4,922 matches
-
Ceaușescu, căruia i se închină și numere speciale. Glorificarea „cârmaciului”, abundentă în editoriale, în telegramele și mesajele ce i se adresează sau în circumstanțiale profesiuni de credință, strânse îndeobște în grupaje, anchete ori mese rotunde, este ceva mai discretă în lirică sau în epică, excepție făcând, de pildă, romanul Tinerețea unui erou al lui Petru Vintilă, găzduit în 1984. Îi este preferată omagierea intermediată de patriotism, de atașamentul la „era socialistă”, la „umanismul noii orânduiri”. Dar tributul plătit ideologiei oficiale cântărește
VIAŢA ROMANEASCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
am un singur dor, Diana), W. a contribuit la „fondul principal al unui Eminescu german” (Dieter Roth). Dintre scrierile clasicilor români a mai tălmăcit piesa Despot Vodă de Vasile Alecsandri în versuri fluide, cu rimă bogată, ingenios aplicată. Atras de lirica românească a secolului al XX-lea, W. a publicat în „Rumänische Rundschau” numeroase traduceri din Tudor Arghezi, Victor Eftimiu, Ștefan Aug. Doinaș, Leonid Dimov, G. Călinescu, Ion Caraion și Ion Gheorghe, dispus mereu de a se apropia de poeme dificile
WEISSGLAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290677_a_292006]
-
în 1961, în „Luceafărul”, la rubrica „Poșta redacției”. Debutează editorial cu placheta Sufletul copacilor (1964). Mai e prezent în „Convorbiri literare”, „Orizont”, „Ramuri”, „România literară”, „Tribuna”, „Steaua” ș.a. De asemenea, publică (uneori împreună cu Constanța Zamfir ș.a.) traduceri, prin intermediar, din lirica greacă, japoneză și maghiară, unele incluse în Antologia literaturii maghiare (III, 1968), Din lirica japoneză (1970) ș.a. De la Sufletul copacilor la Tainele iubirii (1988), versurile lui Z. configurează un fel de jurnal liric al bucuriilor, tristeților și melancoliilor cotidiene, exprimate
ZAMFIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290693_a_292022]
-
1964). Mai e prezent în „Convorbiri literare”, „Orizont”, „Ramuri”, „România literară”, „Tribuna”, „Steaua” ș.a. De asemenea, publică (uneori împreună cu Constanța Zamfir ș.a.) traduceri, prin intermediar, din lirica greacă, japoneză și maghiară, unele incluse în Antologia literaturii maghiare (III, 1968), Din lirica japoneză (1970) ș.a. De la Sufletul copacilor la Tainele iubirii (1988), versurile lui Z. configurează un fel de jurnal liric al bucuriilor, tristeților și melancoliilor cotidiene, exprimate direct, cu sfială și modestie, în pasteluri discrete, abia schițate, sau în notații laconice
ZAMFIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290693_a_292022]
-
prăbușiri. / Am fost necontenit în frământare. / Mi-i martoră această grea cântare, / ce vâlvorește încă-n noi iubiri...” (Tectonică). Încercând să părăsească registrul naiv, Z. compune o serie de sonete, câteva dedicate capodoperelor brâncușiene. Dincolo de clișeele din versurile de început, lirica lui își desenează treptat un discret și nepretențios contur. SCRIERI: Sufletul copacilor, București, 1964; Dimineață cu fluturi, București, 1967; La marginea lumii, București, 1970; Bucurii cotidiene, București, 1972; Nervurile toamnei, București, 1973; Regăsire la porți, București, 1976; Unghiuri mișcătoare, București
ZAMFIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290693_a_292022]
-
București, 1981; Umbra mirată, București, 1983; Mirele nopții, București, 1985; Tainele iubirii, București, 1988. Traduceri: [Versuri], în Antologia literaturii maghiare, III, îngr. Lörinczi László, Majtényi Erik, Szász János, Constantin Olariu, București, 1968, în Victor Sivetidis, Măslinul, București, 1968, în Din lirica japoneză, îngr. Ion Acsan, pref. Vasile Nicolescu, București, 1970. Repere bibliografice: Eugen Munteanu, „Sufletul copacilor”, TR, 1965, 8; Teodor Vârgolici, „Sufletul copacilor”, GL, 1965, 16; Horia Zilieru, „Dimineață cu fluturi”, CRC, 1968, 5; Dumitru Micu, „Dimineață cu fluturi”, GL, 1968
ZAMFIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290693_a_292022]
-
explorează eficient detaliul revelator și metafora rară. Evoluția ulterioară a poeziei sale vizează cuprinderea unei game de trăiri mai variate, contradictorii, paradoxale. Ultimele culegeri - Mi-e dor (1971) și Mă caut (1976) -, ciclul Postume din antologia Poezii (1981) propun o lirică de atmosferă, dominată de neliniști, interiorizată și dramatică, mai bogată în substanță sufletească. Aplecat asupra stărilor de spirit polare, poetul se autoexaminează și se autodefinește sever în raport cu timpul și cu „înaltul sens de Om”, aspiră spre puritate morală, meditează asupra
ZADNIPRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290683_a_292012]
-
metafore care în foarte scurt timp deveniseră clișee. Ceea ce atrage atenția este insolitul combinațiilor și al căutărilor lexicale, utilizate diletant, cu scopul de a epata. E aici un fel de dicționar de termeni și idei ce se pot regăsi în lirica timpului. Din recuzita fac parte oximoronul („soare negru”, „piramida cu vârful în jos”, „parabolă simplă”), ca și sintagme (metafore) precum „apele norilor”, „arhipelagul somnului” sau altele, rutiniere, ca „muzică sferelor”, „nord și sud”, „sine de sine”. Aproape invariabil apar perechi
ZARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290709_a_292038]
-
în altă Donaris). Este folosit metrul popular, baladesc, exulta bucuria lăuntrica ori se instalează pacea sufletească purificata ritualic. Același discurs, transpus tot într-o structură triadică, poate fi întâlnit în Solăria (1982), unde versului cu inflexiuni patriotice îi ia locul lirica orfica. Titlul este sugestiv, poezia devine mai limpede, ideile și sentimentele sunt exprimate mai puternic, dar autoarei i se reproșează și acum indecizia stilistica (Cezar Ivănescu). Poemele se intitulează Rană de somn, Stea orfica, Trup înflorit și prezintă, ca o
ZARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290709_a_292038]
-
cărei capitole apăruseră anterior în presă. În 1917 a fost numit ministru plenipotențiar - cel dintâi - al României în Japonia, unde a și murit. X. a debutat cu versuri la „Convorbiri literare” în 1874, continuând să publice aici până în 1881. În lirica de dragoste el versifică incolor, folosind imagini banale, de un pesimism factice. Tot în revista junimistă semnează și Păsurile unui american în România (1879-1880), încercare de roman social care istorisește pățaniile unui nord-american, J. Blackwurst, în Iași. Intriga e doar
XENOPOL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290680_a_292009]
-
activități publicistice și literare parcă nefiltrate. Mobilitatea derutantă a stilului poetic al lui Vinea conduce analiza către experiențe lirice și estetici diferite, pe un arc de cerc larg, de la simbolism la avangardism. Inteligența artistică, tot mai pregnantă, devine constrângătoare pentru lirica lui Vinea, spontaneitatea, prospețimea expresiei fiind progresiv cenzurate de intelectualism și - într-o mișcare de retorică dublată - de reflecția asupra lui. Conștiința de sine duce la un exces de abstractizare, iar incursiunea în universul poeziei lui Vinea relevă „o dramă
ZAHARIA-FILIPAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290686_a_292015]
-
Incandescențe, pref. Paul Georgescu, București, 1985; Zbor de cântec peste nori, București, 1985; Abura lumii, București, 1987; Floare de suflet, București, 1989. Antologii: Izvoare nesecate. Poeții României socialiste omagiază eliberarea patriei, București 1979 (în colaborare cu Aurel Martin). Traduceri: Din lirica japoneză, îngr. Ion Acsan, pref. Vasile Nicolescu, București, 1970 (în colaborare). Repere bibliografice: Petroveanu, Pagini, 266-269; Eugen Luca, „Frumusețe continuă”, CNT, 1965, 2; Bălan, Condiția, 60-64; Martin, Poeți, I, 109-118; Dumitru Micu, „Dragoste”, RL, 1968, 5; Rusu, Utopica, 226-231; Mircea
ZAMFIRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290699_a_292028]
-
Ilustrative pentru profesiunea de credință a lui V. (poetul e „apostol și profet” al națiunii), două volume, Poezii (1866) și Lira mea (1882), relevă patosul său patriotic, dar și puțina înzestrare poetică. Sursa de inspirație este, cum recomanda și altora, lirica populară, versurile lui Alecsandri și Bolintineanu. El dă glas sentimentelor de suferință și revoltă împotriva opresiunii, invocă strămoșii, pe Traian, Dragoș, Mihai Viteazul, Horea, Avram Iancu, are viziunea unității naționale. Maniera greoaie, retorica grandilocventă, stilul fără timbru particular sunt ale
VULCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290664_a_291993]
-
de mână), H. Sanielevici (Icoane fugare, În diligență), Eugen Todie (romanul O iubire) ș.a. Aici debutează Constanța Marino-Moscu (Natalița, Datorie), iar în 1913 se lansează Hortensia Papadat-Bengescu (Viziune, Dorința, Marea. Din scrisorile unei femei, Sephora, Femei între ele). Cât despre lirică, între întemeietorii V.r. se numără un singur poet - Gheorghe din Moldova. „Din afară” apar însă colaborări valoroase: Al. Vlahuță (Sonet, 1907, Cuvântul, Dreptate), Octavian Goga (Carmen, O rază, În munți, un fragment tradus din Tragedia omului de Madách Imre
VIAŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
autorul explorează, cu o lucidă fantezie, posibilitățile combinatorii ale cuvintelor. Cu toată forța germinativă pe care le-o conferă poetul, cuvintele încep să-i pară acestuia insuficiente: un fel de reflexii neconvingătoare ale unor adevăruri semantice incandescente. Faza de tinerețe lirică a fost lăsată mult în urmă. Depășind cercul de viziune a sentimentelor și căutând, acum, să instituie o viziune a cuvintelor, Nichita Stănescu va scrie... Necuvintele: un volum-limită, în sensul că nu se poate merge mai departe, pe drumul jalonat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
Cîntării României", în Cercetări lingvistice, Cluj, 1964, nr. 2. Pentru istoricul problemei v. printre ultimii, Paul Cornea, Studii de literatură modernă, București, 1962, pp. 269-290. Capitolul 7 (a) p. 113 Tudor Vianu s-a ocupat în unele studii de această lirică a "măștilor", în Cursul de stilistică (litografiat) București, 1912-1943, el delimitează "eul tipic" de "eul personal", și, pe de altă parte, reluînd unele observații ale lui W. Scherer, "lirica personală", exprimare pe ton de confesiune, de "lirica măștilor", în care
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
113 Tudor Vianu s-a ocupat în unele studii de această lirică a "măștilor", în Cursul de stilistică (litografiat) București, 1912-1943, el delimitează "eul tipic" de "eul personal", și, pe de altă parte, reluînd unele observații ale lui W. Scherer, "lirica personală", exprimare pe ton de confesiune, de "lirica măștilor", în care apare un "eu" mai îndrăzneț, mai radical în opinii, si de "lirica rolurilor", în care poetul poate experimenta atitudini depărtate de cea obișnuită lui. Distincțiile au fost urmărite la
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
studii de această lirică a "măștilor", în Cursul de stilistică (litografiat) București, 1912-1943, el delimitează "eul tipic" de "eul personal", și, pe de altă parte, reluînd unele observații ale lui W. Scherer, "lirica personală", exprimare pe ton de confesiune, de "lirica măștilor", în care apare un "eu" mai îndrăzneț, mai radical în opinii, si de "lirica rolurilor", în care poetul poate experimenta atitudini depărtate de cea obișnuită lui. Distincțiile au fost urmărite la Eminescu (Singurătate, Rugăciunea unui dac, înger fi demon
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
eul tipic" de "eul personal", și, pe de altă parte, reluînd unele observații ale lui W. Scherer, "lirica personală", exprimare pe ton de confesiune, de "lirica măștilor", în care apare un "eu" mai îndrăzneț, mai radical în opinii, si de "lirica rolurilor", în care poetul poate experimenta atitudini depărtate de cea obișnuită lui. Distincțiile au fost urmărite la Eminescu (Singurătate, Rugăciunea unui dac, înger fi demon exemplifică, în ordine, cele trei feluri de lirică) în articolul Atitudinea și formele eului în
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
îndrăzneț, mai radical în opinii, si de "lirica rolurilor", în care poetul poate experimenta atitudini depărtate de cea obișnuită lui. Distincțiile au fost urmărite la Eminescu (Singurătate, Rugăciunea unui dac, înger fi demon exemplifică, în ordine, cele trei feluri de lirică) în articolul Atitudinea și formele eului în lirica lui Eminescu, din volumul Figuri și forme literare, București, 1946, republicat în Studii de literatură rom&nă, București, 1965. Observația poate fi asociată si unor remarci ale capitolului următor, în legătură cu raportul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
rolurilor", în care poetul poate experimenta atitudini depărtate de cea obișnuită lui. Distincțiile au fost urmărite la Eminescu (Singurătate, Rugăciunea unui dac, înger fi demon exemplifică, în ordine, cele trei feluri de lirică) în articolul Atitudinea și formele eului în lirica lui Eminescu, din volumul Figuri și forme literare, București, 1946, republicat în Studii de literatură rom&nă, București, 1965. Observația poate fi asociată si unor remarci ale capitolului următor, în legătură cu raportul dintre scriitor și personajele sale. (b) p. 114 în
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Timișoara, a trei volume reprezentative pentru definirea scriitorului în termenii avangardei literare. Deși cel mai cunoscut roman semnat de Crnjanski este Migrațiile, o serie de alte texte stabilesc, deopotrivă, punctele centrale ale unui imaginar dominat de o perpetuă criză identitară. Lirica Itakăi, Jurnal despre Čarnojević și Stražilovo* sunt repere esențiale în modernitatea literară sârbă și reunesc deopotrivă un corpus remarcabil de teme radicale ale literaturii central- europene - străinul și rătăcitorul, soldatul și omul fără însușiri, lirismul melancolic și ironia, în plan
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Ieșirea din vis coincide cu începutul unei noi existențe, protagonistul exprimând repetat speranța că începe un veac mai bun. Lirismul acestui roman-jurnal are o natură comună cu lirismul autentic al poemelor lui Crnjanski, prezent în această ediție în două volume, Lirica Itakăi și Stražilovo. Lirica Itakăi a fost publicat în 1919, într-o periodă de efervescență culturală, datorată și prezenței dinamice a unei generații tinere ce a impus estetica inovatoare a avangardei. Volumul codifică subiectiv experiența dramatică a războiului și neputința
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
cu începutul unei noi existențe, protagonistul exprimând repetat speranța că începe un veac mai bun. Lirismul acestui roman-jurnal are o natură comună cu lirismul autentic al poemelor lui Crnjanski, prezent în această ediție în două volume, Lirica Itakăi și Stražilovo. Lirica Itakăi a fost publicat în 1919, într-o periodă de efervescență culturală, datorată și prezenței dinamice a unei generații tinere ce a impus estetica inovatoare a avangardei. Volumul codifică subiectiv experiența dramatică a războiului și neputința omului de a se
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
occidentală, dezideratele unei generații ce reinterpretează tradiția literară și mobilizează atenția lumii culturale spre domenii noi ale creației: "Timpurile cele mai noi au acceptat versul liber. Viața este alta, iar în cadrul ei și arta ocupă alt loc. Și, de asemenea, lirica. Logic, se caută, noi forme" (Pentru versul liber). Într-o prezentare grafică de excepție, cele trei volume ale lui Miloš Crnjanski sunt o apariție ce nunțează benefic ideea de avangardă istorică, fiind, în același timp, un eveniment important în sfera
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]