5,980 matches
-
Basarab și Vasile Lupu. 1600 este momentul-vedetă al istoriei românești. La 1599, Mihai Viteazul cucerește Transilvania și, un an mai târziu, Moldova. Pentru scurt timp, stăpânește peste cele trei țări. Triumf urmat repede de dezastru. Nobilimea transilvăneană se răscoală, polonezii invadează Moldova și țara Românească, turcii trec Dunărea. Mihai ia drumul exilului, ajungând la Praga, la Împăratul Rudolf, al cărui locotenent În Transilvania se considera. Revine cu ajutor habsburgic și Înfrânge armata nobililor transilvăneni, dar câteva zile mai târziu cade victima unui
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
neînchipuit de ușor! — decât dorința cuplului Ceaușescu de a juca un rol Însemnat pe planetă. Îndepărtarea de Moscova făcuse din România, Încă din 1964, o țară interesantă. În august 1968, când sovieticii, Împreună cu aliații lor din Pactul de la Varșovia, au invadat Cehoslovacia, punând capăt „primăverii de la Praga“, Ceaușescu s-a opus vehement agresiunii. Ceva Într-adevăr ieșit din comun În Europa comunistă: din balconul clădirii monumentale care adăpostea Comitetul Central al partidului, În fața unei piețe pline de lume, un lider comunist
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
plăcea să remarce că bulgarii veneau la București așa cum ei Înșiși se duceau la Paris. Cât despre ruși, refuzul civilizației lor se amesteca, firesc, cu un sentiment de teamă. Cu atât mai mult după instaurarea comunismului În Rusia. Rușii deja invadaseră țările române În nenumărate rânduri; inițial, fuseseră priviți ca „salvatori“, dar acum nu mai era cazul. Când avea să se petreacă următoarea invazie? Cum bine se știe, s-a petrecut. Încă mai brusc decât părăsiseră Estul, românii au fost reintegrați
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
politice și, firește, limba rusă. Nu puțini s-au Întors și cu soții rusoaice. Le-au fost atribuite posturile-cheie În toate sectoarele de activitate. În așteptarea zilei când toată lumea avea să vorbească și să citească rusește, traducerile din rusă au invadat piața. Se traducea orice, de la marii clasici, până la broșuri de propagandă, cărți pentru copii sau lucrări de vulgarizare științifică. O carte privitoare la aviație Începea cu propoziția: „Avionul este o invenție rusească.“ Tot ce se dăduse mai de seamă În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
revistelor sau de pe ecranele televizoarelor, din reclamele pentru scotch sau de pe posterele de pe autobuze, din articolele revistelor de scandal, fețele noastre golite de expresie, surprinse de explozia blizurilor, ținând între degete țigara gata să fie aprinsă de un fan servil. Invadasem planeta. Iar eu trăiam sub ochii întregii lumi. Se scria despre tot ce făceam. Paparazzi mă urmăreau permanent. O băutură vărsată la Nell’s se traducea ca beție în pagina șase din The New York Post. Cina la Canal Bar cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-l. Am urmat-o tăcut, uitându-mă de jur împrejur, să văd dacă exista vreo urmă a cuiva care fusese în casă, că nu era vorba de o fantasmă cauzată de sangria și marijuana; un sentiment general foarte negativ mă invadă pe tăcute. Jayne începu să urce scările. Am urmat-o pentru că nu știam ce altceva să fac. Aplicele de pe hol erau aprinse, scăldând coridorul în obișnuita lumină rece. Ușa camerei lui Robby era închisă, iar când Jayne încercă s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de la grădiniță la clasa a 12-a, număra doar șase sute de suflete (în fiecare clasă aproximativ 40 de copii), iar în seara asta fuseseră invitați numai părinții copiilor din școala elementară, și se părea că erau cu toții prezenți. Campusul era invadat de tinere cupluri elegante, iar Jayne și-a primit cota așteptată de ocheade. La chioșcul firmei Starbucks, care fusese amenajat în afara bibliotecii, ne-am întâlnit cu Adam și Mimi Gardner, iar atunci când a devenit evident că mă ignorau și nici unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pentru că fusese dusă de la Orsic Motel și părăsită undeva) și atunci îți vor asuda palmele care astfel vor aluneca de pe volan. Luna va fi o oglindă care va reflecta tot ce se înalță deasupra, iar mirosul de frunze arse va invada aerul în timp ce vei reflecta asupra zilei care a trecut mult prea rapid. Vei parca în locul ei vacant și te vei da jos din Porsche și vei observa că luminile garsonierei sunt stinse, singurul zgomot fiind cel al cucuvaielor și al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ușa de la intrare. Am intrat pe hol. Casa era tăcută. Miller era lângă mine. - Unde au avut loc evenimentele culminante? am fost întrebat. Cei trei bărbați așteptau să-i ghidez spre coridorul cu aplice pâlpâitoare, în dormitorul matrimonial care fusese invadat, prin camera de zi care era acum camera de zi din Valley Vista - am tras rapid aer în piept în timp ce am aruncat o privire la mocheta de un verde închis care încă mai creștea, apoi a trebuit să mă uit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și d. Ilioaia. Nu mai Înțeleg nimic . Apoi timpul ales 1 N-brie e nepotrivit. La Flt. e timp urât atunci. Nu se poate reveni? Ar fi indicat 1-10 oct., când și școlile Încep; dar frigul și vremea rea nu invadează Încă. Te supăr cu multe, dragă d le Dimitriu. Cu toată prietenia și mulțumiri Îndatorate, V. Tempeanu </citation> <citation author=”TEMPEANU Virgil” loc=”Buftea” data=”6 mai 1970” desc=”C.P.”> Dragă domnule Dimitriu, În „Ist. lit. germane” trimisă am adăogat
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ați schimbat și locul de muncă , aș avea rugămintea de a răspunde la arzătoarea problemă: unde și cum vă putem găsi În intervalul amintit, și dacă nu sunteți plecat. Promitem să nu vă agasăm cu banalități și nici să vă invadăm cu necuviința de a vă nesocoti timpul sau alte atribuții: totul În limita posibilităților. Dacă apreciați că răspunsul nu ar putea sosi În Cluj până prin 1-2 aug., atunci vă rog mult de tot, să-mi scrieți pe adresa unchiului meu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
VASILE GÂRNEȚ: În trenul care ne duce încet, meditativ, spre Madrid („merge ca la noi prin Ardeal” - constată cu o ironie blândă Nicolae Prelipceanu), îmi dau seama de importanța evenimentului la care particip după numărul mare de ziariști care au invadat vagoanele. Sunt de la diverse ziare, posturi de radio și TV portugheze, franceze, spaniole, germane. O reporteră de la un post de televiziune portughez, aferată și entuziastă, foarte conectată la secvențele pe care le filmează și comentează, îmi pune câteva întrebări destul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și Puerta del Sol, Plaza Mayor este una dintre oglinzile în care s-a reflectat istoria Madridului și a întregii Spanii. Aici aveau loc procesiuni religioase, se anunțau sentințe și se făceau execuții publice pe vremea Inchiziției. Acum, piața este invadată de turiști - cumpără suvenire din magazinele care împrejmuiesc piața și chefuiesc în barurile de la parterul clădirilor. Doamnele, cu fizionomii asiatice, toropite de căldură, flutură evantaie. O bere consumată la o masă scoasă pe caldarâm este de două ori mai scumpă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
va începe la sfârșitul lunii. Au sosit mai devreme, probabil pentru a se acomoda mai bine și a prinde locuri la excursiile rustice organizate cu acest prilej. „E o nebunie ce se întâmplă la Bordeaux în acele zile, orașul e invadat de turiști, ne spune Katrin Oebel, din stafful organizatoric francez. Sosesc tocmai din America, Japonia, Coreea de Sud clienți vechi, degustători cu experiență, care cheltuiesc foarte mulți bani.” Piața Comediei, Quartier des Grands Hommes. Clădirea Teatrului, construită între 1773-1780 de către arhitectul Victor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
-mi găsesc o poziție mai avantajoasă lângă un ciorchine de tineri cocoțați într-un echilibru precar pe muchia unui havuz plin cu apă. Sonorizare foarte puternică, asurzitoare. Vedeta, cu chitara în mâini, este practic obnubilată de fâșiile de lumină care invadează scena în jerbe multicolore, asemenea unui OZN înainte de zbor. Renunț prea curând să mai „savurez” pe viu rockul francez. Plec în neștire, mă afund pe ulicioarele înguste. Mai târziu, rupt de oboseală, încerc să ajung la hotel, făcând slalom printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Manneken-Pis va rămâne obiectul unei adorații constante atât cât va exista specia umană. VASILE GÂRNEȚ: Bruxelles-ul mi se pare foarte murdar. Senzație de slin, de impuritate care se insinuează. Nu știu cât din această impresie se datorează faptului că orașul e invadat de microbiști. Lume tuciurie, mulți arabi. Sunt cartiere întregi locuite de emigranți. Anderlecht, de exemplu, e un fief al celor sosiți din Turcia și ni s-a recomandat să evităm zona. Unui scriitor leton i s-a smuls în plină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în râs la fiecare frază, ca niște școlărițe isterice. Lumea consemnează faptul printr-o rumoare aprobatoare, un abur de complicitate și de voie bună învăluie sala spațioasă. Turcoaica Sezer Duru (numele său îmi evocă o marcă de săpun care a invadat de câtva timp bazarurile românești și basarabene) - cel mai pitoresc personaj din echipa „tehnică” a Trenului (the attendants - cum li se spune în engleză) -, turcoaica, așadar, mânca, șezând în primul rând de scaune, în fața primarului de Dortmund, care ni se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a frământat pe tot parcursul voiajului nostru. Se adună mereu alte și alte lucruri de scris, alte impresii care se suprapun peste cele anterioare, neconsemnate, aruncate vraf. Îmi imaginez astfel un „seism” mnemotehnic, în manieră SF, cu secvențe de la Madrid invadându-le pe cele de la Bruxelles sau cu întâlnirile de la Lille scurtcircuitând programul de la Lisabona, orașul din care a început periplul nostru. De acest dezastru nu te poate salva decât jurnalul personal, acest „fir al Ariadnei” pe care tu, cronicarul impenitent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu un sentiment de ușurare din Kaliningrad. Chiar și acei care se arătau cumva excedați de „ospitalitatea” rușilor - tarafuri, vodcă, matrioște etc. - conchid acum că a fost ca o „escală în timp”. Studenții ne ajută la bagaje, peronul gării e invadat din nou de rafale de marș militar. Aflat încă la hotel, prind un fragment dintr-un interviu TV al unei doamne pe nume Kalinina, din stafful organizatorilor, care declară cu seninătate că scriitorii europeni sunt încântați de orașul Kaliningrad. „E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
viziteze Bundestagul, printr-un artificiu retoric executat în fața agenților de pază, și peste câteva minute contemplăm panorama orașului din interiorul cupolei de sticlă, spre care urcăm cu un ascensor. Facem poze de sus: acoperișul e o imensă esplanadă. Orizontul e invadat de macarale, totul e în schimbare la Berlin, și doar turnul fostei televiziuni est-germane, cu globul său ca o eflorescență de ceapă, pare o relicvă din alte timpuri, în care unanimitatea era cuvântul de ordine... Muzeul Pergamon se află pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
inventarea a tot felul de situații ș.a.m.d. Cartea trebuie să fie interesantă. Umberto Eco spune undeva că o carte necaptivantă seamănă cu poetica lui Aristotel. Astăzi se discută foarte mult despre așa-zisa literatură de consum, care a invadat piața cărții. Se emit și destule sentințe nedrepte pe acest subiect. Nu orice carte din această categorie este neapărat un eșec în plan literar, iar succesul răsunător la public nu indică întotdeauna că cititorul nostru este atât de idiot. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a publicului. Nu am intenționat să-i șochez pe oameni, ci să scriu un story convingător, în care cuvintele să se fixeze absolut liber. Am ignorat cu totul morala sau alte restricții ce ar fi putut să împiedice cuvintele să invadeze pagina. Când lucram la acest roman, mă gândeam că poate unele evenimente pe care le descriam erau prea brutale, apoi îmi extrăgeam propriile aprehensiuni din ceea ce scriam și, totodată, sub acoperirea unor evenimente mai plăcute - pentru „îmbrobodirea” cititorului -, mai făceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
înmormântarea unui părinte, cei mai „curați” erau, evident, aceia cu care refuzau „orice contact” cu cei „amestecați în ciorba roșie”, cu orice pas pe solul blestemat! Astfel, Suspiciunea, această teribilă molimă a sistemelor extremiste și criminale, naziste sau comuniste, a invadat și emigrațiile, mai ales cea românească... o spun francezii înșiși, uimiți de discordiile din sânul comunității românești și nu vreau, pe această pagină, să-i trivializez atenția și memoria lectorului, înșirând numeroasele dispute și certuri care au coborât, încă o dată
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cariera „descendentă”, de ruina unei familii, acele bildungsromane.Ă Acest cuvânt, în mare vogă la noi între războaie, și aproape numai cu sensul său pozitiv, e un reflex probabil al „succesului” de tip american ce începuse încă de pe atunci să invadeze Europa, mentalitățile și unele psihologii. Începând oarecum să întunece noțiunea de „valoare”, una tipic europeană, pe care o găsim afirmată, printre primii, la „tinerii” Marx și Nietzsche, ca și pe „acel om” care produce valoare - homo estimans. Timp de o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
noi și problematice situații. Un drum singuratec, al unui om care a înțeles greșit aderența largă pe care i-au creat-o actele sale pozitive și, mai ales, poziția din vara lui ’68, prin refuzul hotărât al României de a invada Cehoslovacia alături de armatele Pactului de la Varșovia. Un conducător ce, nemulțumit de puterile pe care le avea - pe care numai o dictatură le poate conferi, indiferent dacă ea este militară sau „ideologică” -, dorește puterea totală pentru cine știe ce „planuri grandioase și umanitare
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]