6,066 matches
-
limitele comunitare zonale, au inițiat ideea de a se desfășura cultul și de se face cunoscut cuvîntul Evangheliei în limbile locale. Acest aspect a avut efecte deosebit de importante asupra culturii europene, fiindcă, pe de o parte, a dus la dislocarea latinei și din ultimul domeniu în care mai deținea supremația absolută și, pe de altă parte, a stimulat formarea limbilor literare naționale și prin aceasta a facilitat accesul la cultura de erudiție a unui număr foarte mare de oameni. Prima formă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în zonele europene unde nu s-a impus ca atare și unde au continuat vechile culte creștine, catolicismul și ortodoxismul, contracararea extinderii Reformei producînd aici traducerea Bibliei și desfășurarea cultului în limbile locale care le-au înlocuit pe cele consacrate (latina, greaca și slavona). Fenomenul a fost accelerat și de protestanții înșiși, care, pentru a cîștiga pro-zeliți, au început să traducă lucrări religioase în limbile popoarelor neprotestante. Prin aceasta s-a dat un serios impuls limbilor literare naționale și s-a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu valoare de reprezentativitate pentru civilizația romană. O asemenea concepție puristă în raport cu limba literară s-a perpetuat și în Evul mediu, cînd s-au neglijat aspectele vorbite și dialectele, fiind considerate abateri de la limba clasică. Ca atare, în Occidentul romanic latina literară a putut fi admisă fără probleme ca limbă a cultului și a culturii, deoarece limbilor vorbite nu li se acorda mare importanță. Acest rol al latinei s-a putut apoi atribui și în cazul celorlalte popoare catolice, indiferent de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și dialectele, fiind considerate abateri de la limba clasică. Ca atare, în Occidentul romanic latina literară a putut fi admisă fără probleme ca limbă a cultului și a culturii, deoarece limbilor vorbite nu li se acorda mare importanță. Acest rol al latinei s-a putut apoi atribui și în cazul celorlalte popoare catolice, indiferent de limba pe care o vorbeau, încît s-a creat tipul limbii universale de cultură, care a fost asumat de slavonă în estul ortodox al Europei și de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ele. Dar, dacă atît limbile romanice, cît și cele germanice își au originea în cîte o limbă-bază, care le-a determinat profilul și le-a stabilit înrudirea, modul de formare a celor două grupe de limbi este în parte diferit. Latina populară, limba-bază a limbilor romanice, a fost relativ unitară, căci, pe de o parte, avea modelul unei limbi literare unice și un centru cultural, administrativ și militar unic, iar, pe de altă parte, exista un sistem al mișcării de populație
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pe de altă parte, exista un sistem al mișcării de populație care contribuia la o omogenizare lingvistică și culturală a vorbitorilor. În acest context, numai după slăbirea forțelor unificatoare, prin acțiunea sub-stratului și a altor factori, s-a produs fragmentarea latinei în dialecte cu diferențe pronunțate din care s-au născut limbile romanice. A existat desigur o anumită unitate și în cazul limbii germanice comune, care este limba-bază a limbilor germanice, dar, de data aceasta, fragmentarea a fost într-o mare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de triburi germanice și, prin aceasta, amestecului dintre mai multe dialecte germanice distincte (cum s-a întîmplat în engleză) și, îndeosebi, organizării sociale și statale. Din punctul de vedere al reflecției asupra limbii, se poate constata că, atîta timp cît latina era limba oficială, a cultului și a științei, ea era obiectul aproape exlusiv al descrierii lingvistice și în general al interesului științific și filozofic. În zonele neromanice însă, au început să se facă traduceri ale Bibliei în limbile locale: în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ele aspecte deosebite. Astfel, în chestiunea vor-birii, s-au distins două aspecte, unul care privea vorbirea în general și altul care privea folosirea în vorbire a unor (sau a unei) limbi anumite. S-a constatat apoi că o limbă, precum latina, a avut două aspecte, unul popular și unul literar, acesta din urmă fiind ulterior celuilalt. Ca atare, acolo unde limbile aveau numai aspect popular exista posibilitatea (și necesitatea) realizării unui corespondent literar. Aceasta a fost ideologia care a dus la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
produs preluări de numeroase elemente lingvistice din limbile occidentale (îndeosebi din franceză, din italiană, din germană și din engleză) și din limba latină literară. Doar neogreaca, fiind beneficiara directă a tezaurului limbii grecești vechi, a rămas reticentă față de împrumuturile din latină, dar acceptă elemente din limbile occidentale moderne (îndeosebi din italiană, franceză și engleză). În epoca modernă, de după Renaștere și Reformă, limbile literare europene au evoluat spre forme supradialectale și au devenit, în condițiile apariției conștiinței naționale, limbi naționale unice și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
uneori, unică pentru atestarea elementelor culturii minore. Prin limba populară se pot atesta însă și elemente ce sînt specifice culturii majore; astfel, faptul că limba română a perpetuat, la nivel popular, de-a lungul secolelor verbul a scrie, moștenit din latină (scribo, scribere), arată că românii au cunoscut îndeletnicirea scrisului într-o anumită măsură și într-o formă oarecare și în perioada îndelungată din care nu s-a păstrat nici o scriere de la ei, căci altfel cuvîntul ar fi dispărut dacă dispărea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
parte, prin scris, operele culturale pot circula în spații foarte mari și într-un număr mare de copii și, în aceste împrejurări, se pune problema limbii în care circulă asemenea opere. Cînd există limbi cu caracter internațional, așa cum a fost latina literară din epoca creștină de pînă la Marea Schismă, cînd o utiliza întreaga Europă și, după aceea, numai Vestul european, o asemenea problemă nu apărea, pentru că oamenii de cultură, indiferent de comunitatea căreia îi aparțineau, scriau și vorbeau folosind același
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Schismă, cînd o utiliza întreaga Europă și, după aceea, numai Vestul european, o asemenea problemă nu apărea, pentru că oamenii de cultură, indiferent de comunitatea căreia îi aparțineau, scriau și vorbeau folosind același idiom. De aceea, cunoașterea, în condițiile uzării de latină ca limbă de cultură supracomunitară, se putea realiza într-o manieră relativ unitară în cea mai mare parte a spațiului european. Situația s-a schimbat însă în mod radical atunci cînd fiecare comunitate europeană și-a creat o limbă literară
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sînt continuatoare unice ale unor limbi de atunci. Altele, precum limbile romanice, germanice și slave, continuă lumea antică, dar în forme diversificate și cu transformări atît de numeroase și de profunde încît reprezintă mai degrabă o discontinuitate în raport cu ea, fiindcă latina nu se regăsește ca atare în nici una dintre limbile romanice și nici germanica comună sau slava comună în vreuna dintre limbile germanice, respectiv slave. Alte limbi, precum maghiara, finlandeza și estona nu au legătură cu lumea antică europeană, deoarece au
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
neindo-europene. Prin limbi indo-europene se înțelege un număr de limbi vorbite în Europa și în Asia, de unde au fost duse prin colonizări și pe alte continente, care cuprind, pe teritoriul european, un grup de limbi romanice (care au la bază latina), germanice (care au la bază germanica comună), celtice (unde se cuprind irlandeza, galeza, scoțiana și bretona), slave (de est: rusa, ucraineana și bielorusa; de vest: poloneza, ceha, slovaca; de sud: slovena, sîrbo-croata, bulgara, macedoneana), baltice (lituaniana și letona). La acesta
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sfîrșit, deși nu pentru orice limbă aceste repere, începutul și sfîrșitul, sînt cognoscibile. Despre limba latină, de exemplu, nu se poate ști cînd își are începutul, dar sfîrșitul aspectului ei popular este în secolul al VI-lea d.Hr., cînd latina și-a pierdut identitatea și s-a transformat în limbile romanice. Ca atare, începutul limbilor romanice este tot în acest secol, dar sfîrșitul lor nu este previzibil și se cunoaște numai în cazul dalmatei, care a dispărut în secolul al
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
regională și, din acest motiv, din punct de vedere genealogic, limbile se grupează ținînd seama de înrudirea lor, de faptul că au rezultat din fragmentarea aceleiași limbi care este pentru ele limbă-bază. O limbă-bază poate fi cunoscută, așa cum este cazul latinei -limba-bază pentru limbile romanice-, sau poate fi necunoscută (neatestată în scris), cum este cazul germanicii comune -limba-bază pentru limbile germanice. Cînd limba-bază nu este cunoscută, ea se poate reconstitui în elementele ei principale, de către specialiști, prin compararea limbilor înrudite cu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
înteme-iată la începutul secolului al XIX-lea pe terenul lingvisticii limbii indo-europene, în cadrul căreia studiul limbilor romanice și studiul limbilor germanice reprezintă domenii particulare. În principiu, atunci s-a urmărit reconstituirea limbii indo-europene comune pe baza continuatoarelor ei (greaca veche, latina, gotica etc.), operația fiind posibilă după ce s-au descoperit corespondențele fonetice, gramaticale și lexicale din limbile indo-europene și s-a observat că, de la una la alta, există potriviri sau dezvoltări de fenomene asemănătoare, cu caracter de regulă, în sensul că
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pe baza elementelor de corespondență dintre limbile germanice vechi și moderne, astfel încît, acum, această limbă poate fi cunoscută în elementele ei principale, deși nu este atestată prin texte. Același procedeu s-a utilizat și la refacerea unor aspecte ale latinei populare, care este limba-bază pentru idiomurile romanice, dar care, fiind un aspect vorbit al latinei, nu a fost consemnată în scris și, de aceea, nu poate fi cunoscută în mod direct, așa cum, prin opera poeților, filozofilor, istoricilor etc. romani, este
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbă poate fi cunoscută în elementele ei principale, deși nu este atestată prin texte. Același procedeu s-a utilizat și la refacerea unor aspecte ale latinei populare, care este limba-bază pentru idiomurile romanice, dar care, fiind un aspect vorbit al latinei, nu a fost consemnată în scris și, de aceea, nu poate fi cunoscută în mod direct, așa cum, prin opera poeților, filozofilor, istoricilor etc. romani, este cunoscut aspectul ei literar sau clasic. Se întîmplă apoi ca unele elemente lexicale din limbile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de aceea, nu poate fi cunoscută în mod direct, așa cum, prin opera poeților, filozofilor, istoricilor etc. romani, este cunoscut aspectul ei literar sau clasic. Se întîmplă apoi ca unele elemente lexicale din limbile romanice nici să nu aibă corespondente în latina literară, deși pare sigur că ele au existat în latina populară, și, în acest caz, metoda comparativ-istorică poate contribui la reconstituirea acestor corespondente. Astfel, în română există verbul a îngîna, căruia îi corespunde italianul ingannare, vechiul francez enjener, provensalul enganar
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
prin opera poeților, filozofilor, istoricilor etc. romani, este cunoscut aspectul ei literar sau clasic. Se întîmplă apoi ca unele elemente lexicale din limbile romanice nici să nu aibă corespondente în latina literară, deși pare sigur că ele au existat în latina populară, și, în acest caz, metoda comparativ-istorică poate contribui la reconstituirea acestor corespondente. Astfel, în română există verbul a îngîna, căruia îi corespunde italianul ingannare, vechiul francez enjener, provensalul enganar, catalanul enganyar, spaniolul și portughezul enganar. Aceste cuvinte se aseamănă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
vedere al formei și al conținutului, iar fenomenul nu poate fi explicat decît de faptul că pornesc de la același element latin, care, potrivit regulilor de evoluție, a fost probabil cuvîntul latin *ingannare. Opinia este susținută și de faptul că în latină este atestat substantivul gannator "cel care își bate joc", deci un sens apropiat cu cel al presupusului *ingannare, și de alte cuvinte atestate, din aceeași familie, precum: gannat, ingannatura, gannire. Procedînd astfel, se îmbogățește informația despre latina populară și se
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
faptul că în latină este atestat substantivul gannator "cel care își bate joc", deci un sens apropiat cu cel al presupusului *ingannare, și de alte cuvinte atestate, din aceeași familie, precum: gannat, ingannatura, gannire. Procedînd astfel, se îmbogățește informația despre latina populară și se realizează, prin urmare, un progres important în cercetarea limbii. Alteori, deși există un cuvînt atestat de latina literară care corespunde unor cuvinte din limbile romanice forma lui nu poate totuși explica formele din aceste limbi și, în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
presupusului *ingannare, și de alte cuvinte atestate, din aceeași familie, precum: gannat, ingannatura, gannire. Procedînd astfel, se îmbogățește informația despre latina populară și se realizează, prin urmare, un progres important în cercetarea limbii. Alteori, deși există un cuvînt atestat de latina literară care corespunde unor cuvinte din limbile romanice forma lui nu poate totuși explica formele din aceste limbi și, în acest caz, situația se explică prin diferențele dintre formele din latina populară și cele din latina clasică. Astfel, găsind it
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cercetarea limbii. Alteori, deși există un cuvînt atestat de latina literară care corespunde unor cuvinte din limbile romanice forma lui nu poate totuși explica formele din aceste limbi și, în acest caz, situația se explică prin diferențele dintre formele din latina populară și cele din latina clasică. Astfel, găsind it. coda, prov. coza, sp., pg. coda, v.fr. coe, coue (> fr.mod. queue [kö]), rom. coadă și aplicînd legile fonetice de evoluție a acestor limbi se ajunge la forma latină *coda (cu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]