4,645 matches
-
adormi, e vocea lui Boris caldă ca și noaptea de afară, Mi-e tare drag! răspunsul de departe al Sabinei și-o văd zâmbind fără să-i văd chipul, gestul lui Boris, o atingere ușoară în părul ei, ca o mângâiere, ar fi putut fi noaptea sau vântul, nu știu, facem planuri pentru ziua de mâine, eu cu Boris vom pleca în oraș, Sabina o așteaptă pe mătușa ei, care vine să vadă copilul, și pentru duminică ne putem duce toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de dezgust familiar și s-a îndepărtat încet, simțindu-i excitația din ce în ce mai puternică pe stomacul ei. Fără sex. Asta n-o mai putea îndura. Ea își dorea afecțiune, dar, de fiecare dată când își apropia corpul de al lui, căutând mângâiere, el se excita. Mai ales dimineața. Se simțea vinovată de fiecare dată când se îndepărta de el. Dar nu destul de vinovată încât să se conformeze. Dylan avea șanse mai mari seara, mai ales după ce ea băuse câteva pahare. Nu îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
iubitul ei din Cucuieți. — Ai idee unde s-ar duce dacă ar da de necaz? — Da. La Cucuieții din Deal, statul Nebraska. În afară de asta. — Nu. Pot să... I-am atins umărul fetei, într-un gest ce aducea mai curând a mângâiere decât a lovitură ușoară. — Mda, spune-mi alibiul tău. Unde ai fost și ce-ai făcut începând cu lunea trecută, pe 13 ianuarie, și până miercuri, pe 15. Madeleine își făcu mâinile pâlnie și scoase un sunet ca de trombon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ratase un cartof și furculița îi alunecase pe fundul farfuriei. — Mamă, te simți bine? o întrebă Emmett. Îți place mâncarea? Cu ochii în poală, Ramona răspunse: — Da, tată. Mi s-a părut că Martha îi atinge cotul. Madeleine își reluă mângâierile pe sub masă. — Mamă, tu și cu geniala noastră fată n-ați făcut nici un efort să-l întrețineți pe oaspetele nostru. N-ați vrea să participați la conversație? Madeleine își înfipse degetele de la picioare în glezna mea chiar când voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
film porno în care ea și Betty Short făceau pe lesbienele. A fost filmat în TJ și conținea niște scene de coșmar. M-a întors pe dos rău de tot. Și pe colegul meu la fel. Madeleine se opri din mângâieri. — A pomenit Linda de mine? — Nu. În plus, m-am uitat prin dosarul cazului. Faza ta cu bilețelele lăsate prin baruri nu e menționată nicăieri. Dar au băgat o polițistă cu ea în celulă, ca s-o stoarcă de informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Ah, ba da, poți, iubi! — Nu-mi spune așa! Așa vorbea el! Kay se mută mai aproape și-mi atinse obrazul. — Poți să-i faci rău și lui și poți să ne faci rău și nouă. M-am ferit de mângâiere. — Îmi spui de ce, iubi? Kay își legă mai strâns cordonul halatului și se uită la mine cu o privire glacială. — Nu l-am întâlnit pe Lee la procesul lui Bobby, povesti ea. L-am întâlnit mai înainte. Ne-am împrietenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fiindcă de ani de zile nu putuse să vorbească astfel cu cineva. Tânărul Gajus își ținea coatele pe genunchii ei, încercând o senzație de liniște și siguranță, fără să fie nevoit să se uite mereu în spate. Ea își întrerupse mângâierile. — A venit și ziua de care mă temeam, ziua triumphus-ului lui Augustus. Am văzut cortegiul din înaltul tribunei imperiale. Am văzut carele și acele fercula pe care erau expuse prăzile de aur strălucitor: statui de zei, lei, sfincși și șoimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să moară pentru ei. Și durerea i s-a mai alinat. Gajus Caesar asculta; se obișnuise să asculte, după un an de tăcere. — Mai ești obosit? Era foarte obosit, voia doar să se întindă și să doarmă. Dar glasul și mângâierile acelea îl vindecau; erau primele momente minunate de încredere absolută. Bătrâna Antonia, cu ochii plini de lacrimi, vedea în băiatul acela umbra fiului ei, care fusese otrăvit în Syria. — Eu sunt foarte bătrână, spuse, și un zâmbet îi lumină chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
putea fermeca pe el, care în casa Antoniei avusese sclave cu pielea ca mătasea, mlădioase ca niște trestii, ce fuseseră educate de mamele lor, preotese ale iubirii în templele din Syria; pe el, care își potolea încordarea și adormea sub mângâierile drăgăstoase ale lui Helikon. Ennia îi puse o mână pe genunchi și-l mângâie; el se ridică și spuse: — Vino, știu unde putem să ne jucăm. Abia a doua zi află că Ennia cea vulgară, soția prefectului Macro - care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înarmată, inumană. Își spuse că avea douăzeci și opt de ani și că adevăratele iubiri ale vieții sale fuseseră frumusețea mândră a mamei lui, pe care o văzuse plângând o singură dată, blânda Antonia, cea cu părul alb, care îl alinta cu mângâieri învățate de la sclavele Cleopatrei, și sora sa Drusilla, care îl vizita în vis. În dimineața următoare, pe când trecea cu pasul lui iute, înconjurat de germani, prin cryptoporticus, galeria din spatele sălii isiace, o zări printre curteni pe sora tribunului Domitius Corbulo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
singură suflare, ca și cum n-ar fi avut aer, erau extrem de intense. Ea, care i se păruse atât de timidă, ridică brațele și începu să-i mângâie ușor obrajii, sprâncenele, buzele. El se gândi că niciodată nu avusese parte de asemenea mângâieri blânde, spirituale și carnale totodată; pentru prima oară era iubire, iubirea adevărată a unei femei. Buzele ei le întâlniră nerăbdătoare pe ale lui, iar el îi lăsă tunica să alunece încet de pe umeri, gândindu-se că acela era un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
moment irepetabil și că timpul ar fi trebuit să se oprească în loc. Îi descoperi sânii și-i mângâie îndelung, cu o plăcere aproape spirituală; lăsă tunica să-i alunece de-a lungul șoldurilor și simți că ea se înfiora sub mângâierile lui. Se supunea mâinilor sale, dar nu era unul din jocurile artificiale în care era de-acum expert și de care se săturase. Simți căldura pielii ei, din care emana un parfum de nard și miere, foarte feminin, irezistibil. Brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trăgându-l spre ea, trupul ei îl căuta pe al lui. Te rog, vino să trăiești înăuntrul meu. Te rog. Era o inovocație foarte veche, din religii îndepărtate: zeul care trece în fecunditatea întunecată, profundă a pântecelui femeii. El primea mângâierile care îi învăluiau trupul. O clipă avu senzația că era o vrajă. Bijuteriile scoteau clinchete ușoare, iar ea îl săruta așa cum preotesele din Phrygia sărutau statuile zeilor. Împăratul închise ochii. Ritul isiac În ciuda soldaților germani care stăteau de pază și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mâinile Miloniei încercau să-i alunge și amintirile nopții; simțea alături căldura trupului ei. „Femeile nu știu cât de importante sunt mâinile lor pentru un bărbat“, gândi el. Ar fi vrut să i-o spună, ca pe o rugăciune, însă tăcu. Simțea mângâierile acelea, una câte una, singura legătură fizică umană care-i mai rămăsese. Deodată își spuse că lectura publică a documentelor secrete ale lui Tiberius fusese o greșeală ireparabilă. Era un gând foarte limpede. „Trebuia să le ascund, să-i arestez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
putrede; involuntar, fac un gest să i le sfâșii, să i le rup imediat, dar mâinile mi se lasă neputincioase pe lângă corp, Întâlnind oasele tari ale șoldurilor; se strâng pe șolduri, se freacă de ele ca Într-o mișcare de mângâiere indecentă. Deodată, tresar. Am găsit! Sunt salvat. În tot corpul am un spasm de redresare a ținutei, devin solemn, Îl privesc fix În ochi, Îl sfidez. „Vrei să ne Întrecem? Ai cu ce?“, Îl Întreb din priviri crispat. În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
zbieri ajutor Capul tău Încins de gânduri aprinse a căzut secerat ca de trăsnet Dar limpezimea aceasta nu se altoiește natural În sămânță, Cum de circulă-n mine atâta curent ereditar? Lucrurile ce-mi caută palmele renasc vârtos sub umbra mângâierii Lăudându-se apoi că așa au fost făcute de cel ce le-a numit. Ciudățenii ale formelor ce nu le pricep Mă fac pe mine altul În mersul de la ochi spre timpanul urechii Sugrumat de cercul prea strâmt, nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Când eram la fundul apei, mă cuprindea o senzație de bucurie dată de apăsarea masei catifelate ce Îmi prindea Întreg corpul, presându-mi-l echivoc, Într-un masaj cvasierotic. Bucuria, rețin perfect senzația, se lega numai de corpul meu; o mângâiere subtilă, Începând de pe ceafă și prelungindu-se difuz pe umeri, pe brațe, pe coapse, urmând apoi să se rotunjească pe pântec până a-mi crea o stare incipientă de senzualitate. Această stranie concupiscență În atingere cu apa am simțit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
joi) Lui Martin. E de-ajuns să mi-te-nchipui și mă simt copleșită de privirea ta. E de-ajuns să-nchid ochii și mâinile-mi se-ntind tremurând să te cuprindă. E de-ajuns s-adorm și mă copleșesc mângâierile tale, pe care, altfel, nici nu pot să mi le-nchipui. Dar e de-ajuns să te văd aievea și râd de toate câte mi se năzar. Omule de granit, să nu fii niciodată slab În fața mea. Nu-i așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cușcă. Nu este scăpare. O văd decisă la orice. Intervin. Opresc motorul. Este epuizată. Îi prind mâna asudată. Zvâcnește, pulsează viu. Se zbate să exprime spaima. I-o strâng. O iau de umeri. Simt cum Încordarea cedează Încet. Se abandonează mângâierii mele. Degetele ei prind viață. Iradiază curent electric. Se agață de brațul meu Într-o Încleștare exasperată. Îmi smulg mâna cu furie. Cobor din mașină. O iau pe Iorga către Biblioteca Academiei. (luni) Un vis. O mână mătăsoasă Îmi Înconjoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la cât de mult îl dorea pe el și, simțindu-l lipit de coapsele ei, se străduia în fel și chip să-l aducă mai aproape de ea, dar lui părea că-i face plăcere s-o stârnească. Abia după îndelungate mângâieri, sărutări și îmbrățișări care păreau că nu se mai termină, apăru și un prezervativ din buzunarul șortului lui și George o pătrunse, iar Emmy știu în momentul acela, că nu mai putea să trăiască altfel. Numai ifose și zâmbete cuceritoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pe Jim. În dimineața În care muri doamna Partridge, Basie află știri Încurajatoare despre cumnatul din Nanking și, curînd după aceea, putu să-i vîndă doamnei Blackburn periile bătrînei. De cîte ori murea cineva, Basie era acolo cu informații și mîngîieri, deși moartea era un termen elastic pentru stewardul de cabine, deschis tuturor interpretărilor. Jim adună porțiile soldatului Blake timp de două zile după ce acesta rămase nemișcat pe podeaua magaziei, cu pielea Întinsă peste coaste, ca hîrtia de orez În jurul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
eu am s-o sprijin. Dar nu se mișcă, rămase așa până când mi-am reluat respirația normală și i-am simțit inima bătând calm și profund. Era caldă și vie. Restul nu mai avea importanță. Ar fi fost suficiente câteva mângâieri ca să o am înapoi, o cunoșteam, se lăsa iubită fără inutile dovezi de orgoliu. M-am desprins de ea s-o privesc. — Unde te duci? — În piața de flori. — Unde? — Lucrez acolo. — De când? — De puțină vreme. Sub fardul închis la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Unde vom merge? Ce destin? Ce cameră ne va primi acum? Nu trebuia să ne iubim și totuși am făcut-o. Ca și câinii, în mijlocul străzii. Momentul următor este din nou opac, obositor, incert. Puține gesturi stângace, o aranjare, o mângâiere, o rușine în plus. Am făcut-o și nu trebuia. Am o soție însărcinată care mă așteaptă acasă. Nu-i nimic, ia-ți chiloții, Italia. Și eu, îmi trag pantalonii în grabă și cu neplăcere sub impermeabilul care pare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Odihnește-te. A închis ochii. Dar pleoapele au continuat să vibreze ca și cum privirea ei, dedesubt, nu și-ar fi găsit pacea. A deschis din nou ochii, și-a întors capul spre mine și mi-a atins piciorul cu mâna. O mângâiere care m-a făcut să tremur de plăcere și fericire și am avut chef să opresc mașina lângă marginea drumului, să o iubesc acolo. — Vino lângă mine. Mi-a dat ascultare, și-a așezat capul pe umărul meu, căpșorul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Portugalia nu știe ce poți face din așa ceva. Și ce diversitate, Doamne Dumnezeule! — Hai, spune legenda. — Imediat. Ei bine, într-un târg portughez trăia un pirotehnist sau fogueteiro, și el avea o nevastă nespus de frumoasă, care îi era toată mângâierea, încântarea și mândria. Îi plăcea să asmută, așa-zicând, invidia celorlalți muritori și-o plimba cu sine parcă spunându-le: O vedeți pe femeia asta? Vă place, da, nu-i așa? Ei bine, e a mea, doar a mea! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]