KorAP: Find »[drukola/base=izbi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...156 157 158 ...208 >

5,195 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

mână, În timp ce Natsch continua să apese pe butoanele care licăreau, făcând imaginile să se succeadă cu repeziciune. — Pari fericită, spuse Logan privind cum pe ecran apar două lămâi și un castel. Ea nici măcar nu Își Întoarse privirea. — Prea puține dovezi! Izbi cu putere butonul aparatului, găsind un refugiu pentru problemele pe care le avea. — Tre’ să căutăm În continuare, spuse Logan luând un gât zdravăn și savurând senzația estompată de căldură care se răspândea din centrul capului său. Criminaliștii n-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Poate să aștepte 15-20 de minute? Întrebă el. Sergentul scutură din cap. — Nu. Inspectorul a fost foarte precis. Imediat ce ajunge, În sala de ședințe. În timp ce Steve dispăru pentru a se usca, Logan traversă nemulțumit clădirea ca să ajungă la lifturi, unde izbi butonul cu un deget furios. La etajul trei, o luă pe coridor. Pereții erau deja decorați cu felicitări de Crăciun. Erau Înfipte pe panouri printre „AȚI VĂZUT-O PE ACEASTĂ FEMEIE?“ și „VIOLENȚA ÎN FAMILIE... NICI O SCUZĂ!“ și toate celelate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
șansă. Se uită la ceas. — Spectacolul mai durează vreo... cinci minute. Știi cum face dacă-l sună cineva când dă tot ce poate din el pentru teatru. Ți-am povestit cum... Ușa batantă de la capătul holului se deschise În lături, izbindu-se de perete și se Închise la loc. Inspectorul Insch se năpusti Înăuntru, Într-un vârtej de auriu și stacojiu, iar cizmele cu vârf Întors scârțâiră pe podea. — McRae! răcni el cu o mutră furioasă sub stratul gros de machiaj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
așa ceva, nu? Hoitarul se aplecă În față până când capul ajunse să i se odihnească pe masa plină de zgârieturi. — A fost un accident, Bernard? S-a Întâmplat, pur și simplu? — Mi le iau pe toate. Toate mortăciunile mele dragi. Insch izbi cu pumnul său uriaș În masă, iar sfeșnicul și Hoitarul săriră În același timp. Ceară fierbinte se Împrăștie pe masă. Bernard Duncan Philips se lăsă din nou pe masă, acoperindu-și capul cu brațele. — Ajungi la Închisoare. Ai auzit? Te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
În februarie. Iar În mai murise. Nu la spital, ci În propriu-i pat. Bernard Împărțise casa cu ea vreme de două luni după ce murise. O asistentă socială se dusese să Îl verifice pe Bernard. La intrarea În casă o izbise mirosul. Astfel, Bernard Duncan Philips avusese parte de o ședere de doi ani la Cornhill, singurul spital pentru cei cu „nevoi speciale“ din Aberdeen. Reacționase bine la medicamente, așa că fusese plasat În grija comunității. Ceea ce, tradus liber, Însemna că-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
de rochii din Rosemount și o chestie guvernamentală privind siguranța pe drumuri. Logan privea În liniște cum mașina scrâșnea oprindu-se, dar nu Înainte de a lovi un băiat care traversa strada. Puștiul era mic, radiatorul și bara de protecție Îl izbeau Într-o parte, Îi Îndoiau picioarele și-l pironeau pe capotă, crăpându-i capul la contactul cu metalul, Înainte să-l arunce pe asfalt. Era filmat cu Încetintorul, fiecare lovitură fiind coreografiată și oribil de clară. Explicația „CURMĂ VITEZA, NU

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
acolo la o asemenea oră sâmbătă seara. Din nou. — OK, spuse Logan, alegând sertarul frigorific În care se aflau rămășițele fetiței pe care o găsiseră la Hoitar. Îl deschise scrâșnind din dinți, și se dădu Înapoi când mirosul fetid se izbi de aerul antiseptic al Încăperii. — Așa, spuse el, strâmbându-se, Încercând din greu să respire doar pe gură. Știm că fata a murit datorită unei traume produse prin lovire... Normal că așa a murit! se răsti Isobel. Ți-am notat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Răsuci imaginea de la brâu, ridicând-o pe măsură ce răsucea jumătatea de sus În sensul acelor de ceasornic. Costele au lovit marginea de sus a radiatorului. Mișcă din nou radiografia fetei, plecându-i puternic capul spre dreapta. Partea stângă a craniului se izbește de capotă. Mașina frânează. Trase de radiografie drept În sus și o roti Înapoi către podeaua morgii. Se lovește de caldarâm, piciorul drept se rupe. Partea din spate a capului se afundă când se izbește jos. Întinse radiografiile la picioarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Partea stângă a craniului se izbește de capotă. Mașina frânează. Trase de radiografie drept În sus și o roti Înapoi către podeaua morgii. Se lovește de caldarâm, piciorul drept se rupe. Partea din spate a capului se afundă când se izbește jos. Întinse radiografiile la picioarele sale, pe podea. Martorii continuară să privească În tăcere timp de un minut Întreg, Înainte ca Insch să spună: — Și atunci cum de ajunge În casa ororilor a Hoitarului? — Bernard Duncan Philips, cunoscut drept, Hoitarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Miller, căutând exclusivitatea. Logan boscorodi tot drumul pe scările comune ce duceau la ușa din față a clădirii. O jumătate de tonă de gheață zburătoare Încercă să pătrundă Înăuntru când se luptă să răzbească afară, În dimineața Înghețată. Zăpada Îl izbi asemenea unor lame reci, repezite asupra feței și mâinilor expuse, șfichiuindu-i obrajii și urechile. Ziua era la fel de Întunecată ca sufletul unui avocat. Mașina lui Miller Îl aștepta la cotitură, cu luminile din interior aprinse, cu ceva clasic răzbind prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
furau lucrurile. Plaja Aberdeen era dezolantă și Înghețată. Marea Nordului se agita, cenușiu-Întunecată, printre rafalele de zăpadă. Mugetul valurilor de culoarea granitului zdrobindu-se de faleza de beton puncta furtuna șuierătoare, aruncând șuvoaie la 6 metri În aer, unde vântul le izbea de fațadele magazinelor. Cele mai multe dintre ele nu se obosiseră să deschidă În dimineața aceea. Se părea că magazinele turistice, sălile de jocuri și saloanele cu Înghețată nu vor avea parte de prea multe vânzări. Dar Miller și Logan erau postați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
mână și stinse luminile. Camera fu aruncată În Întuneric, unde sclipirea fantomatică gri-verziue de la televizoare nu făcea decât să reliefeze forme. Primul care urlă de durere fu Îngrijitorul de câini. O bufnitură, o mârâială, sunetul făcut de cineva care se izbește de podea. Un pumn șuieră pe lângă capul lui Logan și acesta se feri, răspunzând cu propriu-i pumn. Avu o senzație scurtă, trecătoare, de piele și oase rupte sub Încheieturile degetelor sale, un tipăt Înăbușit, o Împroșcare cu ceva ud

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
continuie. Asfaltul de sub picioarele sale era Înșelător, amenințând să Îl trimită de-a valma pe jos de fiecare dată când picoarele Îi atingeau zloata. Descoperi cu greu calea spre clădirea În care dispăruse Doug, sărind peste cele câteva trepte și izbindu-se de ușa de la intrare. În hol era liniște și frig, iar răsuflarea lui Încețoșa aerul. Pete Întunecate În jurul intrarilor de beton, trimițând umbre ca de copaci de la Înălțimea șoldului și până la pământ, marcau locul unde cineva urinase repetat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
cuțitul Stanley și rânji. Logan Îl pocni Într.un genunchi. Tare. Se auzi o pocnitură sonoră și Doug se prăbuși, scăpând cuțitul din mână, chirchindu-se asupra genunchiului făcut praf. — Nenorocitule! Șuierând printre dinți, Logan se rostogoli pe o parte și izbi din nou cu piciorul, nimerindu-l pe bătrân În lateralul capului, deschizând o rană de vreo 10 cm. Doug se strâmbă, acoperindu-și cu mâinile scalpul sângerând, În timp ce Logan ținti o altă lovitură spre capul omului. Două dintre degetele sale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Cum? Watson se Întoarse și-i șopti tare, sâsâind cuvintele. N-avem mandat! Nu putem să spargem ușa așa, pur și simplu. Eu nu făceam decât să joc puțin tare... — Sparge-o. Acum. Agenta Watson făcu un pas Înapoi și izbi cu piciorul În ușă, chiar sub broască. Cu o bufnitură explozivă, ușa zbură În lături, trântită În holul apartamentului și, sărind din loc, fotografiile se clătinară În ramele lor. Se grăbiră să intre, Watson În camera de zi, Logan În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
intre, Watson În camera de zi, Logan În dormitor. Nimeni. La fel ca și apartamentul de deasupra al lui Chalmers, bucătăria nu avea ușă, dar, oricum, era goală. Mai rămăsese doar baia, și aceasta era Încuiată. Logan Încercă la ușă, izbind cu latul palmei la ușa de lemn. — Domnule Anderson? Dinăuntru se auzi un vaiet și apa curgând. — La naiba. Încercă pentru ultima dată la ușă, Înainte să-i ceară lui Watson să repete figura. Aproape că o scoase din țâțâni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
pentru că a trebuit ca tu să spui lumii Întregi că am găsit un biet țânc mort... Se afundă În liniște și, În cele din urmă, Își dădu seama de ceva care fusese fix la nasul lui tot timpul. La naiba! Izbi volanul cu pumnul. La naiba, la naiba, la naiba, la naiba! — Isuse, omule, calmează-te. Ce s-a-ntâmplat? Logan Își rânji dinții și izbi din nou volanul. — Faci vreo criză, ceva de genul ăsta? — Tu mereu știi când moare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Își dădu seama de ceva care fusese fix la nasul lui tot timpul. La naiba! Izbi volanul cu pumnul. La naiba, la naiba, la naiba, la naiba! — Isuse, omule, calmează-te. Ce s-a-ntâmplat? Logan Își rânji dinții și izbi din nou volanul. — Faci vreo criză, ceva de genul ăsta? — Tu mereu știi când moare cineva, nu? Tu știi naibii de fiecare dată când găsim un cadavru. Logan se uită urât pe fereastra mașinii când trecu un alt autobuz, Împroșcând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
palmă răuvoitoare peste capul lui Martin. Watson Împinse cu umărul măsuța de telefon, zgomotul fiind mascat de urelete și țipete. Telefonul se legănă În locațul său o dată, de deouă ori, apoi se roti tăcut spre podea.. Nimeni nu-l auzi izbindu-se de folia de plastic. — Ar fi trebuit să te strâng de gât la naștere! Watson Își potrivi telefonul În mâini, Întorcându-și capul peste umăr ca să vadă butoanele și tastă 999 cu degetul mare. Aruncă o privire furibundă spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
lumina slabă a lanternei. Zăcea pe-o parte, gemând prin căluș, cu sângele curgându-i stacojiu din mușcăturile de pe picioare. E numai vina ta! Scuipă pe beton de la gustul sângelui ei. M-ai făcut să dau În el! O gheată izbi stomacul lui Jackie, ridicând-o de pe podea. Își Înghiți un urlet când un foc Îi trecu prin burtă. — Ești exact ca restul! O altă gheată, de data sta În coaste. Martin deja urla. — Totul urma să fie bine! Ai stricat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
cu o mână organele genitale, În timp ce fața Îi deveni cenușie. Clătinându-se, vomită pe el. Logan nu așteptă să se oprească, ci apucă de părul de pe ceafa lui Strichen și-l poni de peretele de beton. Capul lui Martin se izbi cu un zgomot sec, iar impactul fu sufient de puternic Încât să sară din cuiul lui calendarul mucegăit cu fetișcane. Se clătină cu spatele, cu sângele țâșnindu-i din față, iar Logan Îi prinse brațul, răsucindu-i-l la spate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214

trebuia doar să fugă din cryptoporticus, să ajungă în atrium. Vru să urle, dar își dădu seama că îi pierise glasul. De la oricine s-ar fi așteptat la trădare, dar nu de la Chereas. Îl împinse cu forță, reuși să-l izbească de perete, în timp ce încă o lovitură de pumnal cădea în gol. Împăratul se repezi spre ieșire; din atrium, un ofițer îi veni repede în întâmpinare. Nu, nu alerga după ajutoare, alerga spre el. Era înarmat - ținea pumnalul ridicat. El nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
călătorii știau că, în vremea ploilor sau a dezghețului, putea să se umfle rapid și să acopere drumul. Într-o zi, după ce căzuseră multe ploi, un escadron călare se încolonase pentru a începe urcușul și soldații văzuseră cum apa creștea, izbindu-se de stânci. Cineva strigă că apa umplea canalul, acoperind drumul în spatele lor. Își îndemnară caii să se grăbească, dar Rhenus, tot mai mare, acoperea pământul de sub copitele lor și îneca ariergarda. Iar noi, cei care ajunseserăm sus, vedeam dedesubt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
departe cum vin. Loviturile trădătoare sosesc pe drumurile Romei. Făurarul își vârâse enormul pumn stâng în coiful micuț și, cu mâna dreaptă în care ținea galdius-ul, mima loviturile la cap, la tâmple, la frunte și la ceafă: lama răsuna când izbea fierul, dar mâna, apărată de coif, părea invulnerabilă. Copilul privea toate acestea ca pe o operațiune secretă, neavând cunoștință de tăcutul și neașteptatul acord al tatălui său. Abia după mulți ani avea să-și amintească și să înțeleagă motivele pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
săi. Dintre ei trei, cel mai fericit fu cel mic, Gajus, care, născut fiind la granițele de miazănoapte ale imperiului, nu călătorise niciodată pe mare. Călătoria pe mare Îndată ce ieșiră din portul Brundusium, începu furtuna, cu valuri mari ce se izbeau în coasta corăbiei. Vântul îi duse de-a lungul coastelor inaccesibile, cu multe insule, ale Macedoniei și Epirus-ului, până când, într-o seară, cu flota istovită de o traversare extrem de dificilă, văzură că, dincolo de un promontoriu impunător, se deschidea un golf

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]