4,183 matches
-
pânză de-a dreptul din baladă. Dincoace, pe pământ, în jurul mesei praznicare, scunde, moldovenești, s-a adunat familia care a pregătit bucatele împreună cu toate cimotiile ogrăzii, văzute și nevăzute: doi zăvozi smoliți, alergând după umbra unui pește, un mâțișor înfășat legănat de părinții săi dungați, un melc cu cochilia sidefie subțiată de timp, înaintând cu delicatele sale cornițe în vânt spre aburul ademenitor, înscriindu-se astfel și el în cohorta chemaților. O prezență semnificativă este mitologica zână, parcă înfățișată ca o
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
pe mine, ca și pe alții ca mine, de cele mai frumoase amintiri, încorporând în sufletele multora tristețea, ura și disprețul. Parcă mai ieri au fost acele clipe fericite când ne întorceam seara de la câmp în vârful carului ce se legăna alene tras de două văcuțe, una porumbă pe care o chema Dumana, ce era înjugată în partea de către om, iar pe cealaltă o chema Florica și era înjugată în partea dreaptă, adică în brazdă. Pe Florica o avea tata de la
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ăia. Și Își ridică privirea spre locul unde stăteau păsările alea uriașe și scârboase, cu capetele golașe ascunse-n pene. Planând, o a patra pasăre coborî, și când atinse pământul fugi un pic cu pași repezi și apoi se Îndreptă legănându-se spre celelalte. — Dau târcoale oricărei tabere. De obicei nici nu le bagi În seamă. Nu mori dacă nu te dai tu bătut. Unde-ai mai citit asta? Doamne, ești așa de proastă. — Poate te gândești la altcineva. — Dumnezeule mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Cărarea ieșea din livadă În vârful dealului. Acolo era casa, cu veranda goală și fumul ieșind pe horn. În spate erau garajul, cotețul găinilor și copacii noi, care păreau niște boscheți În fața pădurii din spate. Privi copacii mari care se legănau departe, În vânt. Era prima furtună din toamna asta. Cât traversă terenul deschis din fața livezii, ușa casei se deschise și Bill ieși afară. Stătea pe verandă, privind În jur. — Ei, Wemedge. — Salut, Bill, spuse Nick urcând treptele scării. Rămaseră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Capitolul 10 Au lovit calul alb peste picioare și el a Îngenuncheat. Picadorul a Îndreptat scările și s-a aruncat În șa. Intestinele calului atârnau amestecate Într-o masă albastră, și când a Început s-o ia la trap se legănau Înainte și-napoi, În timp ce el era lovit peste picioare cu nuiele. Tropăia smucit pe lângă barrera. La un moment dat a Înțepenit și unul dintre băieți l-a apucat de frâu și l-a dus mai departe. Picadorul și-a Înfipt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sa privea pe fereastră la luminile care se aprinseseră În piață. Cineva bătu la ușă. — Avanti, spuse George, ridicându-și ochii din carte. Camerista stătea În prag. Ținea strâns În brațe o pisică mare cu blana galben-cenușie, care i se legăna lipită trup. — Mă scuzați, spuse ea, il padrone mi-a spus s-o aduc pentru signora. Capitolul 11 Mulțimea striga Întruna și arunca În arenă cu bucăți de pâine, cu pernuțe și cu câte-o ploscă de vin din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
domn, e foarte probabil să nu vin. O să-ți las vorbă la hotelier. Capitolul 12 Dacă erai așezat aproape, puteai să-l vezi pe Villalta cum Își arăta colții la taur și-l Înjura, iar când taurul ataca, el se legăna ca un stejar În bătaia vântului, cu picioarele lipite și cu muleta trasând o curbă pe care o urma apoi spada. După care Înjura și blestema taurul, Îndrepta muleta spre el și se ferea de fiecare atac În pași de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe taur Toro!Toro! și Taurul ataca, ataca și Villalta și pentru o clipă deveneau unul și același. Villalta devenea una cu taurul și pe urmă se termina totul. Villalta rămânea drept, În picioare, și mânerul roșu al spadei se legăna greoi Între umerii taurului. Villalta stătea cu mâna ridicată pentru a saluta mulțimea și taurul răgea, cu sângele scurgându-i-se din gură, privindu-l fix pe Villalta În timp ce picioarele i se prăbușeau. O excursie pe schiuri Funicularul se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Minciogul era agățat de curea. De umăr Îi atârna un sac legat la ambele capete, care i se lovea de picior. Nick se simțea ciudat și Împlinit profesional cu tot echipamentul ăsta atârnând pe el. Sticla cu cosași i se legăna pe piept. Pachetele de mâncare și caseta cu momeli Îl Împungeau În piept prin buzunarele cămășii. Intră-n râu. Simți un șoc. Pantalonii i se lipiră de picioare. Pipăi fundul apei cu picioarele. Apa Îi provocă un șoc rece. Picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
adânci, ca niște rădăcini, săpate de curent În malul subțire. Fundul era pietros În locul În care stătea acum și mai Încolo apăreau bolovanii; acolo unde râul se curba pe după rădăcinile copacului, fundul era mâlos și tot felul de ierburi se legănau În apă. Nick legănă undița În spate, peste umăr, și apoi În față și firul, curbându-se Înainte lăsă cosașul Într-unul din canalele dintre ierburi. Un păstrăv se repezi și Nick Îl agăță. Ținând undița la distanță, În direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
săpate de curent În malul subțire. Fundul era pietros În locul În care stătea acum și mai Încolo apăreau bolovanii; acolo unde râul se curba pe după rădăcinile copacului, fundul era mâlos și tot felul de ierburi se legănau În apă. Nick legănă undița În spate, peste umăr, și apoi În față și firul, curbându-se Înainte lăsă cosașul Într-unul din canalele dintre ierburi. Un păstrăv se repezi și Nick Îl agăță. Ținând undița la distanță, În direcția copacului răsturnat, și retrăgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
arătându-și dinții. — Când iese taurul, ocupă-te tu și aleargă-l puțin. — Bine, răspunse țiganul. Avea o față serioasă. Începuse să-și facă planul. — Hai, că-ncepe, Îi spuse Manuel lui Hernandez. — Bine. Să mergem. Ținându-și capetele sus, legănându-se pe ritmul muzicii, cu brațele drepte libere, ieșiră și traversară arena nisipoasă sub reflectoare, În spatele lor desfășurându-se cuadrilla, apoi picadorii călare și În spatele lor servanții și catârii cu clopoței. Mulțimea Îl aplaudă pe Hernandez În timp ce defilau. Aroganți, legănându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
legănându-se pe ritmul muzicii, cu brațele drepte libere, ieșiră și traversară arena nisipoasă sub reflectoare, În spatele lor desfășurându-se cuadrilla, apoi picadorii călare și În spatele lor servanții și catârii cu clopoței. Mulțimea Îl aplaudă pe Hernandez În timp ce defilau. Aroganți, legănându-se, priveau drept Înainte În timp ce mergeau. Se-nclinară În fața președintelui și apoi procesiunea se destrămă. Matadorii se duseră Înspre barrera și-și schimbară mantiile grele cu capele mai ușoare, de luptă. Catârii ieșiră. Picadorii galopară cu smucituri În jurul ringului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
deasupra coarnelor. La sfârșitul mișcării era din nou față-n față cu taurul și-și ținu capa la fel, În față, apropiată de corp, și pivotă când taurul atacă din nou. La fiecare balansare mulțimea striga. De patru ori se legănă cu taurul, ridicând capa până se desfășura unduitoare-n Întregime, Întorcându-l pe taur de fiecare dată și făcându-l să atace din nou. Apoi, după a al cincelea dans, Își ținu capa În dreptul șoldului și pivotă, așa Încât capa zvâcni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu picioarele lipite și trupul curbat pentru a-l lăsa pe taur să treacă. — Olé! se auzi mulțimea. Taurul Încerca sălbatic să agațe ceva, sărind ca un păstrăv, cu toate picioarele În aer. Cele două bețe Înfipte-n el se legănau când sărea. Manuel, stând la barrera, observă că taurul se uita mereu În dreapta. — Zi-i să le-nfigă-n dreapta pe astea, Îi spuse puștiului care fugea la Fuentes cu alte două banderillas. O mână grea i se lăsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de praf, pe drumul lateral și, În cele din urmă, am parcat lângă gard. Era altă zi fierbinte. Madam Fontan ieși În pragul ușii din spate. Arăta ca doamna Moș Crăciun, curată, cu obrajii roșii și părul alb, și se legăna ca o rățușcă În timp ce mergea. — Doamne, bună, Îmi spuse. Ce cald e, Doamne. Intră În casă ca să aducă niște bere. Stăteam pe veranda din spate și mă uitam prin coroana copacului la valurile de căldură și la munții Îndepărtați. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
în sat, văzură un bărbat spânzurat de stejarul sub care fură rugați să-și lase caii. În coliba lui Julius Civilis, înconjurați de preoți și de războinici, ambasadorii se plânseră că fuseseră nevoiți să treacă pe sub picioarele spânzuratului care se legăna în bătaia vântului. — Voi îi pedepsiți pe spionii voștri, replică Julius Civilis. Și noi îi pedepsim pe ai noștri. Hector era un spion. — Cum poți fi sigur de vinovăția lui? întrebă cel mai tânăr dintre ambasadori. Julius Civilis zâmbi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ia la pumni. Câțiva soldați aflați în apropiere se băgară și ei. Valerius dădu să plece. Peste capetele celor care se îmbulzeau din nou în piață, văzu însemnele unei cohorte. Podoabele de bronz, discurile de aur și de aluminiu se legănau în bătaia vântului. Deodată îl apucă pe un soldat de braț și-l întrebă neliniștit, artând spre signum: — Acela nu e cumva însemnul Legiunii Galbiana? Nu știu... Știu doar că ieri, legatul unei legiuni din Pannonia a venit să discute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
porunceau să se deschidă poarta. Carul porni din nou și, după câteva clipe, dispăru dincolo de poartă, încredințându-l pe Valerius destinului său de gladiator. Vitellius îi făcu semn sclavului să tragă perdelele. Simțea o imensă ușurare. Toate neliniștile sale dispăruseră. Legănat de lectică, dormi tot drumul până la Pretoriu. 23 Din vila aflată în apropiere de Aquileia se vedea marea. Antonius Primus ajunsese aici după o călătorie fără opriri pe Via Postumia, ars de febra care nu-i dădea pace de când plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
omenești . Ar fi de dorit și chiar o rog în numele progr esul ui literar și al aspirațiilor cele mai nobile la care tinde sexul frumos, ca Maria N. de la Banca să descindă din sferele înalte ale păturei în care se leagănă cugetul senin al spiritului s ău, până la redacția ziarului Paloda și a și continua instructivele și amuzantele sale opere literare deja promise „Tutovei, căci lumea și în special societatea noastră numai atunci va progresa în domeniul literelor și științelor, când
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pe cei prezenți de păcatele din anul trecut. Nădușeala curgea șiroaie de pe fețele credincioșilor prezenți și devotați. Era o fervoare gălăgioasă. „Dădeau din mâini, sărutându-le și frângându-le, loveau în cartea de rugăciune, se băteau în piept și-și legănau trupurile încoace și încolo, ca și evreii din Sap het și Tiberiada.” Așa stau în rugăciune toată noaptea și a doua zi până seara, când apar stelele. În ziua următoare, misionarii au fost oaspeții altor 12 sinagogi. Peste tot, toate
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
binecuvântează! Cu evlavie fluxul muzicii de sfere urcă spre cupola cerului. Duminică 24.10.2013 Retrăire Am interzis cândva sentimentelor născute să înflorească și am greșit. Nălucire de tentații înăbușite! Ce frumoase erau, ce blânde și moi, parfumate ca iarba, legănată sub soarele imperios sub ploaia îndărătnică de vară. Împotriva cui m-am protejat? Cine ar putea să știe? Să mă convingă... Ele au rămas în memorie uscate de timp, rătăcite și deznădăjduite de neîmplinire. Sub bagheta cărui regizor căutam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
luminii oare mai trăiești? * * * Răcoare și larmă de vânt coboară aerul pe pământ. Mișcarea clatină miere și patimă. Grație, miraculoasă făptură culori peste sâni și gură. S-a răsfrânt crinul la picior și mirosul mă-ngroapă ușor. Muzica de sfere leagănă iarbă și flori. Niciodată nu te-ai gândit c-ai să mori?! La treizeci de ani, tot liniștea o căutai! Din toate părțile venea. Se insinua ca o neîmplinire într-o lacrimă mare, arcuind brațele în așteptare. Devora rafinat clipele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cărare lăsată de o furnică cu suratele negre din lumea ei. Drumul era anevoios, un destin într-o lume întoarsă pe dos. Pentru mine a rămas întortocheat în suișuri printre bolovani până a coborât în brațele mamei care m-a legănat și mi-a cântat despre amforele de sticlă din lumea ei. Ulcioarele au dispărut, fetele duceau paus cu apă neîncepută din fântână pentru toți morții din sat. Un bocet metafizic s-a desprins din frumosul chip, inteligent și distins al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ca să revin la cenaclu. Ultimul cuvînt Îi aparținea lui Mircea Martin. Deși stătea printre noi, stilul lui elegant Îl ajuta să pară departe. Era binevoitor. Ruba a scris chiar o poezie În care-l asemuia c-un palmier. Care se legăna În capul mesei de tortură. Realitatea-i că nu se legăna, palmierul nu este om, e adevărat că are trunchiul drept și neramificat precum Martin, dar poartă pe vîrf o coroană bogată de frunze penate sau palmate, ceea ce nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]