5,029 matches
-
rare și în cantități mici.Astfel în albia Pescenei se găsesc și se exploatează nisipuri și pietrișuri folosite de localnici la lucrările de construcții.Ca material de construcție luat din subsol se mai poate adăuga și argila,din care care localnicii pregătesc cărămida de zidărie sau cea pentru sobe. Pentru cunoașterea exactă a resurselor subsolului s-au făcut prospecțiuni geologice prin foraje făcute de Institutul Geologic,dar rezultatele acestora nu au fost comunicate. Solurile se încadrează în zona solurilor de pădure
Comuna Glăvile, Vâlcea () [Corola-website/Science/302026_a_303355]
-
oi ce migrau sezonier(transhumanta). Inițial satul a fost așezat către răsărit într-o zonă împădurita (și în prezent), ceea ce avea avantajul evitării jafurilor periodice ale turcilor. Odată cu crearea unui climat politic și social mai stabil (sec. al VIII-lea), localnicii au coborât încet cu locuințele către lunca Oltului, lăsând pe vechea vatra a satului (în apropiere de Vlângărești) în paragină o biserică (a lui Stoian) împreună cu un cimitir ale cărui urme (oase) se văd și astăzi! Locuitorii satului au fost
Valea lui Alb, Olt () [Corola-website/Science/302029_a_303358]
-
Stoian) împreună cu un cimitir ale cărui urme (oase) se văd și astăzi! Locuitorii satului au fost moșneni(țărani liberi) că și cei din satul-fosta comună Dienci, spre deosebire de cei din Vulturești-sat, care au fost dintotdeuna iobagi/șerbi. Hărnici și buni gospodari, localnicii s-au axat în principal pe cultură mare a plantelor(porumb și grâu) și creșterea animalelor (porcine, bovine). Un aspect deosebit de interesant din punct de vedere social, ocupațional și etnografic era convingerea oamenilor că aceia care creșteau «capre și oi
Valea lui Alb, Olt () [Corola-website/Science/302029_a_303358]
-
grajdurile de cai ale boierului au fost transformate în Dispensarul localității. Localitatea, oferă importante perspective turistice, însă datorită migrației masive a locuitorilor către Spania și Italia, dar mai ales în lipsa unei industrii în zona care să atragă fonduri și bunăstarea localnicilor și acest aspect a fost neglijat. Frumusețea satului rezidă în puritatea aerului a apei și a peisajului. Din Valea lui Alb, se deschide o panoramă uimitoare ce te lasă fără suflare, catre lunca Oltului, către orașul Drăgășani, dar mai ales
Valea lui Alb, Olt () [Corola-website/Science/302029_a_303358]
-
și valea pârâului Chiara. Din ulița principala se desprind ulițe care se îndreaptă spre est și sfârșesc în izlaz. De la halta Recea, spre Barcă, pe sub dealul Stepru, după 1960 s-a format un nou sat. Lângă cele 3-4 case ale localnicilor s-au așezat 15 familii de zălari. Locul, fiind foarte bun pentru sat, s-a populat repede. Acum Turia are 3 părți: Turia din Deal, Turia din Vale și Turia de la Gară. Recea este satul cu așezarea cea mai bună
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
de lovire sau tăiere. O parte din aceste vestigii au fost donata muzeului de Istorie din Slatina. Despre urmele neolitice din Valea Darjovului a scris domnul Mihail Butoi, arheolog reputat, fost director al instituției muzeale din Slatina. În anul 2001, localnicii au descoperit la vest de punctul numit Vizuin, fragmente ceramice asemănătoare cu cele descoperite pe firul Darjovului. Satele matcă din Valea Darjovului care au continuat firul viețuirii au fost Barcă, Turia și Zorleasca. Istoria a vrut ca primul sat atestat
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
urme de construcții în care materialul predominant era piatra. ( din “Buridava - Studii și materiale nr. 4/1982”, pag. 261) O altă descoperire întâmplătoare s-a făcut în satul Pietrari de Sus când la data de 26 aprilie 1902 mai mulți localnici au găsit în timpul lucrărilor agricole în punctul Tobulești un tezaur de monede geto-dace depozitat într-un vas de lut. S-au putut recupera numai 44 tetradrahme de tip Aninoasa-Dobulești care se păstrează la Institutul de Arheologie din Bucuresti. ( din “Studii
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
comunei fiind 44°54` latitudine nordică și 24°4` longitudine estică. Prima atestare documentară a localității Roești este într-un hrisov domnesc din 8 ianuarie 1581 din timpul lui Mihnea Voievod, zis Turcitul, (1577-1583 și 1585-1591), prin care Șerbu, un localnic din Roești, cumpăra pământ și primea confirmarea oficială a domnitorului. Denumirea comunei, inițial de „Roeșcĭ″, se datorează unui locuitor bogat, numit Roescu, despre care nu s-au păstrat date și nu se poate dovedi documentar perioada de timp când a
Comuna Roești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302041_a_303370]
-
păstrate atestări documentare despre începutul învățământului roeștean, dar se știe că în punctul numit „Gura Padinilor″ se afla un local de primărie construit din cărămidă. Aici a funcționat prima școală al cărei învățător a fost fiul lui Vasile Condei, un localnic ce a îndeplinit serviciul de logofăt și a ținut cancelaria comunei. Acesta nu a servit decît un an de zile și se pare că suferea de alcoolism cronic, motiv din care a și decedat. Primele documente ce atestă activitatea școlară
Comuna Roești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302041_a_303370]
-
1863 pentru Roești și din 1865 pentru școala din Cueni. În prima jumătate a secolului XX au fost construite primele localuri de școală în satele comunei, în principal prin efortul material și financiar al învățătorilor și, parțial, prin sprijinul unor localnici voluntari care au ajutat la execuția clădirilor - toți cu dorința sinceră de a dezvolta învățământul în aceste locuri. Dintre aceștia sunt de amintit învățătorul Marin Stan Neamu, care a predat în satul Ciocâltei între anii 1904-1930, învățătorul Ioan C. Constantinescu
Comuna Roești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302041_a_303370]
-
la Eleșteul lui Guran, s-au identificat urmele unei cetăți dacice, care după studiile întreprinse, ar fi fost locuită din secolele III-II a.Chr. până prin anii 600 - 700 p.Chr. când a fost incendiată de popoarele migratoare și părăsită de localnici. Tot aici, la circa 200 m spre sud s-a descoperit, întâmplător și un tezaur format din circa 150 de monede din argint de tipul Larisa și Filip II (Orizont, 10 mai 1973??). Și în perioada medievală, actuala comună Tetoiu
Comuna Tetoiu, Vâlcea () [Corola-website/Science/302046_a_303375]
-
-le aceleiași Mănăstirii Bistrița. Asfel, Târsa devine primul sat costeștean aservit puternicei mănăstiri. Îi va urma la rând în anul 1556 satul Văratici și satul Costești, în anul 1601! De-abia după 352 de ani, după Unirea Principatelor, vor reuși localnicii satului Pietreni să iasă de sub tutela mănăstirii... De menționat este faptul că în acea perioadă, atât satul Pietreni cât și apa Costeștilor și Muntele Arnota purtau aceeași denumire, adică Târsa. Viața religioasă a satului s-a desfășurat în jurul bisericilor situate
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
atribuit codul . În timpul războiului turco-austriac, izbucnit în 1716, armatele austriece ale împăratului Carol al VI-lea de Habsburg (1711-1740) trecuseră în țările române, dorind să-și extindă stăpânirea. La data de 25 noiembrie 1716, trupele austriece ocupaseră Bucureștiul și cu ajutorul localnicilor, ""ca niște iubitori de lucruri noue"", cum zice cronicarul Alexandru Amiras, l-au dus ca prizonier la Sibiu chiar pe domnitorul Nicolae Mavrocordat (1716 și 1719-1730). O soartă asemănătoare se pregătea și pentru domnitorul Moldovei, Mihai Racoviță. Austriecii și cătanele
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
și este unul de rară concepție al așezărilor de câmp, din vremea aceea, un plan văzut în perspectivă, care s-a dovedit a fi modern și practic și în zilele noastre. Numele de ,Ștefan cel Mare” a fost dat de localnici așezării în cinstea domnitorului, acest lucru neavând nici o legătură cu personalitatea acestuia. Denumirea satului Glavacioc își are originea în două legende. Prima spune că , în vremurile grele din trecut, un ciocoi era fugărit de o ceată de turci, în final
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]
-
Homo sapiens stupidus". Pe la mijlocul secolului al XVII-lea un textier religios cu numele de Joachim Neumann se plimba des prin acea zonă, spre a găsi inspirație. Textele melodiilor scrise de el le publica sub numele de "Neander". După moartea lui, localnicii au denumit zona "Neanderthal", ceea ce înseamnă "Valea lui Neander". Apariția speciei umane în varianta sa modernă are o datare nesigură. Momentul apariției sale a fost plasat, în general, între acum 240.000 și 100.000 ani, dar au fost propuse
Homo neanderthalensis () [Corola-website/Science/302129_a_303458]
-
poetului. Parcul este prezent inclusiv în literatura contemporană și pune la dispoziția vizitatorilor o Casă de Cultură numită „Mihai Ursachi”. Mai multe busturi dedicate unor personalități ale culturii române străjuiesc aleile principale, iar parcul rămâne o destinație populară în rândul localnicilor și al turiștilor. O serie de activități culturale, printre care festivaluri de poezie, expoziții de fotografie și târguri meșteșugărești, sunt organizate anual aici. Se întinde pe o suprafață relativ rectangulară, însumând astăzi aproximativ 10 hectare. Este limitat la sud de
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
care una în fața monumentului. Din lipsă de fonduri, lucrările nu s-au executat. În septembrie 1849 Departamentul Lucrărilor Publice constata că dezvoltarea parcului continuă să fie deficitară: zona încă nu era împrejmuită, iar arborii nu fuseseră plantați, motive pentru care localnicii începuseră să folosească zona pentru pășunatul animalelor. Aceste evenimente au determinat municipalitatea să solicite o împrejmuire temporară, urmând să aloce fonduri pentru construirea unui gard adecvat. În ianuarie 1850 Wilhelm Rach menționa nevoile de însămânțare de primăvară ale grădinii: 600
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
vulgaris" (graurul), precum și exemplare mai puțin întâlnite în oraș, precum "Fringilla coelebs" (cinteza) și indivizi din genul "Muscicapa" (muscarul). Începând cu 2012, Parcul Copou a devenit o destinație populară pentru o colonie de corvide ("Corvus frugilegus") (cioara de semănătură), determinând localnicii să critice proasta gestiune a igienei parcului din partea autorităților. Fondul arboricol din Parcul Copou joacă un rol important în moderarea temperaturilor extreme și atenuează variațiile de temperatură diurne și sezoniere. În sezonul cald, temperatura medie a aerului este cu 2-3
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
contribuie la creșterea porozității acestuia, la mărirea capacității de sedimentare și filtrare a solului, precum și la creșterea biodiversității și a retenției hidrice a terenului. Spațiile verzi ale Parcului Copou contribuie la atragerea unui flux suplimentar de turiști, care se alătură localnicilor și studenților, contribuind la ridicarea valorii urbanistice a zonei. Aleile parcului sunt accesibile gratuit publicului larg la orice oră, iar pe lângă colecțiile permanente ale Muzeului „Mihai Eminescu”, vizitatorii se mai pot bucura de recitaluri de poezie, expoziții de fotografie și
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
în apele insulei Eubeea, pentu a înfrunta flota inamică de invazie. Pe uscat, inteligenta dispunere a forțelor grecești și coordonarea detașamantelor ce angajau lupta, i-au dat posibilitatea lui Leonidas să respingă glorios atacurile puhoaielor dușmane. Din păcate, trădarea unui localnic grec le-a desoperit perșilor o potecă prin munți, pe unde s-au infiltrat pentru a ataca prin spate pe apărătorii greci. Înțelegând că rezistența va avea un sfârșit tragic, Leonidas a trimis înapoi cea mai mare parte a trupelor
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
un stat româno-slav. În schimb, celelalte două ducate, ale lui Menumorut și ale lui Glad, se aflau fie sub suzeranitatea bulgară, fie sub cea bizantină. Din aceeași cronică aflăm că ungurii care au ocupat țara lui Gelu au coabitat cu localnicii și abia Ștefan cel Sfânt, deci după anul 1000, a cucerit Transilvania. Ținând cont și de alte surse, inclusiv arheologice, care atestă prezența maghiarilor în unele regiuni ale Transilvaniei încă din secolul al X-lea, ca de exemplu la Cluj-Napoca
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
a fost nimicită într-una din cele mai cunoscute încleștări finale ale istoriei. În timpul primelor două zile, mica armată condusă de regele Leonidas al Spartei a blocat singurul drum pe care armata persană putea avansa. După a doua zi, un localnic numit Ephialtes i-a trădat pe greci, arătându-le perșilor o cărare care ducea în spatele pozițiilor grecești. Dându-și seama că oamenii săi erau încercuiți, Leonidas a trimis înapoi grosul armatei grecești și a rămas pe loc să le acopere
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
permitea ca pozița grecilor să fie ocolită. Deși probabil nu ar fi fost potrivită pentru cavalerie, această cărare putea fi folosită de către infanteria persană (cu multe trupe specializate în lupta de munte). Leonidas fusese avertizat de existența acestui drum de localnicii din Trachis și deplasase un detașament din trupele fociene acolo pentru a bloca acea cale de acces. La vremea luptei, trecătoarea Termopile însemna un drum de-a lungul malului golfului Malis, atât de îngust încât un singur car putea trece
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
să se întoarcă acolo în arenă că s-a luptat destul cu taurul, însă Lili l-a trimis a doua oară pe Costel în arenă apoi primește niște lovituri în burtă de la taur, după care pleacă dar observă apoi niște localnici de acolo care fugeau pe motiv că taurul fusese eliberat din arenă și ei au fugit apoi alături de ceilalți localnici după ce îi văzuse un localnic unul din ei era român care le spunea că numai românii nu ar fugi de
La bloc () [Corola-website/Science/302481_a_303810]
-
oară pe Costel în arenă apoi primește niște lovituri în burtă de la taur, după care pleacă dar observă apoi niște localnici de acolo care fugeau pe motiv că taurul fusese eliberat din arenă și ei au fugit apoi alături de ceilalți localnici după ce îi văzuse un localnic unul din ei era român care le spunea că numai românii nu ar fugi de taur, acolo erau foarte mulți români când au ajuns după care ultima lor aventură în Spania, este la niște sere
La bloc () [Corola-website/Science/302481_a_303810]