5,860 matches
-
Îi citește cu insistență pe înțelepți, dar, la ce bun? Notează: „Nervozitate apocaliptică. La ce bun că i-am citit pe toți înțelepții? Să mă mulez pe materie, să-i urmez exemplul, să-i imit calmul Ă degeaba încerc, nu izbutesc” (I, 163). Oricum, dacă cu adevărat caută o soluție, Cioran o caută mai degrabă în sfințenie decât în înțelepciune. Înțelepciunea e, în viziunea lui, mai degrabă consecința unei abandonări: „Principalul atribut al înțelepciunii este dezabuzarea. În ea stă diferența dintre
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
după glorie? Din aceleași motive pentru care primul om a ales arborele cunoașterii, amăgirea, sclipiciul cunoașterii în locul adevăratei vieți. Falsa nemurire în locul celei adevărate, aparența în locul ființei. Omul e superficial și mizerabil, el vrea să lase urme vizibile și nu izbutește decât vânzolindu-se în fața semenilor săi, în loc să aspire la Dumnezeu și, asemenea Lui, să se îngroape în sine, să refuze să se manifeste, să se cufunde în fericirea de a nu lăsa nici o urmă, să adopte condiția de necunoscut, să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
munca fizică. Uneori, chiar scrisul îi este asociat, din moment ce, neputința de a scrie atrage după sine afirmații de genul următor: „Totuși, mă gândesc întruna la muncă și continui s-o consider unica modalitate de mântuire de care dispun. Dacă nu izbutesc să mă realizez în propriii ochi, mă pierd definitiv. Am văzut în jurul meu prea mulți ratați ca să nu mă tem că nu voi călca pe urmele lor. Dacă nu sunt, deja, unul dintre ei...” (I, 72). De fapt, munca e
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
metamorfozele oribile ce-l așteaptă, are ceva liniștitor: te apără de mâhniri și de spaime; o frică ce distruge alte mii de frici” (I, 20). Viziunile sumbre rămân, însă, ceea ce sunt: prilejuri de tortură. Macabru aproape, cinicul Cioran notează: „Nu izbutesc să am o greutate normală, slăbesc de ani de zile, și doar unghiile mele prosperă, ca la cadavre” (II, 61). La Cioran, prosperă, însă, nu doar unghiile, ci tot ceea ce poate fi o mărturie a existenței trupului. Or, cea mai
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mă silea să stau culcat toată ziua: efectiv, cea mai mare parte a timpului mi-am petrecut-o culcat, ca într-un sanatoriu. // În perioada aceea am înțeles, am cunoscut oribilul. Am descoperit atunci niște adevăruri pe care n-am izbutit să le uit, oricât mi-am dat silința” (III, 26). Astfel, insomnia, deci boala, privilegiază înțelegerea, cunoașterea. O cunoaștere teribilă, identificată propriei ființe, de care Cioran pare să fi dorit de-a lungul timpului să scape. Așadar, cunoașterea însăși ca
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
STATULUI, mă blochez” (II, 9). Altundeva, notează: „Cât îmi urăsc poltroneria, lipsa ereditară de demnitate! Azi după-amiază am trecut prin transele silei de mine însumi, ba chiar m-am detestat cu o furie ucigașă. Mă întreb uneori prin ce miracol izbutesc să mă mai suport. Ură de sine vecină cu urletul sau cu lacrimile” (II, 57). Evident, punând totul pe seama eredității, Cioran își detestă cu aceeași furie ucigașă rădăcinile. Citim într-un loc: „Mi-ar fi plăcut să am cinismul lui
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ne amintim că într-un loc vorbește despre perioada dintre nouăsprezece și douăzeci și cinci de ani ca despre cea mai nefericită epocă din viața lui. Atunci ar fi cunoscut oribilul. Să recitim: „Am descoperit atunci niște adevăruri pe care n-am izbutit să le uit, oricât mi-am dat silința” (III, 26). De ce să nu credem că vor fi fost adevăruri care să-i fi relevat inconsistența propriei ființe? Și-a mascat cunoașterea de sine prin cunoașterea țării. Oricum, după ce va fi
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
vorbește despre ambiție ca despre „drojdia omului cel vechi” (III, 299). Altundeva, își spune: „Violent și intolerant din fire, eram făcut pentru acțiune. / Iată, sunt acum douăzeci de ani de când mă străduiesc să fiu inactiv și, pe legea mea, am izbutit” (III, 21). Nu ne întrebăm aici cât de iluzorii sunt faptele pe care se întemeiază o astfel de convingere. Cert este că, dincolo de urmele de nostalgie, Cioran își abjură trecutul în care nu el sălășluiește, ci un altul. În fine
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de zile m-ai exploatat, ani de zile m-ai jefuit în mod nerușinat! Pe biata mea nevastă ai pus-o să-ți plătească bani grei... Domnișoara Doctor: Degeaba, Möbius, n-ai ce-mi face! Să presupunem totuși că vei izbuti să-ți faci auzit glasul... Cine te va crede? În fața lumii, dumneata ești un nebun primejdios care ți-ai ucis infirmiera... Eu am profitat doar de ocazie. A trebuit să am grijă ca marea știință a lui Solomon să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Din pricina furtunii aceleia neașteptate, toate socotelile noastre s-au răsturnat odată cu barca. Dar nu-mi pare rău, fiindcă țărăncuța de care m-am despărțit adineauri, m-a mângâiat cu prisosință și farmecele ei au șters tot necazul din pricină că n-am izbutit. Am îndeplinit de altminteri tot ce se cuvenea pentru ca să nu pierz prea multă vreme cu suspinele. SGANAREL: Ce să spui, stăpâne, mă uimești. Am fost împreună la doi pași de pieire, și-n loc să mulțumești smerit lui Dumnezeu că
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Să te ferești de amăgeală. Dacă-ți place numai glezna unei femei, să nu te consideri obligat să-i adori și vocea și inteligența... [...] ALTA (a mers până la capătul deznădejdii și e acum ca o statuă a durerii care a izbutit să articuleze gânduri... dar acestea nu mai vin din jocul minții, ci din lumina de dincolo de lucruri a unei inimi mereu sfâșiate): Vă voi lăsa singuri... Voi doi... Unul care a fost călăul vieții mele, altul care are drept de
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
2008. Dimineața. Încep să intru în panică. Re-analizez totul cu detașare și luciditate. Doamne, în ce m-am băgat!!! Ce răspundere mi-am luat!!! Dacă nu voi reuși sau nu voi ști să duc totul la capăt? Dacă nu voi izbuti să dau o formă coerentă întregului? Începe să se "sparie gândul". Dar licărul unei lumini interioare îmi aduce pace și liniște și mă face să trăiesc o bucurie ascunsă, tainică, pe care nu îndrăznesc să mi-o mărturisesc nici mie
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Novarina, afirmă convergent sensul teatrului către ideea de părăsire a "teatrului" din teatru, de refuz al mutualității publice prin expresie și reprezentare care este teatrul. Acuitatea ideilor lui Alexa Visarion intră adesea în această convergență. Însă (citindu-i cărțile) nu izbutesc deocamdată să separ între tentația lui de a vedea teatrul ca un apostolat public al binerânduielii omului în istoria lui, și înțelegerea modernității teatrului ca apostazie față de comunicarea publică. În disputa de acum mai bine de cincisprezece ani, dintre noua
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
să umple, să umanizeze vidul dintre personajele simbol ale primei părți [...]. A îngăduit acotirlor să avanseze uneori de-a dreptul periculos către comedie, știind să-i readucă neașteptat în registru grav [...]. A dat o întrebuințare foarte inspirată spațiului de joc, izbutind să-l dilate impreivizibil, comunicându-ne alerta și neliniștea... (Adriana Rotaru) Spațiul dramatic ... publicul contemporan, în cazul în care nu-și manifestă violent dezaprobarea [...] privește cu amuzament toate tentativele de a fi atras în "joc", sau chiar cu jenă, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
incantație metaforică au dispărut din montare. Un spectacol în acorduri majore, tragice, într-o tonalitate bărbătească, aspră, un joc ritual pe tema stării de excepție pe care o presupune creația. "Teatrul de stăre" pe care regizorul îl cultivă i-a izbutit deplin acum. Impresia pe care o transmite acest Meșter Manole e starea magmatică, de haos ce premerge luminii. [...] Jocul paroxistic, exarcebat, sub răsuflarea fierbinte a posedaților, se ordonează armonios dedesubtul aparenței de haos, sub imperiul câtorva comandamente zămislite din realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
grosolănia veselă, și din când în când fondul primar de reală puritate. Despărțirea castă, eliberată de pofte, de Elena e jucată cu o adâncă simplitate. După ieșirea lui Astrov din scenă, avem impresia că spectacolul s-a terminat, dar finalul izbutește să dea iarăși o nouă semnificație întregului tablou: Sonia... O imagine scenică (...). Un carusel vesel, trist într-o lume de morți... (Mira Iosif) Excelenta atmosferă realizată de Alexa Visarion pe parcursul întregului spectacol, de asemenea, momente paroxistice, în special începutul actului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
unul, regizorul, fiind interpretat de Răzvan Vasilescu, care-și dozează perfect stările sufletești în funcție de etapele diferite ale "țesăturii afective", marea surpriză a filmului fiind oferită, însă, de interpreta fetei, Cristina Drăghici, o descoperire a regizorului Alexa Visarion, o actriță care izbutește să "țină piept", fără complexe, unor actori de prim rang ai scenei și ecranului românesc, contribuind eficient la structurarea și transmiterea puternicului fior emoțional al filmului. Alexa Visarion cu Ana, care, cum spuneam, este o binevenită răzbunare a unui regizor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ultimii ani, simplifică sumar destinul, îi dau o rezoluție. Sunt viziuni care pun în prim plan răspunsul. Pe mine mă interesează întrebarea. Interviu realizat de Magdalena BOIANGIU 1995 Spectacolul ascuns Cum vă apreciați rara performanță din anii '70, când ați izbutit turnee extraordinare cu un spectacol pe un text clasic românesc? În ce măsură acest lucru v-a înlesnit cariera teatrală internațională, regizorală și pedagogică? Sunt un om care a avut șansa unui profesor ce mi-a dat voie să înțeleg într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
întărea convingerile că nu se schimbase nimic. Aveam și contracte în străinătate... Acolo puteam să lucrez, mă simțeam util. Am montat în acea perioadă Shakespeare și Cehov în SUA și Büchner, Cehov și Shakespeare în Suedia. La Brașov n-am izbutit decât să reorganizez un festival de teatru contemporan pe care l-am internaționalizat aducând trupe și artiști extraordinari din Italia, Brazilia, Israel, SUA și Suedia. Mă legasem sufletește de unii actori, dar, prieteni fiindu-mi, au cerut plecarea mea când
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
noi maniere de expresie artistică, noi tendințe de a face teatru. Ce înseamnă teatrul pentru dumneavoastră? Eu fac teatru înspăimântat de teatru. Fac teatru îndrăgostit de teatru. Fac teatru încercând ca teatrul să nu însemne numai un mod de a izbuti lucru care până acum mi se părea foarte important ci și un mod de a pierde! îmi doresc să mă scufund împreună cu teatrul meu în zone neexplorate până acum. Unde o să ajung până la urmă? Vreau să ajung până la urmă? Vreau
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
muieri și babe. Merinde nu se prea găsesc. Streinii urcă rar săși caute între fetele noastre soții, că sunt tare mândre. Și zâmbi din ochi către noi. Nu cumva vă este a însurătoare? Și ne măsură cântărindune cu privirile. Am izbutit până la urmă săi spulberăm toate bănuielile și îndoiala. Sa învoit chiar să ne găzdu iască la el, cât vom vrea să stăm. Partida era câștigată. Îl chema Ion. Ion Onișor. Ne da casa mare de sus, cu două odăi curate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și de vreme ce viața însăși pare să se fi închegat dintr-un șir de coincidențe supuse unui teribil hazard, ne putem întreba ce s-ar fi întâmplat dacă, la un moment dat, o altă voce ar fi intervenit și ar fi izbutit să se impună în disputa polemică a stilurilor de viață. Atunci "evoluția" ar fi fost, bineînțeles, alta și este foarte probabil că și aceleia i-am fi descoperit, cu abilitățile noastre intelectuale, o rațiune superioară. Și-atunci nu sunt oare
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
realism rece, lucid, fără a neglija resorturile psihologice, are loc sub dicteul unei sacre revolte, a unei mistuiri lăuntrice mărturisitoare, greu de ținut în frâu, de unde și ironia amară, incisivă (syllogismes de l'amertume?) sarcasmul și pamfletul, dar care nu izbutesc să eclipseze oarece resentimente sau frustrări personale, o oarecare ostentație de tip enciclopedic, de unde și eclectismul punerii în pagină, derivele digresive (întâlnite și la case mai mari), oarece patetic românism à la Alecu Russo sau Nicolae Bălcescu, truisme sau prețiozități
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de clacă și fără să aibă voie a intra În pădure cu toporul. Ocupația de bază era agricultura. Plugurile erau de lemn, fiind Întrebuințate pînă În 1950. Pluguri de fier aveau doar cîteva familii. Lipseau și vitele de plug. Cine izbutea să-și facă rost de car și boi, se ocupa și cu cărăușia, servind și pe cei ce aveau nevoie, fiind obligat să transporte la oraș recolta boierului și lemne din pădure pentru vînzare. După primul război mondial, cu ocazia
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
continuă. Evenimente și figuri din epoca regenerării devin pretexte pentru analogii cu noul timp resurecțional. Unirea Principatelor inspiră și ea reflecții menite a contribui la limpezirea clipei prezente. Personaje harismatice din secolul XIX sugerează actualității postmoderne însușirile necesare pentru a izbuti în noile proiecte. Ele privesc nu doar timpul lor, ci și "între-timpul" scurs până la noi. Desigur, nu toate judecățile emise atunci, pe seama evenimentelor în curs, rezistă acum la un examen ce s-ar putea întemeia pe mai multe surse și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]