5,826 matches
-
cu laterala dreaptă în zgomot de fiare strivite într-un stâlp de pe marginea trotuarului. Imediat, un fum gros începe să iasă de sub capota deformată. Pentru câteva secunde, șocul loviturii face pe Marius să privească amețit prin parbrizul crăpat cum totul joacă în fața ochilor lui. Cu mare greutate, se degajează din mașină, prăbușindu-se pe caldarâm. Scutură buimac de câteva ori din cap și de undeva, înfundat, în urechile lui își face loc zgomotul unui motor turat la maximum care se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Arată copilului cu gesturi îmbietoare căluțul din lemn. Băietanul privește jucăria cu ochi maturi, serioși, pe fața de copil. O bagă în buzunar indiferent, mai interesat ca nimeni să nu-i ia mâncarea din față. Au uitat pruncii râsul și joaca...Vai de biata lume, murmură Iovuț în timp ce dă trist din cap cu ochii umezi. Aranjase ca piciul să fie luat de una dintre infirmierele punctului sanitar, să aibă parte măcar de haine groase și mâncare caldă. Puțin sau mult, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sunt cele mai devotate victime, dar nu mai au la poarta cărei conștiințe să-și găsească salvarea. Rex stătea, cum am spus, Întins la soare, pe cimentul Înfierbîntat al curții. Priveam prin fereastra deschisă. Îl strigai de două-trei ori a joacă, dar nu se clinti, răspunse doar, mișcînd vesel din coadă. Dumnezeu l-a creat În inima acestui univers de minuni fără să-i fi dat Însă problematica și angoasele de care sîntem bîntuiți. Steaua lui strălucea, se vede, În altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
singur știa ce comunicări avea către acolo. Lumea lui se Înveselea lîngă fiecare colț al casei, dar cel mai mult nu lîngă mine ci la ivirea domnului Pavel, cînd apărea Îi sărea În față, mișca din coadă vioi, lătra a joacă, i se lungea la picioare. E o zi liniștită de duminică, soarele Încălzește orașul și cîmpia, dincoace și dincolo de fluviu. E anotimpul, luna În care am cunoscut-o pe Keti, În parcul din apropiere, cu 14 ani În urmă. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Tot aștepți în filmul lui Haneke o intervenție, dacă nu divină, sub chipul Providenței, atunci măcar de altă natură, chiar și extraterestră. Între timp, două personaje, Paul și Peter, nu avem nicio garanție că acestea sunt numele lor adevărate, dar joaca lor împrumută de la cupluri celebre, Tom și Jerry, Beavis și Butthead, etc., se distrează de minune vorbind încontinuu, imaginînd scene și obligînd "actorii" de care dispun discreționar să le joace. Schimbul de roluri ca în piesa Scaunele a lui Eugen
Mind Games - Funny Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8342_a_9667]
-
îi văd pentru prima oară o lucrare, a creat prin muzica sa un cadru propice, care a pus excelent în valoare pe micii artiști Teodora Karpatti, Raluca Bojoc, Diana Chira, Raluca Jercea și Cristian Deaconu, într-un joc și o joacă simplă, ingenioasă și plină de umor. Sora dansului, dar și a teatrului, pantomima a fost excelent reprezentată în Momentul Dan Puric. Ca și Răzvan Mazilu, și Dan Puric, în foarte bună formă și plin de vervă, a cules aplauzele pe
Răzvan Mazilu și invitații săi by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8662_a_9987]
-
Opiniuni: De-a civilizația, în nr. 140, din 11 decembrie 1897, p. 1. (Reproduc ultima frază, elocventă, foarte actuală și astăzi: "Observînd bine viața noastră, toată mișcarea noastră Ťculturalăť, cu neputință să nu ne convingem că o ducem într-o joacă - de-a teatrul, de-a literatura, de-a universitatea..., bătîndu-ne joc cu fineță de Apus, strîmbînd Apusul, dîndu-i cu tifla, căci sîntem națiune veselă, șugubață, cu talent comic, Ťtoți cu inime ușoare, toți șăgalnici și berbanțiť...") Tot despre duel, în
Pseudonimele lui G. Ibrăileanu Colaborator la "Noutatea" (Iași, 1897) by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8660_a_9985]
-
un partid în care corupția figurează între valorile de căpătâi, supraviețuirea în eternitate a lui Iliescu și ascensiunea lui Năstase țin de logica faptului divers. Echipa de pseudo-reformiști din jurul lui Geoană poate să-și găsească de pe-acum terenuri de joacă mai potrivite cu penibila, rușinoasa lipsă de energie de care au dat dovadă. De fapt, lui Geoană și alor săi le-a fost distribuit de la început rolul de interimari. Prin 2004-2005, discuțiile despre corupția pesedeilor erau prea intense pentru ca partidul
Voioasa resemnare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8693_a_10018]
-
Casa Ronald McDonald va avea 16 garsoniere complet mobilate pentru câte două persoane, cu grupuri sanitare proprii, amenajate pe două nivele, iar la parter vor fi zone de funcțiuni comune (bucătărie, sală de mese, sufragerie, zonă de lectură, loc de joacă pentru copii, spălătorie-uscătorie etc.). Administrarea imobilului (manager, femeie de serviciu și trei paznici de noapte prin rotație) va fi asigurată tot de către fundație. Cu ocazia prezentării acestei inițiative la primăria timișoreană, în cadrul unei conferințe de presă, dl primar Gheorghe Ciuhandu
Agenda2006-13-06-general2 () [Corola-journal/Journalistic/284898_a_286227]
-
deodată surâde ca un prost... Ei bine, nu e prost deloc, ci doar e curat, neatins de trufie, de sentimentul umilinței... Nu i s-a întîmplat nimic, față de tot ceea ce simte el în clipa aceea. Firește, viața nu e o joacă de copii, dar mai întîi de ce n-ar fi? Nu sîntem noi toți copiii pămîntului? Și apoi cine le-a spus oamenilor că trebuie să rămână înlănțuiți de cei cu care se află în stare de conflict? "Păi, Petrică, i-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă croi apoi și pe mine peste picioare dar nu o dată, ci de trei-patru ori la rând. Am plâns câteva ore așteptând o explicație care nu mi s-a dat. Ce-a avut cu mine? De ce m-a luat de la joacă? Ea care totdeauna mă lăsa să fac ce vreau și care nu mă bătuse niciodată... Abia după mulți ani mi-a spus: ..."pentru că erai un prost, nu vedeai că ăla făcea mereu pe călărețul și tu mereu pe calul, și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în surdină? Îmi dădu pantofii, îi plătii și ieșirăm, dar apoi îmi veni un gând și revenii." Domnu Suciu, îi spusei, ai putea să-mi faci o curea pentru fetiță?" "Ce fel de curea?" "Una subțire, pentru sărit..." "Așa pentru joacă?" zise cismarul. Da, cu o buclă la capete, s-o poată ține și s-o întoarcă peste cap." " Da' e prea mică ea pentru jocu-ăsta:', zise cismarul. "Nu sânt mică", zise Silvia. "Bine, fata tatii, conveni cismarul, ia să-ți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
trezi Silvia din aceste reflecții. Mă uitai la ea cum se așează pe scaun alături de mine cu aerul că n-are nimic de spus, deși nu numai glasul, ci și mișcările ei, mimând o discretă nepăsare afectată, arătau că părăsise joaca cu un anumit gând... "Ei, ia zi-i!" "Ta-taaa, hai să căutăm ci niște flori..." Acest ci era la ea, pe lângă expresia extremei tandreți, și a dominației unei idei pe care o dorea negreșit să fie împlinită. "Da? zic. Bine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în esența sa și spiritual, conștient și volitiv, reapare după două mii de ani lăsîndu-ne semne bizare în aparatele noastre de experiență. De ce dispare fotonul îndată ce dăm de el și apare unda? Și apoi reapare fotonul? Ai zice că e o joacă de-a v-ați ascunselea. Putem noi să evităm să gândim, ieșind din fizică (pentru că fizicianul nu poate explica ceea ce aparatele sale nu arată), și numai astfel mai putem raționa, că între noi și evenimentul numit tranziție cuantică nu s-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nici un zgomot din camerele care se presupuneau că se află în spatele lor. ...Numai el și tânărul împărat, îndreptându-se către ceva ce părea a fi un perete decorat. Nu fu prea surprins când decorațiunea se dovedi a fi câmpul de joacă pentru jocul de scroob. Ce caut eu aici? se-ntrebă el, cu amărăciune. Dar știa ce caută. Se salvase de la o confruntare cu un băiat nebun prin introducerea elementului joc. Și acum, același băiat era nerăbdător să-i prezinte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
băiatului era supusă. El se întoarse apoi către Gosseyn și spuse pe un ton aproape de scuză. - N-o să ne faci nici un fel de probleme, nu-i- așa, domnule Gosseyn? Gosseyn dădu din cap zâmbind. - Sunt prietenul tău și partenerul tău de joacă de-acum înainte. Fețișoara lui se lumină. - Grozav! O să ne distram de minune. Se-ntoarse fericit către femeie și spuse: - Să te porți bine cu el, mamă. Femeia dădu din cap. - O să mă port exact ca și cu tatăl tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
fie călcate-n picioare. Intimitatea lor se desfășura ca o pijama la geam, fâlfâind în vântul cu miros de săpun și prăjeală. Dintre victime, mă delectam mai ales cu una: Bidileanu Ovidiu. Era cel mai voios dintre colegii mei de joacă din copilărie, genul tâmpit optimist, care te pupă când te vede. Printr-un miracol al soartei, care, luând dintr-o parte și-adăugând în alta, se îngrijește de idioți să fie fericiți, în timp ce noi, restul, ne chinuim, Bidileanu străbătuse vârstele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
singur, asigurându-se de mai multe ori că ajung unde trebuie (adică tot la el), pe-o adresă de mail pe care îmi face plăcere s-o spun tuturor: bidilov@globalmind.com Nu mă așteptam ca fostul meu coleg de joacă să scrie noaptea poeme de-amor (tipii ăștia sportivi și exacți, care se învârt cu deceniile prin cartier dând la pinioane și cremaliere, iubesc altfel decât noi), dar, din cantitatea cotidiană de versuri pe care-o descărca Lepidopteros, cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să apuce și să mângâie, cartografiind tot ce se-afla sub întinderea de haine. Discriminările nu-și aveau locul acolo, nici o porțiune a cărnii nu trebuia neglijată, nici un petic de piele uitat sau abandonat. Acum nu-mi ardea însă de joacă. M-am aplecat din nou pe laptop și-am deschis al doilea document. Scria doar două lucruri în el: Van Eick. Nu, nu descoperisem numele vreunui pictor flamand preocupat de gutui și potârnichi. Îmi dădeam limpede seama ce vroia Lepidopteros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
apucaseră să termine în timpul săptămânii: vorbeau, mâncau, citeau ziare, mergeau la film, își făceau cumpărărturile. Se adunau fericiți, ca într-un garaj imens. Mall-ul avea de toate, de la cafenele la florării, și de la magazine de mobilă la locuri de joacă pentru copii. Veneai ca-n parc, cu toată familia. Din cofetărie, dădeai la coafor și de la restaurant, plonjai în sala de cinema. Simțeai că trăiești cu-adevărat, că Mall-ul are grijă de toate și, mai ales, de tine. Puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lubricitatea copiilor care se joacă în lift de-a operația de apendicită sau recită poezii vesele și irealizabile: „Noi suntem mari, noi suntem mici/ Hai să ne tragem de puțulici!“ În plus, mecanica gesturilor îndrăznețe, pe care camarazii mei de joacă le imitau pe fugă în dosul scării sau prin tufișuri, mi se părea goală, lipsită de orice scop lucid: fustițe ridicate sau coborâte (uneori și pantalonași, pentru reciprocitate), degețele plimbate pe sau sub burtică (trăgând inabil de diferite boțuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scutura pomii și Bucureștiul se scufunda într-o cană de ceai de tei, aburii se-amestecau cu drojdia și fierbințeala căpăta alt miros. La început, ambițiile băteau departe. Toată lumea vroia „să i-o tragă“ lu’ Tanti Leana, colegii mei de joacă păreau de-a dreptul înnebuniți, numai despre asta vorbeau, de dimineața până seara și eu nu înțelegeam ce să-i tragă sau de unde: cocul? mâneca halatului? cutia cu mărunțiș de pe tejghea? Planurile colective erau alimentate și de zvonul că Leana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la „Citire“, îl urmăreai la televizor, de 30 decembrie, cu pupături pentru tovarășul și tovarășa Ceaușescu, se practica oriunde nimereai, dar mai ales la scara blocului; trebuia doar să scoți din dulap bățul cu flori colorate de hârtie. Colegii de joacă făceau bani buni, sorcovindu-i pe vecini. Eu ratasem ocazia, pentru că, la sfatul competent și-autoritar al lui Doru, modificasem ușor versul trei: „Sorcova, vesela/ Să trăiți, să-mbătrâniți/Și la anul să muriți!“ Mă alesesem, bineînțeles, cu-o papară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cine să fi fost ăștia? Dunga roșie tăia amenințător panoul, ca o lovitură de cuțit. Te gândeai întâi la râuri, după aia la lucruri secrete, primejdioase. Riveranii adunau copiii neascultători, care întârziau la masa de prânz sau rămâneau seara la joacă după ora șapte. După alte variante, ei s-ar fi înrudit cu niște căpcăuni îngrozitori, invizibili, ce pătrundeau pe furiș în cartier și-ți furau amintirile: Economiștii. Noaptea, Riveranii și Economiștii adulmecau împreună scările blocurilor, în căutarea nefericiților rătăciți sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îi desfăceam nasturii mici și albi de la cămașă, trăgeam fermoarul metalic al fustei și, după ce-mi abandonam la rândul meu ținuta de șef și legitimația de control, o pătrundeam puternic, ierarhic, fără favoritisme. Rolurile tradiționale, stereotipe, nu mă atrăgeau. Joaca mentală sau chiar reală de-a doctorița și pacientul, profesorul și eleva de-a noua sau victima de la etaj și pompierul ei salvator nu-mi mai înfierbânta nici sexul, nici intelectul. În fond, eu chiar eram profesor, iar Maria îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]