5,452 matches
-
otomani, fapt care se explică de asemenea prin imobilismul lor în materie de creativitate că și prin disponibilitatea redusă de a îmbrățișa noul mai degrabă decât a-l respinge, fapt care, iar, are legătură cu fetișismul tradiției inculcat de legea islamică, desi trebuie spus că turcii au fost, dintre musulmani, forțați fiind de poziția lor de interfață și predominantă în lumea islamică, primii care au adoptat invențiile, tehnicile și metodele europene, în timp ce pe de altă parte factori care nu țin de
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
îmbrățișa noul mai degrabă decât a-l respinge, fapt care, iar, are legătură cu fetișismul tradiției inculcat de legea islamică, desi trebuie spus că turcii au fost, dintre musulmani, forțați fiind de poziția lor de interfață și predominantă în lumea islamică, primii care au adoptat invențiile, tehnicile și metodele europene, în timp ce pe de altă parte factori care nu țin de cultură/religie au cântărit și ei parțial pentru a produce această rămânere în urmă, anume lipsa de lemn, apa (cursuri de
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
exemplu, tătarii furnizau anual ceea ce se numea "recolta stepelor", adică mii de tineri ruși luați cu forța de la căminele lor în sclavie, si asta pana cand Rusia a cucerit finalmente Crimeea în 1783), toate acestea au rămas prea străine statului islamic otoman, fapt ce a dus inevitabil la scăderea forței lui spre profitul statelor europene. Un alt factor non-neglijabil al declinului califatului din perioada să otomană este chiar și lipsa de apetit pentru împrumutul de tehnici (în sens larg, cuprinzând de la
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
cât timp statul musulman, bazându-se pe expertiză strălucitelor civilizații pe care le-a cucerit (Bizanțul și Persia) a afișat o incontestabila superioritate în raport cu Occidentul creștin încă barbar, acesta din urmă a împrumutat cu deschidere toate avansurile existente în Lumea islamică, în timp ce atunci când situația s-a inversat, Lumea islamică s-a dovedit, global vorbind, incapabilă fie și măcar de efortul de a împrumuta, si asta, din nou, din pricina prejudecății religioase care spune că islamul, ca religie al carui Profet a venit
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
strălucitelor civilizații pe care le-a cucerit (Bizanțul și Persia) a afișat o incontestabila superioritate în raport cu Occidentul creștin încă barbar, acesta din urmă a împrumutat cu deschidere toate avansurile existente în Lumea islamică, în timp ce atunci când situația s-a inversat, Lumea islamică s-a dovedit, global vorbind, incapabilă fie și măcar de efortul de a împrumuta, si asta, din nou, din pricina prejudecății religioase care spune că islamul, ca religie al carui Profet a venit să corecteze rătăcirile evreilor și creștinilor, n-are
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
corecteze rătăcirile evreilor și creștinilor, n-are nimic de învățat de la ei, care istoric vorbind se află în mod necesar pe o treaptă inferioară de evoluție. În chestiunea libertății și cetățeniei, o noutate în peisajul politic otoman și mai general islamic, merita să-i dăm cuvântul lui B. Lewis: Sultanul otoman însă, care era și califul lumii islamice în același timp, a găsit util să critice valorile vehiculate de Franța post-revoluționară, declarând cu termeni ai unei retorici familiare și azi în
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
în mod necesar pe o treaptă inferioară de evoluție. În chestiunea libertății și cetățeniei, o noutate în peisajul politic otoman și mai general islamic, merita să-i dăm cuvântul lui B. Lewis: Sultanul otoman însă, care era și califul lumii islamice în același timp, a găsit util să critice valorile vehiculate de Franța post-revoluționară, declarând cu termeni ai unei retorici familiare și azi în acest colț de lume, ca "acestea sunt șoptite de către Satan", și că "musulmanii nu trebuie să se
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
post-revoluționară, declarând cu termeni ai unei retorici familiare și azi în acest colț de lume, ca "acestea sunt șoptite de către Satan", și că "musulmanii nu trebuie să se lase influențați de ele". Declinul imperiului otoman și prin el al lumii islamice reprezintă și azi din păcate un mister pentru musulmani, si in acelasi timp este resimțit că o rană deschisă în corpul civilizației islamice, acest fapt având repercusiuni neașteptate, așa cum este de exemplu terorismul islamic, reapariția tendințelor radicale în sânul populațiilor
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
musulmanii nu trebuie să se lase influențați de ele". Declinul imperiului otoman și prin el al lumii islamice reprezintă și azi din păcate un mister pentru musulmani, si in acelasi timp este resimțit că o rană deschisă în corpul civilizației islamice, acest fapt având repercusiuni neașteptate, așa cum este de exemplu terorismul islamic, reapariția tendințelor radicale în sânul populațiilor musulmane (vezi recentele succese populare ale partidelor reanimate de vechi islamiști și focare de tradiționaliști islamici în Turcia, de ex.) sau problemele de
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
otoman și prin el al lumii islamice reprezintă și azi din păcate un mister pentru musulmani, si in acelasi timp este resimțit că o rană deschisă în corpul civilizației islamice, acest fapt având repercusiuni neașteptate, așa cum este de exemplu terorismul islamic, reapariția tendințelor radicale în sânul populațiilor musulmane (vezi recentele succese populare ale partidelor reanimate de vechi islamiști și focare de tradiționaliști islamici în Turcia, de ex.) sau problemele de integrare a imigrației de religie islamică în țările Europei de vest
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
că o rană deschisă în corpul civilizației islamice, acest fapt având repercusiuni neașteptate, așa cum este de exemplu terorismul islamic, reapariția tendințelor radicale în sânul populațiilor musulmane (vezi recentele succese populare ale partidelor reanimate de vechi islamiști și focare de tradiționaliști islamici în Turcia, de ex.) sau problemele de integrare a imigrației de religie islamică în țările Europei de vest. Sultanul era monarh absolut, cel puțin din punct de vedere oficial. Dinastia a fost numită de cele mai multe ori Osmanli sau Casă Osman
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
așa cum este de exemplu terorismul islamic, reapariția tendințelor radicale în sânul populațiilor musulmane (vezi recentele succese populare ale partidelor reanimate de vechi islamiști și focare de tradiționaliști islamici în Turcia, de ex.) sau problemele de integrare a imigrației de religie islamică în țările Europei de vest. Sultanul era monarh absolut, cel puțin din punct de vedere oficial. Dinastia a fost numită de cele mai multe ori Osmanli sau Casă Osman. Primii conducători otomani s-au numit pe ei înșiși "bei", de aceea acceptând
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Constantinopolelui în 1453, statul a devenit un mare imperiu, Mehmed al II-lea fiind proclamat împărat sau padișah. Din 1517, sultanul otoman a fost proclamat și Calif al Islamului, Imperiul Otoman fiind de la această dată până în 1922 un Califat - stat islamic. Sultanul avea numeroase titluri, așa cum erau Suveranul Casei Osman, Sultan al Sultanilor, Han al Hanilor, Calif - cea ce îi dădea dreptul de suzeranitate asupra tuturor conducătorilor musulmani din întreaga lume, iar din 1517 până la dispariția statului otoman, si Credincios și
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
efrenk ( sec XV - fracul care nu este plătitor de tribut; în sec. XVI-XVIII - necredincioși care vin din Casă Războiului). Originea sistemului capitular reprezintă una dintre problemele discutate în literatura de specialitate. Dintre opiniile exprimate se desprind: atitudinea intoleranță a lumii islamice față de străini ( atitudine care ar fi fost adoptată și de otomani); atitudinea negativă a musulmanilor, în special față de comerțul cu infidelii ( cauzat fie de caracterul războinic al turcilor, fie de religia islamică, care nu ar fi încurajat negoțul); adoptarea și
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
opiniile exprimate se desprind: atitudinea intoleranță a lumii islamice față de străini ( atitudine care ar fi fost adoptată și de otomani); atitudinea negativă a musulmanilor, în special față de comerțul cu infidelii ( cauzat fie de caracterul războinic al turcilor, fie de religia islamică, care nu ar fi încurajat negoțul); adoptarea și de către otomani a principiului medieval al personalității legilor, principiu aplicat deja în lumea mediteraneană față de străini. Originea juridică a „sistemului capitular” se regăsea în principiul medieval al personalității legilor. Însă treptat, în
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
de condici similare. La fel de importante erau " Ecnebi Devletler Defterleri (Condicele Statelor Străine), Ser ive Sicilleri (Condicele tribunalelor religioase), Cizye Defteri (Condici despre capitație), Name-i humayun Defterleri (Condici de scrisori imperiale), care cuprindea scrisori oficiale emise în anii 1687-1908. Sursele dreptului islamic erau doctrinele preislamice, că dreptul cutumiar arab și obiceiurile specifice . Juriștii otomani consideră că existau patru surse fundamentale: al-Kur' an, Sunna ( suma de practici și reguli nescrise care rezultă din acțiunile și vorbele profetului Muhammad ), idjma' și kiyas. Al-Kuran (Coranul
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
suma de practici și reguli nescrise care rezultă din acțiunile și vorbele profetului Muhammad ), idjma' și kiyas. Al-Kuran (Coranul) era cartea sfântă a musulmanilor în care era consacrată cuvântul lui Allah, relevat lui Mahomed în limba arabă. Tratate de drept islamic au fost scrise de juriști-consulți în secolele VIII-X, textele acestora oferind informații despre relațiile cu nemusulmanii în privința războiului și tratatelor. Muhammad ash-Shaybani a scris Marea carte a guvernării statelor, Abu Yusuf Uă kub a scris Cartea impozitului funciar, iar Mawerdi
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
legislației otomane. Se pleca de la premisa că între noțiunea de stat nemusulman și Islam nu există compatibilitate teoretică, de aceea apar doi idei: cea moderată (pentru dreptul internațional musulman) și cea categorica (care respingea ideea de drept internațional musulman. Dreptul islamic al popoarelor era aplicat după Seri' at (cod de comportament pe care orice musulman trebuia să îl respecte). În Imperiul Otoman au funcționat două tipuri principale de drept: Sultanatul se află în vârful ierarhiei statului otoman, fiind cea mai importantă
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
unei reguli din Kanun, sultanul își putea elimina rivalii la tron, având ca scop suprem supraviețuirea imperiului. Regulă a fost înlocuită ulterior cu sistemul cuștilor. Titluri că cele de bey, emir, padișah, sultan, desemnau atribuțiile militare ale comandantului unei comunități islamice. Titlul de bey era unul onorific, fiind perceput ca șef de trib, de familie sau frate mai mare. Titlul de emir însemna conducător al musulmanilor, titlu revendicat și de liderul spiritual al lumii otomane-califul. Titlul de sultan desemna funcția de
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
ale musulmanilor). Referitor la dreptul musulmanilor de a încheia pace, existau două situații: daca necredincioșii acceptau condițiile stabilie în textele juridico-religioase, adică convertirea sau supunuea la Islam, aceasta era o pace fermă și durabilă; dacă nemusulmanii nu acceptau ordinea Imperiului islamic, musulmanii aveau doar permisiunea de a întrerupe războiul sfânt, acțiune condiționată și ea, de existența unui avantaj pentru Islam, astfel că se încheie o pace temporară. În practică musulmană erau trei situații în care se putea încheia pace temporară: în
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
mai degrabă o ideologie folosită de clasa politică din statele musulmane, din epoca timpurie a Islamului până în zilele noastre. Ideologia politică otomană apare că o sinteză între tradiția turcă preotomană ( oguză și selgiuchidă) - ideea de dominație a lumii, si tradiția islamică - instuararea unui pax islamică. Istoricii au pus introdus mai multe sintagme referitoare la djihad: „spirit de gâzi”, „mistica de gâzi”, „stat de gâzi”, „Imperiul gazii-lor”. Halil Inalcik consideră că „războiul sfânt” reprezenta prinicipalul ideal al expansiunii triburilor turcomane din Anatolia
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
folosită de clasa politică din statele musulmane, din epoca timpurie a Islamului până în zilele noastre. Ideologia politică otomană apare că o sinteză între tradiția turcă preotomană ( oguză și selgiuchidă) - ideea de dominație a lumii, si tradiția islamică - instuararea unui pax islamică. Istoricii au pus introdus mai multe sintagme referitoare la djihad: „spirit de gâzi”, „mistica de gâzi”, „stat de gâzi”, „Imperiul gazii-lor”. Halil Inalcik consideră că „războiul sfânt” reprezenta prinicipalul ideal al expansiunii triburilor turcomane din Anatolia în sec. XIII. Colin
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
mamelucilor și șahilor persani. În ceea ce îi privește pe principii anatolieni se atacau reciproc pentru încălcau prevedereile sfinte. Principalele argumente utilizate de otomani pentru a legitimă războiul sfânt împotriva musulmanilor: acuzarea de trădare a „războiului sfânt”, adirmarea primordialității în lumea islamică și a calității de moștenitori ai selgiucizilor, calificarea safavizilor drept „necredincioși” ( kafirler) și „eretici ( mulhidler). Nu se referea la faptul ca principii respectivi nu participaseră la războiul sfânt, ci la subminarea acestuia, sau sprijinirea inamicilor Islamului. În sec. XV, cronicarii
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
nu era atribuit doar persoanelor, ci și bunurilor ( mărfuri, corăbii) și teritoriilor. ( juriștii unor alte școli juridice îi desemneau harbî doar pe necredincioșii cu care musulmanii nu încheiaseră legământ sau care nu aveau aman). Fundamentul războiului sfânt și a dreptului islamic al popoarelor a fost reprezenta de distincția dintre cele două părți care formau lumea: dar al-Islam și dar al-harb. Această separare este realizată pe principiul suveranității și nu se regăsește în Coran, ci a fost elaborată în sec. VIII-IX. E
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
era liberă practicarea cultului musulman, adepții Islamului fiind și protejați ( al-Shaybânî consideră că aceasta reprezenta zona în care guverna legea musulmană și în care musulmanii se simțeau în siguranță ). Conform unei definiții recente, Casa Islamului reprezenta zona în care religia islamică era practicată și protejată de un conducător musulman. Locuitorii acestei Case erau formați din musulmani și supușii nemusulmani ( dhimmî). Mai exista o sintagma care desemna teritoriile aflate sub suzeranitatea sultanului, atât statele tributare cât și cele ce erau administrate direct
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]