3,4 și 5: expunerea la imaginile neliniștii Mai mulți autori includ expunerea la neliniști în protocolul lor de tratament al tulburării de anxietate generalizată. Această strategie permite diminuarea rapidă și eficientă a interferenței emoționale asociată tendinței de a se neliniști, ceea ce ajută în mod deosebit pacienții doritori să întrerupă un tratament medicamentos urmat în funcție de problemele respective. Expunerea la neliniști permite pacientului să rămână în prezența imaginilor asociate neliniștilor sale eventuale (imaginile deranjante evitate
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sau nu, conduce la definirea dimensiunilor personalității. In această optică, schemele depresogene și schemele caracteristice tulburărilor de personalitate clinică se situează pe un continuum, elementele discriminante fiind, în mod esențial, unele criterii cum ar fi rigiditatea, capacitatea de acces și interferența schemei asupra travaliului terapeutic în sine. Caracteristicile pacienților „slab respondenți” cu o mare probabilitate de a prezenta recăderi ca urmare a unei terapii cognitive standard: - dificultate în a realiza sarcinile, - dificultate în accesarea cognițiilor și emoțiilor, - rezistență la intervențiile clasice
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Ray și Stiber, 1998. Vezi Foa și Kozak, 1986; Rachman, 1980. Ladouceur și al., 2000. Ladouceur și Dugas, 1999. De exemplu, el țintește în primul rând neliniștile de tip 1, dacă acestea predomină, pentru a asigura o diminuare rapidă a interferenței și a suferinței provocate. De exemplu, Dugas, Gagnon, Ladouceur și Freeston, 1998; Tallis și Eysenck, 1994; Wells, 1999. Gosselin și Laberge, 2003. Borkovec și Lyonfield, 1993; Dugas și al., 1998; Gosselin și al., 2004. Wells, 1999. Acest fenomen este denumit
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]