5,788 matches
-
centre" (spre locurile în care veniturile sunt mai mari și "viața e mai bună"). Globalizarea actuală se manifestă ca emergența graduală a societății europene, mondiale, în care se aplică treptat politici "interstatale", "dreptul global" (vulnerabil la interese economice), de către "colegii invizibile", "comunități profesionale invizibile" (statele, chiar dacă dispun de putere, se "dezvoltă transformațional" în direcții care le-o amputează 10...). Globalizarea nu este însă scop în sine. Finalitatea ei ar trebui să fie benefică economic, social, ecologic pentru toți cei implicați. Putem
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
în care veniturile sunt mai mari și "viața e mai bună"). Globalizarea actuală se manifestă ca emergența graduală a societății europene, mondiale, în care se aplică treptat politici "interstatale", "dreptul global" (vulnerabil la interese economice), de către "colegii invizibile", "comunități profesionale invizibile" (statele, chiar dacă dispun de putere, se "dezvoltă transformațional" în direcții care le-o amputează 10...). Globalizarea nu este însă scop în sine. Finalitatea ei ar trebui să fie benefică economic, social, ecologic pentru toți cei implicați. Putem vorbi realmente de
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
11. După Adam Smith, David Ricardo considera că piața este cea care "împinge" fiecare națiune să se specializeze în ceva în care excelează. În economia de piață, dependența fiecăruia de celălalt este reglată de "forțele pieții" ca de o "mână invizibilă". Ar însemna ca, pe plan mondial, fiecare națiune să se specializeze într-o activitate sau sector în care are avantaje față de altele. În acest fel se atenuează inegalitățile, se micșorează decalajele? Dacă două țări: una bogată, cu numeroase resurse, cu
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
nu și-au folosit la timp energia, curajul, libertatea. Când se dau ajutoare acestora, muncitorii se plâng fiindcă doar ei plătesc, fiindcă ajutoarele sunt prea mari... Intervievații lui Dubet au impresia că în lumea actuală trăim îngrădiți sus de puternicii invizibili, cu venituri halucinante și jos de sărăcime, de imigranți etc. Dacă altădată visul era de a trăi într-o societate fără clase sociale, acum ne temem de inegalități între oameni fără societate... În fața violenței actuale (foarte mult mediatizate), unii ne
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
prea ușoară, fie o cerere nerealistă (conciliere excesivă sau rigiditate). Autoritarism Jocul asigurării Consecința optimă: Urmarea necondiționată a liderului (supunere). Consecința negativă: Eșecul în ceea ce privește respectarea liderilor (sfidare). Libertarianism Jocul privilegiatului Consecința optimă: Maximă libertate, gestionare a jocului social de către "mâna invizibilă" (libertate individuală). Consecința negativă: Apariția unor reguli care să slăbească abilitatea indivizilor de a acționa în conformitate cu propriile lor preferințe (constrângere). Anarhism Dilema altruistului Consecința optimă: Individualism violent neregulat. Consecința negativă: Supunere. Adaptare după Douglas D. Heckathorn, "Collective action, social dilemmas
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
spirite din insulă, date în seama lui de Prospero: „gloata / Asupra căreia ți-am dat puteri“, „slujitorii tăi“. Când acționează singur, Ariel vorbește doar în două rânduri (nu se iau în considerare, acum, cântecele sale, de fapt poezii cântate). O dată, invizibil, când îl zădărește pe Caliban, semănând vrajbă între el și cei cu care se nhăitase, pivnicerul și măscăriciul; la minciunile și lăudăroșeniile lui se aude din nevăzut glasul lui Ariel spunând din când în când: „Minți“, „Minți, minți - nu poți
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
din atmosfera sumbră și deznădăjduită a catastrofei; să-l lase pe regele Alonso să creadă, la rândul său, că i se înfățișează niște „făpturi / Rostind, deși n-au limbă, minunate / Orații mute“, la care comentariul în aparte al lui Prospero, invizibil, și anume: „Să vedem sfârșitul“, anunță caracterul defel minunat al orației rostite de Ariel ca harpie. O fină trăsătură de spirit din partea lui Ariel, ca autor al fantasmagoriei, este schimbarea de atitudine a acelor făpturi care, când aștern masa, îi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
schimbat“. De ce trebuia, rămânând nevăzut, să ia înfățișarea unei nimfe a mării? Iar apoi „Ariel se întoarce în chip de naiadă“, nimfă a izvoarelor, nu a mării. Pentru ca, după aceea, să-i rămână nevăzut lui Ferdinand. Fapt este că duhul, invizibil, îl duce întâi pe tânăr într-un colț stingher al insulei, pe țărm, și acolo face auzit cântecul (singurul numit în piesă explicit „Cântecul lui Ariel“): „Spre-auriul țărm veniți, / Mâinile vă-nlănțuiți; Vă plecați, vă sărutați, / Valurile-astâmpărați; Bateți pasul binișor
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Speranța Sfântului Dionisie este ca acei care îl citesc să înceapă să discute pozitiv despre Dumnezeu; utilizând presupuneri Și afirmații la un punct sau altul, își vor vedea ipotezele ca pe ceea ce sunt cu adevărat: simple ipoteze asupra unui Dumnezeu invizibil. „Conform Sfântului Dionisie, vorbirea adevărată despre Dumnezeu este o vorbire care lasă fără replică limbajul uman: unul în fața căruia orice imagine este lipsită de putere”<footnote Bert Blans, „Cloud of Unknowing: An Orientation in Negative Theology ...”, p. 60. footnote>. La
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
footnote „Apophaticism in the Theology of the Eastern Church ...”, p. 333. footnote>; pentru Atenagora, Dumnezeu este „de neatins Și de neconceput”<footnote P. G. VI, col. 908B. footnote>; Și, potrivit lui Teofil al Antiohiei, forma lui Dumnezeu este „inefabilă Și inexpresibilă, invizibilă ochilor Și cărnii”<footnote P. G. VI, col. 102BC. footnote>. Clement Alexandrinul a jucat un rol special: „doctrina lui Clement despre Dumnezeu este, de aceea, în mod fundamental, o teologie negativă Și aceasta este susținută în mod expres: «Noi nu
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
spirite din insulă, date în seama lui de Prospero: „gloata / Asupra căreia ți-am dat puteri“, „slujitorii tăi“. Când acționează singur, Ariel vorbește doar în două rânduri (nu se iau în considerare, acum, cântecele sale, de fapt poezii cântate). O dată, invizibil, când îl zădărește pe Caliban, semănând vrajbă între el și cei cu care se nhăitase, pivnicerul și măscăriciul; la minciunile și lăudăroșeniile lui se aude din nevăzut glasul lui Ariel spunând din când în când: „Minți“, „Minți, minți - nu poți
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
din atmosfera sumbră și deznădăjduită a catastrofei; să-l lase pe regele Alonso să creadă, la rândul său, că i se înfățișează niște „făpturi / Rostind, deși n-au limbă, minunate / Orații mute“, la care comentariul în aparte al lui Prospero, invizibil, și anume: „Să vedem sfârșitul“, anunță caracterul defel minunat al orației rostite de Ariel ca harpie. O fină trăsătură de spirit din partea lui Ariel, ca autor al fantasmagoriei, este schimbarea de atitudine a acelor făpturi care, când aștern masa, îi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
schimbat“. De ce trebuia, rămânând nevăzut, să ia înfățișarea unei nimfe a mării? Iar apoi „Ariel se întoarce în chip de naiadă“, nimfă a izvoarelor, nu a mării. Pentru ca, după aceea, să-i rămână nevăzut lui Ferdinand. Fapt este că duhul, invizibil, îl duce întâi pe tânăr într-un colț stingher al insulei, pe țărm, și acolo face auzit cântecul (singurul numit în piesă explicit „Cântecul lui Ariel“): „Spre-auriul țărm veniți, / Mâinile vă-nlănțuiți; Vă plecați, vă sărutați, / Valurile-astâmpărați; Bateți pasul binișor
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
naturală. Astfel, fondatorul doctrinei clasice, Adam Smith, consideră că ordinea naturală este lipsită de orice fundament teologic și se realizează de la sine, prin activitatea oamenilor. În noua concepție, pe prim plan se situează „homo oeconomicus” care, condus de o mână invizibilă, urmărește interesele individuale și caută prin muncă să-și amelioreze neîncetat condițiile sale de viață, servind și interesele societății. Ne apare semnificativă și constatarea că, În secolul al XVIII-lea, datorită restricțiilor impuse exporturilor, dezvoltării unor ramuri industriale și creșterii
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
propunerea de a traduce și a publica rapid cartea peste hotare, cu scopul de a o face disponibilă și altor cititori din lume. În sfîrșit, tehnoredactarea realizată de Laura Jones Dooley a fost rapidă și superbă. Deși contribuția ei este invizibilă pentru cititor, autorul știe că lucrarea este mai bună din această cauză. De asemenea, speră ca și ea să o știe. TABLA DE MATERII Capitolul 1. AVEM CU ADEVĂRAT NEVOIE DE UN GHID? PARTEA I. ÎNCEPUTURILE Capitolul 2. UNDE ȘI
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
fapt, un Mireu, Mirău (< magh. nyirő „mestecăniș“), deformat, prin etimologie populară (fiind apropiat de apelativul miere). Învățătura care trebuie trasă din puținele exemple enumerate și din multe situații similare existente este că nu trebuie să „îngropăm“ prea ușor unele toponime, invizibile o perioadă, pentru că s-ar putea să descoperim, la un moment dat, că ele „supraviețuiesc“ sub diferite „travestiri“ dialectale, populare sau documentare. Evantaiul divers de „modele“ de viață înregistrate la diverse nume de locuri configurează totuși un specific evident al
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Cel de-al doilea mesaj metaforic, așa cum este explicat de noua terapie ericksoniană, activează asociațiile inconștientului ce stopează vechiul răspuns sau comportament, implementând noi înțelesuri, care determină, la rândul lor, noi răspunsuri comportamentale. Așa cum precizează psihoterapia ericksoniană, fără aceste corelații invizibile ale căutării personale inconștiente, mesajul nu trece niciodată "puntea" și nu determină schimbarea sau, în primă fază, conștientizarea. De altfel, metaforele au rolul de a scoate sau activa mecanismele interne, dar fără a crește starea de anxietate, deci într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
impresie, apoi printr-o povestire fluidă și superficială, se subtilizează în fine până la a-și pierde existența și, ca să spunem așa, se impersonalizează. (...) Artistul, ca și Dumnezeul creației, rămâne în interior, sau în spate, sau dincolo, sau deasupra operei sale, invizibil, dispărut dincolo de existență, indiferent, pe cale de a-și curăți unghiile." (Gallimard/Folio, 1974, pp. 311-313) În timp ce forma lirică este expresia directă a eului, forma epică introduce o distanță între eu și operă, cea a narațiunii. În genul dramatic distanța este
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și de a fi reintrodus în poem acțiuni ce depășesc atât forțele naturii, cât și pe aceasta. După ceea ce a făcut ea pentru Jason la Colchida, după ce l-a întinerit pe tatăl său Eson la întoarcere, după ce a legat focuri invizibile darului făcut Creuzei, acest car zburător nu pare neverosimil, și acest poem nu are nevoie de o altă pregătire, pentru acest efect extraordinar." Miraculosul scenic din secolul al XVII-lea își găsește refugiu în operă, gen a cărui estetică nu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
loc Regele să vină să le vorbească apropiaților săi, și mai puțin încă faptul că o leoaică vine acolo ca să o sperie pe Tisbe, aș întreba eu, prin ce mijloc, presupus a corespunde adevărului acțiunii, acest perete devenea vizibil și invizibil? Prin ce vrajă îi împiedica el pe cei doi amanți să se vadă și nu-i împiedica pe ceilalți? Sau și mai bine, prin ce putere extraordinară exista el în natură, ca imediat să înceteze să existe." (Cartea II, cap
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
chiar dacă mai târziu își afirmă decepția cu privire la colaborarea sa cu pictorii. Doi arhitecți, Brueckwald și Semper, construiesc între 1872 și 1876 Teatrul Wagner din Bayreuth (Bavaria), în care drama wagneriană va putea înflori 3. Orchestra dispare într-o fosă adâncă, invizibilă pentru public, instalând între sală și scenă, conform dorinței lui Wagner, un "abis mistic"4. Este vizibilă numai imginea scenică a dramei, căci muzica pare să vină de "nicăieri". Produs al unei creații colective, în care diferiți artiști își vor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
abis mistic"4. Este vizibilă numai imginea scenică a dramei, căci muzica pare să vină de "nicăieri". Produs al unei creații colective, în care diferiți artiști își vor uni talentele, spectacolul așa cum îl concepe Wagner va avea puterea să facă invizibilă "lucrarea muzicii", adică acțiunea dramatică vehiculată de muzică. El va explicita muzica, după cum o dovedesc aceste cuvinte ale lui Wagner, reproduse de Adolf Appia, în Muzica și regia scenică: "Acolo unde celelalte arte spun: asta înseamnă, muzica spune: asta este
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care se bazează reprezentația. 1.2. Simboliștii sau visul la un teatru mental Obosiți, ca și Appia, de greoaia estetică naturalistă, autorii dramatici simboliști nu mai concep decorul ca pe un cadru ilustrativ. Emile Dujardin, care visează la un "teatru invizibil", pune față în față spectacolele amărâte pe care i le oferă scena timpului său, unde totul este artificial, și imaginile interioare pe care le suscită muzica. El scrie, în La Revue wagnérienne din 8 aprilie 1886: "Astăzi avem de ales
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aici dublu de ireală, pentru că figurinele sunt din lemn, iar umbrele lor sunt imateriale. Obligația morală a lui Claudel, care va simți o adevărată fascinație pentru teatrul de umbre, față de Simbolism este imensă. Și el încearcă să se apropie de invizibil, dând formă, în apariții fugitive, unor umbre fantomatice. Umbra dublă din Pantoful de satin (Le Soulier de satin), care încheie cea de-a Doua Zi, este o imagine considerabilă în care Prouhèze și Rodrigue se întâlnesc într-o ordine transcendentă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
începând cu Renașterea, în mediocra trivialitate a realismului. Îl admiră pe Shakespeare datorită faptului că prezența spectrelor, în mai multe din piesele sale, interzice de la bun început orice figurație realistă. Cu privire la spectrul din Hamlet, scrie: Este materializarea momentană a Forțelor invizibile care domină orice acțiune, și mai este cererea formulată de autor către oamenii de teatru de a-și da frâu liber imaginației, și de a lăsa înțeleapta logică să somnoleze."20 Fiu al unei comediene, el însuși comediant foarte de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]