4,354 matches
-
1918, trebuie să se unească cu Republica Democrată Armeană. Bazându-se pe principiile enunțate de președintele american Woodrow Wilson, (cunoscute ca „Cele 14 puncte”), armenii să li se recunoască oficial controlul asupra regiunii, control care îl dețineau de facto după izbucnirea Revoluției Ruse. Armenii își sprijineau cererile și pe afirmația că ar fi reprezentat majoritatea populației, de vreme ce turcii se mutaseră în provinciile apusene. Boghos Nubar, președintele delegației Armeniei, avea să afirme că la luptele împotriva turcilor au participat nu doar cei
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
ale Armatei Roșii atacau Finlanda în timpul a ceea ce avea să fie cunoscut ca războiul de iarnă. După o serie de lupte aprigi de-a lungul liniei Mannerheim, URSS dobândea întregul istm Carelia conform prevederilor Tratatului de pace de la Moscova. Odată cu izbucnirea celui de-al doilea război mondial și invazia nazistă a Uniunii Sovietice se deschidea frontul unui nou război fino-sovietic; inițial Finlanda, fiind sprijinită de Germania a recucerit provincia Carelia, însă în iunie 1944 Armata Roșie avea să pornească un contraatac
Evacuarea copiilor finlandezi din timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/320547_a_321876]
-
conflictului armat o serie de copii de origine poloneză sau germană. Același lucru s-a repetat și pe parcursul Războiului Civil Spaniol, când peste 500 de prunci hispanici au fost ocrotiți și ingrijiți de familiile suedeze. La finele anului 1939, odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial nordicii și-au oferit din nou sprijinul, de această dată finlandezilor, care se aflau într-un conflict de lungă durată cu Uniunea Sovietică. Pe parcursul Războiului de Iarnă, care s-a desfășurat în intervalul 1939-1940
Evacuarea copiilor finlandezi din timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/320547_a_321876]
-
Moscova în martie 1940. Finlanda afându-se într-un colaps economic nu le putea oferi, în cele mai multe dintre cazuri, suportul medical necesar pruncilor bolnavi, iar la începutul verii anului 1941 aproximativ 700 de copii urmau să fie trimiși în Suedia. Odată cu izbucnirea Războiului de continuare în luna iunie, atât bolnavii, cât și alți 1,300 de prunci sănătoși au fost deportați în țările vecine. De transportul copiilor s-au ocupat diferite organizații non-guvernamentale, notabile fiind Crucea Roșie, Federația „Save the Children”, Lotta
Evacuarea copiilor finlandezi din timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/320547_a_321876]
-
(n. 30 martie 1854, Timișoara - d. 22 septembrie 1924, Viena) a fost un militar austro-ungar, feldmareșal, născut în Banat într-o familie maghiaro-germană. În 1914 urma să se pensioneze, dar izbucnirea Primului război mondial l-a făcut să rămână în posturi de comandă, în 1918 fiind ultimul comandant suprem al Armatei Comune austro-ungare. Hermann Kövess a fost fiul lui Albin Kövess, căpitan, de origine maghiară, (care, ulterior, a avansat până la gradul
Hermann Kövess von Kövessháza () [Corola-website/Science/320585_a_321914]
-
Pontus în răsărit, și din Tracia și Macedonia și Epir la nord, până în Creta și Cipru în sud. Acest nou stat elen ar fi urmat să aibă capitala la Constantinopol. „Megali Idea” a dominat politica externă și internă elenă de la izbucnirea Războiului de Independență, continuând cu Războaiele Balcanice, Războiul greco-turc și Marele incendiu din Smirna din 1922, până la schimburile de populație dintre Grecia și Turcia din 1923, când și-a pierdut din actualitate. Deși Imperiul Bizantin își avea originea în Imperiul
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
să apere valorile civilizației creștine elene}}. Criza petrolului din 1973 a agravat relațiile greco-turce. Noi zăcăminte de petrol au fost descoperite lângă Thasos. Grecii și turcii se aflau în competiție directă pentru obținerea drepturilor de explorare, ceea ce a dus la izbucnirea unor noi violențe între comunitățile rivale de pe insulă. În același timp, poziția dictaturii militare s-a deteriorat rapid. Protestele studenților din noiembrie 1973 a dus la luarea unor măsuri extreme de către armată, inclusiv la trimiterea tancurilor în campusul Politehnicii. Megali
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
Pentru a preîntâmpina desfășurarea trupelor britanice, republicile africane ale Statului Liber Orange () și Transvaalului - Republica Sud Africană () aflate sub președinția lui Paul Kruger a declarat război la 11 octombrie 1899, intrând adânc în teritoriile britanice Natal și Cape Colony (). După izbucnirea războiului au fost întocmite planuri pentru expedierea unei forțe combinate australiene care, ulterior, au fost respinse de Ministerul Britanic de Război; fiecare din cele șase guverne coloniale australiene a trimis contingente separate pentru a deservi formațiunilor britanice, două detașamente a
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
câte 125 de oameni fiecare din Noul Wales de Sud și Victoria și câte unul din celelalte colonii. Primele trupe au sosit trei săptămâni mai târziu cu "New South Wales Lancers" — detașament format din profesioniști bine instruiți în Anglia înainte de izbucnirea războiului - deturnat în grabă către Africa de Sud. La 22 noiembrie, unitatea Lancers a intrat pentru prima dată în focul luptelor în apropiere de Belmont dar au reușit să respingă atacurile și să forțeze retragerea inamicilor după ce au provocat pierderi semnificative acestora
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
1912. Primul comandant a fost generalul William Bridges, cel care și-a asumat și comanda Diviziei I. În decursul războiului, eforturile australiene s-au concentrat predominant pe războiul terestru deși au fost implicate și mici forțe aeriene și navale. În urma izbucnirii războiului, trupele australiene s-au miscat rapid pentru a reduce amenințările asupra navelor proprii amplasate în proximitatea coloniilor germane din Pacific. A fost creată rapid o forță de 2.000 de voluntari - aparte de AIF - și constând într-un batalion
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
mai puternică decât se așteptau; australienii au fost implicați în majoritatea luptelor și au înregistrat cele mai multe pierderi înainte ca Franța să capituleze la începutul lunii iulie. Majoritatea unităților din Mediterana s-au întors în Australie la începutul lui 1942, după izbucnirea Războiului din Pacific. Divizia a 9-a a fost cea mai mare unitate care a rămas pe frontul din Orientul Mijlociu și a jucat un rol cheie în prima bătălie de la El Alamein din iunie și în a doua bătălie de la
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
aprilie 1902, noul ministru, Viacheslav von Plehve, a trecut sarcinile poliției secrete din subordinea Jandarmeriei în cea a Birourilor de securitate în investigații (Охранно-розыскное отделение), aflate în subordinea primarilor și guvernatorilor, care erau la rândul lor în subordinea MDV. După izbucnirea Revoluției din 1905 și asasinarea lui Viacheslav von Plehve, președintele Cancelariei imperiale și ministru de interne Piotr Arkadievici Stolîpin a creat o rețea națională de birouri de securitate. Dacă în 1908 existau 31 de birouri, numărul lor ajunsese la 60
Ohrana () [Corola-website/Science/320710_a_322039]
-
anul 1931, dar neînțelegerile ivite între locuitorii din Bulai cu privire la amplasarea bisericii au dus la îngreunarea începerii construcției și apoi chiar la renunțarea la acest proiect. S-a reușit doar sfințirea locului de către pr. Otto Schmegner, parohul din Suceava (1934-1967). Izbucnirea celui de-al II-lea război mondial a dus la amânarea realizării acestui proiect, iar banii și materialele pregătite s-au pierdut. În anul 1967, pr. Johann Proschinger, proaspăt numit ca paroh de Suceava (1967-1990), a reaprins în locuitorii din
Biserica Sfântul Maximilian Maria Kolbe din Moara () [Corola-website/Science/320726_a_322055]
-
elen pentru lansarea expediției din Asia Mică era acelă că exista o importantă comunitate ortodoxă vorbitoare de limbă greacă care locuia în Anatolia și care avea nevoie de protecție. Grecii locuiau în Asia Mică încă din antichitate, iar, mai înainte de izbucnirea Primului Război Mondial, cam 2,5 milionane de greci locuiau în Imperiul Otoman. Pretențiile Atenei conform cărora grecii ar fi reprezentat majoritatea populației în teritoriile al cărui control îl dorea Grecia au fost respinse de o serie de istorici. În cartea lor
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
va fi adăugată la Grecia dublată care apăruse după războaiele balcanice victorioase”. „Schisma Națională” numește sciziunea profundă politicii și societății elene în două tabere: una condusă de Eleftherios Venizelos și celaltă de regele Constantin. Schisma s-a produs mai înainte de izbucnirea Primului Război Mondial și s-a amplificat în mod semnificativ odată cu discuțiile cu privire la tabăra în care Grecia trebuia să se înroleze în timpul conflictului mondial. Regatul Unit sperase că existau considerente strategice suficient de importante care să-l convingă pe regele Constantin să
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
o relație strânsă cu regele, a refuzat să transforme parlamentul într-o adunare constituantă și chiar i-a reinstalat pe principii eleni în funcții de comandă în armată, prințul moștenitor Constantin primind funcția de Inspector general al armatei. Imediat după izbucnirea Războaielor Balcanice, Constantina a fost promovat din nou în funcția de comandant suprem, iar succesele armatei în cele două conflicte, în special în Al doilea Război Balcanic împotriva Bulgariei, au făcut uitate înfrângerea din 1897. După încoronarea lui Constantin, el
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
pe coasta de vest. Căpitanul Farragut a renunțat la comanda șantierului la 16 iulie 1858, dar a revenit la Mare Island la 11 august 1859. Deși trăia în Norfolk, Virginia, înaintea Războiului Civil, el considera secesiunea o trădare. Chiar înainte de izbucnirea războiului, s-a mutat cu soția sa (născută în Sud) la Hastings-on-Hudson, un orășel de lângă New York City. Și-a oferit serviciile Uniunii, dar a primit la început doar un loc în Comisia Navală pentru Rezerviști. Fratele său vitreg David Dixon
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
juridic ale Imperiului Otoman, chiar dacă își proclamau autonomia, autonomie recunoscută de autoritățile imperiale prin sistemul milleturilor . În timpul dominației otomane, Mosulul a fost cunoscut în principal că o regiun e producătoare de bumbac și produse din bumbac. Petrolul, descoperit încă înainte de izbucnirea Primului Război Mondial, a căpătat o importanță strategică doar în timpul primei conflagrații mondiale și de atunci până în prezent nu și-a pierdut această importantă. Orașul Mosul a fost considerat o capitală comercială a imperiului, datorită poziției sale la intersecția mai multor rute
Provincia Mosul (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321536_a_322865]
-
7 noiembrie 1870, Giurgiu - d. 9 februarie 1954, București ) a fost un pictor român, unul din membrii fondatori ai Societății Tinerimea artistică. A fost fiul lui Domenico Artachino, cu ascendenți originari din portul Artachi de la Marea Marmara. În 1877, la izbucnirea Războiului de Independență, întreaga familie s-a refugiat la București. După ce a absolvit 4 clase primare, părinții l-au înscris la Școala de Comerț, unde profesorii i-au descoperit aptitudinea lui pentru desen. Cu sprijinul material din partea unui unchi a
Constantin Artachino () [Corola-website/Science/321563_a_322892]
-
din 1933-1934 de la Chicago, apoi la Expoziția Mondială din 1939-1940 de la New York. Folke Bernadotte s-a interesat de activitatea cercetașilor suedezi, devenind directorul organizației naționale în 1937. El urmărea să integreze cercetașii în planul strategic de apărare a țării odată cu izbucnirea celui de-al doilea război mondial. În anul 1943 Bernadotte a fost numit vicepreședinte a Crucii Roșii Suedeze. În calitatea lui de vicepreședinte al Crucii Roșii Suedeze, Contele Bernadotte a încercat în 1945 să negocieze un armistițiu între Germania nazistă
Contele Folke Bernadotte () [Corola-website/Science/321586_a_322915]
-
un picior din față în aer, ceea ce înseamnă, potrivit regulilor heraldice, că personajul înfățișat a murit din cauza rănilor de război. Moartea regelui Carol I, intervenită subit în 27 septembrie/10 octombrie 1914, a fost atribuită rănilor sale sufletești, în contextul izbucnirii Primului Război Mondial, când țara sa adoptivă, România, a ales să lupte împotriva țării sale natale, Germania. După dezvelirea statuii plasate între Palatul Regal și Palatul Cărții - Fundația Universitară - sărbătorirea s-a desfășurat conform unei vechi tradiții: la ora 11 o ceremonie
Statuia ecvestră a lui Carol I din București () [Corola-website/Science/321624_a_322953]
-
se aflau și numeroși voluntari. Când americanii s-au retras, ei au fost însoțiți de mai mulți susținători ai lor; cei rămași în urmă au fost supuși diferitelor pedepse după ce britanicii au recâștigat controlul asupra provinciei. La scurt timp după izbucnirea Războiului American de Independență în aprilie 1775, o mică forță condusă de Ethan Allen și Benedict Arnold au capturat importanta cetate de la Ticonderoga la 10 mai. Arnold a continuat cu un raid asupra Fortului Saint-Jean nu departe de Montreal, alarmând
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
gruparea Fatah care fusese expulzată din Iordania. Cam din acest moment, tensiunile demografice în creștere din cauza Pactului Național Libanez, care împărțise puterea între grupurile religioase cu 30 de ani în urmă, s-au acutizat și au dus, în parte, la izbucnirea războiului civil libanez (1975-1990). În aceeași perioadă Siria a început (în 1976) o ocupație militară a Libanului care a durat 29 de ani. Invadarea Libanului de către Israel din 1978 nu a reușit să oprească atacurile palestiniene, astfel că în 1982
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
Israel. Mulți libanezi au acuzat administrația Statelor Unite ale Americii că a tras de timp pentru ca rezoluția de încetare a focului să nu fie adoptată și că a sprijinit atacurile executate de Israel. Într-un sondaj de opinie realizat la două săptămâni de la izbucnirea conflictului, numai 8% dintre persoanele intervievate au răspuns că Statele Unite ale Americii vor sprijini Libanul, în timp ce 87% au răspuns că au ajutat Hezbollah-ul în lupta împotriva Israelului. După atacul aerian din Qana, Siniora l-a umilit pe secretarul de stat
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
câștigat sau a pierdut cel mai mult ca urmare a războiului au apărut după încetarea focului ordonată de ONU. Iranul și Siria au proclamat victoria Hezbollah-ului în timp ce administrațiile Israelului și Statelor Unite ale Americii au declarat că Hezbollah-ul a pierdut războiul La momentul izbucnirii ostilităților, prim ministrul Fuad Saniora a promis să țină în frâu Hezbollah-ul într-un efort de a opri ofensiva Israelului. Saniora a spus că s-ar putea întâmpla ca statul suveran al Libanului să înceteze să mai existe dacă organizația
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]