4,886 matches
-
de publicitate ieftină care sperau să dobîndească astfel notorietatea. Iorga i-a onorat de prea multe ori pe aceștia consacrîndu-i provocatorului său spațiu editorial în "Neamul românesc" pe care acesta nu-l merita. Erudiția sa îl făcea să facă remarci ironice, și, de dragul de a-și exercita spiritul biciuitor își rezerva spațiu pentru replici sarcastice, uitînd de înțelepciunea mai înaltă de a lăsa unele vorbe de duh nerostite. Ego-ul său formidabil dădea impresia că se simțea aproape infailibil și că era
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Iorga era furios. Credeți că dacă nu merit să fac parte din delegația română la Conferința de Pace, este normal să-mi cereți să scriu un memorandum?" A continuat în stilul lui obișnuit, alternînd frazele violente cu cele șfichiuitoare și ironice și, în ciuda insistențelor, a refuzat să coopereze 19. Astfel (după cum spune Șeicaru) meschinăria lui Brătianu a avut cîștig de cauză. Autorul cărții de față nu este de acord cu aceasta. Meschinărie nu este un termen potrivit în descrierea unui despot
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
frunte, am apelat la ajutorul mijloacelor științifice, care au dat rezultate absolut satisfăcătoare.) Trebuie să subliniez că ceea ce nu reușește să prindă aparatul de fotografiat este tocmai acea calitate aproape feciorelnică a pielii mele, întotdeauna proaspăt rasă, precum și expresia oarecum ironică și vicleană a feței. (Ca să nu mai lungesc vorba: e o față inteligentă.) Fotografii te pot face cu ușurință să arăți idiot. Îmi spun de multe ori că semăn cu tata, dar înfățișarea lui avea o amprentă de bătrânețe și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tărăgăneze cu cochetărie, pentru ca apoi să-și facă ferm apariția, dintr-o dată. Gilbert, în pragul dintre cele două vârste, arătase trandafiriu la față și adolescentin. Acum avea un chip complet ridat, hazos și uscat, cu acel vag aer de cinism ironic pe care-l adoptă instinctiv oamenii vârstnici inteligenți, în chip de expresie nouă, de finală apărare. Când îl văzusem ultima oară, degaja un aer de proaspătă și inconștientă îngâmfare puerilă. Acum chipul lui exprima o precaută, gânditoare anxietate, care simula
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
După câte țin minte, tu n-ai avut niciodată vreun hobby. Ce faci toată ziua? Zugrăvești casa? Se spune că asta fac pensionarii. Când vorbea cu mine, James nu evita o instinctivă tendință de a folosi un ton de ușoară, ironică superioritate, care mă înnebunea în copilărie, mai ales că el era cel mai tânăr. Expresia banală „zarva teatrului“ și semnul de egalitate pus între mine și pensionari păreau să reducă, printr-un gest ușuratic, întreaga mea activitate din trecut și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ale: ideea aceasta a dumneavoastră. FLEXIUNEA PRONUMELUI PERSONAL DE POLITEȚETC "FLEXIUNEA PRONUMELUI PERSONAL DE POLITE}E" Persoanatc "Persoana" Categoria gramaticală a persoanei se organizează numai în doi termeni, pentru persoanele a II-a și a III-a. Numai în sens ironic (autoironic) se întrebuințează o formă de persoana I, constituită după modelul celorlalte pronume: domnia-mea (cf. domnia-sa). Opoziția de persoană se exprimă la nivelul celui de-al doilea component al pronumelui de politețe, pronumele posesiv sau personal: domnia-ta
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
p. 114), „Și porțile în urmă în vechi țâțâni s-aruncă.” (Ibidem, p. 93), „ Se depărtară înspre mare fără a mai privi înapoi.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 13) - timpul, ca anterioritate: „S-a-nțeles de mai nainte/ C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte” (M. Eminescu, I, p. 134), ca posterioritate: „Că-ntr-o clipă gându-l duce mii de veacuri înainte.” (Ibidem, p. 133), „În urmă, văzând că soarele se-nclinase, ea se întoarse pe calea pe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
martellato. Evitând alunecarea spre un patetism romantic, Debussy va reechilibra atmosfera prin invocarea unei stări aflate la antipodul trăirilor interioare, înăbușind astfel forța pasiunii într-un episod parodic, un act de bufonerie desprins parcă din lumea spectacolului cu menestreli. Nuanța ironică va fi surprinsă cu o remarcabilă plasticitate prin combinația rezonanțelor de cvintă perfectă și mărită (sau intervalul enarmonic acesteia), prezente în succesiune (apogiaturile de început care înlănțuie cvintele la interval de semiton) sau suprapunere. De asemenea, aspectul burlesc al imaginii
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
strident / p sec. va amplifica adesea efectul sonor al acestei discontinuități de limbaj, intensificând pregnanța imaginilor derivate. Utilizarea frecventă a atacului stacc. și abundența folosirii relației de tonică-dominantă se disting ca opțiuni esențiale ale limbajului muzical, în scopul reflectării atitudinii ironice ce o implică prin excelență viziunea conceptuală a acestui preludiu, aparținând categoriei estetice a comicului. „Semnalul” energic al tobelor anunță cu emfază începerea spectacolului, aspectul simetric al înlănțuirii acordurilor perfecte (majore și minore) expuse în stare directă sugerând un scurt
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
redimensionare a imaginii estetice difuzate de articulația tematică. Prin intermediul aceluiași procedeu al repetiției, devenit fundamental evoluției discursului debussyst, motivul apare reiterat cu o subtilă diferențiere la nivelul opțiunii de finalizare a exprimării. Asociat unei categorii estetice a sarcasmului sau a ironicului, motivul secund pare corespondentul sonor al unor prevestiri nefaste în șirul evenimentelor narative. Astfel, vizualizăm imaginea metamorfozată a Ondinei într-o ipostază pământeană, în care vioiciunea afișată nu reușește să camufleze o evidentă nuanță nostalgică. Este glasul „dorinței” ce nu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
mănăstire bavareză Benediktbeuern. Animat de bucuria ce transpare din textul al cărui laitmotiv este „Când suntem în tavernă, nu ne pasă de nimic”, acesta pare a fi o scenă descrisă în prezentarea serbărilor dionisiace, starea supremă identificată beției. Poate fi ironic sau satiric, în funcție de contextul istoric, dar fără îndoială cântecul constituie un reper pentru perceperea influenței burlești, în ceea ce privește cultura muzicală. Contemporaneitatea a plasat informația la același nivel cu omul modern, insinuându-se în toate mediile sociale, economice, politice. Ultimul secol a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ei, a literaturii, căreia nu-i lăsa nici o speranță de supraviețuire. De aceea, în ciuda aparenței hilare, de bufonerie a scrierilor sale, i se opune, într-o tensiune abia mascată, un fond tragic, dizolvant. Noul curent Dada este anticipat de versurile ironice, curent al cărui promotor va fi Tristan Tzara. Acesta cere deconvenționalizarea limbajului poetic, în celebrul poem manifest Ca să faceți un poem dadaist: Luați un ziar,/Luați niște foarfeci./ Alegeți din acel ziar un articol de lungimea pe care intenționați s-
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de la observația cea mai strictă, nu inventează nimic. Holban recunoaște că în Romanul lui Mirel sunt câteva invenții. În esență, situația eroului este chiar cea a autorului însuși care nu are capacitatea de a se obiectiva. Mirel are inteligența vie, ironică și orgoliul artistic al autorului: „Sunt un artist, se apără el de morala practică a celorlalți și nu aleg decât ceea ce e interesant din ceea ce ne înconjoară. Poate sunt nedrept. Dreptatea sau nedreptatea nu sunt insă valori estetice, singurele care
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
în banal.” Ioana îl prezintă pe Sandu într-o viziune realistă, lucidă, eroul fiind coborât la statutul de cinic meschin. Exersând consoana „r” într-o banală conversație, pe care o pronunța graseind, Ioana reușește să demoleze printr-o atitudine profund ironică atitudinea patetică a partenerului de discuție: „Orice vorbă este ridicolă dacă insiști asupra ei, și o analizezi. R... al meu e emoție transformată în literă. Ascultă ce frumos suna: r... și ce emoționată sunt! R... Acompaniază perfect tânguirile tale, o
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
imaginară a rivalului. Femeia sugerează la un moment dat că prezența celuilalt ar fi imaginară, iar cu altă ocazie îi mărturisește lui Sandu un adevăr crud: „Vă iubesc pe amîndoi, sunteți complet diferiți, dar egali.” Naratorul are spaimă de privirea ironică a Celuilalt și din această frică vine angoasa, boala și, în final, moartea. În romanul O moarte care nu dovedește nimic tema morții se repetă obsesiv cu variațiuni care nu fac decât să potențeze sepulcralul. O influență a prozei lui
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
imboldul acestei dorințe de investigare ar face din noi niște creaturi stupide și inutile."67 Pentru a încuraja curiozitatea și a o menține activă, Locke ne recomandă să răspundem copilului la întrebările pe care ni le pune fără să fim ironici sau disprețuitori. O singură restricție: să nu-l obosim cu prea multe explicații și idei care depășesc nivelul său de dezvoltare sau să-i spunem lucruri care n-au nici o legătură cu ceea ce vrea el să știe în acel moment
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
cu toate acestea, până în 1711, cu Conneticut și Rhode Island urmând exemplul emiterii de bancnote, 240.000 de lire, în bani de hârtie, au fost emiși în New England, iar argintul dispăruse aproape complet din circulație. Prin urmare, în mod ironic, emiterea bancnotelor de către Massachusetts și celelalte colonii - surori, mai curând a creat decât a rezolvat problema "rarității banilor". Noii bani au scos din circulație moneda metalică. Constanta creștere a prețurilor și deprecierea hârtiilor nu au ajutat aproape deloc presupusa lipsă
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
în câteva secunde, poți contacta orice punct de pe glob, cei ce ar trebui să comunice mereu, să știe cu adevărat se poartă de parcă ar fi mai izolați decât papuașii. De câte ori, în diverse contexte, nu m-am pomenit obsedat de conotația ironică a versurilor eminesciene : „Iar noi locului ne ținem,/ Cum am fost, așa rămânem”. Dar să revin la atmosfera de atunci. Trebuia să plec la obișnuita adunare a Grupului Gulliver din Amsterdam și, tot în perioada respectivă, mai aveam două invitații
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
ala Mitică", ilustrând insolitul formulei". Laurențiu Ulici "Sexagenarul băcăuan adună în această carte-tezaur (Calistrat Costin, Și totuși... nu se mișcă!, prefață de Ioan Prăjișteanu, Bacău, editura Melior, 2002) pagini ale celor peste trei decenii de bucurii estetice, polemice, parodice (auto)ironice. Spiritul, prin excelentă șugubăț și șturlubatic al autorului, vine către noi urmînd o cale regală, de la I.L. Caragiale și Creangă pînă la Păstorel și, de ce nu, Valentin Silvestru. Carte-spectacol, în decor Villon-Bacovia". Lucian Vasiliu, Convorbiri Literare, nr.6 2003 " Fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Vasiliu, Convorbiri Literare, nr.6 2003 " Fie că se resimte de influența benefică a folclorului, fie că aglomerează întrebări și trimiteri livrești pe un spațiu restrîns, poezia lui Calistrat Costin se prezintă ca un spectacol existențial perceput de un actor ironic cu înclinații tragice." Adrian Voica, Convorbiri Literare, 2012 "Dar Calistrat Costin e un (neo)romantic fără a fi romanțios; el scrie în tonalitatea unei abia ghicite arhaicități lingvistice, "strein" și "pasere", produce tot felul de jocuri de cuvinte, rafinerii și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și cinci, texte mediocre, însemnări zilnice. Jinduiam să-mi arhivez biografia, trăirile. De ce? Dar tu, tu de ce scrii? Nu-mi răspunde. V.P.: În 1976, Dan Laurențiu, în Eseuri asupra stării de grație scria despre poezia Dvs: "Poezia lui Ovidiu Genaru, ironică și sentimentală, în ipostazele ei mai importante, exprimă evoluția unei conștiințe artistice pentru care forma activă a verbului, tensiunea acută a acestuia își are originea și se întoarce într-o natură fundamental contemplativă". O întrebare simplă, în aparență: ce este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
acea parte de lozincă Le Roi est mort, vive le Roi? I.M.: Mai târziu. Poate că va apărea un pictor care o să-mi facă un portret și sub care va scrie Le Roi est mort. Mai am patru autoportrete. Foarte ironice și ele. Autoportrete pentru prieteni, pentru neprieteni, pentru mine și pentru nimeni. O altă latură a autoportretului: m-am pictat în costum de arlechin. De aceea vorbem despre acele stări care se succed cu rapiditate. La un moment dat, ți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
În 5 noiembrie 1987, pe această carte am primit un autograf de la autorul ei. Comentarii critice "Lucian Vasiliu este un liric furios și inventiv, într-o poezie de asociațiuni șocante și personale, de atitudine pe jumătate teribilistă, pe jumătate gravă, ironică în ambele ipostaze." Laurențiu Ulici, România literară, 1981 "Lucian Vasiliu și-a creat un univers propriu, populat cu personaje enigmatice și cu o mitologie stranie, în care se recunoaște o lume împărțită dilematic între nostalgia spiritualității absolute și tentația experienței
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
argint, după ce cu tămâie sonoră înconjoară de trei ori sihăstria de platină spune că mântuirea lor e paradoxală. Comentarii critice "Poezia lui Vasile Proca demarează abrupt prin constatarea unei desubstanțieri a realului, într-o notificarea a etapelor sale, ceremonioasă, vag ironică. Viziunea sa e de tot întunecată. Nu numai în adâncul realului, ci și în lumea viselor tronează nimicul pe care-l îngurgităm cotidian, măcar ca pe un leac homeopatic." Gheorghe Grigurcu "Cărțile lui Vasile Proca imaginează poezia scrisă, împreună, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
încrezător și mai internaționalist dintre președinți va dori un partener capabil la Foggy Bottom††††. Consiliul de Securitate Națională (CSN) a fost creat după al Doilea Război Mondial pentru a ajuta birocrația profesională să țină în frâu președinții puternici; în mod ironic, președinții puternici au găsit de atunci căi prin care să ocolească birocrația profesională. Scopul oficial al CSN este de a sluji ca un ,,organ de formare a politicilor și consultativ al oficialilor principali ai guvernului care să-l asiste pe
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]