6,649 matches
-
cotloanele bătrânului castel din Udolpho se disipează instantaneu în fața cartezianismului naratoarei. De altfel, critica vremii (și nu numai) i-a reproșat autoarei tocmai graba empiristă de a închide orice portiță de scăpare explicației care depășește frontierele bunului-simț. Totuși, autoarea are intuiții remarcabile din perspectiva postmodernității, de vreme ce, în proza sa, cultivă cu abilitate dialogul intertextual cu fragmente aparținând unor scriitori englezi (Shakespeare, Milton) sau italieni (Ariosto, Tasso). Angela Keane opinează că Radcliffe "pare a fi găsit în acești autori un romance ethos
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
aventura unui seminarist, Khoma Brut, care se confruntă cu un monstru, Viy, iar lipsa sa de practică spirituală îi aduce moartea. Oricum, este demn de observat că Gogol nu se limitează la a trasa scene de groază, ci, cu uimitoare intuiție modernă, el decide să le submineze prin apelul ferm la comicul de situații sau de atmosferă. V.V. Gippius are dreptate să afirme că autorul "creează imagini care sunt menite să fie înspăimântătoare, dar și amuzante" (1989: 33). Astfel se întâmplă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ironica reinterpretare fizică și alegorică a aceleiași grădini edenice pe care o prețuise cu patru luni mai înainte" (1994: 61). Cred că nuvela suportă cel puțin o interpretare alegorică. Ea se bazează pe insolitul darwinism metafizic al autorului: conform acestei intuiții, omul, ca apex al evoluției materiale din biosferă, a atins frontiera posibilităților de expresie ale vizibilului grosier (chiar dacă rafinat de inteligența creatoare). În consecință, el trebuie să facă loc acelei ființe mai subtile, care transcende limitările fiziologice impuse corpurilor opace
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Printr-un straniu fenomen de contaminare fenomenologică, materia epic-descriptivă împrumută ceva din tușele distopice în care se înfățișează istoria, astfel încât naratorul alunecă, de cel puțin două ori, în evocări vii ale apocalipticului, respectiv cruzimii. În definitiv, este perfect plauzibil ca intuiția lui Eugen Negrici, legată de "expresivitatea involuntară"69 și de transformarea ineluctabilă a unui text conceput inițial ca document non-artistic într-unul cu valențe beletristice, să funcționeze și în acest caz. Oricum ar sta lucrurile, aparent slab ofertantul, din punct
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
spaimă". Apare evident că episodul înspăimântător din copilărie se va dovedi crucial în evoluția psihologică a eroului tulburat. Lent, dar sigur, tensiunea este generată, narativ, prin acumulare. Există o consecuție plină de paradoxuri, generată prin sincoparea fluxului gândirii, evidențiind o intuiție a unor tehnici de execuție literară ce vor face carieră mai ales în perioada interbelică. Iată cum este redată, de pildă, starea de anxietate crescândă a lui Zibal, în rânduri eliptice de predicat, cu nimic mai prejos decât cele ale
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
niște cârpe înșirate pe poiană. Alergară la ele. Era șorțul Agripinii și scutecele copilului, acum pline de sânge, iar de jur împrejur sta, în iarbă, o largă spulberătură de fulgi cenușii, ca după o încăierare de vulturi". Naratorul are extraordinara intuiție de a nu sincroniza diegeza cu terifianta încatenare de fapte care au condus la uciderea pruncului, ci ni le prezintă rezumativ, pudrate etic, din perspectiva arbitrilor tragici, care sunt ciobanii lui Dănilă. Sursele terorii sunt, așadar, două: fuga nebunească a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de o suficiență exegetică manifestă al lui G. Călinescu, care opinează că "nuvela se curmă prin spaima inoportună a eroului vizitator, care află prea devreme un lucru pentru care se cerea o mare desfășurare epică". Am fi avut nevoie de intuiția unui Lovecraft, aptă să realizeze că acest dénouement anticlimactic este semnul unei ironii auctoriale supreme, din aceeași specie cu raționalismul rece al unei Ann Radcliffe, care-și permite luxul modern de a sfâșia fără milă pânza subțire țesută de iluzia
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
paranteză, să vă destăinuiesc, în cea mai bună tradiție gotică, à la Ann Radcliffe, secretul adevăratei (știu că adjectivul poate părea nedelicat sau chiar trivial în câmpul literaturii) motivații care m-a determinat să scriu acest volum, deși, cunoscându-vă intuiția redutabilă, mă tem că vă voi confrunta cu secretul lui Polichinelle. Misterul rezidă în teama de întuneric pe care eu am simțit-o în copilărie. Era o stare irațională, paralizantă și, desigur, jenantă pentru un băiat care, la zece ani
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
seducătoare. Singurul nostru cosmonaut ne asigură însă cât de greu este să trăiești în imponderabil, apoi să te reacomodezi cu gravitația terestră. Pe măsură ce o astfel de modernitate rămâne vizibil dependentă de Terra și energiile ei, oamenii capabili de observații și intuiții native, dar mai ales cei meniți prin profesie să cerceteze fenomenele, să închege lanțuri de raționamente metafizico-științifice și să comunice rezultatele sub formă de explicații în comunitatea savantă și pentru publicul mai larg, pentru a-l lămuri și a-l
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
tema diferenței dintre esența formei cunoașterii și materia cunoașterii. Altfel spus, subiectivitatea cunoașterii ca act psihic se distinge de obiectivitatea conținutului cunoașterii. În acest caz, fenomenologia va deveni calea indicării constituirii concrete a obiectelor gândirii din "formele categoriale" sprijinite de "intuiția categorială". Căci fenomen nu înseamnă altceva decât ceea ce adaugă conștiința datului fizic: intenționalitatea, semnificația, esența, noema. Or, fiindcă noema e legată de noesă (de la noos), și transcendentalul va deveni în final intersubiectivitatea, căci și esența presupune mereu existența. Expunerile celor
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
p. 16), în funcție de aptitudinile celui care se inițiază în "știința sacră" (9c) ce o conține tradiția, el poate prefera acțiunea, iubirea, cunoașterea sau toate la un loc. Pentru garantarea accesului la doctrina sacră se recomandă însă cunoașterea contemplativă pe baza intuiției intelectuale, sprijinită pe simboluri ca cele descrise în (9c), completate și de intuirea infinitului, a vidului sau de tăcerea metafizică. Bibliografiile la acești din urmă termeni indică însă și concepții opuse ori diferite de intuiționism. Guénon se delimita adesea de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
altele din Vest, putem înțelege și diferențele față de tradițiile care pledează pentru îmbinarea cunoașterii cu fantezia, imaginarul, poeticul în genere. Guénon susținea fondul spiritual conținut de procesele amintite, care este rezumat în Principiile supreme păstrate de tradiții. Acestea sunt accesibile intuiției intelectuale, diferită de intuiția bergsoniană cu caracter sensibil, amestecată cu instinctul și cu sentimentele. (9a, p. 95) Într-un limbaj mai apropiat de cunoașterea comună (și aceasta respinsă de autor odată cu rezervele sale față de "votul universal", de "bunul-simț"), tradiția este
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
înțelege și diferențele față de tradițiile care pledează pentru îmbinarea cunoașterii cu fantezia, imaginarul, poeticul în genere. Guénon susținea fondul spiritual conținut de procesele amintite, care este rezumat în Principiile supreme păstrate de tradiții. Acestea sunt accesibile intuiției intelectuale, diferită de intuiția bergsoniană cu caracter sensibil, amestecată cu instinctul și cu sentimentele. (9a, p. 95) Într-un limbaj mai apropiat de cunoașterea comună (și aceasta respinsă de autor odată cu rezervele sale față de "votul universal", de "bunul-simț"), tradiția este aceea care asigură continuitatea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
R. Guénon și-a dezvoltat înclinațiile pentru acest gen de preocupări după studii de matematică și filosofie, evocate mai sus. Problemele de sănătate l-au forțat să renunțe la matematică și să rămână la filosofie, în special metafizica bazată pe intuiții intelectuale, așa cum se practică ele în "științe sacre" de genul astrologiei, științei numerelor și simbolurilor, toate cu caracter ezoteric (inițiatic). Călăuziți de interesele pentru observarea și experimentarea fenomenelor naturii, mulți moderni au părăsit astfel de preocupări tradiționale. În forme mai
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
matematica, redusă la partea exoterică a matematicii pitagoreice. Pentru că în concepția tradițională știința era o ramură secundă a unei doctrine întemeiată pe metafizica pură, ea făcea parte din "știința sacră". Modernii au renunțat la această ierarhie, odată cu părăsirea "inițierii", a "intuiției intelectuale" ca o facultate de cunoaștere diferită de percepții și de rațiune. Excluzând și ierarhizările oamenilor în funcție de aptitudini, modernii au coborât știința la nivelul "profanului", ignorând importanța scopurilor superioare și a principiilor călăuzitoare către adevăruri transcendente și cunoaștere supremă. Contemplarea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
G Baumgarten a folosit pentru prima oară termenul de estetică pentru analizele filosofice ale creațiilor artistice, completate ulterior și cu alte perspective. Amenințările la adresa religiei erau contracarate prin dovedirea existenței lui Dumnezeu cu ajutorul minunilor naturii (Fénelon) sau prin apeluri la intuiție și sentimente (janseniștii, pietiștii și chietiștii, cultul Sofiei mistice, rozacrucienii, cabaliștii, inițiații în căutarea pietrei filosofale și alții). Valorile în general, cele moderne în special pot să fie ne- sau iraționale, ireale, dar mai întâi ele sunt, există. Cu alte
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
David, Isus, Mohammad. Fiindcă sunt "prietenii lui Dumnezeu", ei nu pot fi decât ezoterici. Numai imamii șiiților (de la Sia, companioni, urmași), respectiv, califii (de la khlf, a înlocui) sunniților îi înțeleg. Ambii sunt capabili de cunoașterea prin inimă (marifat qualbiya), au intuiția imaginală (imaginația creatoare) care conduce Cetatea oamenilor după modelul Cetății Cerești descrisă în Coran. În Coran se folosesc mai multe denumiri pentru societatea omenească: "Cetatea Porților", "Cetatea de aramă" sau Pământul celest Hurqalya, provenit din surplusul de argilă al lui
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
strâns în diferite culegeri cheile viselor. Psihologia occidentală explică rațional sufletul ori îl fundamentează pe percepții, pe când mahomedanii subliniză că el se dezvăluie în viziunile interioare, în cunoașterea prin inimă. Gândirea nu este niciodată vidă și tot așa este și intuiția prin inimă practicată de mistici și Credincioșii Iubirii. Pascal, Spinoza, iar în secolul al XX-lea Bergson au remarcat și ei importanța intuiției în cunoașterea umană, fără să o valorifice integral. Mahomedanii consideră că istoria cu "viziunile" invocate atât pentru
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în viziunile interioare, în cunoașterea prin inimă. Gândirea nu este niciodată vidă și tot așa este și intuiția prin inimă practicată de mistici și Credincioșii Iubirii. Pascal, Spinoza, iar în secolul al XX-lea Bergson au remarcat și ei importanța intuiției în cunoașterea umană, fără să o valorifice integral. Mahomedanii consideră că istoria cu "viziunile" invocate atât pentru proces, cât și pentru persoana care reconstruiește procesul valorifică astfel de facultăți. Dacă lumea creată este "umbra lui Dumnezeu", în mod reciproc Dumnezeu
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
mitologia elenă, în ipostaze sintetizate ale zeului, precum puterea, medierea, îndrumarea (Op. cit., pp. 154-155); (3) cum a folosit doctorului elvețian Paracelsus hermetismul pentru a înlocui principiile terapeutice insuficiente ale lui Galen (endogenia, non-specificitatea terapeutică, compoziția farmaceutică, alopatia) cu similitudinea (adică intuiția sau viziunea imaginală prin evestrum), întărită de patru postulate: calitativitate, transsubiectivitate, gnosticism, logică trivalentă, ce pot fi citite într-o lectură bachelardiană a "filosofiei lui nu" și o logică transfinită lupasciană; (4) contribuții epistemologice ale unor cercetători occidentali și estici
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
antiteză de tip hegelian, ci tocmai o "saturație" paroxistică ce produce ea însăși și potrivit însuși principiului similitudinii propria răsturnare axiologică. Hermetismul este bine îmbarcat în senzorialismul epocilor de criză în care apare, dar el radicalizează acest caracter prin procedura intuiției empirice generalizate: el este gnoza care trece, fără vreo tăietură, de la percepția senzorială la intuiția intelectuală. Similitudinea este intuiția (viziunea imaginală prin evestrum) unei scientia, adică a virtuții constitutive a lucrurilor, și această virtute (astrum, arche, arcanum) reprezintă infinit mai
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
însuși principiului similitudinii propria răsturnare axiologică. Hermetismul este bine îmbarcat în senzorialismul epocilor de criză în care apare, dar el radicalizează acest caracter prin procedura intuiției empirice generalizate: el este gnoza care trece, fără vreo tăietură, de la percepția senzorială la intuiția intelectuală. Similitudinea este intuiția (viziunea imaginală prin evestrum) unei scientia, adică a virtuții constitutive a lucrurilor, și această virtute (astrum, arche, arcanum) reprezintă infinit mai mult decât una dintre cele patru cauze motivante ale aristotelismului și, în primul rând, mai
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
răsturnare axiologică. Hermetismul este bine îmbarcat în senzorialismul epocilor de criză în care apare, dar el radicalizează acest caracter prin procedura intuiției empirice generalizate: el este gnoza care trece, fără vreo tăietură, de la percepția senzorială la intuiția intelectuală. Similitudinea este intuiția (viziunea imaginală prin evestrum) unei scientia, adică a virtuții constitutive a lucrurilor, și această virtute (astrum, arche, arcanum) reprezintă infinit mai mult decât una dintre cele patru cauze motivante ale aristotelismului și, în primul rând, mai mult decât cauza eficientă
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de "spirit", sunt folosite "pe dos". (15, p. 232) Întrucât tradiția este strâns legată de spirit, să reținem că spiritul nu trebuie confundat nici cu psihicul, nici cu mentalul. Dăunătoare unei înțelegeri a spiritului sunt și noțiunile de "subconștient", "instinct", "intuiție" infrarațională, chiar și "forța vitală". Să reținem și indicația din finalul capitolului " Confuzia dintre psihic și spiritual": "în loc să-și concentreze toate puterile pentru a le îndrepta spre lumea informală, singura care poate fi socotită "spirituală", ei le risipesc în diversitatea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și al vecinilor nemijlociți, cu slabe semne în acest sens, deoarece astăzi primează fascinația sunetelor, cuvintelor și culorilor tari, violente, producătoare de transe psihice. Limbajul și terminologia filosofică sunt aspru ironizate și abandonate. Exprimările directe și spontane ale gândurilor și intuițiilor reflexive de moment le-au luat peste tot locul. Spre deosebire de trecutul apropiat, când Noica publica filosofie concepută în afara spațiului universitar și alături de filosofia oficială a timpului, când Steinhardt consemna în jurnale-manuscrise reflecțiile literar-filosofice, iar Țuțea "vorbea" teme de antropologie, astăzi
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]