4,107 matches
-
între străini. Să trăiești, domnișorule, mânca-ț-aș ochișorii! S-ajungi mare cât o beizadea!196 Apoi, de bucurie că te-am văzut, am să-ți cânt din dairà. Diha, Martine! strigă el ursului, care se sculă în două labe, legănându-se din șele ca o mireasă. Joacă bine, măi Martine, că-ți dau pâne cu masline. Ursul juca mornăind, țiganul cânta și suna din dairà și o mulțime de lume care nu mai văzuse asemenea spectacol se grămădi în jurul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ultimilor flaș netari cu arii vechi și răgușite, cu șoricei albi și papagali mân cați de purici, dar pricepuți la scosul zodiilor cu vârsta la care vei muri și numărul tău câștigător la loterii; cât și al ultimelor „pianuri“ purtate legănat În spinare de compozitorul cântecelor de pârnaie, de pușcărie, Victor Talianu, Împodobite ca o brezaie și acompaniate de tambura sau daruca cu zurgălăi și ritmuri orientale. și m-am ținut droaie cu toți copiii mahalalei noastre după ultimele figuri năzdrăvane
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la turcul din piața Sărindarului, care Îți oferea, cu glas baritonal, salipul său, savantă licoare exo tică, suc distilat din coji și boabe mult aromatice, servit fierbinte În ceșcuțe de cafea și cu bonomie orientală; sau la precupețele zvelte și legănate pe șolduri sub cobilița cu chiupuri mari de pământ și cu străchioara cu cărbuni aprinși la fund, oferind gospodinelor leneșe la gătit ciorba de burtă dreasă cu ou și cu oțet și tuslamaua prea suculentă, din călcâi, muche și mură
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de brânză, cam în felul în care se desprinde forma de fond în romanele de dragoste cu vedete TV. Orice aș fi vrut să spun, din gură îmi zburau fluturași aurii, cu o greutate specifică mică. Un fluturaș s-a legănat cât s-a legănat în aer și, în final, a aterizat cu delicatețe pe mărul din mâna domnișoarei V. Dacă ar fi fost filmată cu încetinitorul, scena ar fi fost plină de poezie. Dar la viteza cu care se petrecuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
felul în care se desprinde forma de fond în romanele de dragoste cu vedete TV. Orice aș fi vrut să spun, din gură îmi zburau fluturași aurii, cu o greutate specifică mică. Un fluturaș s-a legănat cât s-a legănat în aer și, în final, a aterizat cu delicatețe pe mărul din mâna domnișoarei V. Dacă ar fi fost filmată cu încetinitorul, scena ar fi fost plină de poezie. Dar la viteza cu care se petrecuse, în mod natural, scena
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
n-ai voie în stații.“ De fapt, bunica a mai zburat o dată, însă puțin, numai câțiva metri, dintr-un dud. Cu trenul a mai călătorit. Logic e ca toate analogiile ei să fie legate de tren. În tren nu te leagănă ca-n avion, în tren poți să deschizi fereastra, în tren umblă unul cu reviste de modă, în tren, dacă te plictisești, ieși pe coridor și te plimbi. „În trenul navetiștilor, cu care te duceau pe matale la sor-mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să-și continue altfel călătoria, cei doi decideau să călătorească clandestin la bordul unei nave care Îi va duce la Antofagasta, În Chile. În acel moment, ei - sau, cel puțin, Che - nu vedeau lucrurile atît de clar: „Acolo, [privind marea, legănați Într-o parte și-n alta pe balustrada vasului San Antonio] am Înțeles că vocația noastră, adevărata noastră vocație, era să ne deplasăm etern pe drumurile și mările lumii. Mereu curioși, cercetînd tot ce ne trecea prin fața ochilor, adulmecînd fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
precum e viața Însăși, și după ce am comentat - nu exhaustiv, ci doar făcînd sugestii -, Închei cu imaginea glorioasă a lui Che, la sosirea În Caracas, Înfășurat În pătura de drum, privind de jur-Împrejur panorama sud-americană, „bolborosind tot felul de versuri, legănat de torsul camionului“. Vă las, acum, fără alte comentarii, fiindcă, În măreția sa teribilă, neîmpodobită, capitolul final, „Însemnare pe margine“, nici nu mai are nevoie și nici nu mai lasă loc pentru așa ceva. De fapt, nici nu sînt sigur dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
prietena mea, mi-a venit În ajutor - smulgîndu-mă din uitarea cu care fusesem blestemat. Plaja era pustie și dinspre mare sufla un vînt rece. Îmi odihneam capul În poala care mă ținea legat de aceste locuri, iar totul dimprejur mă legăna. Întregul univers se lăsa purtat de ritmul vîntului, supunîndu-se impulsurilor vocii mele interioare. Deodată, o rafală de vînt mai puternică a adus cu ea o altfel de voce a mării, iar eu mi-am ridicat, mirat, capul, dar nu părea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
la 4 853 de metri, pe cînd Încă mai era lumină afară. Deși ne aflam În timpul zilei, frigul era intens. Înfășurat În pătura mea de călătorie, holbîndu-mă la priveliștea ce se Întindea de fiecare parte, bolboroseam tot felul de versuri, legănat de torsul camionului. În acea noapte am dormit la marginea orașului, iar În ziua următoare am ajuns devreme În Lima. LA CIUDAD DE LOS VIRREYES Orașul viceregilor Ne aflam la capătul uneia dintre cele mai importante părți din călătoria noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
tine. În germană ai de-a face cu o doamnă, în română cu domnul Crin. Când cunoști ambele feluri de a privi, ele ți se adună laolaltă în creier. Privirea feminină și cea masculină se află dezghiocate, în crin se leagănă unul într-altul, contopindu-se, o femeie și un bărbat. Obiectul provoacă pe dinăuntru un pic de teatru pentru că el însuși nu se cunoaște exact. Ce devine crinul în două limbi aflate în desfășurare concomitentă? Un nas de femeie pe-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
care le-a scris în germană, mânuiește limba cu atâta virtuozitate, încât majoritatea cărților apărute în Germania pălesc pe lângă ale sale. Se poate spune că Goldschmidt a fost jefuit pentru multă vreme de limba sa maternă. Mulți scriitori germani se leagănă în iluzia că, la nevoie, limba maternă ar putea înlocui tot restul. și măcar că în realitate n-au fost niciodată la vreme de nevoie, ei spun: „Limba e Patria“. Mă irită această afirmație făcută de autori a căror patrie le
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
într-o bună zi să-i văd culcați în sicriu: erau aceiași, atât doar că stăteau nemișcați, dornici să meargă în ultima lor vizită. Doar o dată mai voiau să-și dea importanță, să treacă prin sat cu muzică și alai, legănându-se în trăsura lor cioplită ca într-o verandă călătoare. Dumnezeu le ceruse îndărăt materia primă din care-i alcătuise, ținutul îi devorase și el o dată cu anotimpul. Abia dacă mă gândeam la ei în timp ce mă-mpodobeam cu literele de aur
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
toamna sosea și Ziua celor căzuți în război și bunica mergea împreună cu mine la biserică. Îi șopteam la ureche: „Ia uită-te, inima Mariei e ca o jumătate de pepene“. Fiindcă ședeam lângăalții care ne puteau auzi, ea mai întâi legăna din picior, apoi îmi atingea ca din întâmplare genunchiul și-mi șoptea la rândul ei: „Se poate, dar nu trebuie să vorbești despre asta“. Apoi mai legăna de câteva ori din picior ca lumea să creadă că așa-i stă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
jumătate de pepene“. Fiindcă ședeam lângăalții care ne puteau auzi, ea mai întâi legăna din picior, apoi îmi atingea ca din întâmplare genunchiul și-mi șoptea la rândul ei: „Se poate, dar nu trebuie să vorbești despre asta“. Apoi mai legăna de câteva ori din picior ca lumea să creadă că așa-i stă în obicei, și nu că e un semn care să mă facă atentă. Iar când ne întorceam de la biserică acasă, revenea la subiect, dar într-atât de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
faptul că oameni la care țineam au rămas acolo și continuă să fie călcați în picioare. și poate că aș fi reușit, dacă pe râu nu s-ar fi ivit trei rațe albe. Își umpleau ciocurile galbene cu apă goală, legănându-și capetele și palmurile galbene, mestecau bine stropii și-i lăsau să li se prelingă iarăși din cioc afară. Nu beau apa, o mâncau - ciocurile erau tacâmuri de aur, iar membranele labelor robinete de aur ce amestecau apa rece și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și își vedeau viitorul. De parcă această Dunăre indiferentă era o prorocire fluidă, valabilă pentru fiecare în parte, cu privire la reușita propriei fugi. Nu se mai clintea nimeni, era o liniște ca în biserică. Iar afară, fluviul, cel mai adesea larg, curgea legănându-și apele, când și când putându-se zări și acele porțiuni înguste unde o traversare înot n-ar fi fost o problemă. Iar dincolo se găsea Iugoslavia, țara de tranzit în direcția Vest. Se zăreau sate, pomii își mișcau domol
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și mai mari și mai mititele, sub formă circulară, căptușit cu buruieni, cu frunze, cu resturi vegetale uscate, cu iarbă și cu pene, încât ouăle stau ca într-un legănuț moale și confortabil de care se vor bucura viitorii puișori, legănați cu dragoste în ritmul de "huța-huța" de balansul atent și gingaș al salcâmului ospitalier, ajuns pe post de doică. Nu vă amintiți cât de veseli, cât de drăgălași erau și bine dispuși în mica lor garsonieră, cântând cu patos, cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ce-și primiseră pedeapsa binemeritată, fiind apoi absolviți de păcate doar post-mortem prin intermediul focului sacru și purificator al unui zeu aparținător unui cult religios barbar extraterestru. Un Auschwitz al șobolănimii la scară redusă. Dacă am crezut cumva și ne-am legănat în iluzia că am câștigat războiul, ne-am înșelat în totalitate. Și asta pentru simplul fapt că n-am știut să apreciem cum trebuie forța, viclenia și inteligența acestor creaturi scârboase și dăunătoare. Nu. Nici vorbă. Noi am câștigat doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-i un braț, un picior sau un ochi a fost înlocuită cu o păpușă vie, reală, care pretindea să i se acorde o sumedenie de atenții și îngrijiri: să-i dai de mâncare, să-i schimbi scutecele, să-i cânți legănând-o pe picioare, iar dacă nu faci imediat ceea ce dorește ea plânge de mama focului de te scoală din morți. O păpușă frumoasă, dar grozav de pretențioasă și foarte nervoasă în momentul în care cerințele nu-i erau imediat îndeplinite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cântat, delicios: "Sounteți roumani? Si mamica mia este roumanca de Bucarest". Tăcere, zâmbete politicoase din direcția mea și a conaționalei din Timișoara. Gentil, franco-românul întinde moneda de un euro scoasă din fanta de siguranță a căruciorului. Privim cum se îndepărtează legănat de bascheții Nike, discutând aprins cu blonda sa însoțitoare. Bănuiesc că istorii legate de mama sa roumanca. Țiganca spune în final: " Frumușel, frumușel, și nici prea negru. Românaș de-al nostru". Și oare nu avea dreptate? Iau bicicleta și plec
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
știe cui aparține, când a fost spusă prima oară, care e poanta și, mai ales, dacă e o glumă sau o crimă. 31: „Dacă ți-e frică, renunț”, îi zice Crowhurst soției, dimineața. Femeia clatină din cap, neputincioasă. Nava se leagănă, liniștită, în mica radă a portului Teignmouth - Cornwall. Nu este încă gata, multe șuruburi urmează să fie strânse și multe puncte mai trebuie sudate, dar suntem în 31 octombrie, ultimul termen pentru a intra în întrecere. Crowhurst se vede silit
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
în care îl liniștea pe Daniel, pentru că, o dată povestea începută, băiatul asculta fermecat tot ce îi spunea, cu un interes și cu o supunere destul de greu de priceput pentru agitația vîrstei lui. Frazele bunicii îl învăluiau, îl mîngîiau și-l legănau. „Numele meu de fată - începea ea ca-ntotdeauna - a fost Aurica Arnăuțescu. Aurica e un nume frumos, dar n- am avut parte de el ; cînd eram mică îmi ziceau Coca, iar apoi toată viața mi s-a zis Cocuța.“ Taică
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
-mi reîncărca sufletul cu parfumul lor nostalgic. Revenirea acasă, adică la izvorul nesecat și emoționant al aducerilor aminte, este pentru mine prilej de bucurie, dar și de tristețe, în același timp. Sunt bucuros că revin în locurile care mi-au legănat și însoțit primii ani de viață, și mă întristez când îmi dau seama că oamenii, împreună cu care am crescut și de la care am primit primele lecții de viață, s-au transformat în spirit, umbre și amintiri. Nimic nu mai este
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
bucuria revederii, cu ochii încețoșați de vârstă dar și de emoții, am dat ocol clădirii școlii, am admirat numeroasele anexe adaptate noului profil al așezământului, ne-am plimbat pe malul iazului, am adăstat în insula care ne-a inspirat și legănat visele adolescentine, am înconjurat bisericuța în care am susținut cu corul slujbele duminicale, și am poposit în frumosul parc, cel care ne-a primit de fiecare dată cu răcoarea și aerul său paradisiac. Aici s-a desfășurat, de fapt, scurta
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]